Istoria limbii romane literare

1. Conceptul de limba literara

Limba nationala = lb vorbita de un popor intr-un spatiu geografic. Are ramificatii teritoriale
(dialecte, subdialecte, graiuri). Prezinta particularitati fonetice, lexicale si morfosintactice.

Limba literara = aspectul cel mai ingrijit, corect si normat al limbii. Este norma
academica/subiectiva stabilita de gramatici si dictionare academice.

Caracteristici :

- Are caracter unitar

- Este limba literaturii artistice, a stiintei, presei, teatrului, spatiului academic
- Cunoaste varianta scrisa + orala
- Studiata incepand cu 1954 – Iorgu Iordan.
- Cea mai veche acceptiune: limba scrisa. Rosetti, Cazacu si Onu considera ca istoria lb romane
literare este “istoria scrisului romanesc de la origini si pana in prezent”.
- G. Calinescu si alti lingvisti il considera pe Eminescu creatorul limbii romane literare.

Limba literara = caracter unitar, stabilitate, NORMA (gramaticala, subiectiva, stilistica sau socio-
lingvistica) .

- Cea mai veche contributie consacrata romanei literare: Limba literara de Ion Nadejde –
urmareste evolutia.
- Lucrari de specialitate: P. Hanes, Tudor Vianu, G. Ivanescu, Flora Suteu, Mariana Costinescu.

2. Conceptul de norma

In lingvistica actuala se disting trei niveluri ale limbii:

a. Nivelul structural al limbii ca sistem = ansamblul de elemente care se conditioneaza reciproc

printr-o serie de relatii interne, configurand o schema care explica esenta limbii. --> nivelul ideal
al unei limbi.
b. Norma = selecteaza elementele sistemului si le separa. Norma vorbirii literare se regaseste la
nivel fonetic, lexical, morfologic si sintactic.
c. Nivelul vorbirii se refera la intrebuintarea individuala a limbii in imprejurarile activitatii sociale.
Are caracter individual.
 - Normele in vigoare sunt stabilite din 1881 de forurile academice cele mai inalte: Academia
Romana.
- In evolutia limbii literare intervine uzul, care modeleaza sistemul limbii (“uzul bate norma”).
- Secolul XX = incheierea procesului de constituire a lb romane literare.
- Mare fluctuatie a normelor (1953-1960).

Doua faze in evolutia limbii romane literare :

1. Constituirea limbii literare : de la origini pana in momentul lb literare deplin formate

2. Consolidarea si desavarsirea lb literare, dupa anul 1960.

- Ideologia lingvistica – conditionata de particularitatile economice, sociale si politice.

- Planificare lingvistica: accelerarea sau franarea evolutiei limbii, uniformizarea sau diversificarea
ei.

Criteriile planificarii lingvistice:

- Criteriul eficientei: usor de invatat, usor de retinut ;

- Criteriul adecvarii la scara crescanda a intelectualizarii
- Criteriul acceptabilitatii: problema uzului, si in functie de moda lingvistica ( model slav, latino-
romanic sau anglo-saxon ).

Procesul de consolidare si desavarsire a normelor, niciodata pe deplin incheiat se caracterizeaza prin

“stabilitate lingvistica activa”.

3. Vechea romana literara. Inceputuri. Periodizari.

1. Epoca veche ( 1530 – 1780 )

- 1532-1640 : formarea variantelor teritoriale ale limbii romane literare.
- 1640-1780: consolidarea si unificarea.

2. Epoca moderna ( 1780 – 1960 )

- 1780-1836: diversificare lingvistica
- 1836-1881: constituirea principalelor norme unice astazi
- 1881-1960: definitivarea in amanunt a normelor limbii romane literare.

Dupa 1960: epoca moderna contemporana = pastrarea si consolidarea unitatii castigate.

 4. Texte vechi in limba slavona

Studiul vechii romane literare – stransa legatura cu conceptul de literatura romana veche – cu sensul de
scriere.

- In spatiul nostru istoric s-a scris din vremea dacilor (inscriptii cu caractere latine – Decebalus per
Scorilo), continuitatea scrisului – textul Cronica notarului Anonym al lui Menumorut al Bihariei
catre regele Arpad.
- Evul mediu european a admis ca lb oficiale: latina, slavona, greaca.

Texte religioase

a. Texte copiate in alta parte, circuland la noi in manuscris;

b. Texte religioase copiate la noi in mmanastiri, focare de cultura, arta caligrafiei – Tetra
evanghelium;
c. Texte religioase originale, manuscrise realizate la noi
d. Primele carti religioase tipairite la inceputul secolului 16;

Literatura laica

Cea mai valoroasa lucrare romaneasca de lb slavona: Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul
sau Teodosie – caracter istoric, politic, social.

Literatura istorica: cronici in lb slavona

Textele vechi in lb romana

Sec. 15-18 carturarii ecleziasti fac traduceri de carti religioase din lb sacre in lb romana.

a. Manuscrise maramuresene/ texte rotacizante: descoperite tarziu (sec 19), autori necunoscuti:
Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voronetiana, Psaltirea Hurmuzachi, Codicele Voronetean.
b. Textele raspandite prin diaconul Coresi in zona Brasov-Sibiu-Fagaras.
c. Textele carturarilor ecleziasti sec. 17: Varlam, Dosoftei, Simion Stefan, Serban Cantacuzino,
Antim Ivireanul.

Inafara scrierilor religioase au circulat texte laice scrise in limba vie a poporului (scrisori si carti
populare):

Cel mai vechi document scris in lb romana: Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre Judele
Brasovului -1521.
 5. Activitatea in domeniul istoriografiei

Activitatea istoriografica = forma de manifestare a umanismului european.

- Cronicarii preiau ideile si valorile umanismului, adaptandu-le contextului de la noi:

- Efortul de a scrie istoria neamului ca sa nu piarda in uitare;
- Constiinta nationala si culturala
- Preocupare pentru problema etnogenezei, dovedind romanitatea poporului si latinitatea limbii;
- Patriotism anti-otoman

Perioada cronicilor : sec 15 – 19

- Lb slavona: cronica lui Stefan cel Mare, letopisetele lui Macarie, Eftimie, Azarie;
- Lb romana: sec 17 – 18: Grigore Ureche (Letopisetul Tarii Moldovei 1359-1594), Miron Costin
(Letopisetul Tarii Moldovei 1594-1661), Ion Neculce(Letopisetul Tarii Moldovei 1661-1743), Radu
Greceanu .

Valoarea cronicilor:

- Cultural-umanista;
- Istoric-documentara;
- Lingvistica
- Opere cu caracter literar care contribuie la stimularea scrisului in lb romana.

6. Baza dialectala a limbii romane literare. Teorii.

Lb literara sufera o serie de modificari sub influenta a doi factori fundamentali: graiurile si cultura;

Teorii

a. Cea mai sustinuta opinie: la baza lb romane literare sta graiul muntean (sustinuta de Hasdeu,
Lambrior, Al. Rosetti, Al. Graur, Cazacu, Coteanu) – rol important : tipariturile muntenesti ale lui
Coresi.
b. Un nr restrans de cercetatori (N. Iorga si S. Puscariu) sustin ca la baza lb romane literare sta
graiul maramuresean.
c. Ivanescu: lb romana literara a avut o baza comuna maramureseana pana la sec 18, si una
munteana dupa mijl secolului.
d. Philippide + Pascu, Iorgu Iordan, G. Istrate: lb romana literara este un compromis intre toate
graiurile daco-romane;
e. Emil Petrovici impartaseste aceeasi convingere cu Philippide cu mentiunea ca doar graiul
muntean si graiul moldovean au jucat un rol hotarator in unificarea lingvistica.
 7. Textele rotacizante

Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzachi, Psaltirea Voroneteana.

Rotacismul = fenomen fonetic care consta in transformarea unei consoane intervocalice in r.

transformarea in lb romana a lui n intervocalic in r la cuvintele mostenite din limba latina (ex. Aduratura,
cari, dirainte).

8. Arderea etapelor in filologia romaneasca din epoca moderna

Reflectia teoretica se configureaza prin raportare la curentele literare (clasicism, baroc,

romantism). Inceputurile, evolutia, durata, capacitatea de influentare si etapele fundamentale ale
acestor curente sunt departe de a coincide pentru intreaga Europa. Lipsita de omogenitate in centrul si
estul Europei, curentele nu se succed clar in perioade distincte, caci in aceeasi zona se petrece
fenomentul suprapunerii curentelor literare, al aparitiei unor concomitente fenomene de coexistenta.
Acest fapt se datoreaza lipsei de sincronism a curentelor din Orient cu cele din occident, prin receptarea
tarzie a curentelor occidentale.

Stefan Cazimir precizeaza ca amestecul de litere chirilice si latine este un simbol al unei etape
de grabite prefaceri sociale, politie, economice, culturale, care nu vor afecta originalitatea culturii
noastre nationale.

Aceasta ardere a etapelor a fost marcata de eclectismul gandirii lingvistice din filologia romaneasca de
sec. 19.

Arderea etapelor se manifesta prin circulatia deosebita a ideilor; o circulatie in spatiu.

Deschiderea spre valorile nationale este data de doctrina Scolii Ardelene, care traseaza directiile
fundamentale si obiectivele activitatii de cultivare a limbii:

1. Unificarea si modernizarea limbii in spirit latino-romanic in toate compartimentele ei;

2. Desavarsirea limbii dpdv stilistic in directia retoricii.

Scoala Ardeleana a asezat in preocuparea pt limba o motivatie politica si o fundamentare teoretica

clasica, retorica. Curentul popular si curentul reformator au exprimat atitudini normative opuse.
 9. Scoala Ardeleana. Contributii. Primii filologi romani

Nume importante: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu, P. Iorgovici,
R. Tempea, I. Molnar-Piuariu, C. Diaconovic-Loga, V. Colosi, Al. Teodori, I. Teodorovici si I. Corneli.

Obiectiv fundamental: emanciparea culturala a tuturor romanilor. Incurajau scrierea in limba romana;
au incercat sa dea un nou curs dezvoltarii limbii romane literare.

- Modernizarea lb romane nu se putea face in afara contactului cu lb latina si cu lb romanice

“surori”.
- Trebuia inlocuit alfabetul chirilic, “haina imprumutata si rau adaptata limbii romane”.

Principalele linii directoare impuse de Scoala Ardeleana:

- Dezvoltarea, modernizarea lb romane literare;

- Crearea lb romane literare dupa modelul occidental al lb franceze
- Occidentalizarea lexicului
- Elaborarea principiilor ortografice
- Elaborarea stiintifica a celor dintai dictionare romanesti
- Adaptarea neologismelor la sistemul lb romane
- Introducerea unei terminologii stiintifice adecvata momentului istoric
- Cultivarea aspectului estetic al limbii.

Primele gramatici romanesti tiparite de : Gh. Sincai, I.B. Deleanu, Samuil Micu, Petru Maior.

1828 – 1840: momentul Heliade : impune ideile fundamentale ale Scolii Ardelene, propune selectia
normelor unice ale romanei in functie de patru criterii:

1. Criteriul latinitatii formelor;

2. Criteriul uzului / circulatiei formelor;
3. Criteriul regularitatii gramaticale;
4. Criteriul eufoniei.

I.H. Radulescu indica o serie de norme fonetice si gramaticale menite sa duca la unificarea limbii literare;
are in vedere modelul altor popoare.
 10. Reromanizarea romanei literare

Imprumuturi latino-romanice (din anul II)

Imprumuturile latino-romanice au modernizat lexicul lb romane incepand cu sec 18 si pana in

sec 20: imprumuturile latinesti pe cale savanta (carturarii S.A.), iar mai apoi intelectualii si scriitorii
generatiei pasoptiste (imprumuturi din lb franceza, italiana, spaniola).

- Inovatia in plan lingvistic este declansata de un anumit context social/politic.

- Scopul imprumuturilor savante din lb latina a fost pt a proba si intari caracterul latino-romanic al
limbii. --> principalul mijloc de occidentalizare, relatinizare/reromanizare a lexicului roman.
- O alta cale a patrunderii imprumuturilor latino-romanice: filiera englezeasca/germanica.
Influenta franceza.
Imprumuturile de secol XIX din lb franceza au modernizat lexicul lb --> multe au statut de
neologisme, dar sunt cunoscute si folosite frecvent.
- Influenta franceza a fost dublata de curentul latinist initiat de Sc. Ardeleana.

Imprumuturile se afla in prima faza cu statutul de cuvant strain (neadaptat) --> parcurg procesul de
adaptare (fonetica, morfologica, ortografica).
Situatie aparte: imprumuturile recente din lb engleza; fenomen produs din cauaz numarului tot mai
mare de vorbitori ai limbii engleze.

Reromanizarea lb romane literare si transformarea ei intr-o limba de cultura a insemnat nu atat importul
de elemente frantuzesti, ci si o intoarcere la izvoarele romanice in general si o “reintoarcere” la modelul
latin.
- Elementele latine au dobandit statutul de termeni internationali.
- Lb romana are un lexic bogat datorita termenilor de origine latina/alte origini care alcatuiesc
serii sinonimice.
- Romania literara a imbogatit seriile de sinonime vechi si populare cu dublete neologice (variante
literare ale termenilor populari) --> exemplu: amanunt/detaliu, cinstit/onest, omenesc/uman.

Consideratii generale.
Reromanizare = fenomen de natura lingvistica, ce consta in innoirea lexicului literar prin
asimilarea in timp scurt a unui numar mare de imprumuturi latino-romanice.

Principalul beneficiar: vocabularul.

Reromanizarea la nivel fonetic/morfologic: a rezultat din aplicarea criteriului selectiei formelor clasice
(cele mai apropiate de latina) si din procesul de adaptare a neologismelor dupa model latin.

Sintaxa: reromanizarea = rezultatul orientarii spre modele romantice contemporane: lb franceza si

romana populara.