Sunteți pe pagina 1din 4

APARATUL FONO-RESPIRATOR

Importanta igienei si al antrenamentului in mentinerea


calitatilor acestuia

Teatrul este, in primul rand, o arta a vorbirii. Piesa de teatru este ca


partitura unei bucati muzicale: si una, si alta capata viata doar atunci cand
sunt transpuse in sunet, si pentru ca piesa de teatru sa transmita auditorului
ideile, sentimentele si actiunile personajelor, se cere ca interpretul, actorul sa
comunice mesajul rolului sau prin cuvintele rostite clar, simplu si expresiv.
Pentru a ajunge la acest mod de rostire, se cere o continua si intensa
pregatire cat si o atentie sporita asupra igienei aparatului fono-respirator. In
teatru, cu cat cuvantul va fi rostit mai corect din punct de vedere fonetic şi
ortoepic şi emis cu o voce armonioasa si bine sustinuta, cu atat impresia
creata va fi mai puternica, iar mesajul piesei va ajunge mai bine la spectator.
Actorul nu va reuşi acest lucru, decât atunci cand va fi stapan pe ceea
ce se numeste tehnica vorbirii scenice, cand exista un echilibru perfect intre
instrumentele folosite si executant, adica intre voce, rostire, respiratie si
actor. Cuvantul, ca mijloc de realizare scenica, este expresia cea mai fidela a
gandului, fiind purtatorul ideii, forţa actiunii sale constand tocmai in
exprimarea clara, fireasca si expresiva.
Pe scena, actorul se misca, alearga, sare, danseaza si in acelasi timp
vorbeste. O fraza lunga, un monolog dificil, cu probleme grele de crescendo
al vocii, sau un rol in versuri, sau o disputa energica, toate acestea necesita o
respiratie foarte bine antrenata. Maiestria respiratiei scenice nu consta doar
in acumularea unei cantitati cat mai mari de aer, ci in arta dozarii aerului.
Cand un actor nu si-a insusit temeinic o rostire clara, spectatorul se vede silit
sa faca eforturi, pentru a-l urmari. Astfel, lipsa exerciţiilor zilnice,
neclaritatea, deficientele rostirii vor influenta negativ realizarea rolului.
Pe plan mondial, fenomenul formarii vocii nu fost pe deplin elucidat,
existand mai multe teorii conform carora vocea apare din mecanisme si
principii diferite. Totusi un numitor comun al celor patru teorii este ca nu se
poate vorbi de fonatie fara respiratie; la aparitia vocii contribuie intreg
organismul uman, sistemele si aparatele constituente dezvoltandu-si o a
doua functie, pe langa cea principala.
Nu exista un aparat vocal, fonator, drept pentru care voi aminti
aparatele si sistemele care contribuie la formarea vocii. Cel mai important
aparat este cel respirator, aerul avand urmatorul traseu: fose nazale, fringe,
laringe, trahee, bronhii, bronhiole, lobii pulmonaricu alveolele pulmonare.
Alte sisteme care participa la fonatie sunt: osos, muscular, nervos, endocrin,
circular si digestiv.
Conform teoriei mecanice vocea survine in urma vibratiei corzilor
vocale in urma presiunii aerului expulzat din plamani. Vibratia are loc pe
verticala, pe acelasi principiu ca al instrumentelor muzicale, dar este sub
forma uni „bazaieli” ce se transforma treptat in voce, datorita spatiilor de
rezonanta: ventriculele lui Morgani (pliurile deasupra corzilor vocale),
cavitatea buco-faringiana.
Teoria mio-elastica explica formarea vocii prin vibratia corzilor vocale
pe orizontala. Desi nu pomeneste de rolul cavitatilor de rezonanta, aceasta
sustine ca vocea se transforma din vibratii, la nivelul buzelor.

1
In teoria muco-ondulatorie se vorbeste de existenta unei mucoase care
imbraca suprafata corzilor vocale si intreg traiectul aerului, iar aceasta sub
presiunea aerului vibreaza, inducand formarea vocii.
Corzile vocale in numar de doua, sunt ligamente elastice aflate in
laringe, responsabile in principal de formarea vocii, indiferent de teorie. Dupa
cum am precizat la inceput, procesul de formare al vocii este foarte complex
si la el participa intreg organismul. Laringele este o formatiune alcatuita din
mai multe cartilagii, situat in partea de sus a traheei: cartila cricoidian,
tiroidian si aritenoidian. In cartilajul tiroidian si aritenoidian se afla corzile
vocale; spatiul dintre aceastea se numeste glota.
Din sistemul muscular, diafragmul este un muschi foarte important in
formarea vocii, datorita rolului sau important in respiratie si mai precis in
inspiratie. Este situat intre cavitatea toracica si cea abdominala si datorita
acestuia plamanii pot inmagazina o cantitate mai mare de aer. De asemenea
diafragmul are un rol important in respiratia profesionala, deoarece dozeaza
cantitatea de aer inspirata si expirata. Muschi dorsali si intercostali au un rol
important in actul fonator, deoarece marind cavitatea toracica permit
patrunderea unei cantitati mari de aer, deci se poate realiza fonatia
(respiratia implica fonatia). Din sistemul muscular fac parte si muschii ce
sustin corzile vocale, si acestia avand rol in vibratia lor.
Sistemul osos influenteaza fonatia prin existenta centrilor nervosi din
cutia craniana, prin existenta coloanei vertebrale si a coastelor-elemente
care pot mari capacitatea toracala. De asemenea, din sisteml osos face parte
si mandibula care, fiind mobila, influenteaza emisia sunetelor. Sistemul
endocrin poate influenta starea mucoaselor din organism. Din sistemul
muscular, limba are un rol important in articularea sunetelor, prin miscarea
acesteia formandu-se sunete-cuvinte inteligibile.
In sistemul nervos central şi anume în bulb se afla centrul nervos care
comanda si regleaza miscarile respiratiei prin nervii ce se distribuie in
musculatura toracelui, motorul acestor miscari. La acest centru vin impulsuri
care il excita sau il deprima si de la el pleaca spre muschii respiratori
comenzi pentru accelerarea sau incetinirea miscarilor respiratorii. Prin vointa
miscarile respiratorii pot fi accelerate sau incetinite, dar in realitate centrul
respirator este excitat de unii factori, printre care cei chimici (O si CO2) sunt
cei mai importanti. Bioxidul de carbon din sange, intr-o anumita concentratie,
este excitantul fiziologic al respiratiei, un adevarat hormon respirator.
Cele patru calitati ale vocii sunt: inaltimea, intensitatea, durata si
timbrul. Asa cum auzul este singurul simt ce poate fi educat, vocea, respectiv
timbrul vocal este singurul „instrument” ce poate fi educat prin exercitii. Cele
patru calitati ale vocii pot fi imbunatatite prin exercitii vocale cat si fizice,
implicit prin folosirea unei respiratii profesionale.
Un rol important in imbunatatirea respiratiei profesionale si implicit a
calitatilor vocii, il joaca antrenarea diafragmului care va permite o mai buna
controlare a inspiratiei si a expiratiei. Performanta vocala, in teatru, se afla in
stransa legatura cu starea de sanatate a aparatului fono-respirator al
actorului, si dupa cum am explicat, de starea de sanatate a intregului
organism. Actorul poate realiza performante la nivel vocal daca are antrenata
musculatura, daca stapaneste exercitii de respiratie. Imbunatatirea calitatilor
vocale sta in stransa legatura cu imbunatatiea modului de respiratie, de
educatia muschilor pe care se sprijina respiratia-fonatia. De exemplu,
inaltimea vocii este controlata de presiunea subglotica si musculatura

2
laringiana, factori care se afla in stransa legatura cu antrenamentul fizic si cel
respirator.
In teatru, in folosirea vocii exista patru factori de risc: prea mult, prea
sus, prea des si prea tare. Pentru a proteja vocea de acesti factori de risc,
actorul trebuie sa fie constient de importanta antrenamentului fizic si a
incalzirii vocale inainte de sustinerea unui spectacol. Este recomandata
evitarea tipatului din „gat”, emisia sunetelor albe, fara sustinere
diafragmatica, ingerarea alimentelor foarte reci sau foarte calde iritante
inainte si dupa sustinerea unui spectacol.
Deoarece multe terminatii nervoase, care participa la procesul de
formare a sunetului, se afla in regiunea faciala (fruntea, nasul, pometii) si in
cavitatea bucala (limba, palatul dur, gingiile), iar alte terminatii nervoase,
legate de sistemul muscular al aparatului de vorbire, se afla destul de
aproape de pielea fetei, gatului, toracelui, abdomenului, acestea trebuie, cu
ajutorul automasajului, incalzite, relaxate, pentru a evita crisparile
musculare, ce influenteaza nefast fonatia. Masarea cavitatilor de rezonanta
contribuie la formarea sunetului, la emiterea lui lina si fireasca, canalizandu-l
in rezonatoare, facandu-l sa curga liber, fara efort.
Este importanta mentinerea sanatatii intregului sistem respirator si a
aparatului vocal, deoarece actorul transmite emotii si sentimente in principal
prin intermediul vocii.Pot afecta sanatatea atat fumatul cat si alcoolul.
ijloacele de protejare ale vocii se afla in corelatie cu antrenamentul costo-
diafragmatic, fizic, cu incalzirea vocala si cu preocuparea zilnica pentru
mentinerea calitatilor vocale.

Bibliografie:

1. curs „Tehnica vocala”, prof. Constantin Gabor


2. Zverev I. D. Lecturi despre om şi sănătatea lui — Chişinău, 1991 (Traducere
din limba rusă D. Stahi).
3. 3.Mereuţă V. Vorbirea expresivă, — Chişinău, 1997

3
Masterand:
Diana Croitoru, anul I