POEMELE HOMERICE.

 Considerate cele mai prestigioase ale literaturii Greciei antice  au stat la baza invatamantului, a
creatiei artistice, a formarii culturale si morale a Greciei.
 Considerate manuale scolare si Enciclopedii ale stiintelor.
 Homer = abis de stiinta si intelepciune, operele lui fiind asezate pe aceeasi treapta cu Biblia,
Shakespeare sau Divina Comedie a lui Dante.
 Pun accentul pe convenientul exterior (precum razboiul troian sau intoarcerea acasa a lui Ulise).

 Ambele poeme de elem fictional si legendar restituie realitati precum expeditia de jaf a 28 de state
impotriva Troiei si experienta maritima a grecilor de la sfarsitul perioadei miceniene.

ILIADA.
 Epopeea incepe cu traditionala invocatie catre muza (zeita) – muzele = fiicele lui Zeus.
 Muzele = instante omnisciente ( au acces la adevaruri inaccesibile unui simplu muritor ). Sunt invocate
ori de cate ori poetul vrea sa ne aminteasca cui ii datoram povestirea. Sunt chemate sa emita judecati,
sa stabileasca ierarhii sau sa descrie fapte ce depasesc prin grandoarea lor competenta muritorilor.
 Raspunsul muzelor = povestirea insasi .

CRONOTOPUL ILIADEI
 Unitatea spatio-temporala / interdependenta intre spatiu si timp.
 3 spatii distincte : spatiul troian, spatiul grecesc, spatiul zeiesc +++ un spatiu mixt unde toate cele 3 se
intrepatrund ( campul de batalie ).
 3 timpuri disincte : imortalitatea zeilor, timpul cetatii, al grecilor +++ un timp mixt, accelerat ( al luptei
).
 Iliada ofera spatiu limitat + aventura limitata. Actiunea ei se desf intr-o unitate de timp si o unitate de
loc bine definite.

 Homer limiteaza dimensiunea aventurii, condensand o intreaga umanitate intr-un spatiu riguros trasat
cu o geografie realista si intr-un timp bine delimitat (un fragment de timp redus la cateva zile).

 mutatia esentiala : de la global la fragm ilustrativ, de la diversitatea spatiala si cuprinderea temporala

la cadrul fix (care contine segmetul unei aventuri).  fragmentul se incheie cu funeraliile lui Homer, si
nu cu caderea Troiei (cum ar fi pretins o linie epica completa)

tehnica a decupajului – cronotopul luptei – cronotop forte al actiunii – cronotopul accentuat

 cronotopul asteptarii – alc din toate spatiile distincte, al pregatirii si tensiunii

 doua miscari prezente in Iliada :

 o enorma preparare si asteptare a ceva ce nu se mai produce (cronotopul slab al
tensiunii, neaccentuat)
 o teribila aglomerare de gesturi, fapte si psihologii (cronotopul luptei, accentuat).

 Cu cronotopul asteptarii incepe si se incheie epopeea -> il domina cantitativ pe cel al luptei 
naratiunea se pastreaza intr-un perpetuu „moment zero” (stare belicoasa, de criza).
 Starile limita reprezinta adevaratul subiect al epopeii.
  Cele mai importante momente reflexive ale Iliadei : trairile lui Ahile la moartea lui Patrocle si la
moartea lui Hector;

 Ahile = personaj complex , pilonul Iliadei  Homer introduce analiza psihologica in prototipul eroului.
 Ahile= erou umanizat. In finalul epopeii, eroul se umanizeaza (ca si Ghilgames), capata starea de
melancolie si devine generos, facand fapte ce contrazic etica si logica eroica.
 Frustrat pe rand in dragoste si in prietenie, prin Briseis si Patrocle, Ahile intelege in final sa-i
recompenseze pe frustrat. lui Agamemnon, ii reda superioritatea pe campul de lupta.

Spre finalul Iliadei, toate personajele devin palide in comparatie cu Ahile  Iliada intreaga este, de fapt,
povestea imblanzirii lui Ahile.

ODISEEA
 Cronotopii odiseei :
AIUREA – CRONOTOPUL RATACIRII - in spatiu si timp generos, mai multe popasuri
ACASA – CRONOTOPUL REVENIRII LA MATCA – ITACA – cadru fix unde are loc o
Iliada civila la curtea lui Ulise.

CRONOTOPUL RATACIRII
= cronotopul aventurii. Oscilatie intre mare si uscat.
 Schema actiunii :
 Miscarea 1 . Plutire pe mare (datorata unui vant prielnic, popas).
 Miscarea 2 . Furtuna si naufragiu (consecinta a persecutiei lui Neptun).

 Popasurile sunt de mai multe feluri (expeditii de jaf in tara Ciconilor, pericole fizice/morale,
captivitati, ospetii).

 Fiecare popas detine functie de refacere a fortelor istovite pe mare + mod narativ care complica
actiunea  permanenta deviere de la drumul drept.

 Moment de turnura: coborarea in Infern.  incercarea mitica, semnifica luarea de constiinta.

Aici, personajul homeric traieste momentul anamnezei (confr. cu identitatea sa ultima – statutul de rege, tata si
sot).
 Ulise isi redescopera locul in lumea greceasca  eroul vagabondajului devine eroul intoarcerii.
Se regrupeaza pt a deveni glasul infranarii si al ratiunii.

 Ultimul popas: Tara Feacilor  de unde ulise va fi dus cu o corabie si lasat in tarmul Itacai. De aici
incepe actiunea celui de-al doilea cronotop.

ACASA. CRONOTOPUL LUPTEI

= cucerirea spatiului si a autoritatii in cercuri concentrice.

 Recucerirea palatului : Ulise se intoarce acasa la sotia sa.

 Finalul deschis : Ulise ii marturiseste Penelopei ca petru a castiga definitiv iertarea zeului marilor,
va trebui sa mai faca o calatorie spre tara care nu cunoaste iesirea la mare. Se prefigureaaza o
calatorie ispasitoare pt a trai o batranete linistita.
 PERSONAJELE EPOPEILOR HOMERICE.
PROTOTIPURILE MASCULINE.

Iliada: Ahile – sub semnul valorii masculine (YIN)

Odiseea: Ulise – sub semnul valorii feminine (YANG)

 Ahile + Ulise = polii lumii grecesti, fetele barbatului grec exprimand nevoia de echilibru a acestei
lumi.
 La modul ideal, barbatul grec = rezultatul virtutii. ( VIRTUTE = FORTITUDO(vitejie – Ahile) +
SAPIENTIA (intelepciune – Ulise ).
 Barbatul grec isi reprezinta calitatile pe campul de lupta si in adunarea inteleptilor.
 Cele doua personaje -> maximum al uneia si celeilalte calitati.

2 tipologii :
 Ahile – dintr-o bucata
Fiinta impunatoare, caracterizata prin simplitate.
Utopia unei umanitati autoriale, repr. varsta tineretii, cand totul este potentialitate si sansa
Eroul tanar care moare tanar.
Fiinta univoca (pt el primeaza gloria)
 Ulise: politropos (cu mai multe fete)
Versatil, prefacut, dedublat.
Utopia unei umanitati mature, dispusa spre compromis, fascinate de ratacire, miscare,
risipire.
Fiinta plurivoca, implicit complexa.

 Odiseea = revenire la sine a spiritului grec, redescoperire a centrului, ordinii si

unitatii.

 Giambattista Vicco, Principiile unei stiinte noi:

„Homer a compus Iliada in tinerete, cand Grecia era tanara, si cand ea insasi ardea
prin urmare de pasiunile cele mai sublime; si Odiseea la batranete, cand Grecia isi domolise
avanturile, inlocuindu-le cu reflectia, mama a prudentei si a spiritului atent si prevazator.”

PROTOTIPURI FEMININE.

1. Femininul demetric ( Demete, Hera, Gea)

= feminismul matern, protector, generator de viata, valorizat in intregime pozitiv.

 Andromaca, Penelopa.
Femininul conjugal maternal, femeia ca mama si sotie, femeia care zamisleste
 Nausica, Briseis.
Femininul cast virginal, fecioara ca promisiune a unui destin de mama si sotie.

2. Femininul afroditic (Afrodita, Venus)

= femininul seducator, sexualizat, senzual, tentator, care farmeca si subjuga.
 Calipso
Varianta pozitiva. Cea care vrea sa-i daruiasca eroului tinerete fara batranete ca sa ramana cu
ea
Farmeca prin frumusete si feminitate.
 Circe
Varianta diabolizata. Simbolul reincarnarilor, nivelul de jos al erosului care nu innobileaza, ci ii
transforma pe oameni in animale
Farmeca prin bautura magica (subjugare).
3. Feminismul artemitic (Artemis, Diana)
= reprezentat prin tribul amazoanelor. „hordii de barbate amazoane” (Priam, Iliada).
Apar mai ales in legendele posthomerice ale lui Quintus, care povesteste cum dupa
moartea lui Hector, in ajutorul troienilor a venit tribul amazoanelor conduse de
Pentesileea.