Vulpea

Micul prinț

Bună! Eu sunt o vulpe. Nu, nu pot să mă joc cu tine pentru că nu sunt îmblânzită.
Îmi e frică. Unii oameni au puști și vânează. E foarte supărător! Dar unii cresc
găini. E singura voastra parte interesantă. Voi, oamenii ați renunțat de mult să ne
mai îmblânziți. Ăsta e un lucru greu. Să îmblânzești înseamnă să creezi legături.
Da! Legături... Uite... Tu, pentru mine, nu ești decât nu ești decât un simplu băiețel
asemănător cu 100 000 de alți băieței. Și nu am nevoie de tine. Nici tu nu ai nevoie
de mine. Iar eu nu sunt pentru tine decât o vulpe asemănătoare cu 100 000 de alte
vulpi. Dar dacă mă îmblânzești vom avea nevoie unul de celălalt. Tu vei fi pentru
mine fără seamăn pe lume... Știi, viața mea e monotonă. Eu vânez găinile, vânătorii
mă vânează pe mine. Toate găinile seamănă între ele și toți oamenii seamănă între
ei. Așa că mă cam plictisesc. Dar dacă mă îmblânzești, voi cunoaște un zgomot de
pași diferit de toate celelalte zgomote. Ceilalți mași mă fac să mă vâr sub pământ.
Al tău mă va chema afară din vizuină, ca o muzică. Și-apoi, uite! Vezi acolo
lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul pentru mine e nefolositor. Lanurile de
grâu nu-mi amintesc de nimic. Și asta e foarte trist! Dar părul tău are culoarea
aurului. Va fi minunat atunci când mă vei îmblânzi! Va fi minunat atunci când mă
vei îmblânzi pentru că grâul, care e auriu, îmi va aminti de tine. Și-mi va plăcea
foșnetul lui în vânt... Te rog... Îmblânzește-ma!