Recenzie: Îmblânzirea scorpiei de

William Shakespeare
Posted by A LIN A AN DR EEA C ĂTĂR Ă U on AUGUS T 11, 201 7

 Titlu: Îmblânzirea scorpiei

 Titlu original: The Taming of the Shrew
 Autor: William Shakespeare
 Traducătorul acestei piese de teatru: Dan Amedeu Lăzărescu
 Anul apariției acestei ediții: 2010
 Editura Adevărul Holding
 Colecția: 101 cărți de citit într-o viață
 Rating: 4.5/5 stele

Îmblânzirea scorpiei (The Taming of the Shrew) este una dintre primele
comedii scrise de William Shakespeare undeva în jurul anului 1593 și se
încadrează în caracteristicile Commediei dell’arte prin tipologiile de
personaje, întorsăturile de situație, peripețiile, tipurile de comic, efectele
comice, farsele și glumele înțelese de spectatorii epocii în care a fost scrisă
piesa. Comedia se deschide cu un prolog alcătuit din două scene care fac
trecerea la piesa propriu-zisă, fapt care demonstrează motivul teatrului în
teatru prezent și în alte creații dramatice ale autorului englez. Din păcate, pe
parcursul piese se pare că Shakespeare l-a pierdut pe drum pe Christopher
Sly, pentru că acest personaj apare foarte puțin în piesă. Deși la prima
vedere, cititorul poate crede că prologul nu are nicio legătură cu piesa propriu-
zisă, regăsim și în prolog elemente ale commediei dell’arte cum ar
fi schimbul de identități, travestiul și farsa.
Pe scurt, acțiunea din Îmblânzirea scorpiei are loc la Padova, care, în timpul
vieții lui Shakespeare, avea renumele de cel mai important centru universitar,
unde se predau învățăturile lui Aristotel. Lucentio, un tânăr bogat din Pisa,
însoțit de servitorul său Tranio, vine pentru a-și desăvârși educația la Padova.
Ei aud fără voia lor o discuție despre întâietatea în căsătorie, purtată
de Baptisa Minola, un negustor bogat, și alți doi negustori avuți Gremio și
Hortensio, ambii îndrăgostiți de Bianca, fiica cea mică a lui Baptista, însă
bătrânul dorește să o mărite mai întâi pe Katherina, fiica sa cea mare, al
cărei caracter și mod de a se comporta lasă de dorit. De aici încolo încep să
se țeasă intrigi și farse care vor fi demascate abia spre final. Pe de o
parte, Lucentio se îndrăgostește de Bianca și pune la cale o farsă împreună
cu Tranio, pentru a intra în casa lui Baptista, în calitate de profesor de muzică
și de poezie. Stăpânul și servitorul își schimbă hainele între ei, astfel Lucentio
își ia numele de Cambio, iar Tranio devine Lucentio. Pe de alră
parte, Petruchio, un nobil veronez prieten cu Hortensio, este în căutarea unei
mirese bogate. Deși Petruchio este avertizat de firea dificilă și cicălitoare a lui
Kate, acesta nu este impresionat de defectele fetei, el fiind ferm convins
că este un îmblânzitor de scorpii. Și aici avem parte de o deghizare pentru
a înlesni accesul lui Petruchio, care dorește să o pețească pe Katherina și de
a se căsători cât mai repede cu ea..
Nu are sens să vă povestesc piesa de teatru, însă, spre deosebire de
tragediile lui Shakespeare care nu prea mi-au plăcut, țin minte că citeam
această comedie și râdeam de una singură. Este atât de savuroasă,
întâmplările sunt atât de haioase sau de-a dreptul absurde, încât n-ai cum
să nu apreciezi o astfel de operă literară. Se încâlcesc farsele și identitățile
într-un mare fel, Kate și Petruchio sunt la fel de impulsivi și de ciuați,
încât îmi vine să cred că se potrivesc de minune, deși este vorba de o
căsătorie aranjată. De la întâlnirea incendiară dintre Kate și Petruchio, la
nunta pripită, la.tratamentul pe care Petruchio i-l aplică fetei, până la sfârșit
când nu îmi este clar dacă Kate s-a schimbat vu adevărat sau dacă se
preface, comedia te prinde și de multe ori râzi cu lacrimi la ciudățeniile pe
care le face Petruchio (un bădăran fără pereche) sau la replicile
personajelor. Sincer, cred că fără Petruchio, Kate, Grimio și chiar Tranio,
această comedie nu ar mai fi fost la fel de savuroasă, pentru că ei sunt sarea
și piperul intrigii. Singurele două lucruri care nu mi-au plăcut au fost prologul,
care, mie mi s-a cam inutil și incomplet, iar în al doilea rând tenta misogină a
pieei, însă trebuie să înțekegem realitatea și mentalitatea eopcii în care a
trăit Shakespeare.