Mentalități desprinse din filmul “Aferim!

” și povestirea “Istoria unui galben” de

Vasile Alexandri

“Aferim!” este un film regizat de Radu Jude, de altfel și unul autorii scenariului, împreună cu
Florin lăzărescu, care a apărut pe dată de 23 iunie 2015. Filmu prezita românia în secolul al XIX-
lea și are în prim plan vânătoarea unui sclav(Carfin), care a fugit de la curtea boierească, în urmă
ieșirii la iveală a relației dintre el și nevasta boierului(Smaranda Cindescu).

Boierul Iordache Cindescu îl angajează pe Costandin,zapciul cu misiunea de a-l găși pe

Carfin.Acesta împreună cu Ioniță, fiul sau, urmează indicațiile date de ceilalți cetățeni cu
speranța că îl vor găși pe tălhar.

Conform informațiilor precizate pe Wikipedia și site-ul oficial al Festivalului de Film de la

Berlin(2015), filmul “Aferim!” al lui Radu Jude a câștigat premiul “Silver Bear” pentru cea mai
bună prezentare a atmosferei pictate în cadreul filmului.

În prima scenă din film sunt prezentate cele două personaje principale Costadin și Ioniță, care
sunt deja în căutarea “țiganului”. Aceștia sunt înarmați, bine echipați și din secvență discuției cu
bătrână care își duce soțului “să pupe icoană fecioarei” acestsa fiind bolnaz, reiese caracterul
vulgar și autentic al acelor vremuri. Zapciul și fiul lui își contiună investigația la o biserica, de
unde, după un gest de violență și promisiunea falsă a recompensei monetare în schimbul
informației despre locația lui Carfin, obțîn cea ce au vrut.

Motivul importanței banlui este recurent pe parcursul întregii opere și constituie baza
“portretului” mentalitățîi oamenilor din secolul al XIX-lea. Pe parcursul întregii sale călătorii,
Costadin a putu avansa doar cu ajutorul banilor, acesta fiind forțat să plătească altui zapciu o
“taxa” pentru a fi lăsat să îl caut pe Carfin în afară zonei în care acesta avea dreptul.(“Îți dau 2
talari is mă lași să-l caut”).

Căutarea lor se încheie în momentul când Ioniță este atacat de Carfin în podul unei odăi din
fundul unei câmpii în încercarea disperată de a scapă, dar inevitabil fiind prins. Împreună cu
Carfin cei doi au capturat și un copil care se ascundea în curea aceleași odăi. Pe drumul lor de a
se întoarce înapoi la moșia boierului Iordache aceștia trec printr-un târg unde Costadin îl vine pe
romul tânăr pentru “5 mahmundele” pe care îi folosește Ioniță să se dea întru leagăn din târg.
Această secvență subliniand o altă trăsătură a mentalitățîi oamenilor, rasismul. În peroada
prezentată în film, țiganii erau vânduți drept sclavi aproape în orice târg, iar toți sclavii din film
sunt prezentați că fiind țigani.

Discursul preotului pe care protagoniștii noștri l-au ajutate la începutul aventurii reliefează
poate cel mai bine rasismul:”Sunt țiganii oameni sau e de a lu necuratu’? Că unii zice că i
neoameni”; ”Ciorile că să știți și voi se trage din Ham, fiul lui Noe, pe care l-a blestemat Noe să
fie negru că baligă”;“Și țiganii mănâncă la bătaie multă[...] trebuie să fie robi”.

Revenind la momentul când aceștia au părăsit târgul. Costadin și Ioniță se îndreaptă spre un
han unde vor rămâne peste noapte. Atmosfera este aprinsă de canteculul țiganilor doar după
inevitabilă stimulare monetară. În această secvență este prezentată și superficialitatea și sexismul
barbatiilor față de femei. Costadin cere hangiului o “față” pentru fiul lui Ioniță. Acesta o tratează
că pe un obiect și o împinge, îi pune mâna pe nuri și alte lucruri obscene, iar în final refuză o
plătească cât această cere.

Un alt moment relevant pentru toate aceste trăsături prezentate mai sus ar fi deznodământul.
Costadin și Ioniță după ce îl aduc pe Carfin înapoi la curtea boierului vor să îi ușureze pedeapsa
deaorece au aflat că nu este doar vină acestuia.

Zapciul cere să vorbească cu nevasta boierului pentru a convinge-o să și asume o parte din
vină. Această acceptă, dar se teme de ce soțul ei ar putea să-i facă. Costadin spune că:”Așa-i
lumea de când este, bărbatul are... dreptul să-și dojenească femeia că un bărbat, că d-aiae
bărbat”. Misoginismul atingând astfel nivelul maxim și condolideaza idea unei mentalități
sexiste.

Iar când boierul ajunge în sfârșit acasă prima chestie pe care Costadin o cere este plata.
Parvenitusmul fiind din nou evident pentru explicarea mentalitățîi.

În ciuda explicației oferite de zapciu boierului acesta tot se răzbună pe Carfin, iar protagoniștii
sunt nevoiți să se retragă din haosul stârnit.

Așadar, mentalitatea oamenilor din acea perioada este limitată, aceștia punând accentul pe
bunuri și bani, fiind neinteresați de valori umane și drepturi. Cu toate că poate toate aceste lucruri
păreau normale în secolul XIX, acum ne arată vulgariatea, cruzimea,superioriatatea și
degradearea umană a acelor vremuri.

Trebuie menționat un moment de luciditate superioară a lui Costadin, acela din secvență
focului de tabăra din pădure. Acesta era împreună cu Ioniță și făceau popas după o zi lungă de
căutare. Zapciul spune: ”Suntem nimic, Ioniță, față de cât de mare e lumea asta, suntem...cai de
curul nostru, cât o scânteie din jarul asta...”. Acesta replică introduce un element filozofic, care
ne trimite cu gândul la complexitatea personajelor.

Opera “Istoria unui galben” de Vasile Alecsandri a fost publicată pentru prima oară în ”Foaia
științifică și literară” (“Propășirea”), 1844, 9aprilie – 15 octombrie. Această inițial a purtat
denumirea “Istoria unui galben și a unei parale” dar continuarea operei a fost suspendată datorită
opririi publicației revistei. Povestirea prezita autorul(martor și narator) care asista la discuția de
la miezul nopțîi a unei parale turcești și unui galben olandez. Galbenul, reprezentând partea
masculină, îi povestește iubitei ei de mult pierdută, paraua, ce possesori și ce experiențe a trăit
această din momentul în care s-au despatit.

Relevant pentru discuția legată de mentalitatea oamenilor în concordanță cu filmul “Aferim!”

sunt secvențele în care galbenul a avut că posesor un boieras, un director de tribunal, un tânăr și
o țigancă.

După despărțirea de “buzunarul” căpitanul Costică, 1820, Galați, galbenul a avut ‘’norocul’’ de
a-l părașîi pe căpitan “în ciubotă lui și călcat în picioare că un ban de nimică, pentru că boierul se
temea de tâlhari.”. Această replică reliefează importantă băniilor pentru oameni în secolul al
XIX-lea și teamă disperată de a-i pierde.

O împrejurare nefavorabilă pentru boieras l-a silit să meargă la Iași “spre a lupta cu tagma
judecătorească”. Acesta nu a putut să își țînă banii în cizme,cum obișnuia să facă de obicei, și să
plateaca sume semnificante de bani, așa că acest lucru l-a stresat incredibil.( “sărmanul boierinaș
se întoarse acasă cu părul alb, cu giubeaua ruptă și cu buzunarele sparte.”).

Astfel a ajuns galbenul la Dl Buffon, directorul de tribunal. Acest naturalist francez făcea parte
din calsa celor stabili financiari, galbenul spunând: “iar buzunarul directorului putea foarte bine
să dea o lămurită idee de haos, căci nu avea nici margini, nici fund [...] am găsit o poporație
foarte amestecată de galbeni olandezi și nemțești, de irmilici vechi și noi, de carboave, până și de
sfanțigi, până și de firfirici”). Proverbul arab: “ Haram gheldi, haram ghiti. ” se potrivește cel
mai bine cu secvență în care galbenul a ajuns la următor posesor, deoarece directorul l-a pierdut
la un meci de poker, iar cât timp galbenul a stat pe masă de joc,acesta a aflat de latuara mârșavă a
proveniență atâtor monede diferite: “stăpânul nostru pentru că să ne tragă în sânul lui, de la
răzeși, de la văduvele sărace și de la toți nenorocițîi împricinați, la care ne aflasem mai înainte”.

Lăcomia și corupția sunt elemente familiare și pentru perioada contemporană, la fel cum sunt
și dragostea pentru bani, sexismul, discriminarea, vulgariatate, degradarea umană după cum
întâlnim și în construcția personajelor din operele prezentate. Omenirea “după o anumită
evoluție[...],stagnaza, decade, apoi iar evoluează”(Constantin M.N Borcia- “Întâlnirea cu
necunoscutul”,pg 11), fapt încă relevant pentru personajele din cele două povestiri , cât și pentru
oamenii din zilele noastre. Defectele în mentalitate a oamenilor ne arată că încă suntem incapabil
de a trăîi în armonie, justiție și normele bunului simt, deoarece nu suntem capabili să “evoluăm”
și să ne învingem viciile.

Revenind la povestirea galbenului, următorul sau posesor important a fost verișorul soției unui
boier ispravnic. Acest tânăr avea în jur de 19 ani și a ajuns în posesia galbenului după ce a fost
plătit de soția boierului pentru a lua lecțîi de franceză. Femeia(“cucoană era între două vârste,
adică: nici prea crudă, nici prea coaptă”) îi făcea avansuri tânărului, care în loc să le găsească
indecente, se simțea măgulit.(semn al vulgaritățîi). Viciul “iubirii pentru argint” este din nou
menționat de galben: “Aceste trei deosebite patimi, al cărora fondos eram noi, banii”.

O altă patimă a tânărului era vânatul. Acesta este descris de galben că fiind crud și împuscând
doar de dragul de a ucide animalele.(semn al cruzimii):” Trebuie să știi, iubita mea, că nu este
tigru, nu este hienă, nu este, în sfârșit, lighioaie pe pământ mai crudă decât un vânător prost în
cele dintâi ale lui cercări.” Secvență nebuniei tânărului cu intențîi sângeroase și neatenția lui
permite galbenului să scape și să rămână în codrul în care “veriosrul” vanase.

Astfel Zamfira, țigăncușă, găsește galbenul în pădure.Ea este descrisă că fiind incredipil de
frumoasă și tandră.Această fugise împreună cu Nedelcu de la curtea boierului, care o cumpărase
pe copila de la părințîi ei.Această era tratată cu asprime și nedreptate la curtea boierului din
cauza geloziei soției boierului.Scăpând de statutul de sclav, Zamfira și Nedelcu trăiesc 6 luni de
libertate și iubire,când este găsită de boier. Nedelcu pentru a o salva pe față îl ucide pe boier.
Acesta este prins în sfârșit, judecat și spânzurat. Fiind îndrăgostită de Nedelcu, Zamfira rămâne
cu sechele și probleme psihologice.

Acest episod din povestea galbenului prezintă cel mai bine legătură cu filmul “Aferim!” unde
tema discriminării tiganiilor este pusă în valoare prin intermediul valului de sclavi din secolul al
XIX-lea. Atât Carfim, cât și Zamfira au fost sclavi la curtea unui boier, puși într-o situație
dificilă de soția acestuia, fugari și în cele din urmă victime ale cruzimii boierilor și sistemului.

În final, povestea galbenului olandez se sfârșește cu răsăritul soarelui, care “sparge” atmosfera
fantastică a nopțîi. Autorul rămânând curios să audă și istoria ceileilalte monede, dar din
nefericire aici se încheie definitiv opera.

Așadar, similaritatiile dintre operele comentate mai sus, pun în evidență mentalitatea deficitară
a personajelor. Acestea au trăsături umane bazate pe patimi și vicii, care încă bântuie
contemporanitatea. Fiind mentioante pe seama unor personaje distincte putem trage concluzia că
foarte mult nu să schimbat din secolul al XIX-lea până în secolul al XXI-lea în termen de
mentalitate(“ Aceași Mărie cu altă pălărie”). Majoriatea oamenilor încă au rămas limitați la
modalitatea în cu care părințîi lor au gândit,cu care părinții, parintiilor lor au gândit. În zadar
lumea încearcă să dezvolte diferite tehnologii, care mai de care mai avanstate, dacă nu putem să
învățăm să fim samariteni mai buni și să încercăm să ne rezolvăm problemele politice și
financiare la nivel unitar.

BIBLIOGRAFIE

 https://ro.wikiquote.org/wiki/Proverbe_rom%C3%A2ne%C8%99ti
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Arca_lui_Noe
 https://www.scribd.com/doc/2867759/Nicolae-Manolescu-Arca-lui-Noe
 https://www.hollywoodreporter.com/news/kontora-wins-grand-prix-at-tallinn-iff-black-nights-
1258549
 https://thi.ucsc.edu/wp-content/uploads/2015/12/Carol-Dweck-Mindset-The-Mindsets-
copy.pdf
 https://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_unui_galben_%C8%99i_a_unei_parale
 https://www.filmeonline.biz/aferim-2015.html
 https://dexonline.ro/