Doroty

Vrăjitorul din Oz

M-am săturat să tot merg fără să știu încotro mă îndrept. O tornadă groaznică m-a
adus din Kansas până aici. Vreau să mă întorc acasă. Dar se pare că e imposibil.
Cred că acum mama și tata mă caută peste tot și își ascund lacrimile unul celuilalt.
Eu am fost întotdeauna o fetiță cuminte și ascultătoare. Ce vor spune acum părinții
mei, când vor vedea că nu sunt de găsit? Trebuie neapărat să îl găsesc pe Marele
vrăjitor Oz. El mă va ajuta să merg acasă. În Kansas. Acolo e un ținut secetos unde
florilor le este teamă să locuiască iar păsărelele trec pe deasupra, în stoluri, ddar nu
doresc să rămână. Plouă atât de rar încât atunci când în sfârșit se întâmplă acest
lucru femeile se bucură, se îmbujorează și își invită bărbații la dans în văzul
tuturor, rotindu-și ca niște păuni fustele largi. Poate că tu nu poți să înțelegi de ce
iubesc atât de mult Kansasul. Poate că îți pare searbăd. Dar este țara mea. Acolo
m-am născut. Chiar dacă uneori plecăm în altă parte unde pâinea crește mai repede
și este mai albă, până la urmă inima începe să fie tristă. Unii spun despre acest
lucru că îi cuprinde dorul și atunci trebuie neapărat să se întoarcă de unde au
plecat, oricât de frumos ar fi locul în care au ajuns. Nu există pe lume un loc mai
dulce decât acasă. Sunt sigură că totul va fi bine până la urmă. Înainte să plec
mama m-a sărutat pe frunte și cât știu că ea mă iubește nu mi se poate întâmpla
nimic rău. Așa că haide s-o luăm din loc. Să mergem unde-o vedea cu ochii, altfel
n-are să se mai termine călătoria asta.