Opera O scrisoare pierdută de I.L.

Caragiale aparține epocii marilor clasici, definită de scriitori ca Eminescu,

Slavici, Creangă și Caragiale, caracterizată, totodată, printr-un spirit critic accentuat.
Comedia este o specie a genului dramatic prin care se satirizeaz ă moravuri și defecte omene ști, caracterizat ă
prin conflictul derizoriu, finalul vesel, categoria estetică dominantă fiind comicul.
Deși Caragiale preia tiparele comediei clasice, acesta diminueaz ă intenția moralizatoare, care trece pe plan
secundar în favoarea construirii situațiilor tipice în împrejurări tipice. Clasicismul rezid ă în tehnicile tipic dramatice
folosite: încurcătura, coincidența, qui-pro-quo-ul, climaxul nea șteptat etc.
Pe de altă parte, realismul rezidă în ironizarea aspectelor societ ății epocii, cum ar fi corup ția, mentalitatea,
politicienii, dar și în veridicitatea relațiilor și acțiunilor.
Tematic, opera este o satiră profundă a lumii politice de la sfâr șitul secolului XIX, în prim-plan aflându-se lupta
pentru putere politică, care creează situații hilare și grotești. Opera este o comedie de moravuri, axat ă asupra vie ții de
familie devenită publică, pe care se suprapun temele iubirii, prieteniei și ascensiunii sociale.

Opera O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale aparține epocii marilor clasici, definită de scriitori ca Eminescu,
Slavici, Creangă și Caragiale, caracterizată, totodată, printr-un spirit critic accentuat.
Opera o scrsioare pierduta de il caragiale apartine epocii marilor clasici, definita de scriitori ca Eminescu, Slavici,
Creanga si Caragiale, caracterizata, totodata, printr-un spirit critic accentuat.
Opera o scrisoare pierduta de il acargiale apartine epocii marilor clasici, definita de scriitori ca eminescu, slavici,
creanga si caragiale, caracterizata, totodata printr-un spirit critic accentuat.

Comedia este o specie a genului dramatic prin care se satirizeaz ă moravuri și defecte omene ști, caracterizat ă
prin conflictul derizoriu, finalul vesel, categoria estetică dominantă fiind comicul.
Comedia este o specie a genului dramatic prin care se stairizeaza moravuri si defecte omenesti, caracterizata
prin conflictul derizoriu, finalul vesel, iar categoria estetica dominanta fiind comicul.

Deși Caragiale preia tiparele comediei clasice, acesta diminueaz ă intenția moralizatoare, care trece pe plan
secundar în favoarea construirii situațiilor tipice în împrejurări tipice. Clasicismul rezid ă în tehnicile tipic dramatice
folosite: încurcătura, coincidența, qui-pro-quo-ul, climaxul nea șteptat etc.
Desi Caragiale preia tiparele comediei clasice, acesta diminueaza intentia moralizatoare, aceasta trecand in
plan secundar, in favoarea construirii situatiilor tipice in imprejurari tipice. Clasicismul rezida in tehnicile tipic dramatice
folosite> incurcatura, qui-pro-quo-ul, climaxul neasteptat, etc.
Desi Caragiale preia tiparele comediei clasice, aceasta diminueaza intentia moralizatoare, care trece in plan
secundar in favoarea construirii stituatiilor tipice in imprejurari tipice. Clasicismul rezida in tehnicile tipic dramatice
folosite> incurcatura, qui-pro-quo-ul, climaxul neasteptat, etc.
Desi Cargiale preia tiparele comediei clasice, acesta diminueaza intentia moralizatoare, care trece in plan
secundar, in favoarea construirii situatiilor tipice in imprejurari tipice. Clasicismul rezida in tehnicile tipic dramatice
folosite: incurcatura, qui-pro-quo-ul, climaxul neasteptat,etc.

Pe de altă parte, realismul rezidă în ironizarea aspectelor societ ății epocii, cum ar fi corup ția, mentalitatea,
politicienii, dar și în veridicitatea relațiilor și acțiunilor.
Pe de alta parte, realismul rezida in ironizarea aspectelor societatii epocii, cum ar fi coruptia, mentalitatea,
politicieanii, dar si in veridicitatea relatiilor si actiunilor.
Pe de alta parte, realismul rezida in ironizarea aspectelor societatii epocii, cum ar fi coruptia, mentalitatea,
politicienii, dar si in veridicitatea relatiilor si actiunilor.

Tematic, opera este o satiră profundă a lumii politice de la sfâr șitul secolului XIX, în prim-plan aflându-se lupta
pentru putere politică, care creează situații hilare și grotești. Opera este o comedie de moravuri, axat ă asupra vie ții de
familie devenită publică, pe care se suprapun temele iubirii, prieteniei și ascensiunii sociale.
 Tematic, opera este o satira profunda a lumii politice de la sfarsitul secolului XIX, in prim plan aflandu-se lupta
pentru puterea politica, care creeaza situatii hilare si grotesti. Opera este o comedie de moravuri, axata asupra vietii de
familie devenita publica, pe care se suprapun temele iubirii, prieteniei si ascensiunii sociale.
Tematic, opera este o satira profunda a lumii politice de la sf sec XIX, in prim plan aflandu-se lupta pentru
puterea politica, care creeaza situatii hilare si grotesti. Opera este o comedie de moravuri, axata asupra vietii de familie
devenita publica, pe care se suprapun temele iubirii, prieteniei si ascensiunii sociale.
Tematic, opera este o satira profunda a lumii politice de la sf. sec XIX, in prim plan aflandu-se lupta penstru
ascensiunea politica, care creeaza situatii hilari si grotesti. Opera este o comedie de moravuri, axata asupra vietii de
familie devenite publice, pe care se suprapun temele iubirii, prieteniei si ascensiunii sociale.

Opera este structurată în 4 acte echilibrate, respectând proporția unei compozi ții clasice, cuprinzând 44 de
scene. Finalele de act sunt construite inteligent, rezervând surpriza spectacolului. Astfel, se creeaz ă tensiunea
dramatică, de exemplu prin anunțarea lui Dandanache drept candidat la finalul actului III. Didascaliile descriu ambian ța
și decorul (grădina lui Trahanache), redau mișcarea scenică (coborând către public) și exprimă stările personajelor
(indignat; mâhnit).
Tipurile de comic sunt variate. Comicul de limbaj rezidă în incoerența, platitudinea și incorectitudinea în
exprimare a personajelor, care denotă lipsa lor de inteligență. Greșelile de vocabular se rezum ă la deformarea
neologismelor din cauza lipsei de instrucție ( famelie, renumerați), dar și la utilizarea etimologiei populare ( capitaliști,
falit). Încălcarea regulilor gramaticale și de logică constă în polisemie ( ne-am răcit împreună), contradicția în termeni
(După lupte seculare care au durat 30 de ani) și nonsensul, redat prin expresii tautologice. Ticul verbal, definit prin
repetiția obsedantă a unei specificități de limbaj, este un fenomen de inerție intelectual ă, de automatism: curat, fix,
aveți puțintică răbdare. Totodată, comicul de limbaj se regăsește la nivelul nepotrivirilor rezultate din interferen ța
stilurilor, de exemplu atunci când Dandanache se adresează familiar aleg ătorilor în discursul final.
Comicul de moravuri se referă la satira vieții politice, a șantajului și a alegerilor falsificate, dar și a vie ții private, a
triunghiului conjugal și a prieteniilor false, conturând imaginea unei lumi aflate în declin.
Comicul de intenție constă în prezentarea satirică a lumii, perceput ă ca o form ă de corec ție a acesteia: Nimic nu
îi arde pe ticăloși mai rău decât râsul. Personajele care fac greșeli de exprimare în scopul imitării lumii bune, ca Pristanda,
sunt ironizate, iar personajele cu studii care greșesc la rândul lor, ca Farfuridi, sunt satirizate.
Comicul de situație este redat prin succesiunea de secvențe care exprim ă ridicolul personajelor: num ărarea
steagurilor de către Pristanda, intrarea în scenă a Cetățeanului turmentat, dublat ă de cuplul comic, Farfuridi și
Brânzovenescu, și triunghiul conjugat, o sursă inepuizabilă de haz, o metafor ă a unei lumi degradate sentimental.
Comicul de caracter se rezumă la personajele tipuri umane: încoronatul, adulterina, cocheta, parvenitul etc.
Tipul politicianului este ipostaziat la mai multe nivele, în primul rând prin Trahanache, Dandanache și Farfuridi, care
reprezintă clasa politică îmbătrânită, descendenți ai clasei fanariote, de unde și prostia, firea tic ăit ă, c ăderea în copil ărie,
alcătuind portrete plasate la limita grotescului. Cațavencu, Tipătescu, Ionescu și Popescu alc ătuiesc o alt ă genera ție de
politicieni, mentalitatea acestora rămânând, însă, neschimbată. Jocul politic, însă, este dirijat de Zoe, unicul personaj
feminin, amanta, soția și aliatul politic al celor 3 politicieni importanți.
Comicul de nume reprezintă o reducere la esență a personajelor, dublat de sonorit ățile comice. Numele lui
Zaharia, asemănător cuvântului zahăr, sugerează c ă acesta este ramolit, pe când Trahanache, bazat pe cuvântul
trahană, o cocă moale, sugerează natura lui ușor influențabilă. Numele lui Tip ătescu, Ștefan, este o referire la
domnitorul Ștefan cel Mare, exprimând poziția sa de stăpân autoritar, violent. Numele lui Ca țavencu exprim ă firea
duplicitară, iar al lui Dandanache încurcătura pe care o creeaz ă.

Opera este structurată în 4 acte echilibrate, respectând proporția unei compozi ții clasice, cuprinzând 44 de
scene. Finalele de act sunt construite inteligent, rezervând surpriza spectacolului. Astfel, se creeaz ă tensiunea
dramatică, de exemplu prin anunțarea lui Dandanache drept candidat la finalul actului III. Didascaliile descriu ambian ța
și decorul (grădina lui Trahanache), redau mișcarea scenică (coborând către public) și exprimă stările personajelor
(indignat; mâhnit).
Opera este structurata in 4 acte echilibrate, respectand prportia unei compozitii clasice, cuprinzand 44 de
scene. Finalele de act sunt construite inteligent, rezervand surpriza spectacolului. Astfel, creste tensiunea dramatica,
de exemplu prin anuntarea lui dandanache drept candidat la sfarsitul actului III. Didascaliile descriu ambianta si decorul
(gradina lui Trahanache), miscarea scenica (coborand catre public) si exprima starile personajelor (indignat, mahnit).
Opera este structurata in 4 acte echilibrate, respectand proportia unei compozitii clasice, suprinzand 44 de
secene. Finalele de act sunt construite inteligent, rezervand surpriza spectacolului. Astfel, creste tensiunea dramatca,
de exemplu prin anuntarea lui Dandanache drept candidat la finalul actului III. Didascaliile prezinta ambianta si
decorul, redau miscarea scenica si exprima starile personajelor.

Tipurile de comic sunt variate. Comicul de limbaj rezidă în incoerența, platitudinea și incorectitudinea în
exprimare a personajelor, care denotă lipsa lor de inteligență. Greșelile de vocabular se rezum ă la deformarea
neologismelor din cauza lipsei de instrucție ( famelie, renumerați), dar și la utilizarea etimologiei populare ( capitaliști,
falit). Încălcarea regulilor gramaticale și de logică constă în polisemie ( ne-am răcit împreună), contradicția în termeni
(După lupte seculare care au durat 30 de ani) și nonsensul, redat prin expresii tautologice. Ticul verbal, definit prin
repetiția obsedantă a unei specificități de limbaj, este un fenomen de inerție intelectual ă, de automatism: curat, fix,
aveți puțintică răbdare. Totodată, comicul de limbaj se regăsește la nivelul nepotrivirilor rezultate din interferen ța
stilurilor, de exemplu atunci când Dandanache se adresează familiar aleg ătorilor în discursul final.

Comicul de limbaj: incoerenta, platitudine, incorectitudine in exprimare = lipsa de inteligenta

Greseli de vocab = defromare a neologismelor = lipsa de instructie + etimologie polulara
Incalcare reguli gram + logica = polisemie (ne-am racit impreuna), contradictie in termeni (lupte seculare care
au durat 30 de ani), nonsens = expresii tautologice
Ticul verbal = repetitia obsedanta a unei specificitati de limbaj = fenomen de inertie intelectuala, automatism:
curat, fix, aveti putintica rabdare
Nepotriviri rezultate din interferenta stilurilor -dandanache se adreseaza familiar alegatorilor in discursul final

Comicul de limbaj rezida in incoerenta platitudinea si incorectitudinea in exprimare a personajelor, ceea ce

denota lipsa de inteligenta. Greselile de vocabular se rezuma la deformarea neologismelor din cauza lipsei de
instructie, dar si la utilizarea etimologiei populare. Incalcarea regulilor gramaticale si de logica sunt evidentiate prin
polisemie, contradictia in termeni si nonsensul, redat prin expresii tautologice. Ticul verbal, definit prin repetitia
obsedanta a unei specificitati de limbaj, este un fenomen de inertie intelectuala, de automatism : curat, fix, aveti
putintica rabdare.

Comicul de limbaj rezida in platitudinea, incoerenta si incorectitudinea in exprimare a personajelor, care

denota lipsa de inteligenta. Greselile de vocabular sunt evidentiate prin deformarea neologismelor (famelie,
renumerati) si utilizarea etimologiei populare (capitalisti, falit). Incalcarea regulilor gramaticale si de logica rezulta din
polisemie (ne-am racit impreuna), contradictia termenilor (lupte seculare care au durat 30 de ani) si nonsens, prin
expresii tautologice. Ticul verbal, o repetitie obsedanta a unor specificitati de limbaj, arata inertia intelectuala,
automatismul: curat, fix, aveti putintica rabdare. Comicul de limbaj rezida, de asemenea, in nepotriviri cauzate de
interferenta stilurilor, spre exemplu, familiaritatea exprimarii lui dandanache fata de alegatori in discursul final.
 Comicul de limbaj rezida in incoerenta, platitudinea si incorectitudinea in exprimare a personajelor are arata
lipsa de intelginenta. Greselile de vocabular se rezuma la deformarea neologismelor din cauza lipsei de instructie
(famelie, renumerati), dar si la utilizarea etimologiei populare (falit, capitalisti). Incalcarea regulilor gramaticale si de
logica se observa prin polisemie (ne-am racit impreuna), contradictie in termeni (lupte seculare care au durat 30 de
ani) si nonsens, redat prin expresii tautologice. Ticul verbal, definit drept o repetite obsedanta a unor specificitati de
limbaj, este un fenomen de inertie intelectuala, un automatism: fix, curat, aveti putintica rabdare. Comicul de limbaj
este redat si prin nepotriviri cauzate de interferenta stilurilor, de exemplu familiaritatea cu care se adreseaza
dandanache alegatorilor in discursul final.

Comicul de moravuri se referă la satira vieții politice, a șantajului și a alegerilor falsificate, dar și a vie ții private, a
triunghiului conjugal și a prieteniilor false, conturând imaginea unei lumi aflate în declin.
Comicul de intenție constă în prezentarea satirică a lumii, perceput ă ca o form ă de corec ție a acesteia: Nimic nu
îi arde pe ticăloși mai rău decât râsul. Personajele care fac greșeli de exprimare în scopul imitării lumii bune, ca Pristanda,
sunt ironizate, iar personajele cu studii care greșesc la rândul lor, ca Farfuridi, sunt satirizate.
Comicul de situație este redat prin succesiunea de secvențe care exprim ă ridicolul personajelor: num ărarea
steagurilor de către Pristanda, intrarea în scenă a Cetățeanului turmentat, dublat ă de cuplul comic, Farfuridi și
Brânzovenescu, și triunghiul conjugal, o sursă inepuizabilă de haz, o metafor ă a unei lumi degradate sentimental.

Comicul de moravuri se refera la satirizarea lumii politice, a alegerior falsificate, dar si a vietii private, a
triunghiului conjugal, a prieteniilor false, care sugereaza lumea aflata in declin.
Comicul de intentie se remarca prin prezentarea satirica a lumii, percpeuta ca forma de corectie: nimic nu ii
arde pe ticalosi mai rau decat rasul. Cei care fac greseli de exprimare incercand sa imite lumea buna, ca Pristanda, sunt
ironizati, iar cei cu studii superioare care gresesc la randul lor, ca farfuridi, sut satirizati.
Comicul de situatie este redat printr-o succesiune de secvente care evidentiaza ridicolul personajelor:
numararea steagurilor de catre pristanda, intrarea in scena a cetateanului turmentat, dublat de cuplul comic, b+f si
triunghiul coonjugal, o sursa inepuizabila de haz, metafora a lumii degradate sentimental.

Comicul de caracter se rezumă la personajele tipuri umane: încoronatul, adulterina, cocheta, parvenitul, etc.
Tipul politicianului este ipostaziat la mai multe nivele, în primul rând prin Trahanache, Dandanache și Farfuridi, care
reprezintă clasa politică îmbătrânită, descendenți ai clasei fanariote, de unde și prostia, firea tic ăit ă, c ăderea în copil ărie,
alcătuind portrete plasate la limita grotescului. Cațavencu, Tipătescu, Ionescu și Popescu alc ătuiesc o alt ă genera ție de
politicieni, mentalitatea acestora rămânând, însă, neschimbată. Jocul politic, însă, este dirijat de Zoe, unicul personaj
feminin, amanta, soția și aliatul politic al celor 3 politicieni importanți.
Comicul de nume reprezintă o reducere la esență a personajelor, dublat de sonorit ățile comice. Numele lui
Zaharia, asemănător cuvântului zahăr, sugerează c ă acesta este ramolit, pe când Trahanache, bazat pe cuvântul
trahană, o cocă moale, sugerează natura lui ușor influențabilă. Numele lui Tip ătescu, Ștefan, este o referire la
domnitorul Ștefan cel Mare, exprimând poziția sa de stăpân autoritar, violent. Numele lui Ca țavencu exprim ă firea
duplicitară, iar al lui Dandanache încurcătura pe care o creeaz ă.