Evanghelie 1688 PDF

ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE
VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA
EVANGHELIE
din Biblia Voievodului Şerban Cantacuzino de la 1688
tălmăcită cu mila lui Dumnezeu întâia oară din limba
elinească de fraţii Greceanu cu îndemnarea şi toată
cheltuiala Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a dat la tipar în nouă grafie şi

grai, anul 7527 de la Facerea lumii, anul mântuirii 2019.
SFÂNTA EVANGHELIE| 2
Cuvânt înainte
ravoslavnice cititorule, cu umilinţă te rugăm,

P citind această sfântă şi dumnezeiască carte,
dacă vei afla oarece lunecături în lucrul acesta al
nostru, să nu blestemi, ci, ca un bun şi cu bună
inimă, îndreptează, şi nu ne pune întru ponos, ci
iartă, că şi noi suntem oameni, deasemenea pătimaşi,
ţinuţi de slaba fire care nu lasă pe nici un om a
rămâne fără greşeală. Că, pe cât am putut, cu nevoin-
ţă am lucrat şi, precum am aflat izvod, aşa am dat şi
la tipar. Ci te rugăm, iartă, ca şi tu să dobândeşti
iertare de la Preaputernicul Dumnezeu, al Cărui dar şi
milă şi noi Îl rugăm să fie cu tine pururea.
Însă şi aceasta să ştii că, de vei osteni a cerceta

cu de-amănuntul înţelesul acestei Sfinte Scripturi şi
de-l vei potrivi cu oarece izvoade, afară de cele
elineşti, latineşti, sau sloveneşti, sau a altor limbi, şi
nu se va potrivi, să nu te grăbeşti îndată cumva a
defăima, ci să cauţi că, între alte izvoade elineşti, vei
afla un izvod care este după cel vechi al celor 72 de
dascăli evrei pe care Ptolemeu Filadelful l-a făcut şi a
tălmăcit Scriptura Sfântă cea Veche de pe limba

evreiască în elinească. Tălmăcitorii acestei Sfinte
Scripturi pe acela l-au ales mai adevărat şi după acela
au şi tălmăcit. Deci, potrivindu-te cu acela, vei afla pe
care cale am umblat. Iar de te vei îndoi cumva şi
pentru izvodul acela, socotind că nu s-a nimerit izvod
bun, alunecându-te după alte biblii, ce multe încă s-
au tipărit, de mulţi, ce s-au făcut dascăli tălmăcitori
scripturilor sfinte, trăgându-le şi copiindu-le mai
vârtos în voia şi părerea lor, care, nu ştim, mai mult
au smintit rodul omenesc, ori au tulburat cititorii.
Căci noi spre acestea nimic nu vom luneca, că am
văzut acum, în anul de la mântuirea lumii 1687, de
nou dând la tipar această Sfântă Scriptură care acel
izvod urmară.
Mitrofan - Episcop de Huşi, noiembrie 1687

SFÂNTUL APOSTOL
ŞI EVANGHELIST IOAN
SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE

ÎN PREA LUMINATA
DUMINICĂ A PAŞTILOR
LA LITURGHIE
EVANGHELIA DE LA IOAN (I, 1-17)
e-nceput era Cuvântul şi Cuvântul era către

Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era
de-nceput către Dumnezeu. Toate prin El s-au
făcut; şi fără de El nu s-a făcut niciuna care s-a făcut.
Întru El viaţă era şi viaţa era lumina oamenilor. Şi
lumina în întuneric luminează, şi întunericul pe ea nu
o apucă. Fu om trimis de la Dumnezeu, numele lui –
Ioan. Acesta veni spre mărturie, ca să mărturisească
pentru Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era acela

Lumina, ci pentru ca să mărturisească pentru
Lumină. Era Lumina cea adevărată care luminează pe
tot omul carele vine în lume. În lume era şi lumea
prin El s-a făcut, şi lumea pe El nu-L cunoscu. La ale
Sale veni, şi cei ai Lui pe El nu L-au primit. Iar câţi L-
au primit pe El, le dădu lor biruinţă fii ai lui
Dumnezeu să se facă, celora ce cred întru numele Lui,
care nu din sânge, nici din voia trupului, nici din voia
bărbatului, ci de la Dumnezeu s-a născut. Şi
Cuvântul trup S-a făcut şi sălăşlui întru noi şi am
văzut mărirea Lui, mărire ca Unul Singur-Născut de
la Tatăl, plin de dar şi de adevăr. Ioan mărturiseşte
pentru El şi strigă zicând: ’’Acesta este pentru Carele
am zis: ’Cela ce dinapoia mea vine înaintea mea S-a
făcut, căci mai înainte de mine era’. Şi dintru plinirea
Lui noi toţi am luat, şi dar pentru dar. Căci Legea prin
Moise s-a dat, darul şi adevărul prin Iisus Hristos s-
au făcut.
ÎN ACEASTĂ PREA LUMINATĂ DUMINICĂ A

PAŞTILOR
LA VECERNIE
EVANGHELIA DE LA IOAN (XX, 19-25)
eci fiind seară întru ziua aceea, într-una a

sâmbetelor, şi uşile fiind închise unde erau uceni-
cii adunaţi, de frica jidovilor, veni Iisus şi stătu în
mijloc şi zise lor: ’’Pace vouă!’’ Şi aceasta zicând, a
arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-se drept

aceea ucenicii văzând pe Domnul. Deci iarăşi zise lor
Iisus: ’’Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Părintele,
şi Eu vă trimit pe voi’’. Şi acestea zicând, a suflat către
ei şi zise lor: ’’Luaţi Duh Sfânt: Cărora le veţi lăsa
păcatele, se vor lăsa lor; cărora le veţi opri, oprite
sunt’’. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cela ce se
cheamă Geamăn, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci
ziceau lui ceilalţi ucenici: ’’Văzut-am pe Domnul!’’ Iar
el zise lor: ’’De nu voi vedea în mâinile Lui semnul
cuielor şi nu voi pune degetul meu în semnul cuielor
şi nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ
EVANGHELIA DE LA IOAN
(I, 18-28)
e Dumnezeu nimeni nu L-a văzut niciodată; Cel

Singur-Născut Fiu, Cela ce este în sânul Tatălui,
Acela a mărturisit. Şi aceasta este mărturia lui
Ioan, când trimiseră jidovii din Ierusalim preoti şi
leviţi ca să-l întrebe pe el: ’’Tu cine eşti?’’ Şi a
mărturisit şi n-a tăgăduit; şi mărturisi că: ’’Nu sunt
eu Hristos’’. Şi-l întrebară pe el: ’’Dar cine? Ilie eşti
tu?’’ Şi zise: ’’Nu sunt’’. ’’Prorocul eşti tu?’’ Şi răspun-
se: ’’Nu’’. Şi ziseră drept aceea lui: ’’Cine eşti? Ca răs-
puns să dăm celor ce ne-au trimis pe noi. Ce zici
pentru tine?’’ Zise: ’’Eu – glasul celui ce strigă în
S F Â N T A E V A N G H E L I E | 10
pustiu: ’Îndreptaţi calea Domnului!’, în ce chip zise

Isaia prorocul’’. Şi cei trimişi erau dintre farisei. Şi-l
întrebară pe el şi-i ziseră lui: ’’Deci de ce botezi, dacă
nu eşti tu Hristos, nici Ilie, nici Prorocul?’’ Răspunse
lor Ioan zicând: ’’Eu botez cu apă, iar în mijlocul
vostru stă cel pe Carele voi nu-L ştiţi, Acesta este Cel
ce dinapoia mea vine, Care înaintea mea a fost, şi
Căruia eu nu-s vrednic ca să-I dezleg Lui cureaua
încălţămintei’’. Acestea au fost în Vithania, dincolo de
Iordan, unde era Ioan botezând.
MARŢI
EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXIV, 12-35)
n vremea aceea, Petru, sculându-se, alergă la

mormânt şi, plecându-se, văzu cearşafurile singure
zăcând; şi se duse mirându-se întru sine de cele ce-
au fost. Şi iată, doi dintre ei erau mergând într-
aceeaşi zi într-un sat, carele era îndepărtat la şaizeci
de stadii de Ierusalim, al cărui nume era Emmaus. Şi
aceia vorbeau unul către altul de toate acestea care se
întâmplară. Şi fu când vorbeau şi se întrebau, şi
Însuşi Iisus apropiindu-Se mergea împreună cu ei. Iar
ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască pe El. Şi zise
către ei: ’’Ce sunt cuvintele acestea despre care vorbiţi
unul către altul, mergând, şi sunteţi posomorâţi? Şi
răspunzând, unul, al cărui nume era Cleopa, zise lui:
’’Tu singur pribegeşti în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-

au întâmplat în el zilele acestea?’’ Şi zise lor: ’’Care?’’
Şi ei ziseră Lui: ’’Cele de Iisus Nazarineanul, Carele s-
a făcut om – proroc, puternic în cuvânt şi în faptă
înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor; cum îl
dădură pe El mai-marii popilor şi domnii noştri spre
judecată de moarte şi răstigniră pe El. Şi noi
nădăjduiam că El este Cel ce va să răscumpere pe
Israil; ci cu acestea toate împreună, a treia zi este
astăzi de când acestea s-au făcut. Ci şi nişte femei
dintr-ale noastre ne înspăimântară, care merseră de
dimineaţă la mormânt şi, neaflând trupul Lui, veniră
zicând că şi vedere de îngeri au văzut, care zic că El
este viu. Şi merseră unii dintre noi la mormânt şi
găsiră aşa cum şi femeile ziseră, iar pe El nu L-au
văzut’’. Şi El zise către ei: ’’O, voi, fără minte şi târzii
cu inima a crede toate carele au grăit prorocii! Oare
nu se cădea acestea să le pătimească Hristos şi să
intre întru slava Lui? Şi începând, de la Moise şi de la
toţi prorocii, le tâlcui lor, din toate scripturile cele
pentru El. Şi se apropiară de satul în care mergeau, şi
El Se făcea că merge mai departe. Şi-L sileau pe El,
zicând: ’’Rămâi cu noi, căci este seară şi s-a plecat
ziua’’. Şi intră să rămână cu ei. Şi a fost când şezu El
cu ei, luând pâine, o blagoslovi şi, frângând, dădu lor.
Iar lor li se deschiseră ochii şi-L cunoscură pe El, şi El
nevăzut Se făcu de la dânşii. Şi ziseră unul către
altul: ’’Oare nu ardea inima noastră întru noi când ne
grăia nouă pe cale şi când ne deschidea nouă
Scripturile?’’ Şi sculându-se întru acel ceas, se
întoarseră la Ierusalim şi-i aflară adunaţi pe cei
unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, zicând că S-a

sculat Domnul adevărat şi S-a arătat lui Simon. Şi ei
povestiră cele petrecute pe cale şi cum S-a arătat lor
în frângerea pâinii.
MIERCURI
(I, 35-51)
doua zi iarăşi sta Ioan şi doi dintre ucenicii lui.

Şi privindu-L pe Iisus umblând, zise: ’’Vezi Mielul
lui Dumnezeu!’’ Şi auziră pe el cei doi ucenici
grăind şi merseră după Iisus. Şi întorcându-Se Iisus
şi văzându-i pe ei urmând Lui, zise lor: ’’Ce căutaţi?’’
Iar ei ziseră Lui: ’’Ravvi – care se tălmăceşte: ’Învăţă-
torule’ – unde rămâi?’’ Zise lor: ’’Veniţi şi vedeţi!’’
Veniră şi văzură unde rămâne şi lângă El rămaseră în
ziua aceea. Şi ceasul era ca la al zecelea. Era Andrei,
fratele lui Simon Petru, unul dintre cei doi ce au auzit
de la Ioan şi au mers după El. Află acesta întâi pe
fratele său, pe Simon, şi zise lui: ’’Aflat-am pe Mesia!’’,
care este tălmăcindu-se: Hristos. Şi-l aduse pe el către
Iisus şi privind pe el Iisus zise: ’’Tu eşti Simon,
feciorul lui Iona? Tu te vei chema Chifa’’, care se
tâlcuieşte: Petru. Iar a doua zi vru Iisus să iasă în
Galileea şi află pe Filip, şi zise lui: ’’Vino după Mine!’’
Şi era Filip de la Vithsaida, din cetatea lui Andrei şi a
lui Petru. Află Filip pe Nathanail şi zise lui: ’’Pe Carele
l-a scris Moise în Lege şi prorocii l-am aflat, pe Iisus,

feciorul lui Iosif, pe Cel de la Nazaret.’’ Şi zise lui
Nathanail: ’’Din Nazaret poate ceva bun să fie?’’ Zise
lui Filip: ’’Vino şi vezi’’. Văzu Iisus pe Nathanail venind
către El şi zise pentru el: ’’Vezi adevărat israelitean,
întru carele vicleşug nu este’’. Zise lui Nathanail: ’’De
unde mă ştii?’’ Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Mai înainte
de a te striga Filip, fiind sub smochin te-am văzut’’.
Răspunse Nathanail şi zise Lui: ’’Ravvi, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu? Tu eşti Împăratul lui Israil?’’ Răspunse
Iisus şi zise lui: ’’Căci am zis ţie: ’Văzutu-te-am
dedesubtul smochinului, crezi?’ Mai mari decât
acestea vei vedea’’. Şi zise lui: ’’Amin, amin zic vouă:
De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii
lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul
Omului’’.
JOI
(III, 1-15)
n vremea aceea, era un om dintre farisei, Nicodim

numele lui, boier al jidovilor. Acesta veni către Iisus
noaptea şi zise lui: ’’Ravvi, ştim că de la Dumnezeu
ai venit învăţător, pentru că nimeni nu poate aceste
semne, să le facă, pe care Tu le faci, de nu va fi
Dumnezeu cu el’’. Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Amin,
amin zic ţie: de nu se va naşte cineva de sus, nu poate
să vadă împărăţia lui Dumnezeu’’. Zise către El

Nicodim: ’’Cum poate omul să se nască, bătrân fiind?
Oare poate în pântecele maicii sale a doua oară să
intre şi să se nască?’’ Răspunse Iisus: ’’Amin, amin,
zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din duh,
nu poate să intre întru împărăţia lui Dumnezeu. Ceea
ce e făcut din trup, trup este, şi ceea ce se face din
duh, duh este. Nu te mira căci am zis ţie: ’Trebuie ca
voi să vă naşteţi de sus’. Duhul, unde voieşte, suflă, şi
glasul lui auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde
merge; aşa este tot cel născut din duh’’. Răspunse
Nicodim şi zise Lui: ’’Cum pot să fie acestea?’’
Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Tu eşti învăţătorul lui
Israil, şi acestea nu le ştii? Amin, amin zic ţie că noi
care ştim grăim şi care am văzut mărturisim, şi
mărturia noastră nu o primiţi. De vreme ce cele
pământeşti v-am zis vouă, şi nu le credeţi, cum, de vă
voi zice vouă de cele cereşti, le veţi crede? Şi nimeni
nu s-a suit în cer, fără numai Cel ce din cer S-a
pogorât, Fiul Omului, Cela ce este în cer. Şi în ce chip
Moise înălţă şarpele în pustiu, aşa trebuie a se înălţa
Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţă veşnică.
VINERI
EVANGHELA DE LA IOAN
(II, 12-22)
n vremea aceea, Se pogorî în Capernaum Iisus, şi

maica Lui, şi fraţii Lui, şi uceniciii Lui, şi acolo au
rămas nu multe zile. Şi aproape era Paştele
jidovesc, şi Se sui Iisus în Ierusalim. Şi află în biserică
pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbi, şi pe
schimbători şezând. Şi făcând bici de funii, pe toţi i-a
scos din biserică, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le
vărsă schimbul şi mesele le răsturnă. Şi celor ce
vindeau porumbi le zise: ’’Ridicaţi acestea de aici, nu
faceţi casa Tatălui-Meu casă de negustorie’’. Şi-şi
aduseră aminte ucenicii Lui că scris este: ’’Râvnirea
casei tale m-a mâncat pe mine’’. Răspunseră drept
aceea jidovii şi-I ziseră Lui: ’’Ce semn arăţi nouă, că
faci acestea?’’ Răspunse Iisus şi zise lor: ’’Stricaţi
biserica aceasta, şi în trei zile o voi ridica pe ea’’. Deci
ziseră jidovii: ’’46 de ani se zidi biserica aceasta, şi Tu
în trei zile o vei ridica pe ea?’’ Iar El zicea de biserica
trupului Său. Deci când învie din morţi, îşi aduseră
aminte ucenicii Lui că aceasta zicea şi crezură
Scriptura şi cuvântul care-l zisese Iisus.
SÂMBĂTĂ
(III, 22-33)
n vremea aceea, veni Iisus şi ucenicii Lui în

pământul Iudeii şi acolo petrecea cu ei, şi boteza. Şi
era şi Ioan botezând în Enon, aproape de Salim,
căci ape multe erau acolo; şi mergeau şi se botezau.
Pentru că încă nu era băgat în temniţă Ioan. Deci se
făcu întrebare între ucenicii lui Ioan cu jidovii pentru
curăţenie. Şi veniră către Ioan şi ziseră lui: ’’Ravvi,
Cela ce era cu tine dincolo de Iordan, de Care tu ai
mărturisit, vezi, Acesta botează, şi toţi vin către El’’.
Răspunse Ioan şi zise: ’’Nu poate omul să ia nimic, de
nu-i va fi dat lui din cer. Voi singuri mie îmi mărtu-
risiţi că am zis: ’Nu sunt eu Hristos, căci trimis sunt
înaintea Aceluia’. Cel ce are nevastă, ginere este, iar
prietenul ginerelui, cela ce stă şi-l aude pe el, cu
bucurie se bucură pentru glasul ginerelui: deci
această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie a se
adăuga, eu a mă scădea. Cela ce vine de sus, asupra
tuturor este, cela ce este din pământ, din pământ
este, şi din pământ grăieşte. Cela ce vine din cer,
deasupra tuturor este. Şi ce a văzut şi a grăit, aceasta
mărturiseşte, şi mărturia Lui nimeni nu o primeşte.
Cela ce a primit mărturia Lui, a pecetluit că
Dumnezeu adevărat este.
DUMINICA
A DOUA DUPĂ PAŞTI A TOMEI
LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNTÂIA A ÎNVIERII
LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XX, 19-31)
n vremea aceea, fiind seară în ziua aceea, într-una

a sâmbetelor, şi uşile fiind închise unde erau
ucenicii adunaţi, de frica jidovilor, veni Iisus şi
stătu în mijloc şi zise lor: ’’Pace vouă!’’ Şi aceasta
zicând, le-a arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-

se drept aceea ucenicii văzând pe Domnul. Deci iarăşi
zise lor Iisus: ’’Pace vouă!’’ Cum m-a trimis pe Mine
Părintele, şi Eu vă trimit pe voi’’. Şi acestea zicând, a
suflat către ei şi le zise lor: ’’Luaţi Duh Sfânt: Cărora
le veţi lăsa păcatele, se vor lăsa lor; iar cărora le veţi
opri, oprite sunt’’. Iar Toma, unul din cei doisprezece,
cela ce se cheamă Geamăn, nu era cu ei când a venit
Iisus. Deci ziceau lui ceilalţi ucenici: ’’Văzut-am pe
Domnul!’’ Iar el zise lor: ’’De nu voi vedea întru
mâinile Lui semnul cuielor şi nu voi pune degetul meu
în semnul cuielor şi nu voi pune mâna mea în coasta
Lui, nu voi crede’’. Şi după opt zile, iar erau înăuntru
ucenicii Lui, şi Toma cu ei. Veni Iisus, uşile fiind
închise, şi stătu în mijloc şi zise: ’’Pace vouă!’’ Apoi
zise Tomei: ’’Adu degetul tău aici şi vezi mâinile Mele;
adu mâna ta şi pune-o pe coasta Mea; şi nu te face
necredincios, ci credincios’’. Şi răspunse Toma şi zise
Lui: ’’Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!’’ Zise lui
Iisus: ’’Căci M-ai văzut pe Mine, Tomo, ai crezut.
Fericiţi aceia ce n-au văzut şi au crezut’’. Deci multe
şi alte semne a făcut Iisus înaintea ucenicilor Lui,
carele nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-
au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, şi crezând, viaţă să aveţi întru numele
Lui.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
(II, 1-11)
n vremea aceea, în ziua a treia s-a făcut nuntă în

Cana Galileului şi era maica lui Iisus acolo. Şi a
fost chemat şi Iisus şi ucenicii Lui la nuntă. Şi
sfârşindu-se vinul, zise maica lui Iisus către El: ’’Vin
nu au’’. Zise ei Iisus: ’’Ce-i Mie şi ţie femeie? Încă n-a
venit ceasul Meu’’. Zise maica Lui slugilor: ’’Orice va
zice vouă, faceţi!’’ Şi erau acolo şase vase de piatră,
puse după curăţenia jidovilor, încăpând câte două sau
trei măsuri. Zise lor Iisus: ’’Umpleţi vasele de apă!’’ Şi
le-au umplut pe ele până sus. Şi zise lor: ’’Scoateţi
acum şi aduceţi naşului!’’ Şi aduseră. Şi dacă gustă
naşul apa făcută vin, şi nu ştia de unde este, iar
slugile ştiau, ceia ce au cărat apa, strigă naşul pe
ginere. Şi zise lui: ’’Tot omul întâi vinul cel bun pune,
şi, când se vor îmbăta, atunci pe cel mai prost. Tu ai
păzit vinul cel bun până acum’’. Aceasta a făcut
începătura semnelor lui Iisus în Cana Galileului şi a
arătat mărirea Lui; şi au crezut în El ucenicii Lui.
MARŢI
(III, 16-21)
is-a Domnul: că aşa a iubit Dumnezeu lumea,

încât pe Singur-Născut Fiul Lui a dat, ca tot cel
ce va crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică. Pentru că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Lui în
lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască
lumea prin El. Cela ce crede în El, nu se judecă, iar
cela ce nu crede Lui este judecat, căci n-a crezut în
numele Celui Singur-Născut Fiul lui Dumnezeu. Şi
aceasta e judecata, căci Lumina a venit în lume, şi au
îndrăgit oamenii mai mult întunericul decât Lumina,
pentru că erau rele lucrurile lor. Pentru că tot cela ce
face rele urăşte Lumina şi nu vine către Lumină, ca să
nu se dovedească lucrurile lui. Iar cela ce face
adevărul vine către Lumină ca să arate lucrurile lui,
că în Dumnezeu sunt făcute.
MIERCURI
(V, 17-24)
is-a Domnul lor: ’’Părintele meu până acum

lucrează, şi Eu lucrez’’. Pentru aceea dar mai
mult încercau jidovii să-L omoare, căci nu numai
dezlega sâmbăta, ci şi Tată al Lui îl numea pe
Dumnezeu, întocmai pe sine făcându-se cu
Dumnezeu. Deci răspunse Iisus şi zise lor: ’’Amin,
amin, zic vouă: Nu poate Fiul să facă de la Dânsul
nimic, de nu va vedea ceva pe Tatăl făcând, pentru că
cele ce ar face Acela, acelea şi Fiul asemenea face.
Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le arată Lui,
cele ce face El, şi mai mari lucruri decât acestea va
arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Pentru că în ce chip
Tatăl scoală pe morţi şi-i face vii, aşa şi Fiul, pe care-i
voieşte, îi face vii. Pentru că nici Tatăl nu judecă pe
nimeni, ci judecata toată a dat-o Fiului, ca toţi să
cinstească pe Fiul, în ce chip cinstesc pe Tatăl. Cela
ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, pe Cela
ce L-a trimis pe El. Amin, amin zic vouă că cel ce
cuvântul Meu aude şi crede pe Cela ce M-a trimis, are
viaţă veşnică, şi la judecată nu vine, ci s-a mutat din
moarte la viaţă.
JOI
(V, 24-30)
is-a Domnul: amin, amin zic vouă că cela ce

cuvântul Meu aude şi crede pe Cela ce M-a
trimis, are viaţă veşnică, şi la judecată nu vine, ci
s-a mutat din moarte la viaţă. Amin, amin zic vouă că
vine ceasul, şi acum este, când cei morţi vor auzi
glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor trăi.
Pentru că în ce chip Părintele are viaţă întru El, aşa a
dat şi Fiului viaţă să aibă întru El; şi biruinţă Îi dădu
Lui, şi judecată a face, căci Fiul Omului este. Nu vă
miraţi de acestea, căci vine ceasul întru care toţi cei
din mormânturi vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi cei ce
au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce rele
au făcut, întru învierea judecăţii. Nu pot Eu să fac de
la Mine nimic; după cum aud, judec, şi judecata Mea
dreaptă este, căci nu caut voia Mea, ci voia Părintelui
Celui ce M-a trimis.
VINERI
(V, 30-47; VI, 1-2)
is-a Domnul: nu pot Eu să fac de la Mine nimic;

după cum aud, judec, şi judecata Mea dreaptă
este, căci nu caut voia Mea, ci voia Părintelui
Celui ce M-a trimis. De voi mărturisi Eu pentru Mine,
mărturia Mea nu este adevărată. Altul este cela ce
mărturiseşte pentru Mine şi ştiu că adevărată este
mărturia care mărturiseşte pentru Mine. Voi aţi trimis
către Ioan, şi a mărturisit cu adevărat. Iar Eu nu de la
om iau mărturia, ci acestea zic ca voi să vă mântuiţi.
Acela era luminătorul cel ce ardea şi lumina, iar voi
aţi vrut să vă bucuraţi către un ceas întru lumina lui.
Iar Eu am mărturie mai mare decât Ioan, pentru că
lucrurile care Mi le-a dat Mie Părintele ca să le
săvârşesc pe ele, aceste lucruri pe care Eu le fac,
mărturisesc pentru mine, că Părintele M-a trimis. Şi
Părintele cela ce M-a trimis pe Mine, Acesta a
mărturisit pentru Mine. Nici glasul Lui n-aţi auzit
niciodinioară, nici chipul Lui n-aţi văzut. Şi cuvântul
Lui nu-l aveţi rămânând întru voi , căci pe Carele l-a
trimis Acela, voi pe El nu-L credeţi. Cercetaţi
Scripturile, căci vouă vi se pare întru ele viaţă veşnică
a avea. Şi acelea sunt cele ce mărturisesc pentru
Mine. Şi nu voiţi să veniţi către Mine ca viaţă să aveţi.
Mărire de la oameni nu iau; ci v-am cunoscut pe voi
că dragostea lui Dumnezeu nu aveţi întru voi. Eu am
venit întru numele Părintelui Meu, şi pe Mine nu Mă

luaţi; de va veni altul întru numele Său, pe acela îl
veţi lua. Cum puteţi voi să credeţi, mărire de la voi
luând, şi mărirea cea de la unul Dumnezeu nu o
căutaţi? Să nu vă pară că Eu voiesc a vă pârî pe voi la
Părintele. Este cel ce vă pârăşte pe voi Moise, în care
voi nădăjduiţi. Pentru că de-aţi crede lui Moise, aţi
crede şi Mie, că pentru Mine a scris acela. Iar de nu
credeţi cărţile lui, cum graiurile Mele veţi crede?’’
După aceea Se duse Iisus dincolo de Marea Galileii, a
Tiveriadei. Şi mergea după El gloată multă, căci vedea
semnele Lui, pe care le făcea celor bolnavi.
SÂMBĂTĂ
(VI, 14-27)
n vremea aceea, deci oamenii, văzând semnul care

l-a făcut Iisus, ziceau că Acesta este adevărat
Prorocul, Cela ce vine în lume. Deci Iisus
cunoscând că vor să vină şi să-L apuce pe El ca să-L
facă pe El împărat, Se depărtă iarăşi la munte, El
singur. Şi dacă se făcu seară, se pogorâră ucenicii Lui
la mare. Şi intrând în corabie, veniră dincolo de mare,
la Capernaum. Şi, iată, întuneric se făcea şi nu venise
către ei Iisus. Şi suflând vânt mare, marea se ridica.
Deci vâslind ei ca la vreo 25 sau 30 de stadii, îl văd pe
Iisus umblând pe mare şi, apropiindu-Se de corabie,
se şi înfricoşară. Iar El zise lor: ’’Eu sunt, nu vă

temeţi’’. Voiau drept aceea să-L ia pe El în corabie, şi
îndată corabia sosi la pământul la care se sileau ei. A
doua zi gloata, care stătea de cealaltă parte a mării,
văzând că alte corăbioare nu erau acolo fără numai
unul, în carele au intrat ucenicii Lui, şi că n-a intrat
Iisus cu ucenicii Lui în corabie, ci singuri ucenicii Lui
se duseră. Şi alte corăbioare au venit, de la Tiveriada,
aproape de locul unde au mâncat pâinea, bine-
mulţumind Domnului. Deci când a văzut gloata că
Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat ei în
corăbii şi veniră în Capernaum căutând pe Iisus. Şi
aflându-L pe El dincolo de mare, ziseră lui: ’’Ravvi,
când ai sosit aici?’’ Răspunse Iisus şi zise: ’’Amin,
amin, zic vouă: Pe Mine Mă căutaţi nu că aţi văzut
semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi
săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea ceea ce piere, ci
pentru mâncarea aceea ce rămâne în viaţa veşnică, pe
care Fiul Omului vouă va da, că pe Acesta Dumnezeu
Tatăl L-a pecetluit’’.
DUMINICA
A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŢELOR
LA UTRENIE EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII
LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU
(XV, 43-47; XVI, 1-8)
n vremea aceea, veni Iosif din Arimathea, sfetnic cu

bun chip, carele şi acela era aşteptând împărăţia
lui Dumnezeu, îndrăznind, intră la Pilat şi ceru
trupul lui Iisus. Iar Pilat se miră că a murit aşa
curând şi, chemând pe sutaş, îl întrebă pe el dacă a
murit de mult. Şi aflând de la sutaş, dărui trupul lui
Iosif. Iar el, cumpărând giulgiu şi luând pe El, Îl

înfăşură cu giulgiul şi-L puse pe El în mormânt, care
era săpat în piatră, şi răsturnă o piatră pe uşa
mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria lui Iosif
priveau unde El Se pune. Şi făcându-se sâmbăta,
Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov, şi
Salomea au cumpărat unsori ca să meargă să-L ungă
pe El. Şi foarte de dimineaţă, într-una a sâmbetelor,
veniră la mormânt, pe când răsărea soarele. Şi grăiau
una către alta: ’’Cine ne va răsturna nouă piatra de pe
uşa mormântului?’’ Şi uitându-se ele, văzură că piatra
era răsturnată; că era foarte mare. Şi, intrând în
mormânt, văzură pe un tânăr şezând de-a dreapta,
îmbrăcat în veşmânt alb, şi se înspăimântară. Iar el
zise lor: ’’Nu vă înspăimântaţi! Pe Iisus căutaţi,
Nazarineanul cel răstignit? Sculatu-S-a! Nu este aici.
Iată locul unde L-au pus pe El. Ci mergeţi, spuneţi
ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge, mai înainte de
voi, în Galileea; acolo îl veţi vedea pe El, cum a zis
vouă’’. Şi ieşind, fugiră de la mormânt, că erau
cuprinse de tremur şi de mirare; şi nimic nimănui nu
ziseră, că se temeau.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
(IV, 46-54)
n vremea aceea, veni Iisus iarăşi în Cana Galileii,

unde a făcut apa vin. Şi era un oarecare om
împărătesc, al cărui fiu bolea în Capernaum. Acesta
auzind că Iisus a venit din Iudea în Galileea, se duse
la El şi-L rugă pe El ca să Se pogoare şi să vindece pe
fiul lui, pentru că era să moară. Şi zise drept aceea
Iisus către el: ’’De nu veţi vedea semne şi minuni, nu
veţi crede’’. Zise către El omul împărătesc: ’’Doamne,
pogoară-Te mai înainte de a muri copilul meu’’. Zise
lui Iisus: ’’Mergi, fiul tău trăieşte’’. Şi crezu omul
cuvântul pe care i-l zise lui Iisus, şi merse. Şi iată,
pogorându-se el, slugile lui întâmpinară pe el şi-i
spuseră zicând: ’’Copilul tău trăieşte!’’ Deci întrebă el
pe ei ceasul în care s-a mai alinat. Şi ziseră lui că:
’’Ieri, în ceasul al şaptelea, l-a lăsat pe el fierbinţeala’’.
Deci cunoscu tatăl că într-acel ceas a fost, în carele i-
a zis lui Iisus că: ’’Fiul tău trăieşte!’’ Şi crezu el şi
toată casa lui. Acesta a fost iarăşi al doilea semn care
l-a făcut Iisus, venind din Iudea în Galileea.
MARŢI
ÎN SĂPĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
EVANGHELIA DE LA IOAN (VI, 27-33)
is-a Domnul către iudei: ’’Lucraţi nu pentru

mâncarea aceea ce piere, ci pentru mâncarea
aceea ce rămâne în viaţa veşnică, pe care Fiul
Omului vouă va da, pentru că pe Acesta Dumnezeu
Tatăl L-a pecetluit’’. Deci ziseră către El: ’’Ce să facem
ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezeu?’’ Răspunse
Iisus şi zise lor: ’’Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca
să credeţi în cel Carele L-a trimis Acela’’. Deci ziseră
Lui: ’’Dar ce semn faci ca să vedem şi să credem Ţie?
Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie,
precum este scris, pâine din cer a dat lor să
mănânce’’. Deci zise lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă:
Nu Moise a dat vouă pâinea din cer, ci Părintele Meu
dă vouă pâinea din cer cea adevărată. Pentru că
pâinea lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer
şi viaţă dă lumii’’.
MIERCURI

is-a lor Domnul: ’’Eu sunt pâinea vieţii; cela ce

vine către Mine nu va flămânzi şi cela ce crede în
Mine nu va însetoşa niciodată. Ci am zis vouă: că
M-aţi şi văzut pe Mine şi nu credeţi. Pe tot care-Mi va
da Mie Părintele, către mine va veni, şi pe cela ce vine

către Mine nu-l voi scoate afară. Căci M-am pogorât
din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a
trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Părintelui Celui ce
M-a trimis pe Mine, ca tot ce Mi-a dat Mie, să nu pierd
de la El, ci să-l înviez în ziua cea de apoi.
JOI
(VI, 40-44)
is-a Domnul: şi aceasta este voia Celui ce M-a

trimis, ca tot cel ce va vedea pe Fiul şi va crede
întru El va avea viaţă veşnică şi Eu îl voi învia pe
el în ziua cea de apoi’’. Deci cârteau jidovii împotriva
Lui căci zise: ’’Eu sunt pâinea ceea ce s-a pogorât din
cer’’, şi ziceau: ’’Oare nu este Acesta Iisus, feciorul lui
Iosif, căruia noi îl ştim pe tatăl Său şi pe mama Sa?
Cum dar zice Acesta că: ’Din cer m-am pogorât?’’’ Deci
răspunse Iisus şi zise lor: ’’Nu cârtiţi unii spre alţii.
Nimeni nu poate să vină către Mine de nu-l va trage
pe el Tatăl, Cel ce M-a trimis pe Mine, şi Eu îl voi
scula pe El în ziua cea de apoi.
VINERI

is-a Domnul: Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri

au mâncat mana în pustiu, şi au murit. Aceasta
este pâinea ceea ce se pogoară din cer, ca să
mănânce oricine dintr-însa, şi să nu moară. Eu sunt
pâinea cea vie, aceea ce din cer a pogorât. Cine va
mânca dintr-această pâine va trăi în veac. Şi pâinea
pe care Eu o voi da, trupul Meu este, pe care Eu îl voi
da pentru viaţa lumii. Deci se certau jidovii între ei,
zicând: ’’Cum poate Acesta nouă să-Şi dea trupul să-l
mâncăm?’’ Deci zise lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă:
De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea
sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce
mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă
veşnică, şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi.
SÂMBĂTĂ
EVANGHELIA DE LA IOAN (XV, 17-27; XVI, 1-2)
is-a Domnul: acestea poruncesc vouă, ca să vă

iubiţi unul pe altul. De lumea pe voi vă urăşte,
cunoaşteţi că pe Mine mai înainte decât pe voi au
urât. De aţi fi din lume, lumea ar iubi pe al său; iar
pentru că din lume nu sunteţi, ci Eu v-am ales pe voi
din lume, pentru aceea vă urăşte pe voi lumea.
Aduceţi-vă aminte de cuvântul carele Eu am zis vouă:

’Nu este sluga mai mare decât domnul lui’. De M-au
gonit pe Mine, şi pe voi vor goni; de au păzit Cuvântul
Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Ci acestea toate vor
face vouă pentru numele Meu, căci nu ştiu pe Cela ce
M-a trimis pe Mine. De n-aş fi venit şi n-aş fi grăit lor,
păcat n-ar avea, iar acum pricină n-au pentru păcatul
lor. Cela ce pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu urăşte. De
n-aş fi făcut lucrurile întru ei, carele nimeni altul nu
le-a făcut, păcat nu ar avea; iar acum au şi văzut, şi
au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Ci ca să se
plinească tot cuvântul cel scris în Legea lor: ’Căci Mă
urâră în zadar’. Iar când va veni Mângâietorul, Carele
Eu voi trimite vouă, de la Părintele, Duhul Adevărului,
Carele de la Părintele este, Acela va mărturisi pentru
Mine. Şi voi mărturisiţi, că din început cu Mine
sunteţi. Acestea am grăit vouă, ca să nu vă smintiţi.
Vă vor îndepărta pe voi de adunare; ci vine ceasul ca
tot cel ce va ucide pe voi, îi va părea că aduce slujbă
lui Dumnezeu.
DUMINICA
A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI
LA UTRENIE EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII
(V, 1-15)
n vremea aceea, era sărbătoarea jidovilor şi Se sui

Iisus în Ierusalim. Şi este în Ierusalim, scăldătoarea
oilor, care pe evreieşte se cheamă Vithezda, având 5
pridvoare. Întru acestea zăcea mulţime multă de
bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
Pentru că un înger la vreme se pogora, la scăldătoare
şi tulbura apa. Deci cel ce intra întâiul, după
tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era
cuprins. Şi era acolo un om oarecare, de 38 de ani
având în boală. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi
cunoscând că multă vreme are, zise lui: ’’Vrei să fii

sănătos?’’ Răspunse Lui cel ce bolea: ’’Doamne, om nu
am ca, atunci când se va tulbura apa, să mă pună în
scăldătoare, întrucât până vin eu, altul mai înainte de
mine se pogoară’’. Zise lui Iisus: ’’Scoală-te, ridică
patul tău şi umblă’’. Şi îndată se făcu sănătos omul,
şi ridică patul lui şi umbla. Şi era sâmbătă într-acea
zi. Deci ziceau jidovii celui vindecat: ’’Sâmbătă este,
nu se cade a-ţi ridica patul’’. Răspunse lor: ’’Cela ce
m-a făcut pe mine sănătos, Acela mi-a zis: ’Ridică-ţi
patul şi umblă’’’. Şi-l întrebară drept aceea pe el:
’’Cine este omul cela ce ţi-a zis ţie: ’Ridică patul tău şi
umblă?’’’ Iar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că
Iisus se dăduse la o parte, gloată fiind în acel loc.
După aceasta îl află pe el Iisus în biserică şi-i zise lui:
’’Vezi, te-ai făcut sănătos, să nu mai greşeşti, ca nu
ceva mai rău ţie să se facă’’. Se duse omul şi vesti
jidovilor că Iisus este Cela ce l-a făcut pe el sănătos.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
(VI, 56-69)
is-a Domnul: ’’Cela ce mănâncă trupul Meu şi bea

sângele Meu, întru Mine rămâne, şi Eu întru el.
În ce chip M-a trimis Părintele cel viu, şi Eu
trăiesc prin Părintele, şi cela ce Mă mănâncă, şi acela
va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea ceea ce s-a
pogorât din cer, nu după cum au mâncat părinţii

voştri mana, şi au murit, ci cela ce mănâncă pâinea
aceasta trăi-va în veac’’. Acestea a zis în adunare,
învăţând în Capernaum. Deci auzind mulţi din
ucenicii Lui, ziseră: ’’Greu este cuvântul acesta; cine
poate să-l audă pe el?’’ Iar Iisus ştiind întru dânsul
căci cârtesc pentru aceasta ucenicii Lui, zise lor:
’’Aceasta vă sminteşte pe voi? Dar de veţi vedea pe
Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul
este carele face viaţa, trupul nu foloseşte nimic.
Graiurile care Eu le grăiesc vouă duh sunt şi viaţă
sunt. Ci sunt unii dintre voi care nu cred’’. Pentru că
ştia din început care sunt aceia ce nu cred şi cine este
cela ce vrea să-L vândă pe El. Şi zicea: ’’Pentru aceea
am grăit vouă, căci nimeni nu poate să vină către
Mine, de nu va fi dat lui de la Părintele Meu’’. Dintru
aceasta mulţi din ucenicii Lui s-au dus înapoi şi nu
mai umblau cu El. Deci zise Iisus celor doisprezece:
’’Oare şi voi vreţi să vă duceţi?’’ Răspunse drept aceea
Lui Simon Petru: ’’Doamne, către cine ne vom duce?
Graiuri de viaţă veşnică ai. Şi noi am crezut şi am
cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui
viu’’.
MARŢI
(VII, 1-13)
n vremea aceea, umbla Iisus după acestea în

Galileea, pentru că nu vroia în Iudea să umble, căci
căutau pe El jidovii să-L omoare. Şi era aproape
sărbătoarea jidovilor, facerea de corturi. Deci ziseră
către El fraţii Lui: ’’Mută-Te de aici şi mergi în Iudea,
ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile Tale care le faci.
Pentru că nimeni întru ascuns ceva face, şi caută el a
fi întru înfăţişare. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine
lumii’’. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El. Deci
zise lor Iisus: ’’Vremea Mea încă n-a venit, iar vremea
voastră pururea este gata. Nu poate lumea să vă
urască pe voi, iar pe Mine Mă urăşte, căci Eu
mărturisesc de ea că lucrurile ei rele sunt. Voi suiţi-vă
la sărbătoarea aceasta; Eu încă nu Mă sui la această
sărbătoare, căci vremea Mea încă nu s-a plinit’’. Şi
acestea zicând lor, rămase în Galileea. Şi dacă se
suiră fraţii Lui, atunci şi El se sui la sărbătoare nu în
văzul tuturor, ci cam pe ascuns. Deci jidovii îl căutau
pe El la sărbătoare şi ziceau: ’’Unde este Acela?’’ Şi
cârtire multă era pentru El între gloate. Unii ziceau că
este bun, iar alţii ziceau că nu este, ci înşeală gloata.
Însă nimeni de faţă nu grăia de El, de frica jidovilor.
MIERCURI
LA ÎNJUMĂTĂŢIREA PRAZNICULUI
(VII, 14-30)
n vremea aceea, fiind mijlocul sărbătorii, Se sui

Iisus în biserică şi învăţa. Şi se mirau jidovii,
zicând: ’’Cum Acesta ştie carte, fiind neînvăţat?’’
Răspunse lor Iisus şi zise: ’’A Mea învăţătură nu este
a Mea, ci a Celuia ce M-a trimis pe Mine. De va vrea
cineva voia Lui să facă, va cunoaşte de această
învăţătură este de la Dumnezeu, sau dacă Eu de la
mine grăiesc. Cela ce grăieşte de la el, îşi caută
mărirea lui, iar cel ce caută mărirea celui ce a trimis
pe el, aceasta adevărat este, şi nedreptate întru el nu
este. Oare nu Moise a dat vouă Lege? Şi nimeni dintre
voi nu face Legea. De ce mă căutaţi să mă omorâţi?’’
Răspunse gloata şi zise: ’’Drac ai. Cine te caută să te
omoare?’’ Răspunse Iisus şi zise lor: ’’Un lucru am
făcut şi toţi vă miraţi. Pentru aceea Moise v-a dat
vouă tăierea împrejur, că nu de la Moise este, ci de la
părinţi, de tăiaţi împrejur si sâmbăta om. Dacă se taie
împrejur omul sâmbăta, ca să nu se dezlege Legea lui
Moise, pe Mine vă scârbiţi că pe tot omul sănătos l-am
făcut sâmbăta? Nu judecaţi după înfăţişare, ci cea
dreaptă judecată judecaţi. Dar ziceau unii din
Ierusalim: ’’Oare nu este Acesta pe Carele caută să îl
omoare? Şi, vezi, de faţă grăieşte, şi nimic Lui nu-i zic.
Nu cumva cu adevărat au cunoscut boierii că Acesta
este adevărat Hristos? Ci pe Acesta îl ştim de unde
este, dar Hristos, când vine, nimeni nu cunoaşte de

unde este’’. Deci strigă în biserică, învăţând Iisus şi
zicând: ’’Şi pe Mine Mă ştiţi şi de unde sunt; şi de la
Mine n-am venit, ci adevărat este Cela ce M-a trimis
pe Mine, pe Carele voi nu-L ştiţi. Iar Eu îl ştiu pe El,
căci de la Dânsul sunt şi El M-a trimis’’. Deci căutau
pe El să-L prindă, şi nimeni nu a pus mâna pe El,
căci încă nu venise ceasul Lui.
JOI
(VIII, 12-20)
is-a Domnul către iudeii care veniseră la El: ’’Eu

sunt Lumina lumii, cela ce urmează Mie, nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii’’. Deci
ziseră Lui fariseii: ’’Tu pentru Tine mărturiseşti,
mărturia Ta nu este adevărată’’. Răspunse Iisus şi
zise lor: ’’Măcar că Eu mărturisesc pentru Mine,
adevărată este mărturia Mea, căci ştiu de unde am
venit şi unde merge. Voi nu ştiţi de unde vin şi unde
merg. Voi după trup judecaţi, Eu nu judec pe nici
unul. Şi de voi judeca Eu, judecata Mea adevărată
este, căci singur nu sunt, ci Eu şi Părintele Cela ce M-
a trimis pe Mine. Şi în Legea voastră s-a scris că
mărturia a doi oameni adevărată este. Eu sunt Cela ce
mărturisesc pentru Mine, şi mărturiseşte pentru Mine
Părintele Cela ce M-a trimis pe Mine’’. Deci ziceau Lui:
’’Unde este Tatăl Tău?’’ Răspunse Iisus: ’’Nici pe Mine

nu mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; de m-aţi şti pe Mine, şi
pe Părintele Meu aţi şti’’. Aceste graiuri le-a grăit Iisus
lângă cutia templului, învăţând în biserică; şi nimeni
nu L-a prins pe El, căci încă nu venise ceasul Lui.
VINERI
(VIII, 21-30)
is-a Domnul iarăşi lor: ’’Eu merg, şi Mă veţi

căuta, şi în păcatul vostru veţi muri. Unde Mă
duc Eu, voi nu puteţi să veniţi’’. Deci ziceau
jidovii: ’’Nu cumva să Se omoare pe Sine, căci zice:
’Unde Eu Mă duc, voi nu puteţi să mergeţi’’. Şi zise
lor: ’’Voi dintru cele de jos sunteţi, Eu din cele de sus
sunt. Voi din lumea aceasta sunteţi, Eu nu sunt din
lumea aceasta. Deci zis-am vouă că veţi muri întru
păcatele voastre, pentru că, de nu veţi crede că Eu
sunt, veţi muri în păcatele voastre’’. Deci ziceau Lui:
’’Tu cine eşti?’’ Şi zise lor Iisus: ’’Începutul, căci şi
grăiesc vouă. Multe am pentru voi a grăi şi a judeca,
ci Cela ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi Eu cele
ce am auzit de la El, acestea zic în lume’’. Nu
cunoscură că de Tatăl le zicea lor. Deci zise lor Iisus:
’’Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte
că Eu sunt şi de la Mine nu fac nimic, ci în ce chip m-
a învăţat pe Mine Părintele Meu, acestea grăiesc. Şi
Cel ce M-a trimis pe Mine cu Mine este, nu M-a lăsat

pe Mine singur Părintele, că Eu cele plăcute Lui fac
pururea’’. Acestea El grăind, mulţi au crezut în El.
SÂMBĂTĂ
(VIII, 31-42)
is-a Domnul către jidovii cei ce au crezut în El:

’’De veţi rămâne voi în cuvântul Meu, adevărat
ucenici Mie-Mi sunteţi. Şi veţi cunoaşte adevărul,
şi adevărul vă va mântui pe voi’’. Răspunseră Lui:
’’Sămânţa lui Avraam suntem şi nimănui nu am slujit
niciodată. Cum zici Tu că: ’’Slobozi veţi fi’’. Răspunse
lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă, că tot cela ce face
păcatul, rob este păcatului. Iar robul nu rămâne în
casă în veac; Fiul rămâne în veac. Deci de vă va
mântui pe voi Fiul, cu adevărat slobozi veţi fi. Ştiu că
sămânţa lui Avraam sunteţi, şi căutaţi să Mă omorâţi,
căci cuvântul Meu nu încape în voi. Eu cele ce am
văzut lângă Tatăl Meu grăiesc; şi voi care le-aţi văzut
lângă tatăl vostru faceţi’’. Răspunseră şi ziseră Lui:
’’Părintele nostru Avraam este’’. Zise lor Iisus: ’’De aţi
fi feciorii lui Avraam, lucrurile lui Avraam aţi face. Iar
acum căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, Om care
adevărul vouă am grăit, pe Care L-am auzit de la
Dumnezeu. Aceasta Avraam n-a făcut. Voi faceţi
lucrurile părintelui vostru’’. Deci ziseră Lui: ’’Noi din
curvie nu ne-am născut, un părinte avem: pe

Dumnezeu’’. Zise lor Iisus: ’’De ar fi Dumnezeu
Părinte vouă, atunci M-aţi iubi pe Mine, pentru că Eu
de la Dumnezeu am venit şi vin, pentru că nu de la
Mine am venit, ci Acela M-a trimis.
DUMINICA
A CINCEA DUPĂ PAŞTI A SAMARINENCEI
LA UTRENIE EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII
(IV, 5-42)
n vremea aceea, trebuia să treacă Iisus prin

Samaria. Deci veni în cetatea Samariei, care se
cheama Sihar, aproape de locul care l-a dat Iacov
lui Iosif, fiului lui. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Deci
Iisus, ostenit fiind de călătorie, şedea aşa la fântână.
Era ca la al şaselea ceas. Veni o femeie din Samaria

să scoată apă. Îi zise ei Iisus: ’’Dă-Mi să beau’’. Pentru
că ucenicii Lui s-au dus în cetate ca să cumpere
bucate. Îi zise dar Lui femeia samarineancă: ’’Cum Tu,
jidov fiind, de la mine ceri să bei, fiind eu femeie
samarineancă?’’ Pentru că n-au a face jidovii cu
samarinenii. Răspunse Iisus şi zise ei: ’’De ai şti darul
lui Dumnezeu şi Cine este Cela ce-ţi zice ţie: Dă-Mi să
beau, tu ai fi cerşit de la El, şi ţi-ar fi dat ţie apă vie.
Zise lui femeia: ’’Doamne, nici ciutură nu ai, şi puţul
este adânc; de unde dar ai apa cea vie? Oare Tu mai
mare eşti decât tatăl nostru, Iacov, care ne-a dat nouă
fântâna, şi el dintru ea a băut, şi fiii lui, şi dobitoacele
lui?’’ Răspunse Iisus şi zise ei: ’’Tot cel ce va bea din
apa aceasta, iar va însetoşa; iar carele va bea din apa
care Eu o voi da lui, nu va însetoşa în veac, ci apa
care Eu o voi da lui se va face întru el izvor de apă
săltătoare în viaţa veşnică’’. Zise către El femeia:
’’Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetoşez,
nici să mai vin aici să scot’’. Zise ei Iisus: ’’Mergi de
strigă pe bărbatul tău şi vino aici’’. Răspunse femeia
şi zise: ’’N-am bărbat!’’ Zise ei Iisus: ’’Bine ai zis că:
’Bărbat n-am’, pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acum
pe carele îl ai nu-ţi este ţie bărbat. Aceasta adevărat ai
grăit’’. Zise Lui femeia: ’’Doamne, văd că proroc eşti
Tu. Părinţii noştri în muntele acesta s-au închinat, şi
voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde se cade a se
închina’’. Zise ei Iisus: ’’Femeie, crede-Mă că va veni
ceas când nici în măgura aceasta, nici în Ierusalim vă
veţi închina Părintelui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi,
noi ne închinăm Căruia ştim, că mântuirea din jidovi
este. Căci vine ceasul, şi acum este, când cei

adevăraţi închinători se vor închina Părintelui, cu
duh şi cu adevăr, pentru că şi Tatăl pe aceştia îi
caută, pe cei ce se închină Lui. Duh e Dumnezeu, şi
cei ce se închină Lui, cu duh şi cu adevăr trebuie să
se închine’’. Zise Lui femeia: ’’Ştiu că vine Mesia, Cel
ce se cheamă Hristos; când va veni Acela, ne va vesti
nouă toate’’. Îi zise ei Iisus: ’’Eu sunt, Cela ce grăiesc
ţie’’. Şi atunci veniră ucenicii Lui şi se mirară că
vorbea cu femeia. Iar nimeni nu zicea: ’’Ce cauţi? sau
’’Ce vorbeşti cu dânsa?’’ Deci lăsă femeia ciutura ei şi
merse în cetate şi le zise oamenilor: ’’Ia mergeţi de
vedeţi pe omul care mi-a zis mie toate câte am făcut;
nu cumva este Hristos?’’ Ieşiră drept aceea din cetate
şi veniră către El. Iar întru dânşii îl rugau ucenicii pe
El zicând: ’’Ravvi mănâncă’’. Iar El zise lor: ’’Eu
mâncare am să mănânc pe care voi nu o ştiţi’’. Deci
ziceau ucenicii între dânşii: ’’Să-i fi adus cineva să
mănânce?’’ Zise lor Iisus: ’’Mâncarea Mea este ca să
fac voia Celuia ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc
lucrul Lui. Oare nu voi ziceţi că încă patru luni mai
sunt şi vine secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii
voştri şi vedeţi ţarinile, că albe sunt spre seceriş
acum. Şi cel ce seceră plată ia, şi adună roadă în viaţă
veşnică, ca şi cel ce seamănă împreună să se bucure,
cu cel ce seceră. Pentru că întru aceasta este adevărat
cuvântul că: Altul este cela ce seamănă şi altul cela ce
seceră. Eu v-am trimis pe voi să seceraţi ceea ce voi n-
aţi ostenit, alţii au ostenit, şi voi în osteneala lor aţi
intrat’’. Şi din cetatea aceea mulţi au crezut în El, din
samariteni, pentru cuvântul mărturisit de femeie: ’’A
zis mie toate câte am făcut’’. Şi după ce veniră către

El, samaritenii Îl rugară pe El să rămână la ei. Şi
rămase acolo două zile. Şi cu mult mai mult au crezut
cuvântul Lui. Şi femeii îi ziceau că: ’’Nu vom mai crede
pentru vorba ta, că noi am auzit şi ştim că Acesta este
adevărat Mântuitorul lumii, Hristos’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
(VIII, 42-51)
is-a lor Iisus: ’’De ar fi Dumnezeu Părinte vouă,

atunci M-aţi iubi pe Mine, pentru că Eu de la
Dumnezeu am venit şi vin, pentru că nu de la
Mine am venit, ci Acela M-a trimis. Pentru ce graiul
Meu nu-L cunoaşteţi ? Nu puteţi să auziţi cuvântul
Meu? Voi din tatăl diavolul sunteţi şi poftele tatălui
vostru voiţi să faceţi. Acela ucigător de oameni era din
început şi în adevăr n-a stat, căci nu este adevăr întru
el. Când grăieşte minciuna, dintru ale sale grăieşte,
căci mincinos este şi tatăl lui. Iar Eu căci adevărul zic
nu credeţi Mie. Care dintre voi Mă mustră pentru
păcat? Iar de adevărul grăiesc, pentru ce voi nu
credeţi Mie? Cela ce este de la Dumnezeu, graiurile lui
Dumnezeu aude; pentru aceea voi nu auziţi, căci de la
Dumnezeu nu sunteţi’’. Deci răspunseră jidovii şi
ziseră Lui: ’’Oare nu bine zicem noi că samaritean eşti
Tu şi drac ai?’’ Răspunse Iisus: ’’Eu drac nu am, ci
cinstesc pe Părintele Meu, şi voi mă necinstiţi pe

Mine. Iar Eu nu caut mărirea Mea. Este cela ce caută
şi judecă. Amin, amin zic vouă: ’’De va păzi cineva
cuvântul Meu, moarte nu va vedea în veac’’.
MARŢI
(VIII, 51-59)
is-a lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă: De va păzi

cineva cuvântul Meu, moarte nu va vedea în
veac’’. Deci ziseră lui jidovii: ’’Acum am cunoscut
că ai drac. Avraam a murit şi prorocii, şi Tu zici: ’De
va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moarte în
veac’. Oare eşti Tu mai mare eşti decât părintele
nostru Avraam, carele a murit, şi prorocii au murit;
cine Te faci Tu pe Tine?’’ Răspunse Iisus: ’’De mă voi
mări Eu pe Mine, mărirea Mea nimic nu este. Este
Tatăl Meu Cela ce măreşte pe Mine, de Carele voi
ziceţi că vă este vouă Dumnezeu. Şi nu L-aţi cunoscut
pe El, iar Eu Îl ştiu pe El; şi de voi zice că nu-L ştiu pe
El, voi fi asemenea vouă mincinos, căci ştiu pe El şi
cuvântul Lui îl păzesc. Avraam, părintele vostru, s-a
bucurat ca să vadă ziua Mea, şi o văzu şi se bucură’’.
Deci ziseră jidovii către el: ’’50 de ani încă nu ai, şi pe
Avraam l-ai văzut?’’ Zise lor Iisus: ’’Amin, amin zic
vouă: Mai înainte de a se face Avram, Eu sunt’’. Drept
aceea ridicară pietre să-L lovească pe El, iar Iisus Se
ascunse şi ieşi din biserică, trecând prin mijlocul lor,

şi aşa trecea.
MIERCURI
n vremea aceea, ridicând Iisus ochii şi văzând că

multă gloată vine către El, zise către Filip: ’’De unde
vom cumpăra pâini, ca să mănânce aceştia?’’ Şi
aceasta zicea, ispitind pe el, pentru că El ştia ce voia
să facă. Răspuns-a Lui Filip: ’’De 200 de dinari pâinile
nu vor ajunge lor, ca fiecare dintre ei câte puţin să ia’’.
Zise Lui unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui
Simon Petru: ’’Este un copil aici care are cinci pâini de
orz şi doi peşti. Ci acestea ce sunt la atâţia?’’ Şi zise
Iisus: ’’Faceţi pe oameni să stea’’. Şi era iarbă multă în
locul acela. Deci şezură oamenii, în număr de vreo
cinci mii. Şi luând pâinile Iisus şi, mulţumind, împărţi
ucenicilor, şi ucenicii celor ce şedeau; la fel şi din
peşti cât vrură. Iar dacă se săturară, zise ucenicilor
Lui: ’’Adunaţi bucăţile ce au prisosit, ca să nu piară
ceva’’. Deci adunară şi umplură 12 coşuri de bucăţi
din cele 5 pâini de orz, care au rămas celor ce au
mâncat. Deci oamenii, văzând semnul care L-a făcut
Iisus, ziceau că Acesta este adevărat Prorocul, Cela ce
vine în lume.
JOI
(IX, 39-41; X, 1-9)
ise lor Iisus: ’’Spre judecată Eu în lumea aceasta

am venit, ca ceia ce nu văd să vadă, şi ceia ce
văd, orbi să fie’’. Şi auziră unii din fariseii
acestea, ceia ce erau cu El, şi ziseră Lui: ’’Oare şi noi
orbi suntem?’’ Zise lor Iisus: ’’De aţi fi orbi, n-aţi avea
păcat, iar acum ziceţi că: ’Vedem’, deci păcatul vostru
rămâne. Amin, amin zic vouă: Cela ce nu intră prin
uşă în ocolul oilor, ci se suie pe aiurea, acela fur este
şi tâlhar. Iar cela ce intră prin uşă, păstor este oilor.
Acestuia portarul deschide şi oile glasul lui îl aud, şi
pe ale sale oi le cheamă pe nume şi le scoate pe ele. Şi
când scoate oile sale, înaintea lor merge, şi oile lui îl
urmează, căci ştiu glasul lui. Iar pe cel străin nu-l vor
urma, ci vor fugi de la el, căci nu ştiu glasul celor
străini’’. Această pildă zise lor Iisus, iar aceia n-au
cunoscut ce erau acelea ce le grăia lor. Deci zise iarăşi
lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă că: Eu sunt uşa oilor.
Toţi câţi mai înainte de Mine au venit furi sunt şi
tâlhari, şi n-au ascultat de ei oile. Eu sunt uşa, prin
Mine de va intra cineva, se va mântui. Şi va intra şi va
ieşi şi păşune va afla.
VINERI
(X, 17-28)
is-a Domnul: pentru aceea Părintele Meu pe Mine

Mă iubeşte, căci Eu îmi pun sufletul Meu, ca
iarăşi să-l iau pe el. Nimeni nu-l ia pe el de la
Mine, ci Eu îl pun pe El de la Mine. Voie am să-l pun
pe el, şi voie am iarăşi să-l iau pe el. Această poruncă
am luat de la Tatăl Meu’’. Deci iarăşi se făcu
dezbinare între jidovi pentru cuvintele acestea. Deci
ziceau mulţi dintre ei: ’’Drac are şi înnebuneşte. Ce-L
ascultaţi pe El?’’ Alţii ziceau: ’’Aceste vorbe nu sunt de
îndrăcit. Oare poate dracul ochii orbilor să deschidă?’’
Şi se făcură înnoirile în Ierusalim şi era iarnă. Şi
umbla Iisus în biserică, în pridvorul lui Solomon. Deci
Îl înconjurară pe El jidovii şi-I ziseră Lui: ’’Până când
sufletul nostru iei? De eşti tu Hristos, zi-ne nouă pe
faţă’’. Răspunse lor Iisus: ’’Zis-am vouă, şi nu credeţi.
Lucrurile care Eu le fac în numele Tatălui Meu,
acestea mărturisesc pentru Mine. Ci voi nu credeţi,
pentru că nu sunteţi din oile Mele, în ce chip am zis
vouă. Oile Mele glasul Meu ascultă, şi Eu le ştiu pe
ele, şi vin după Mine. Şi Eu viaţă veşnică le dau lor şi
nu vor pieri în veac şi nu le va răpi cineva pe ele din
mâna Mea.
SÂMBĂTĂ
(X, 27-38)
is-a Domnul: oile Mele glasul Meu ascultă, şi Eu

le ştiu pe ele, şi vin după Mine. Şi Eu viaţă
veşnică le dau lor şi nu vor pieri în veac şi nu le
va răpi pe ele cineva din mâna Mea. Tatăl Meu, Care
le-a dat Mie, mai mare decât toţi este, şi nimeni nu
poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Eu şi
Părintele una suntem’’. Drept aceea apucară iarăşi
pietre jidovii ca să-L lovească cu pietre pe El.
Răspunse lor Iisus: ’’Multe lucruri bune am arătat
vouă de la Părintele Meu. Pentru care lucru dintre ele
cu pietre vreţi să mă ucideţi?’’ Răspunseră lui jidovii
zicând: ’’Pentru lucru bun nu te împroşcăm, ci pentru
hulă, şi căci Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu’’.
Răspunse lor Iisus: ’’Nu este scris în Legea voastră:
’Eu am zis: dumnezei sunteţi?’ De vreme ce pe aceia i-
a numit ’dumnezei’, către care cuvântul lui Dumnezeu
s-a făcut – şi nu poate să se dezlege Scriptura –, pe
care Părintele l-a sfinţit şi l-a trimis în lume, voi ziceţi
că: ’Blestemi!’, căci am zis: ’Fiul lui Dumnezeu sunt?’
De nu fac lucrurile Părintelui Meu, nu credeţi în Mine.
Iar de fac, deşi pe Mine nu Mă credeţi, credeţi
lucrurilor, ca să ştiţi şi să credeţi că întru Mine e
Tatăl şi Eu întru El’’.
DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ PAŞTI A ORBULUI
LA UTRENIE EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII
LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN (IX, 1-38)
n vremea aceea, trecând Iisus văzu un om orb din

naştere. Şi-L întrebară ucenicii Lui zicând: ’’Ravvi,
cine a greşit? Acesta sau părinţii lui, ca să se nască
orb?’’ Răspunse Iisus: ’’Nici acesta n-a greşit, nici pă-
rinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu
întru el. Eu trebuie a lucra lucrurile Celui ce M-a
trimis pe Mine, cât este ziuă; vine noaptea când
nimeni nu poate să lucreze. Când sunt în lume,
Lumină sunt lumii’’. Acestea zicând, a scuipat jos şi a
făcut tină din scuipat şi a uns cu tină peste ochii
orbului. Şi zise lui: ’’Du-te şi te spală la scăldătoarea

lui Siloam!’’, care se tâlcuieşte: Trimis. Deci se duse şi
se spălă, şi veni văzând. Deci vecinii şi cei ce-l
văzuseră pe el mai înainte că era orb ziceau: ’’Oare nu
este acesta cel ce şedea şi cerşea?’’ Alţii ziceau că
acesta este, iar alţii că asemenea cu el este. Acela
zicea că: ’’Eu sunt’’. Deci ziceau lui: ’’Cum ţi s-au
deschis ochii?’’ Răspunse acela şi zise: ’’Un om ce se
cheamă Iisus tină a făcut şi a uns ochii mei, şi-mi zise
mie: ’Du-te la scăldătoarea lui Siloam şi te spală’. Şi
mergând eu şi spălându-mă, am văzut’’. Deci ziseră
lui: ’’Unde este Acela?’’ Zise: ’’Nu ştiu’’. L-au dus pe el
la farisei, pe cel ce odinioară fusese orb. Şi era
sâmbătă când a făcut Iisus tina şi a deschis lui ochii.
Deci iarăşi îl întrebară pe el şi fariseii cum a văzut. Iar
el zise lor: ’’Tină a pus peste ochii mei, şi m-am spălat
şi văd’’. Deci ziceau unii dintre farisei: ’’Acest om nu
este de la Dumnezeu, căci sâmbăta nu o păzeşte’’.
Alţii ziceau: ’’Cum poate om păcătos să facă semne ca
acestea?’’ Şi gâlceavă era între ei. Ziseră orbului
iarăşi: ’’Tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ţie ochii?’’
Iar el zise că proroc este. Deci nu crezură jidovii
despre el că orb era şi a văzut, până nu i-a chemat pe
părinţii celui ce a văzut. Şi întrebară pe ei zicând:
’’Acesta este fiul vostru, de care voi ziceţi că s-a
născut orb? Cum dar acum vede?’’ Răspunseră lor
părinţii lui şi ziseră: ’’Ştim că acesta este fiul nostru şi
cum orb s-a născut. Iar cum de vede acum, nu ştim.
Sau cine a deschis ochii lui, noi nu ştim. El vârstă
are, pe dânsul întrebaţi-l. El pentru dânsul va grăi’’.
Acestea ziseră părinţii lui, căci se temeau de jidovi,
pentru că se tocmiseră jidovii că, de-L va mărturisi

cineva pe El Hristos, să fie îndepărtat de adunare.
Pentru aceea părinţii lui ziseră: ’’Vârstă are, pe el
întrebaţi-l’’. Deci îl strigară a doua oară pe omul carele
era orb şi ziseră lui: ’’Dă mărire lui Dumnezeu. Noi
ştim că Omul Acesta păcătos este’’. Răspunse drept
acela şi zise: ’’De este păcătos nu ştiu. Una ştiu: că
orb fiind, acum văd’’. Şi ziseră lui iarăşi: ’’Ce ţi-a făcut
ţie? Cum ţi-a deschis ţie ochii?’’ Răspunse lor: ’’V-am
zis vouă acum şi n-aţi auzit. Ce voiţi iarăşi să auziţi?
Oare şi voi vreţi să-i fiţi Lui ucenici?’’ Deci îl suduiră
pe el şi ziseră: ’’Tu eşti ucenic Aceluia, iar noi lui
Moise îi suntem ucenici. Noi ştim că cu Moise a grăit
Dumnezeu, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este’’.
Răspunse omul şi zise lor: ’’Pentru că întru aceasta
minunat este, căci voi nu ştiţi de unde este, şi mi-a
deschis mie ochii. Şi ştim că pe păcătoşi Dumnezeu
nu-i ascultă, ci, de va fi cineva crezător de Dumnezeu
şi va face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a
auzit cum să fi deschis cineva ochii unuia născut orb.
De nu ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă
nimic’’. Răspunseră şi ziseră lui: ’’Întru păcate tu te-ai
născut tot, şi tu ne înveţi pe noi?’’ Şi-l scoaseră pe el
afară. Auzi Iisus că l-au scos pe el afară şi aflându-l
pe el îi zise lui: ’’Tu crezi în Fiul lui Dumnezeu?’’
Răspunse acela şi zise: ’’Cine este, Doamne, ca să
cred în El?’’ Şi zise lui Iisus: ’’Şi L-ai văzut pe El! Şi
Cela ce grăieşte cu tine, Acela este’’. Iar el zise: ’’Cred
Doamne!’’ Şi se închină Lui.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
(XI, 47-57)
n vremea aceea, adunară arhiereii şi fariseii sobor

şi ziceau: ’’Ce facem, că Acest Om multe semne
face! De vom lăsa pe El aşa, toţi vor crede în El, şi
vor veni romanii şi ne vor lua nouă şi locul şi limba’’.
Iar unul dintre ei, oarecarele Caiafa, arhiereu fiind în
anul acela, zise lor: ’’Voi nu ştiţi nimic, nici nu gândiţi
că de folos e nouă ca să moară un om pentru norod,
şi nu toată limba să piară’’. Iar acesta de la el n-a zis,
ci, arhiereu fiind al anului aceluia, proroci că vrea
Iisus să moară pentru limbă; şi nu numai pentru
limbă, ci ca şi pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi să-i
adune întru una. Deci din ziua aceea s-au sfătuit ca
să-L omoare pe El. Deci Iisus nu mai umbla de faţă pe
între jidovi, ci Se duse de acolo într-un ţinut, aproape
de pustiu, la cetatea ce se cheamă Efraim, şi acolo
petrecea cu ucenicii Lui. Şi era aproape Paştele
jidovilor şi mulţi din ţară se suiră în Ierusalim, mai
înainte de Paşte ca să se curăţească pe dânşii. Deci Îl
căutau pe Iisus şi ziceau între dânşii în biserică
stând: ’’Ce vă pare vouă, că nu va veni la sărbătoare?’’
Şi au dat arhierii şi fariseii poruncă, ca, de va şti
cineva unde este, vor porunci ca să-L prindă pe El.
MARŢI
(XII, 19-36)
n vremea aceea, se adunară fariseii şi ziseră între

dânşii: ’’Vedeţi că nu folosiţi nimic! Iată, lumea
după El se duse’’. Şi erau oarecare elini din ceia ce
se suiau ca să se închine la sărbătoare. Deci aceştia
veniră la Filip, la cel de la Vithsaida Galileii, şi-l
întrebau pe el zicând: ’’Doamne, voim să vedem pe
Iisus’’. Veni Filip şi zise lui Andrei, şi iarăşi Andrei şi
Filip ziseră lui Iisus. Iar Iisus a răspuns lor zicând:
’’Venit-a ceasul ca să Se mărească Fiul Omului. Amin,
amin zic vouă: Grăuntele de grâu, căzând în pământ,
de nu va muri, el singur rămâne, iar de va muri,
multă roadă aduce. Cela ce iubeşte sufletul lui, îl va
pierde pe el; şi cela ce urăşte sufletul lui în lumea
aceasta, întru viaţă veşnică îl va păzi pe el. De Mie va
sluji cineva, Mie să urmeze, şi unde sunt Eu, acolo şi
sluga Mea va fi. Şi de va sluji cineva Mie, îl va cinsti
pe el Părintele. Acum sufletul Meu s-a tulburat, şi ce
voi zice? Părinte, mântuieşte-Mă din ceasul acesta! Ci
pentru aceea am venit la ceasul acesta. Părinte,
măreşte numele Tău!’’ Deci veni glas din cer: ’’Şi am
mărit şi iarăşi voi mări’’. Iar gloata aceea ce stătea şi a
auzit zicea că tunet se făcu. Alţii ziceau: ’’Înger Lui a
grăit’’. Răspunse Iisus şi zise: ’’Nu pentru Mine acest
glas s-a făcut, ci pentru voi. Acum judecată este lumii
acesteia, acum biruitorul lumii acesteia se va scoate
afară. Iar Eu, de Mă voi înălţa de la pământ, pe toţi vă

voi trage către Mine’’. Şi aceasta zicea însemnând cu
ce moarte avea să moară. Răspunse Lui gloata: ’’Noi
am auzit din Lege că Hristos rămâne în veac, şi cum
Tu zici că trebuie a Se înălţa Fiul Omului? Cine este
acesta Fiul Omului?’’ Zise lor drept aceea Iisus: ’’Încă
puţină vreme Lumina cu voi este. Umblaţi până aveţi
Lumina, ca nu întuneric pe voi să vă apuce. Şi cela ce
umblă în întuneric nu ştie unde merge. Până când
aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca fiii Luminii să
fiţi!’’ Acestea a grăit Iisus şi, ducându-Se, S-a ascuns
de ei.
MIERCURI
(XII, 36-47)
is-a Domnul: până când aveţi Lumina, credeţi în

Lumină, ca fiii Luminii să fiţi! Acestea a grăit
Iisus şi, ducându-Se, S-a ascuns de ei. Şi atâtea
semne făcând El, fiind înaintea lor, nu credeau în El,
ca să se plinească cuvântul lui Isaia prorocul, care a
zis: ’’Doamne, cine a crezut auzului nostru? Şi braţul
Domnului cui s-a descoperit?’’ Pentru aceea nu
puteau să creadă, căci iarăşi zise Isaia: ’’Orbit-au
ochii lor şi se împietri inima lor, ca să nu vadă cu
ochii şi să priceapă cu inima, şi se vor întoarce, şi voi
vindeca pe ei’’. Acestea zise Isaia, când văzu mărirea
Lui şi grăi pentru El. Însă drept aceea, şi dintre boieri

mulţi au crezut în El, şi pentru farisei nu
mărturiseau, ca să nu fie îndepărtaţi de adunare;
pentru că îndrăgiră mărirea oamenilor mai mult decât
mărirea lui Dumnezeu. Iar Iisus strigă şi zise: ’’Cela ce
crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cela ce M-a
trimis pe Mine. Şi cela ce Mă vede pe Mine, vede pe
Cela ce M-a trimis pe Mine. Eu Lumină în lume am
venit, ca tot cel ce va crede întru Mine în întuneric să
nu rămână. Şi de va auzi cineva graiurile Mele, şi nu
va crede, Eu nu-l judec pe el, pentru că n-am venit ca
să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.
JOI
ÎN A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ PAŞTI
LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS

HRISTOS
LA UTRENIE EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII
LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXIV, 36-53)
n vremea aceea, Însuşi Iisus stătu în mijlocul lor şi

zise lor: ’’Pace vouă’’! Iar ei înspăimântându-se şi
înfricoşaţi fiind, li se părea că văd un duh. Şi zise
lor: ’’Ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce intră cugete în
inimile voastre? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele,
că Însumi Eu sunt, pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul

carne şi oase n-are, precum Mă vedeţi pe Mine
având’’. Şi aceasta zicând, arătă lor mâinile şi
picioarele. Şi încă necrezând ei, de bucurie, şi
mirându-se, zise lor: ’’Aveţi ceva de mâncare aici? Iar
ei dădură Lui o bucată de peşte fript şi dintr-un
fagure de miere. Şi, luând, înaintea lor mâncă. Şi zise
lor: ’’Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către
voi încă fiind împreună cu voi, căci se cade a se
împlini toate carele-s scrise în Legea lui Moise, şi în
proroci, şi în psalmi pentru Mine’’. Atunci deschise lor
mintea ca să înţeleagă Scripturile. Şi zise lor că aşa-i
scris şi aşa se cădea să păţească Hristos, şi să învie
din morţi a treia zi, şi să se propovăduiască în numele
Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor, în toate limbile,
începând din Ierusalim. ’’Iar voi sunteţi mărturii
acestora. Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui Meu
peste voi; iar voi staţi în cetatea Ierusalimului, până
când vă veţi îmbrăca cu putere de sus’’. Şi-i scoase pe
ei afară până în Vithania şi, ridicând mâinile Sale,
blagoslovi pe ei. Şi pe când îi blagoslovea El pe ei, Se
despărţi de ei, şi Se suia în cer. Iar ei, închinându-se
Lui, se întoarseră în Ierusalim cu bucurie mare. Şi
erau în toată vremea în biserică, lăudând şi
binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
VINERI
(XIV, 1-11)
is-a Domnul: să nu se tulbure inima voastră;

credeţi în Dumnezeu, şi întru Mine credeţi. În
casa Tatălui-Meu sălaşuri multe sunt. Iar de nu,
aş fi zis vouă. Voi merge să vă gătesc loc vouă. Şi de
voi merge şi voi găti vouă loc, iarăşi voi veni şi vă voi
lua pe voi către Mine, ca unde sunt Eu, şi voi să fiţi.
Şi unde merg Eu, ştiţi, şi calea o ştiţi’’. Zise Lui
Thoma: ’’Doamne, nu ştim unde mergi; şi cum putem
să ştim calea?’’ Zise lui Iisus: ’’Eu sunt Calea,
Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine către Părintele,
decât numai prin Mine. De M-aţi şti pe Mine, şi pe
Părintele Meu aţi fi cunoscut; şi de acum îl ştiţi pe El
şi L-aţi văzut pe El’’. Zise Lui Filip: ’’Doamne, arată-ne
nouă pe Părintele şi-i destul nouă’’. Îi zise lui Iisus:
’’De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut,
Filipe? Cela ce m-a văzut pe Mine, a văzut pe
Părintele. Şi cum tu zici: ’Arată-ne nouă pe Părintele?’
Nu crezi că Eu sunt întru Părintele şi Părintele întru
Mine este? Graiurile care Eu vouă le grăiesc, de la
Mine nu le grăiesc, iar Tatăl, Cela ce rămâne întru
Mine, Acela face lucrurile. Credeţi în Mine, că Eu sunt
întru Părintele şi Părintele întru Mine; iar de nu,
pentru faptele acelea să credeţi în Mine.
SÂMBĂTĂ
(XIV, 10-21)
is-a Domnul către ucenicii Săi: graiurile pe care

Eu vouă le grăiesc, de la Mine nu le grăiesc, iar
Tatăl Cel ce rămâne întru Mine, Acela face
lucrurile. Credeţi în Mine, că Eu sunt întru Părintele
şi Părintele întru Mine; iar de nu, pentru faptele
acelea să credeţi în Mine. Amin, amin zic vouă: Cela
ce crede întru Mine, lucrurile care Eu le fac, şi acela
va face, şi mai mari decât acestea va face; că Eu către
Părintele Meu merg. Şi orice veţi cere întru numele
Meu, aceasta voi face, ca să Se mărească Părintele
întru Fiul. De veţi cere ceva întru numele Meu, Eu voi
face. De Mă iubiţi pe Mine, poruncile Mele păziţi. Şi
Eu îl voi ruga pe Părintele şi alt Mângâietor va da
vouă, ca să rămână cu voi în veac, Duhul Adevărului,
Care lumea nu poate să-L ia, nici nu-L vede pe El, nici
nu-L ştie pe El; iar voi îl ştiţi pe El, căci lângă voi
rămâne şi întru voi va fi! Nu vă voi lăsa pe voi săraci,
veni-voi către voi. Încă puţin şi lumea nu Mă vă mai
vedea; iar voi Mă veţi vedea, căci Eu viu sunt şi voi
veţi fi vii. Întru acea zi veţi cunoaşte că Eu–întru
Părintele Meu, şi voi întru Mine şi Eu întru voi. Cela
ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, acela este
cela ce Mă iubeşte pe Mine; iar cela ce Mă iubeşte pe
Mine, iubi-se-va de Părintele Meu, şi Eu voi iubi pe el
şi Mă voi arăta lui’’.
DUMINICA
A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI A SFINŢILOR PĂRINŢI
LA UTRENIE EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII
(XVII, 1-13)
n vremea aceea, a ridicat Iisus ochii Lui la cer şi

zise: ’’Părinte, sosit-a ceasul! Măreşte pe Fiul Tău,
ca şi Fiul Tău să Te mărească pe Tine. După cum ai
dat Lui biruinţă peste tot trupul ca, ca la toţi care i-ai
dat Lui, să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este
viaţa cea veşnică: Ca să Te cunoască pe Tine, pe Cel
singur adevărat Dumnezeu, şi pe Carele ai trimis,
Iisus Hristos. Eu Te-am slăvit pe pământ; lucrul am

săvârşit, carele ai dat Mie ca să fac. Şi acum, măreşte-
Mă Tu, Părinte, lângă Tine, cu mărirea care am avut
lângă Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am
numele Tău la oameni, pe care i-ai dat Mie din lume.
Ai Tăi erau, şi Mie ai dat pe ei, şi cuvântul Tău au
păzit. Acum au cunoscut că toate câte ai dat Mie, de
la Tine sunt; căci graiurile care ai dat Mie, am dat lor;
şi ei au luat şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine
am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru ei
Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei care i-ai
dat Mie, căci ai Tăi sunt. Şi ale Mele toate ale Tale
sunt, şi ale Tale ale Mele; şi M-am mărit întru ele. Şi
nu mai sunt în lume, şi aceştia în lume sunt; şi Eu
către Tine vin, Părinte Sfinte, păzeşte pe ei întru
numele Tău, pe care i-ai dat Mie, ca să fie una ca şi
noi. Când eram cu ei în lume, Eu păzeam pe ei întru
numele Tău; pe care i-ai dat Mie, i-am păzit şi nimeni
dintre ei n-a pierit, fără numai fiul pierzării, ca să se
plinească Scriptura. Iar acum către Tine vin şi acestea
grăiesc în lume, ca să aibă bucuria Mea plinită întru
ei.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
(XIV, 27-31; XV, 1-7)
is-a Domnul ucenicilor Lui: pace las vouă, pacea

Mea dau vouă, nu după cum lumea dă, Eu dau
vouă; să nu se tulbure inima voastră, nici să se
sperie. Auzit-aţi că Eu am zis vouă: ’Merg şi vin către
voi’. De M-aţi iubi pe Mine, v-aţi bucura, căci am zis:
’Merg către Părintele, căci Părintele Meu mai mare
decât Mine este’. Şi acum v-am zis vouă mai înainte
de a fi, ca, atunci când va fi, să credeţi. Nu voi mai
grăi multe cu voi, pentru că vine biruitorul lumii, şi
întru Mine nu are nimic; ci ca să ştie lumea că eu
iubesc pe Părintele şi, precum Mi-a poruncit Părintele,
aşa fac. Sculaţi-vă să mergem de aici! Eu sunt
buciumul viţei cel adevărat şi Părintele Meu lucrătorul
este. Toată viţa ce n-aduce roadă în Mine, o ridică pe
ea; şi toată care aduce roadă, o curăţeşte pe ea, ca
mai multă roadă să aducă. Acum voi curaţi sunteţi,
pentru cuvântul care l-am grăit vouă. Rămâneţi întru
Mine şi Eu întru voi. În ce chip viţa nu poate să
scoată roadă din ea, de nu va rămâne în bucium, aşa
nici voi, de nu veţi rămâne în Mine. Eu sunt
buciumul, voi viţele. Cela ce rămâne întru Mine şi Eu
întru el, acesta aduce roadă multă, căci fără de Mine
nu puteţi să faceţi nimic. De nu va rămâne cineva
întru Mine, s-a scos afară ca viţa şi se usucă, şi se
aduce şi în foc se bagă şi arde. De veţi rămâne întru
Mine şi graiurile Mele întru voi vor rămâne, orice veţi

vrea, veţi cere, şi se va face vouă.
MARŢI
(XVI, 2-13)
is-a Domnul către ucenicii Lui: vă vor îndepărta

pe voi de adunare; ci vine ceasul ca tot cela ce va
ucide pe voi, să i se pară că slujbă aduce lui
Dumnezeu. Şi acestea vor face vouă, căci n-au
cunoscut pe Părintele, nici pe Mine. Ci acestea am
grăit vouă, ca, atunci când va veni ceasul, să vă
aduceţi aminte de ele, căci am zis vouă. Şi acestea
vouă din început nu le-am zis, căci eram cu voi. Iar
acum Mă duc către Cela ce M-a trimis şi nimeni
dintre voi nu Mă întreabă: ’Unde Te duci?’ Ci, căci
acestea am grăit vouă, mâhnirea a umplut inima
voastră. Ci Eu adevărul zic vouă, şi vă foloseşte vouă
ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce, Mângâietorul
nu va veni către voi, iar de Mă voi duce, îl voi trimite
pe El către voi. Şi venind Acela, va mustra lumea
pentru păcate şi pentru dreptate şi pentru judecată.
Pentru păcate, căci nu cred în Mine; iar pentru
dreptate, căci către Tatăl Meu merg şi nu Mă veţi mai
vedea pe Mine; iar pentru judecată, căci biruitorul
lumii acesteia s-a judecat. Încă multe am a zice vouă,
ce nu puteţi a le purta acum. Iar când va veni Acela,
Duhul Adevărului, vă va povăţui pe voi întru tot

adevărul, pentru că nu va grăi de la Dânsul, ci oricâte
va auzi, va grăi, şi cele ce vin va vesti vouă.
MIERCURI
(XVI, 15-23)
is-a Domnul către ucenicii Lui: toate câte are

Părintele ale Mele sunt; pentru aceea am zis că
dintru al Meu ia şi va vesti vouă. Puţin, şi nu Mă
veţi vedea; şi iarăşi puţin, şi Mă veţi vedea, căci Eu
Mă duc către Părintele’’. Ziseră drept aceea unii din
ucenicii Lui între dânşii: ’’Ce este aceasta care ne zice
nouă: ’Puţin, şi nu Mă veţi vedea, şi iarăşi puţin şi Mă
veţi vedea? Şi că Eu merg către Părintele?’’ Deci zicea:
’’Aceasta ce este, de zice ’cel puţin?’ Nu ştim ce zice’’.
Cunoscu drept aceea Iisus că vroiau pe El să-l întrebe
şi zise lor: ’’Pentru aceasta vă întrebaţi între voi căci
am zis: ’Puţin, şi nu Mă veţi vedea; şi iarăşi puţin, şi
Mă veţi vedea?’ Adevăr, adevăr zic vouă că veţi plânge
şi veţi jeli voi, iar lumea se va bucura; iar voi vă veţi
mâhni, iar mâhnirea voastră spre bucurie se va face.
Femeia, când naşte, are mâhnire, căci a venit ceasul
ei; iar când va naşte copilul, nu-şi mai aduce aminte
de chin, pentru bucurie, căci s-a născut om în lume.
Deci şi voi mâhnire aveţi acum, ci iarăşi vă voi vedea
pe voi, şi se va bucura inima voastră, şi bucuria
voastră nimeni nu o va ridica de la voi. Şi întra-acea zi

pe Mine nu Mă veţi întreba nimic. Adevăr, adevăr zic
vouă că, oricâte veţi cere de la Tatăl Meu întru numele
Meu, va da vouă.
JOI
(XVI, 23-33)
is-a Domnul către ucenicii Lui: adevăr, adevăr

zic vouă că, oricâte veţi cere de la Tatăl Meu întru
numele Meu, va da vouă. Până acum n-aţi cerut
nimic întru numele Meu. Cereţi şi veţi lua, ca bucuria
voastră să fie plinită. Acestea în pilde am grăit vouă,
că va veni ceasul când nu voi mai grăi vouă cu pilde,
ci pe faţă pentru Părintele voi grăi vouă. În acea zi
întru numele Meu veţi cere; şi nu zic vouă că Eu voi
ruga pe Tatăl pentru voi, pentru că Acesta Părintele
iubeşte pe voi, căci pe Mine aţi iubit şi aţi crezut că
Eu de la Dumnezeu am ieşit. Ieşit-am de la Părintele
şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi merg către
Părintele’’. Ziseră Lui ucenicii Lui: ’’Iată, acum pe faţă
grăieşti, şi nici o pildă nu zici. Acum ştim că ştii toate
şi nu-Ţi trebuie ca să Te întrebe cineva. Întru aceasta
credem că de la Dumnezeu ai ieşit’’. Răspunse lor
Iisus: ’’Acum credeţi? Iată vine ceas, şi acum a venit,
ca să vă risipiţi fiecare la ale sale, şi pe Mine singur să
Mă lăsaţi. Şi nu sunt singur, căci Tatăl Meu cu Mine
este. Acestea am grăit vouă, ca întru Mine pace să

aveţi. În lume necaz aveţi, ci îndrăzniţi; Eu am biruit
lumea’’.
VINERI
EVANGHELIA DE LA IOAN (XVII, 18-26)
is-a Domnul: precum M-ai trimis pe Mine în

lume, şi Eu am trimis pe ei în lume. Şi pentru ei
Eu Mă sfinţesc pe Mine, ca şi ei să fie sfinţiţi cu
adevăr. Şi nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi
pentru aceia ce cred prin cuvântul lor în Mine, ca toţi
una să fie, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu
întru Tine, ca şi ei întru Noi una să fie, ca lumea să
creadă că Tu M-ai trimis. Şi Eu mărirea care ai dat
Mie am dat lor, ca să fie una, după cum Noi una
suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca să fie
desăvârşit întru una şi ca să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe
Mine. Părinte, pe care i-ai dat Mie, voiesc ca, unde voi
fi Eu, şi aceia să fie cu Mine, ca să vadă mărirea Mea
care ai dat Mie, căci M-ai iubit pe Mine mai înainte de
întemeierea lumii. Părinte drepte, şi lumea pe Tine n-
a cunoscut, iar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au
cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi am arătat lor numele
Tău şi voi arăta, ca dragostea cu care M-ai îndrăgit pe
Mine întru ei să fie, şi Eu întru dânşii’’.
SÂMBĂTĂ
(XXI, 15-25)
n vremea aceea, a treia oară S-a arătat Iisus

ucenicilor Lui, sculându-Se din morţi. Deci dacă
prânziră, zise Iisus lui Simon Petru : ’’Simon Iona,
Mă iubeşti mai mult decât aceştia?’’ Zise Lui: ’’Aşa,
Doamne, Tu ştii că Te iubesc!’’ Zise lui: ’’Paşte mieii
Mei’’. Zise lui iarăşi, a doua oară: ’’Simon Iona, Mă
iubeşti?’’ Zise Lui: ’’Aşa, Doamne, Tu ştii că Te
iubesc!’’ Zise lui: ’’Paşte oile Mele’’. Zise lui a treia
oară: ’’Simon Iona, Mă iubeşti?’’ Mâhnitu-s-a pentru
căci i-a zis lui a treia oară ’’Mă iubeşti?’’, şi zise Lui:
’’Doamne, Tu toate le ştii. Tu ştii că Te iubesc’’. Zise
lui Iisus: ’’Paşte oile Mele. Amin, amin zic ţie: Când
erai mai tânăr, te încingeai pe tine şi umblai pe unde
vroiai; iar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale
şi altul te va încinge şi te va aduce unde nu vrei’’. Şi
aceasta a zis, arătând cu ce moarte va slăvi pe
Dumnezeu. Şi acestea zicând, zise lui: ’’Vino după
Mine!’’ Şi întorcându-se Petru, văzu pe ucenicul pe
carele iubea Iisus, mergând, carele a şi căzut la Cină
pe pieptul Lui şi-I zise: ’’Doamne, cine este cela ce
vinde pe Tine?’’ Pe acesta văzându-l Petru, zicea lui
Iisus: ’’Doamne, dar acesta ce?’’ Zise lui Iisus: ’’De-l
voi vrea pe el să rămână până voi veni, ce-ţi este ţie?
Tu vino după Mine’’. Deci ieşi cuvântul acesta la fraţi
că ucenicul acela nu moare. Şi nu îi zise lui Iisus că
nu va muri, ci: ’’De voi vrea să rămână el până voi

veni, ce-ţi este ţie?’’ Acesta este ucenicul cela ce
mărturiseşte pentru acestea şi a scris acestea, şi ştim
că adevărată este mărturisirea lui. Şi sunt şi altele
multe care le-a făcut Iisus, carele de se vor scrie câte
una, nici în lumea acesta gândesc că n-ar încăpea
cărţile ce s-ar scrie. Amin.
PRAZNICUL A CINCIZECI DE ZILE

ADICĂ
DUMINICA POGORÂRII SFÂNTULUI ŞI DE

VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH
LA UTRENIE
(XX, 19-23)
eci fiind seară întru ziua aceea, într-una a

sâmbetelor, şi uşile fiind închise unde erau
zicând, a arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-se
drept aceea ucenicii văzând pe Domnul. Deci iarăşi
zise lor Iisus: ’’Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Pă-
rintele, şi Eu vă trimit pe voi’’. Şi acestea zicând, a
suflat către ei şi zise lor: ’’Luaţi Duh Sfânt: Cărora le
veţi lăsa păcatele, se vor lăsa lor; cărora le veţi opri,
oprite sunt’’.
TOT ÎN ACEST PRAZNIC

LA LITURGHIE
(VII, 37-53; VIII, 12)
ar în ziua cea de apoi, cea mare a sărbătorii stătea

Iisus şi striga zicând: ’’De este cineva însetat, să
vină către Mine şi să bea. Cela ce crede în Mine,
după cum a zis Scriptura, râuri din pântecele lui vor
curge, de apă vie’’. Şi aceasta zise pentru Duhul
Carele era să-l ia cei ce cred în El. Pentru că încă nu
era Duhul Sfânt, căci Iisus încă nu Se slăvise. Deci
mulţi din gloate, auzind cuvântul, ziceau: ’’Acesta este
adevărat Prorocul’’. Alţii ziceau: ’’Acesta este Hristos’’.
Iar alţii ziceau: ’’Oare nu din Galileea Hristos vine?
Oare n-a zis Scriptura că din seminţia lui David şi din
satul Vithleem, unde era David, vine Hristos?’’ Deci
despărţire se făcu între gloate pentru El. Iar unii
dintre ei vroiau să-L prindă pe El, ci nimeni n-a pus
mâinile pe El. Deci veniră slugile către arhierei şi
farisei şi ziseră lor aceia: ’’Pentru ce nu L-aţi adus pe
El?’’ Răspunseră slugile: ’’Niciodată nu a grăit aşa om
ca Omul Acesta’’. Deci răspunseră lor fariseii: ’’Oare şi

voi v-aţi înşelat? Oare cineva dintre boieri a crezut în
El sau dintre farisei? Ci gloata aceasta, care nu ştie
Legea, blestemată este!’’ Zise Nicodim către ei, cel ce a
venit noaptea la El, unul dintre ei fiind: ’’Oare Legea
noastră judecă pe om de nu va auzi de el mai înainte
şi va cunoaşte ce va face?’’ Răspunseră şi ziseră ei:
’’Oare şi tu din Galileea eşti? Caută şi vezi că proroc
din Galileea nu s-a sculat’’. Şi merse fiecare la casa
lui. Deci iarăşi Le-a grăit lor Iisus zicând: ’’Eu sunt
Lumina Lumii, cela ce îmi urmează Mie nu va umbla
în întuneric, ci va avea lumina vieţii’’.
SFÂNTUL APOSTOL ŞI
EVANGHELIST MATEI
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVIII, 10-20)
is-a Domnul: căutaţi să nu huliţi pe vreunul din

aceştia mici, că grăiesc vouă că îngerii lor în cer
pururea văd faţa Tatălui Meu cel din ceruri. Că a
venit Fiul Omului să mântuiască pe cel pierdut. Ce vă
pare vouă? De vor fi la un om o sută de oi şi va rătăci
una dintre ele, oare nu, lăsând pe cele nouăzeci şi
nouă în munţi, caută pe cea rătăcită? Şi de se va
întâmpla să o găsească, adevărat grăiesc vouă că se
bucură de aceea mai vârtos decât de cele nouăzeci şi

nouă nerătăcite. Aşa nu este voie înaintea Tatălui
vostru din ceruri ca să piară unul din aceştia mici. Iar
de va greşi fratele tău ţie, mergi şi ceartă-l pe el între
tine şi între el singur; de te va asculta, ai dobândit pe
fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia cu tine încă
unul sau doi, că prin gura a două sau a trei mărturii
va sta tot cuvântul. Iar de nu va asculta nici pe ei,
spune soborului, iar de nu va asculta nici soborul, fie
ţie ca cel păgân şi ca un vameş. Adevăr grăiesc vouă,
oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate în cer, şi
oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate în cer.
Iarăşi adevăr zic vouă că, de se vor tocmi doi dintre
voi pe pământ, pentru tot lucrul care-l vor cere, va fi
lor de la Tatăl Meu cel din ceruri. Că unde sunt doi
sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt în
mijlocul lor’’.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(IV, 25; V, 1-13)
n vremea aceea, merseră după El gloate multe din

Galileea şi din Decapolias şi din Ierusalim şi din
Iudeea şi de dincolo de Iordan. Şi văzând gloatele,
Se sui în măgură; şi şezând El, veniră către El
ucenicii Lui. Şi deschizând gura Sa, învăţa pe ei,
zicând: ’’Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este

împărăţia cerurilor! Fericiţi ceia ce plâng, că aceia se
vor mângâia! Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni
pământul! Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de
dreptate, că aceia se vor sătura! Fericiţi cei milostivi,
că aceia se vor milui! Fericiţi cei curaţi la inimă, că ei
vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi cei de pace făcători,
că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema! Fericiţi cei
goniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia
cerurilor! Fericiţi veţi fi când vor ocărî pe voi şi vă vor
goni şi vor zice tot cuvântul rău asupra voastră,
minţind pentru mine! Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că
plata voastră multă e în ceruri, că aşa au gonit şi pe
prorocii mai înainte de voi! Voi sunteţi sarea
pământului; iar de se va împuţi sarea, cu ce se va
săra? Întru nimic nu va mai putea, fără numai a se
lepăda afară şi a se călca de oameni.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(V, 20-26)
is-a Domnul către ucenicii Lui: de nu va prisosi

dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi
a fariseilor, nu veţi intra întru împărăţia
cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor dintâi: ’Să nu ucizi;
iar carele va ucide vinovat este judecăţii’. Iar Eu
grăiesc vouă că tot cel ce urgiseşte pe fratele său în
deşert, vinovat va fi judecăţii; iar oricine ar zice
fratelui său: ’Netrebnicule’, vinovat este soborului, iar
oricare ar zice: ’Nebune’, vinovat va fi la matca focului.
De vei aduce darul tău la jertfelnic şi acolo-ţi vei
aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă
acolo darul tău, înaintea jertfelnicului, şi mergi întâi
de te împacă cu fratele tău; şi atunci venind adu darul
tău. Împacă-te cu pârâşul tău curând, cât eşti pe cale
cu el, ca nu cumva să te dea pârâşul judecătorului şi
judecătorul te va da slugii şi în temniţă te vei băga.
Adevăr grăiesc ţie, nu vei ieşi de acolo până nu vei da
pe cel mai de pe urmă ban.
JOI
SFÂNTULUI DUH
(V, 27-32)
is-a Domnul: aţi auzit că s-a zis celor dintâi: ’Să

nu preacurviţi’. Iar Eu grăiesc vouă că tot cel ce
caută spre femeie ca să o poftească pe ea, iată, a
preacurvit cu dânsa în inima lui. Iar de te va sminti
ochiul tău cel drept, scoate-l şi leapădă-l de la tine; că
mai bine e ţie ca să piară unul din mădularele tale, şi
nu tot trupul tău să se bage în gheenă. Şi de te
ispiteşte mâna ta dreaptă, taie-o şi o leapădă de la
tine; că mai bine e ţie ca să piară unul din mădularele
tale, şi nu tot trupul tău să se arunce în gheenă. Şi s-
a zis că: ’Oricine şi-ar lăsa femeia lui, să-i dea ei carte
de despărţire’. Iar Eu zic vouă că cine-şi va lăsa
femeia lui, afară de cuvântul curviei, o face pe ea să
preacurvească; şi oricine va lua pe cea lăsată
preacurveşte.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(V, 33-41)
is-a Domnul: aţi auzit că s-a zis celor de demult:

’Să nu juri strâmb; şi vei da Domnului
jurămintele tale întru tot’. Iar Eu zic vouă: Să nu
juraţi: nici pe cer, că scaun este lui Dumnezeu, nici pe
pământ, că e cel de sub picioarele Lui, nici pe
Ierusalim, că este cetatea marelui împărat, nici pe
capul tău să nu te juri, că nu poţi nici un păr alb sau
negru să faci. Ci să fie cuvântul vostru: ’Aşa, aşa; nu,
nu’; iar mai mult decât acestea de la cel viclean este.
Aţi auzit că s-a zis: ’Ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte’. Iar Eu zic vouă: Nu vă împotriviţi răului, celui
ce-ţi va da o palmă peste falca ta cea dreaptă,
întoarce-i lui şi pe cealaltă. Şi celui ce vrea să se
judece cu tine şi veşmântul tău să-l ia, lasă-i lui şi
îmbrăcămintea. Şi cel ce te va sili să mergi cu el o
milă de loc, mergi cu el două.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(V, 42-48)
is-a Domnul: celui ce cere de la tine dă-i şi de

cela ce voieşte să se împrumute de la tine, să nu
te îndepărtezi. Aţi auzit că s-a grăit: ’Să iubeşti pe
aproapele tău şi să urăşti pe pizmaşul tău’. Iar Eu zic
vouă: Iubiţi pe pizmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce
vă blesteamă, bine faceţi celor ce vă urăsc pe voi şi vă
rugaţi pentru cei ce vă necăjesc pe voi şi vă gonesc.
Ca să fiţi fii Tatălui vostru, Celui din ceruri; căci
răsare soarele Său şi peste cei buni şi peste cei răi, şi
plouă peste drepţi şi peste nedrepţi. Că de veţi iubi pe
cei ce vă iubesc pe voi, ce plată veţi avea? Oare nu şi
vameşii fac aceasta? Şi de veţi cuprinde cu dragoste
pe fraţii voştri numai, ce veţi face mai mult? Oare nu
şi vameşii fac aşa? Drept aceea fiţi voi desăvârşiţi,
precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este.
DUMINICA
ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH A
TUTUROR SFINŢILOR
LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNTÂIA A ÎNVIERII
LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(X, 32-35; 37-38; XIX, 27-30)
is-a Domnul: deci tot carele Mă va mărturisi pe

Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu întru
el înaintea Tatălui Meu celui din ceruri. Şi cel
carele se va lepăda de Mine înaintea oamenilor,
lepăda-Mă-voi şi Eu de el înaintea Tatălui Meu celui
din ceruri. Să nu vă pară că am venit să pun pace pe
pământ; n-am venit să pun pace, ci sabie. Că am
venit să despart pe om de tatăl lui, şi pe fată de mama

sa, şi pe noră de soacra sa. Cela ce iubeşte pe tatăl,
sau mama, mai vârtos decât pe Mine, nu e vrednic
Mie; şi cine va iubi feciorul sau fata mai vârtos decât
pe Mine, nu-i vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua
crucea sa şi să vină după Mine, nu este vrednic de
Mine. Atunci răspunzând Petru, zise Lui: ’’Iată, noi am
lăsat toate şi am venit după Tine; dar ce va fi nouă?’’
Iar Iisus zise lor: ’’Adevăr zic vouă că voi, care aţi venit
după Mine, la naşterea de a doua oară când va şedea
Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi sta şi voi pe
doisprezece scaune, judecând cele douăsprezece
neamuri ale lui Israil. Şi tot cel carele a lăsat casă,
sau fraţii, sau surorile, sau pe tatăl său, sau pe mama
sa, sau femeia, sau feciorii, sau ţarini, pentru numele
Meu, însutit va lua şi viaţa veşnică va moşteni. Că
mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă întâi.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(VI, 31-34; VII, 9-11)
is-a Domnul: deci nu vă îngrijiţi zicând: ’’Ce vom

mânca?’’ sau ’Ce vom bea?’ sau ’Cu ce ne vom
îmbrăca?’ Că toate acestea limbile cer, că ştie
Tatăl vostru din cer că vă trebuiesc acestea toate. Ci
cereţi întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi
toate acestea se vor adăuga vouă. Drept aceea, nu vă

îngrijiţi de ziua de mâine, că ziua de mâine se va
îngriji de sine; destul îi e zilei răutatea ei. Sau cine
este dintre voi omul carele, de-i va cere feciorul lui
pâine, oare îi va da lui piatră? Şi de-ar cere peşte,
oare şarpe-i va da lui? Deci, fiind voi răi, ştiţi daruri
bune a da fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru
cel din ceruri va da cele bune celor ce cer de la El!
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(VII, 15-21)
is-a Domnul: păziţi-vă de proroci mincinoşi, care

vin către voi în veşmintele oilor, iar înlăuntru
sunt lupi răpitori. Din rodul lor îi veţi cunoaşte pe
ei; oare vor culege din spini struguri, sau din ciulini
smochine? Aşa, tot pomul bun, poame bune face, iar
pomul putred poame rele face. Nu poate pomul bun
poame rele să facă, nici pomul rău poame bune să
facă. Tot pomul ce nu face poame bune, se taie şi se
aruncă în foc. Oare din poamele lor îi veţi cunoaşte pe
ei. Nu tot cel ce-mi va zice Mie: ’Doamne, Doamne!’, va
intra întru împărăţia cerurilor, ci cela ce face voia
Tatălui Meu celui din ceruri.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(VII, 21-23)
is-a Domnul: nu tot cel ce-mi va zice Mie:

’Doamne, Doamne!’ va intra întru împărăţia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu celui din
ceruri. Mulţi vor zice Mie în ziua aceea: ’Doamne,
Doamne, oare n-am prorocit în numele Tău? Şi cu
numele Tău dracii am scos, şi cu numele Tău multe
puteri am făcut?’ Şi atunci voi mărturisi lor că
’Niciodată nu v-am ştiut pe voi, îndepărtaţi-vă de la
Mine, toţi care faceţi fărădelegea!’
JOI
SFÂNTULUI DUH
(VIII, 23-27)
n vremea aceea, intrând El în corabie, merseră

după El ucenicii Lui. Şi iată, cutremur mare se făcu
în mare, încât se acoperea corabia de valuri; iar El
dormea. Şi apropiindu-se ucenicii Lui, îl deşteptară pe
El, zicând: ’’Doamne, mântuieşte-ne, că pierim’’. Şi
zise lor Iisus: ’’Ce sunteţi fricoşi, puţin credincioşilor?’’
Atunci sculându-Se, certă vânturile şi marea şi se

făcu linişte mare. Iar oamenii se mirară, zicând: ’’În ce
chip este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de
El?’’
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(IX, 14-17)
n vremea aceea, veniră către El ucenicii lui Ioan

zicând: ’’Pentru ce noi fariseii postim mult, iar
ucenicii Tăi nu postesc?’’ Şi zise lor Iisus: ’’Oare pot
fiii nunţii să se jelească cât este cu ei ginerele? Ci vor
veni zilele când se va lua de la ei ginerele, şi atunci
vor posti. Deci nimeni nu va cârpi veşmântul vechi cu
petec nou, că scoate plinirea lui de la haină şi mai rea
spărtură se face. Nici nu bagă vinul nou în foi vechi,
iar de nu, se sparg foii şi vinul se varsă şi foii pier; ci
bagă vinul nou în foi noi şi amândouă se ţin’’.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(VII, 1-9)
is-a Domnul: nu judecaţi, ca nu vă judecaţi. Cu

ce judecată veţi judeca, vă veţi judeca; şi cu ce
măsură măsuraţi, se va măsura vouă. Şi ce cauţi
paiul cel din ochiul fratelui tău, iar bârna care e în
ochiul tău nu o iei aminte? Şi cum zici fratelui tău:
’Lasă-mă să scot aşchia din ochiul tău’, şi iată bârna
din ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din
ochiul tău, şi atunci vei căuta să scoţi aşchia din
ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu
vărsaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, nu
cumva să le calce cu picioarele lor şi, întorcându-se,
să vă rupă pe voi. Cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi
veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă. Că tot cel ce
cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce bate i se va
deschide.
DUMINICA
A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL I
LA UTRENIE EVANGHELIA A DOUA A ÎNVIERII
(IV, 18-23)
n vremea aceea, umblând Iisus pe lângă Marea

Galileii, văzu doi fraţi: pe Simon, ce se zice Petru, şi
pe Andrei, fratele lui, aruncând mreaja în mare (că
erau pescari). Şi zise lor: ’’Veniţi după Mine, şi vă voi
face pe voi pescari de oameni’’. Ei numaidecât lăsând
mrejele merseră după El. Şi mergând de acolo, văzu
alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele

lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, tocmind mrejele
lor; şi chemă pe ei. Iar ei, numaidecât lăsând corabia
şi pe tatăl lor, merseră după El. Şi înconjură Iisus
toată Galileea, învăţând adunările lor şi propovăduind
Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi
slăbiciunea întru norod.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(IX, 36-38; X, 1-8)
n vremea aceea, văzând Iisus noroadele, I se făcu

milă de ele, că erau leşinaţi şi părăsiţi ca nişte oi ce
n-au păstor. Atunci zise ucenicilor Lui: ’’Iată,
secerătură e multă, iar lucrătorii-s puţini. Ci vă rugaţi
Domnului secerăturii, ca să scoată lucrătorii la
secerătura Sa’’. Şi chemând Iisus pe cei doisprezece
ucenici ai Săi, le dădu lor putere spre duhurile
necurate, ca să le scoată pe ele şi să vindece toată
boala şi toată neputinţa. Iar numele celor doisprezece
apostoli acestea sunt: întâiul Simon, cărele se zice
Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedei şi
Ioan, fratele lui; Filip şi Vartholomei, Toma şi Matei
vameşul; Iacov al lui Alfeu şi Leveu, cel ce s-a poreclit
Thadeu; Simon Cananitul şi Iuda Iscariotul, carele şi
vându pe El. Pe aceşti doisprezece îi trimise Iisus
poruncindu-le lor zicând: ’’În calea păgânilor să nu

mergeţi şi în cetatea samarinenilor nu intraţi. Ci vă
duceţi mai vârtos către oile cele pierdute ale casei lui
Israil. Şi mergând, propovăduiţi zicând că s-a apropiat
împărăţia cerurilor. Pe bolnavi vindecaţi, pe leproşi
curăţiţi, pe morţi îi înviaţi, pe draci îi scoateţi; în dar
aţi luat, în dar să daţi.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (X, 9-15)
is-a Domnul către ucenicii Lui: să nu câştigaţi

aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre. Nici
traistă pe cale, nici două veşminte, nici
încălţăminte, nici toiag, că vrednic este lucrătorul de
hrana lui. În oricare cetate sau sat veţi intra, cercetaţi
cine este harnic într-însa, şi acolo rămâneţi până veţi
ieşi. Deci, intrând în casă, uraţi bine ei. Şi de va fi
casa destoinică, să vină pacea voastră spre ea, iar de
nu va fi destoinică, pacea voastră către voi se va
întoarce. Şi cine nu vă va primi pe voi, nici nu va
asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din
oraşul acela, scuturaţi praful picioarelor voastre.
Adevăr grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului
Sodomului şi Gomorului în ziua judecăţii decât
oraşului acela.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(X, 16-22)
is-a Domnul ucenicilor Lui: iată, Eu vă trimit pe

voi ca oile în mijlocul lupilor; deci fiţi înţelepţi ca
şerpii şi blânzi ca porumbeii. Şi feriţi-vă de
oameni, că vă vor da pe voi la adunări şi în soboarele
lor vă vor bate pe voi. Şi la domni şi împăraţi veţi fi
duşi pentru Mine, întru mărturie lor şi limbilor. Iar
când vă vor da pe voi, nu vă îngrijiţi cum şi ce veţi
grăi, că se va da vouă într-acel ceas ce veţi grăi. Că nu
veţi fi voi cei ce grăiţi, ci Duhul Tatălui vostru cel ce
grăieşte întru voi. Da-va frate pe frate la moarte, şi
tată pe fiu, şi se vor scula feciorii peste părinţi şi-i vor
omorî pe ei. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu;
iar cela ce va răbda până în sfârşit, acela se va
mântui.
JOI
SFÂNTULUI DUH
(X, 23-31)
is-a Domnul ucenicilor Lui: iar când vă vor goni

pe voi din cetatea aceasta, fugiţi la cealaltă, că
adevăr grăiesc vouă, nu veţi sfârşi cetăţile lui
Israil până va veni Fiul Omului. Nu este ucenicul mai
mare decât învăţătorul, nici sluga decât domnul lui.
Destul e ucenicului ca să facă ca dascălul lui, şi sluga
ca domnul său; dacă chemară ei pe stăpânul casei
Veelzavul, cu cât mai vârtos pe casnicii lui? Deci nu
vă temeţi de ei, că nimic nu este acoperit ca să nu se
descopere şi ascuns care nu se va cunoaşte. Care vă
zice vouă în întuneric spuneţi la lumină, şi ce auziţi la
ureche propovăduiţi prin case. Şi nu vă temeţi de ceia
ce omoară trupul, iar sufletul nu-l pot omorî; ci vă
temeţi mai vârtos de cela ce poate pierde sufletul şi
trupul în gheenă. Oare nu două păsărele se vând într-
un ban? Şi una din ele nu va cădea pe pământ, fără
Părintele vostru. Iar şi perii capului vostru încă-s
număraţi toţi. Drept aceea nu vă temeţi, că decât
multe păsărele sunteţi voi osebiţi.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(X, 32-36; XI, 1)
is-a Domnul: deci tot carele va mărturisi pe Mine

înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu întru el
înaintea Tatălui Meu celui din ceruri. Şi carele se
va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepăda-Mă-voi
şi Eu de el înaintea Tatălui Meu celui din ceruri. Să
nu vă pară că am venit să pun pace pe pământ; n-am
venit să pun pace, ci sabie. Că am venit să despart pe
om de tatăl său, pe fată de mama sa, şi pe noră de
soacra sa. Şi pizmaşii omului – cei din casa lui. Şi
dacă săvârşi Iisus de poruncit celor doisprezece
ucenici ai Lui, trecu de acolo, ca să înveţe şi să
propovăduiască prin oraşele lor.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(VII, 24-29; VIII, 1-4)
is-a Domnul: deci tot carele aude cuvintele Mele

acestea şi le face, îl voi asemăna pe el omului
înţelept, carele a zidit casa lui pe piatră. Şi căzu
ploaie, şi veniră râurile şi suflară vânturile şi loviră în
casa aceea, şi nu căzu, că era întemeiată pe piatră. Şi
tot carele aude cuvintele Mele acestea şi nu le face,
asemăna-se-va omului nebun, carele şi-a zidit casa lui
pe nisip. Şi căzu ploaia, şi veniră râurile şi suflară
vânturile, şi se loviră de casa aceea şi căzu şi fu
risipirea ei mare’’. Şi dacă sfârşi Iisus cuvintele
acestea, se mirară noroadele de învăţătura Lui; că
învăţa pe ei ca şi cum avea putere, şi nu precum
cărturarii. Şi pogorându-se El din munte, merseră
după El gloate multe. Şi iată un lepros, venind se
închină Lui zicând: ’’Doamne, de vei vrea, poţi să mă
curăţeşti’’. Şi întinzând mâna, îl atinse pe el Iisus
zicând: ’’Voia Mi-e, curăţeşte-te’’. Şi numaidecât i se
curăţi lui stricăciunea. Şi zise Iisus lui: ’’Caută să nu
spui nimănui, ci mergi de te arată preotului şi du
darul pe care l-a poruncit Moise întru mărturia lor’’.
DUMINICA
A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL II
LA UTRENIE EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII
(VI, 22-33)
is-a Domnul: luminătorul trupului este ochiul;

deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi
luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău
va fi întunecat; deci, dacă este lumina care e întru
tine întuneric, dar întunericul cât e? Nimeni nu poate
sluji la doi domni; că sau pe unul va urî şi pe altul va
îndrăgi, sau de unul se va ţine şi pe altul va defăima;
nu veţi putea sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Drept aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi cu sufletul vostru
ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru ce
veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât
hrana şi trupul decât veşmintele? Căutaţi spre
păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici
nu adună în jitniţă; şi Tatăl vostru cel din cer le
hrăneşte pe ele. Oare nu sunteţi voi mai mult osebiţi
de ele? Dar cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să
adauge peste vârsta lui un cot? Şi pentru veşmânt ce
vă îngrijiţi? Socotiţi crinii câmpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc. Iar zic vouă că nici Solomon,
întru toată slava lui, nu se îmbrăca ca unul dintr-
aceştia. Şi, de iarba câmpului, astăzi fiind şi mâine în
cuptor aruncându-se, şi Dumnezeu aşa îmbracă,
oare nu cu mult mai vârtos pe voi, puţin
credincioşilor? Deci nu vă îngrijiţi zicând: ’Ce vom
mânca?’ sau: ’Ce vom bea?’ sau: ’Cu ce ne vom
îmbrăca?’ Că toate acestea limbile cer, că ştie Tatăl
vostru cel din cer că vă trebuiesc acestea toate. Ci
cereţi întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi
toate acestea se vor adăuga vouă.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XI, 2-15)
n vremea aceea, Ioan auzind, din închisoare,

faptele lui Hristos, trimiţând doi din ucenicii săi,
ziseră Lui: ’’Tu eşti Cela ce va să vină, sau pe altul
vom aştepta?’’ Şi răspunzând lor Iisus, zise lor:
’’Mergeţi de spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
Orbii văd şi şchiopii umblă, stricaţii se curăţesc,
surzii aud, morţii se scoală şi săracilor bine se
vesteşte. Şi fericit este cela ce nu se va sminti în
Mine’’. Şi ducându-se aceştia, începu Iisus a grăi
mulţimii de Ioan: ’’Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?
Trestie care se clatină de vânt? Iar la ce aţi ieşit să
vedeţi? Om în veşminte moi îmbăcat? Iată, ceia ce
poartă veşminte moi în casele împăraţilor sunt. Şi ce
aţi ieşit să vedeţi? Proroc? Adevăr grăiesc vouă, şi mai
mult decât proroc. Că acesta este despre carele s-a
scris: ’Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale,
carele va găti calea Ta înaintea Ta’. Adevăr grăiesc
vouă, nu s-a sculat din cei născuţi din femei mai mare
decât Ioan Botezătorul; iar cel mai mic întru împărăţia
cerului mai mare este decât el. Iar din zilele lui Ioan
Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se sileşte
şi nevoitorii o iau pe ea. Că toţi prorocii şi legea până
la Ioan prorociră. Şi, de veţi vrea să primiţi, acesta e
Ilie, carele va să vină. Cela ce are urechi de auzit să
audă.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(XI, 16-20)
is-a Domnul: dar cui voi închipui ruda aceasta?

Asemenea este copiilor, care stau în târguri şi
strigă pe soţiile lor şi zic: ’Fluierat-am vouă şi n-
aţi jucat; plâns-am vouă, şi n-aţi plâns’. Că veni Ioan,
nici mâncând, nici bând, şi zic că are drac. Veni Fiul
Omului, mâncând şi bând, şi zic: ’Iată om mâncător şi
de vin băutor, prieten vameşilor şi păcătoşilor!’ Şi se
îndreptă înţelepciunea de la fiii ei’. Atunci începu Iisus
a defăima oraşele întru care se făcuseră puterile Lui
cele mai multe, căci nu se pocăiră.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(XI, 20-26)
n vremea aceea, începu Iisus a defăima oraşele

întru carele erau făcute cele mai multe puterile Lui,
căci nu se pocăiră: ’’Vai ţie, Horazin, vai ţie,
Vithsaidan, că de ar fi fost în Tir şi în Sidon puterile
carele au fost întru voi, de mult cu sac şi cu cenuşă s-
ar fi pocăit. Însă zic vouă: Tirului şi Sidonului mai

lesne le va fi în ziua judecăţii decât vouă. Şi tu,
Capernaum, ceea ce te-ai înălţat până la cer, până în
iad te vei pogorî; că de ar fi fost în Sodom puterile care
au fost făcute întru tine, ar fi rămas până în ziua de
astăzi. Însă grăiesc vouă că pământului Sodomului
mai lesne îi va fi în ziua judecăţii decât ţie’’. Într-acea
vreme răspunzând Iisus zise: ’’Mărturisescu-Mă Ţie,
Părinte, Domnul cerului şi al pământului, că ai
ascuns acestea de înţelepţi şi de înţelegători şi le-ai
arătat pruncilor. Aşa, Părinte, că aşa fu bunăvrerea
înaintea Ta!
JOI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XI, 27-30)
is-a Domnul: toate sunt Mie date de la Tatăl Meu

şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, numai Tatăl; nici
pe Tatăl nu-l cunoaşte cineva, fără numai Fiul, şi
cui va vrea Fiul să i-L arate. Veniţi către Mine, toţi cei
osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi
jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine că
blând sunt şi smerit cu inima şi veţi afla odihna
sufletelor voastre. Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea
uşoară este’’.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(XII, 1-8)
n vremea aceea, merse Iisus sâmbăta printre

semănături, iar ucenicii Lui flămânziră şi începură
a smulge spice şi a mânca. Iar fariseii, văzând,
ziseră Lui: ’’Iată, ucenicii Tăi fac cele care nu se cade
a face sâmbăta’’. Iar El zise lor: ’’Oare n-aţi citit ce a
făcut David când a flămânzit el şi cei care erau cu el?
Cum intră în casa lui Dumnezeu şi pâinile cele ale
aducerii înainte le mâncă, carele nu i se cădea lui să
le mănânce, nici celora ce erau cu el, fără numai
preoţilor? Sau n-aţi citit în lege că în sâmbete preoţii
în biserică sâmbăta spurcă, şi nevinovaţi sunt? Iată
zic vouă că mai mare decât biserica este aici. Şi de aţi
şti ce este: ’Milă voiesc, şi nu jertfă’, n-aţi învinui pe
cei nevinovaţi. Că Domn este şi al sâmbetei, Fiul
Omului’’.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(VIII, 14-23)
n vremea aceea, venind Iisus în casa lui Petru văzu

pe soacra lui zăcând şi înfierbântată. Şi o atinse de
mână şi o lăsară pe ea frigurile şi se sculă şi sluji
Lui. Iar dacă se făcu seară îi aduseră Lui îndrăciţi
mulţi şi scotea duhurile cu cuvântul şi pe toţi bolnavii
îi vindecă, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia
prorocul zicând: ’’Acesta a luat slăbiciunile noastre şi
bolile noastre a purtat’’. Şi văzând Iisus mulţime
multă împrejurul Său, porunci să treacă de cealaltă
parte. Şi apropiindu-se un cărturar, zise Lui:
’’Învăţătorule, vreau să merg după Tine oriunde vei
merge’’. Şi zise Lui Iisus: ’’Vulpile au vizuini, şi
păsările cerului lăcaşuri, iar Fiul Omului n-are unde
să-Şi plece capul’’. Iar altul din ucenicii Lui îi zise Lui:
’’Doamne, lasă-mă mai înainte să merg să-l îngrop pe
tatăl meu’’. Iar Iisus zise Lui: ’’Vino după Mine şi lasă
pe morţi să-şi îngroape morţii lor’’. Şi intrând El în
corabie merseră după El ucenicii Lui.
DUMINICA
A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL III
LA UTRENIE EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII
LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI (VIII, 5-14)
n vremea aceea, intrând Iisus în Capernaum, se

apropie de El un sutaş, rugând pe El şi grăind:
’’Doamne, feciorul meu zace în casă slăbănog, rău
muncindu-se’’. Şi zise Iisus lui: ’’Eu venind voi
vindeca pe el’’. Şi răspunzând sutaşul, zise: ’’Doamne,
nu sunt vrednic să intri sub streaşina mea, ci numai
zi cu cuvântul, şi se va vindeca feciorul meu. Că şi eu
sunt om sub stăpânire, având sub mine slujitori, şi
zic acestuia: ’Mergi’, şi merge, şi altuia: ’Vino’, şi vine;
şi slugii mele: ’Fă aceasta’, şi face’’. Iar dacă auzi Iisus

acestea se miră, şi zise celor ce mergeau după El:
’’Adevăr grăiesc vouă, nici în Israil n-am aflat atâta
credinţă. Însă vă zic vouă că mulţi de la răsărituri şi
de la apusuri vor veni şi se vor odihni cu Avraam şi cu
Isaac şi cu Iacov întru împărăţia cerurilor. Iar fiii
împărăţiei se vor scoate la întunericul cel mai din
afară; acolo va fi plângere şi scrâşnirea dinţilor’’. Şi
zise Iisus sutaşului: ’’Mergi şi cum ai crezut fie ţie’’ ; şi
se vindecă feciorul lui într-acel ceas.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XII, 9-13)
n vremea aceea, veni Iisus la adunarea lor. Şi iată,

era un om având mâna uscată; şi întrebară pe El
zicând: ’’Oare se cade în sâmbătă a vindeca?’’, ca
să-L hulească pe El. Iar El zise lor: ’’Cine este între voi
om carele de va avea o oaie şi, de va cădea aceasta
sâmbăta în groapă, nu o va apuca pe ea şi o va
scoate? Deci, cu cât este omul mai osebit decât oaia?
Drept aceea se cade în sâmbete a face bine’’. Atunci
grăi omului: ’’Întinde mâna ta’’; şi o întinse, şi se făcu
sănătoasă ca şi cealaltă.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XII, 14-16; 22-30)
n vremea aceea, fariseii, făcură împotriva Lui sfat,

ca pe El să-L piardă. Iar Iisus, cunoscând, Se duse
de acolo; şi după El merseră noroade multe şi-i
vindecă pe ei pe toţi. Şi-i certă pe ei ca să nu-L facă pe
El vădit. Atunci i s-a adus Lui un îndrăcit, orb şi mut;
şi-l vindecă pe el, încât cel orb şi mut şi grăia şi
vedea. Şi se mirară noroadele toate şi ziceau: ’’Nu
cumva este acesta Fiul lui David?’’ Iar fariseii, auzind,
ziseră: ’’Acesta nu scoate dracii, decât numai cu
Velzevul, domnul dracilor’’. Iar Iisus, ştiind cugetele
lor, zise lor: ’’Toată împărăţia împărţindu-se întru
sine, se pustieşte; şi toată cetatea sau casa,
împărţindu-se întru sine, nu va sta. Şi de va scoate
satana pe satană, întru sine se împărţi; dar cum va
sta împărăţia lui? Şi de scot Eu întru Velzevul dracii,
feciorii voştri cu cine vor scoate? Drept aceea ei vor fi
judecătorii voştri. Iar de scot Eu cu Duhul lui
Dumnezeu dracii, a ajuns dar peste voi împărăţia lui
Dumnezeu. Sau cum poate cineva a intra în casa celui
tare şi vasele lui să le jefuiască, de nu-l va lega întâi
pe cel tare şi atunci va jefui casa lui? Cela ce nu este
cu Mine, împotriva Mea este şi cine nu strânge cu
Mine, risipeşte.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(XII, 38-45)
n vremea aceea, au venit la Iisus unii din cărturari

şi farisei zicând: ’’Învăţătorule, voim de la Tine să
vedem semn’’. Iar El răspunzând, zise lor: ’’Neamul
rău şi preacurvar cere semn şi semn nu se va da lui,
numai semnul lui Iona prorocul. Că, aşa cum a fost
Iona în pântecele chitului 3 zile şi 3 nopţi, aşa va fi şi
Fiul Omului în inima pământului 3 zile şi 3 nopţi.
Bărbaţi nineviteni se vor scula la judecată cu ruda
aceasta şi o vor judeca pe ea, căci s-au pocăit la
propovăduirea lui Iona; şi iată, mai mult decât Iona
aici. Împărăteasa de la miazăzi se va scula la judecată
cu ruda aceasta şi o va judeca pe ea, că au venit de la
marginile pământului să audă înţelepciunea lui
Solomon; şi iată, mai mult decât Solomon aici. Iar
când duhul cel necurat va ieşi din om, trece prin
locuri seci, căutând repaos, şi nu află. Atunci zice:
’Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit’; şi
venind o află zăbovind, măturată şi înfrumuseţată.
Atunci merge şi ia cu sine alte şapte duhuri, mai rele
decât el; şi intrând locuiesc acolo şi se fac mai rele
omului aceluia cele de apoi decât cele dintâi; aşa va fi
şi acestei rude rele’’.
JOI
SFÂNTULUI DUH
(XII, 46-50; XIII, 1-3)
n vremea aceea, încă grăind El către gloate, iată,

mama şi fraţii Lui stăteau afară, dorind să grăiască
Lui. Zise cineva Lui: ’’Iată, maica Ta şi fraţii Tăi
stau afară căutând să grăiască Ţie’’. Iar El
răspunzând zise către cela ce-i zise Lui: ’’Care e mama
Mea? Şi care sunt fraţii Mei?’’ Şi întinzând mâna Lui
spre ucenicii Săi, zise: ’’Iată mama Mea şi fraţii Mei!
Că cela ce va face voia Tatălui Meu celui din ceruri,
acela Mie frate şi soră şi mamă Îmi este’’. Şi în ziua
aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. Şi se
adună mulţime multă către Dânsul, încât i-a fost lui a
intra în corabie să şadă; şi toată gloata stătea pe
ţărm. Şi grăi lor multe în pilde.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 3-9)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Iată, ieşi semănă-

torul să semene. Şi semănând el, unele seminţe
căzură lângă cale şi veniră păsările şi le mâncară
pe ele. Iar altele căzură pe pietriş, unde nu aveau
pământ mult şi numai decât răsăriră, pentru că nu
aveau pământ adânc. Deci răsărind soarele, se păliră
şi, pentru că nu aveau rădăcină, se uscară. Altele
căzură pe spini şi crescură spinii şi le înecară pe ele.
Iar altele căzură pe pământ bun şi dădură rod, una o
sută, alta şaizeci, iar alta treizeci. Cela ce are urechi
de auzit să audă’’.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(IX, 9-13)
n vremea aceea, trecând Iisus, văzu un om şezând

la o vamă, Matei chemându-se, şi zise lui: ’’Vino
după Mine’’; şi se sculă şi merse după El. Şi era El
şezând în casă şi iată, mulţi vameşi şi păcătoşi veniră
de şezură cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând

fariseii, ziseră ucenicilor Lui: ’’Pentru ce cu vameşii şi
cu păcătoşii mănâncă învăţătorul vostru?’’ Iar Iisus,
auzind, zise lor: ’’Nu sănătoşilor le trebuie doctor, ci
bolnavilor. Ci mergând învăţaţi ce este: ’Milă voiesc, şi
nu jertfă’; că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe
cei păcătoşi la pocăinţă’’.
DUMINICA
A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL IV
LA UTRENIE EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII
(VIII, 28-34; IX, 1)
n vremea aceea, dacă veni El de cealaltă parte la

locul gherghesinenilor, îl întâmpinară pe El doi
îndrăciţi ieşind dintru morminte, foarte răi încât nu
putea nimeni treace pe acea cale. Şi iată, strigară
grăind: ’’Ce e nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,

ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuieşti pe
noi?’’ Şi era departe de ei o turmă mare de porci, care
păştea. Iar dracii îl rugau pe El grăind: ’’De ne vei
scoate pe noi, porunceşte nouă să mergem în turma
cea de porci’’. Şi zise lor: ’’Mergeţi’’; iar ei, dacă ieşiră,
merseră în turma de porci şi iată, se porni toată
turma porcilor asupra râpei în mare şi muriră în apă.
Iar păstorii fugiră şi venind în cetate spuseră toate, şi
cele ale îndrăciţilor. Şi iată, tot oraşul ieşi în
întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L pe El, îl rugară
ca să Se mute din hotarele lor. Şi intrând în corabie, a
trecut şi a venit într-a Lui cetate.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 10-23)
n vremea aceea, apropiindu-se ucenicii de Iisus,

ziseră Lui: ’’De ce grăieşti lor în pilde?’’ Iar El
răspunzând, zise lor că: ’’Vouă vi s-a dat a şti
tainele împărăţiei cerurilor, iar acelora nu s-a dat. (Că
cela ce are i se va da şi va prisosi, iar cela ce n-are, şi
ce are se va lua de la el). Drept aceea în pilde grăiesc
lor, ca văzând nu văd, şi auzind nu aud, nici nu
pricep. Şi se împlineşte peste ei prorocia lui Isaia, care
zice: ’Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi căutând
veţi căuta şi nu veţi vedea. Pentru că s-a îngrăşat

inima norodului acestuia şi cu urechile greu au auzit
şi ochii lor au clipit, ca nu cândva să vadă cu ochii şi
cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se
întoarcă şi voi vindeca pe ei’’. Iar ochii voştri fericiţi-s
că văd şi urechile voastre că aud. Că adevăr grăiesc
vouă că mulţi proroci şi drepţi au poftit să vadă ce
vedeţi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi, şi n-au
auzit. Voi dar auziţi pilda semănătorului. Tot cel ce
aude Cuvântul Împărăţiei şi nu înţelege, vine
vicleanul şi apucă ce e semănat în inima lui; aceasta
este sămânţa ceea ce lângă cale s-a semănat. Iar ceea
ce s-a semănat pe pietriş, aceasta este cel carele aude
Cuvântul şi numaidecât cu dragoste îl primeşte pe el.
Şi nu are rădăcină întru sine, ci după o vreme iese şi,
făcându-se strânsoare sau gonire pentru Cuvânt,
numaidecât se sminteşte. Iar aceea ce-i semănată
între spini, acesta este cel carele aude Cuvântul, şi
grija veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei
sugrumă Cuvântul şi fără de rod se face. Iar aceea ce
pe pământul bun s-a semănat, acesta este cel carele
aude Cuvântul şi înţelege, care aduce rod şi face unul
o sută, altul şaizeci, altul treizeci’’.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 24-30)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Se asemănă împă-

răţia cerurilor omului celui ce seamănă sămânţă
bună în ţarina lui. Şi dormind oamenii, veni
pizmaşul lui şi semănă între grâu neghini şi se duse.
Iar când răsări iarba şi făcu rod, atunci se arătară şi
neghinile. Venind slugile stăpânului casei, ziseră lui:
’Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina
ta? Dar de unde are neghinile?’ Iar el zise lor: ’Un om
pizmaş a făcut aceasta’. Şi ziseră lui slugile: ’Dar vei
vrea să mergem să le plivim?’ El zise: ’Ba, să nu
cumva, smulgând neghinile, să smulgeţi împreună cu
ele şi grâul. Lăsaţi să crească amândouă până la
secerat şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor:
Culegeţi întâi neghinile şi legaţi-le pe ele în snopi, ca
să ardă ele, iar grâul strângeţi-l în jitniţa mea’’.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 31-36)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Asemănată este

împărăţia cerurilor grăuntelui de muştar, carele
luându-l omul l-a semănat în ţarina lui; care este
mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte, este
mai mare e decât toate legumele, şi se face copac,
încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile
lui’’. Altă pildă grăi lor: ’’Asemănată este împărăţia
cerurilor aluatului, pe care luându-l femeia îl ascunse
în făină de trei măsuri, până s-a dospit de tot’’.
Acestea toate le grăi Iisus în pilde noroadelor şi fără
pildă nimic nu grăia lor; ca să se împlinească ce e zis
prin prorocul care zice: ’’Deschide-voi în pilde rostul
Meu şi voi arăta cele ascunse de la începutul lumii’’.
Atunci lăsând mulţimea, veni Iisus în casă.
JOI
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 36-43)
n vremea aceea, venind Iisus în casă se apropiară

de El ucenicii Lui, grăind: ’’Spune-ne nouă pilda
neghinelor ţarinii’’. Iar El răspunzând, zise lor:
’’Cela ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. Iar
ţarina este lumea; şi sămânţa cea bună, aceştia sunt
fiii împărăţiei; iar neghinile sunt fiii vicleanului. Iar
vrăjmaşul cela ce a semănat pe ele este diavolul; iar
secerătura sfârşitul veacului este; iar secerătorii
îngerii sunt. Deci, cum se adună neghinele şi se ard în
foc, aşa va fi la sfârşitul veacului acestuia. Trimite-va
Fiul Omului pe îngerii Lui şi vor culege dintru
împărăţia Lui toate smintelile şi pe ceia care fac
fărădelegea. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul de foc;
acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci drepţii
vor străluci ca soarele întru împărăţia Părintelui lor;
cine are urechi de auzit să audă.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 44-54)
is-a Domnul pilda aceasta: iarăşi asemenea este

împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în
ţarină pe care, aflând-o omul, o ascunse şi de
bucuria ei, merge şi toate câte are le vinde şi cumpără
pământul acela. Iarăşi asemenea este împărăţia
cerurilor cu omul negustor, care caută mărgăritare
bune; carele aflând un mărgăritar de mult preţ,
mergând, vându tot ce avea şi-l cumpără. Iarăşi
asemenea este împărăţia cerurilor cu năvodul aruncat
în mare, şi de tot felul a adunat; carele, dacă se
umplu, suindu-l pe ţărmuri şi şezând, aleseră cele
bune în vase, iar cele putrede le lepădară afară. Aşa
va fi la sfârşitul veacului, ieşi-vor îngeri şi vor despărţi
pe cei răi din mijlocul drepţilor. Şi-i vor arunca pe ei
în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea
dinţilor’’. Zise lor Iisus: ’’Înţelegeţi acestea toate?’’
Grăiră Lui: ’’Aşa Doamne!’’ Iar El zise lor: ’’Drept aceea
tot cărturarul ştiutor întru împărăţia cerurilor
asemenea este cu omul stăpân al casei carele scoate
din comoara sa noi şi vechi’’. Şi fu când sfârşi Iisus
pildele acestea, şi trecu de acolo. Şi venind la moşia
Sa învăţa pe ei în adunarea lor încât se mirau ei şi
grăiau: ’’De unde îi e Acestuia înţelepciunea aceasta şi
puterile?
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(IX, 18-26)
n vremea aceea, grăind El lor, iată un boier venind

se închină Lui, zicând că: ’’Fata mea acum muri; ci
venind pune mâna Ta pe ea şi va învia’’. Şi
sculându-se Iisus, merse după el şi ucenicii Lui. (Şi
iată o femeie, căreia îi curgea sânge de 12 ani,
apropiindu-se din spate, se atinse de poalele
veşmântului Lui. Că zicea întru sine: ’’Măcar numai
de m-aş atinge de veşmântul Lui, mă voi mântui’’. Iar
Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, zise: ’’Încrede-te,
fată, credinţa ta te va mântui pe tine’’; şi se mântui
femeia din ceasul acela). Şi dacă veni Iisus în casa
boierului şi văzând fluieraşii şi norodul gâlcevind, zise
lor: ’’Daţi-vă în laturi că fata n-a murit, ci doarme’’; şi-
şi râdeau de El. Iar dacă se scoase afară norodul,
intrând, a apucat-o de mână şi se sculă fetişoara. Şi
ieşi vestea aceasta peste tot pământul acela.
DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL V
LA UTRENIE EVANGHELIA A ŞASEA A ÎNVIERII
(IX, 1-8)
n vremea aceea, intrând Iisus în corabie, a trecut

marea şi a venit într-a Lui cetate. Şi iată, aduseră
Lui un slăbănog pus pe pat; şi văzând Iisus
credinţa lor, zise slăbănogului: ’’Ai nădejde, fiule,
iartă-ţi-se păcatele tale’’. Şi iată, unii din cărturari
ziseră într-înşii: ’’Acesta blesteamă’’. Şi, ştiind Iisus
cugetele lor, zise: ’’Pentru ce cugetaţi voi rău în inimile
voastre? Pentru că ce este mai lesne a zice? ’Iartă-ţi-se
ţie păcatele tale’, sau a zice: ’Scoală şi umblă?’ Ci ca

să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta
păcatele (atunci zise slăbănogului): ’’Sculându-te,
ridică-ţi patul şi te du acasă’’. Şi sculându-se, merse
la casa lui. Iar dacă văzu mulţimea, se miră şi slăvea
pe Dumnezeu, carele a dat putere ca aceea oamenilor.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(XIII, 54-58)
n vremea aceea, venind la moşia Sa învăţa pe ei în

adunarea lor încât se mirau ei şi grăiau: ’’De unde e
Acestuia această înţelepciune şi puterile? Oare nu e
Acesta feciorul teslarului? Oare nu se cheamă mama
Lui Maria? Şi fraţii Lui, Iacov şi Iosie şi Simon şi
Iuda? Şi surorile Lui oare nu-s toate la noi? Dar de
unde sunt acestea toate Lui?’’ Şi se sminteau întru El;
iar Iisus zise lor: ’’Nu este proroc necinstit, fără numai
în moşia Lui şi în casa Lui’’. Şi nu făcu acolo puteri
multe din pricina necredinţei lor.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(XIV, 1-13)
n vremea aceea, auzi Irod tetrarhul, vestea lui Iisus.

Şi zise slugilor sale: ’’Acesta este Ioan Botezătorul,
acesta a înviat din morţi şi drept aceasta puterile
lucrează întru el’’. Pentru că Irod, prinzându-l pe Ioan,
l-a legat pe el şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada,
femeia lui Filip, fratele său. Că zicea Ioan lui: ’’Nu ţi se
cade să o ai pe ea’’. Şi vrând să îl ucidă pe el, se temu
de gloată, căci ca un proroc îl aveau pe el. Şi
prăznuind Irod ziua naşterii, jucă fata Irodiadei
înaintea lui şi îi plăcu lui Irod. Deci cu jurământ se
mărturisi să-i dea ei orice i-ar cere. Iar ea, fiind
învăţată de mama sa, zise: ’’Dă-mi aici în tipsie capul
lui Ioan Botezătorul’’. Şi se întristă împăratul, iar
pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el,
porunci să i se dea. Şi trimiţând tăie capul lui Ioan în
temniţă. Şi se aduse capul lui în blid şi se dădu fetei
şi-l duse la mama sa. Şi apropiindu-se ucenicii lui,
luară trupul lui şi-l îngropară şi venind spuseră lui
Iisus. Şi dacă auzi Iisus, se duse de acolo într-o
corabie în loc pustiu, singur; şi auzind gloatele,
merseră după El pedeştri din oraşe.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
(XIV, 35-36; XV, 1-11)
n vremea aceea, dacă cunoscură oamenii acelui loc

pe Iisus, trimiseră în toată împrejurimea aceea şi
aduseră către El toţi bolnavii. Şi îl rugau pe El ca
numai să se atingă de poala veşmântului Lui; şi câţi
se atinseră se mântuiră. Atunci veniră către Iisus cei
din Ierusalim, cărturarii şi fariseii zicând: ’’Pentru ce
ucenicii Tăi calcă rânduiala bătrânilor, că nu-şi spală
mâinile lor când mănâncă pâine?’’ Iar El răspunzând,
zise lor: ’’Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu
pentru rânduiala voastră? Că Dumnezeu a poruncit
grăind: ’Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi: ’Cela
ce grăieşte de rău pe tată sau pe mamă cu moarte să
moară. Iar voi ziceţi: ’Cela ce ar zice tatălui său sau
mamei sale: ’Darul de care te vei folosi de la mine’, şi
nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa’. Şi n-aţi
împlinit porunca lui Dumnezeu, pentru rânduiala
voastră. Făţarnicilor, bine a prorocit de voi Isaia
zicând: ’Se apropie de mine oamenii aceştia cu gurile
lor şi cu buzele lor Mă cinstesc, iar inima lor departe e
de Mine. Ci în deşert Mă cinstesc învăţând învăţături,
porunci omeneşti’’’. Şi chemând norodul zise lor:
’’Auziţi şi înţelegeţi. Nu ce intră în gură spurcă pe om,
ci ce iese din gură, aceea spurcă omul’’.
JOI
SFÂNTULUI DUH
(XV, 12-21)
n vremea aceea, apropiindu-se ucenicii Lui, ziseră

Lui: ’’Ştii că fariseii, auzind cuvântul, se smintiră?’’
Iar El răspunzând zise: ’’Toată răsădirea care n-a
sădit-o Tatăl Meu cel ceresc, se va dezrădăcina.
Lăsaţi-i pe ei, povăţuitori orbi sunt orbilor; orbul, de
va povăţui pe orb, amândoi vor cădea în groapă’’. Şi
răspunzând Petru zise Lui: ’’Spune-ne nouă pilda
aceasta’’. Iar Iisus zise: ’’Oare şi voi neînţelegători
sunteţi? Încă nu socotiţi că tot ce intră în gură, intră
în pântece şi la şezut iese? Iar cele care ies din gură,
din inimă ies şi acelea spurcă omul? Că de la inimă
ies cugete rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri,
mărturii mincinoase, blesteme. Acestea sunt cele
carele spurcă pe om, iar a mânca cu mâinile
nespălate, nu spurcă pe om’’. Şi ieşind Iisus de acolo,
Se duse în partea Tirului şi a Sidonului.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(XV, 29-31)
n vremea aceea, venind Iisus lângă marea

Galileiului şi suindu-Se pe măgură, şedea acolo. Şi
apropiindu-se către El noroade multe, având cu
dânşii ologi, orbi, muţi, nevolnici şi alţii mulţi, şi-i
aruncară pe ei la picioarele lui Iisus şi-i vindecă pe ei;
încât se miră mulţimea văzând muţii grăind,
nevolnicii sănătoşi, şchiopii umblând şi orbii văzând;
şi lăudară pe Dumnezeul lui Israil.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(X, 37-42; XI, 1)
is-a Domnul: cela ce iubeşte tatăl sau mama, mai

vârtos decât pe Mine, nu e vrednic Mie; şi cine va
iubi feciorul sau fata mai vârtos decât pe Mine,
nu-i vrednic de Mine. Şi cine nu va lua crucea sa şi să
vină după Mine, nu e vrednic de Mine. Cela ce a aflat
sufletul lui îl va pierde pe el, şi cela ce-şi va pierde
sufletul lui pentru Mine, îl va afla pe el. Cine vă
primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte; şi cela ce Mă

primeşte pe Mine, primeşte pe Cela ce M-a trimis pe
Mine. Cel ce primeşte prorocul în numele prorocului
plata prorocului va lua; şi cel ce primeşte pe dreptul,
în numele dreptului, plata dreptului va lua. Şi cine va
da băutură unuia din aceştia mai mici, numai un
pahar de apă rece, în nume de ucenic, adevăr grăiesc
vouă nu va pierde plata lui’’. Şi dacă săvârşi Iisus
poruncind celor doisprezece ucenici ai Lui, trecu de
acolo, ca să înveţe şi să propovăduiască prin oraşele
lor.
DUMINICA
A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL VI
LA UTRENIE EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII
(IX, 27-35)
n vremea aceea, trecând de acolo Iisus, merseră

după El doi orbi strigând şi grăind: ’’Miluieşte-ne pe
noi, Fiul lui David’’. Iar dacă veni în casă, se
apropiară de El orbii şi zise lor Iisus: ’’Credeţi că pot
face aceasta?’’ Ziseră Lui: ’’Aşa, Doamne’’. Atunci
atinse ochii lor zicând: ’’După credinţa voastră fie
vouă’’. Şi se deschiseră ochii lor şi îi certă Iisus pe ei,
zicând: ’’Căutaţi nimeni să nu ştie’’. Iar ei, dacă ieşiră,
îl vestiră pe El peste tot pământul acela. Şi ieşind ei,

iată, aduseră Lui un om mut şi îndrăcit. Şi scoţându-
se dracul, grăi mutul şi se miră mulţimea, zicând că
niciodată nu s-a arătat aşa în Israil. Iar fariseii ziceau:
’’Cu stăpânul dracilor scoate dracii’’. Şi înconjura
Iisus toate prin oraşele şi satele, învăţând în adunările
lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi
vindecând toată boala şi toată slăbiciunea întru
oameni.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XVI, 1-6)
n vremea aceea, apropiindu-se fariseii şi saducheii,

ispitind, rugară pe El semn din cer să le arate. Iar
El răspunzând zise lor: ’’Făcându-se seară, ziceţi:
’Senin e, că se înroşeşte cerul’. Şi dimineaţa: ’Astăzi
este vreme tulbure, că se înroşeşte cerul posomorân-
du-se’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi a o socoti, iar
semnele vremurilor nu puteţi? Rudă rea şi
preacurvară semn cere; şi semn nu se va da ei, numai
semnul lui Iona prorocul’’. Şi lăsând pe ei Se duse. Şi
venind ucenicii Lui în acea parte, uitară să ia pâine.
Iar Iisus zise lor: ’’Căutaţi şi vă păziţi de aluatul
fariseilor şi al saducheilor’’.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
is-a Domnul: ’’Căutaţi şi vă păziţi de aluatul

fariseilor şi al saducheilor’’. Iar ei cugetau întru
sine zicând că: ’’Pâine n-am luat’’. Şi cunoscând
Iisus, zise lor: ’’Ce cugetaţi întru voi, puţin
credincioşilor, căci pâine n-aţi luat? Încă nu socotiţi,
nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini ale celor
cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi luat? Nici de cele
şapte pâini ale celor patru mii de oameni şi câte
coşuri aţi luat? Cum nu pricepeţi că nu de pâine am
zis vouă să vă păziţi, de aluatul fariseilor şi al
saducheilor?’’ Atunci pricepură că nu le-a zis să se
ferească de aluatul pâinii, ci de învăţăturile fariseilor
şi saducheilor.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
n vremea aceea, Iisus porunci ucenicilor Săi ca să

nu spună nimănui că este El Iisus Hristos. De
atunci începu Iisus a spune ucenicilor Săi că I se
cade Lui a merge în Ierusalim şi multe a pătimi de la
la bătrâni şi arhierei şi de la cărturari şi a Se omorî, şi

a treia zi a învia. Şi apucându-L pe El Petru, începu a
certa pe El zicând: ’’Blând Ţie, Doamne, să nu-Ţi fie
Ţie acestea’’. Iar El întorcându-Se, zise lui Petru:
’’Mergi înapoia Mea, satano, sminteală Îmi eşti, căci
nu gândeşti cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci de-ale
oamenilor!’’ Atunci Iisus zise ucenicilor Săi: ’’Cine vrea
să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ia crucea
sa şi să vină după Mine.
JOI
SFÂNTULUI DUH
is-a Domnul: ’’Cine vrea să vină după Mine, să se

lepede de sine şi să ia crucea sa şi să vină după
Mine. Că oricine ar vrea să-şi mântuiască sufletul
lui îl va pierde pe el, iar cine ar pierde sufletul lui
pentru Mine îl va afla pe el. Că ce foloseşte omului de
ar dobândi toată lumea şi sufletul său va păgubi? Sau
ce va da omul în schimb pentru sufletul lui? Că va să
vină Fiul Omului cu slava Tatălui Său, cu îngerii Lui,
şi atunci va plăti fiecăruia după faptele lui. Adevăr
grăiesc vouă că sunt unii din cei care stau aici, care
nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea pe Fiul
Omului venind întru împărăţia Sa’’.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(XVII, 10-18)
n vremea aceea, întrebară pe El ucenicii Lui,

zicând: ’’Dar ce zic cărturarii că Ilie trebuie să vină
mai înainte?’’ Iar Iisus răspunzând, zise lor: ’’Ilie va
veni mai înainte şi va tocmi toate. Iar grăiesc vouă că
Ilie, iată, a venit şi nu-l cunoscură pe el, ci făcură lui
câte vrură, aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei’’.
Atunci înţeleseră ucenicii că de Ioan Botezătorul le
zise lor. Şi mergând ei către mulţime, se apropie de El
un om, căzu îngenunchind la El şi zicând: ’’Doamne,
miluieşte pe fiul meu, că e lunatec şi rău pătimeşte,
că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-
am adus pe el la ucenicii Tăi, şi nu-l putură vindeca’’.
Iar Iisus răspunzând zise: ’’O rudă necredincioasă şi
îndărătnică până când voi fi cu voi? Până când vă voi
îngădui pe voi? Aduceţi-Mi-l pe el încoace’’. Şi certă
Iisus pe el şi ieşi dintr-însul dracul şi se vindecă
feciorul dintr-acel ceas.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(XII, 30-37)
is-a Domnul: cela ce nu este cu Mine, împotriva

Mea este şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.
Drept aceea grăiesc vouă: Tot păcatul şi hula se
va ierta oamenilor, iar hula ce e spre Duhul Sfânt nu
se va ierta oamenilor. Şi cine va zice cuvânt asupra
Fiului Omului, ierta-se-va lui, iar cela ce ar zice spre
Duhul Sfânt nu se va ierta lui nici într-acest veac, nici
în cel viitor. Oare faceţi pomul bun şi poamele lui
bune, sau faceţi pomul putred şi poamele lui putrede;
că din roadă se cunoaşte pomul. Puii năpârcilor, cum
puteţi a grăi bine, răi fiind? Pentru că din prisosirea
inimii gura grăieşte. Omul bun din comoara bună a
inimii scoate cele bune, şi omul rău, din comoară rea,
scoate rele. Iar grăiesc vouă că pentru tot cuvântul
deşert carele îl vor grăi oamenii, vor da seama de el la
ziua judecăţii. Că din cuvintele tale te vei îndrepta şi
din cuvintele tale te vei judeca’’.
DUMINICA
A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL VII
LA UTRENIE EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII
(XIV, 14-22)
n vremea aceea, ieşind Iisus, văzu gloată multă, şi I

se făcu milă de ei şi vindecă pe bolnavii lor. Şi fiind
seara, se apropiară de El ucenicii Lui, grăind:
’’Pustiu este locul şi acum vremea trece, eliberează
noroadele, ca să meargă prin sate să-şi cumpere lor
bucate’’. Iar Iisus zise lor: ’’Nu trebuie să se ducă,
daţi-le voi lor să mănânce’’. Iar ei ziseră lui: ’’Nu avem
aici decât cinci pâini şi doi peşti’’. El zise: ’’Aduceţi Mie

acelea încoace’’. Şi poruncind noroadelor să stea pe
pajişte, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând
la cer, binecuvântă şi frângând dădu ucenicilor
pâinile, iar ucenicii noroadelor. Şi mâncară toţi şi se
săturară şi strânseră prisosul fărâmiturilor 12 coşuri
pline. Iar cei ce mâncară erau ca la 5000 de bărbaţi,
fără femei şi copii. Şi îndată îndemnă Iisus pe ucenicii
săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, de
cealaltă parte, până va elibera noroadele.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(XVIII, 1-11)
n vremea aceea, se apropiară ucenicii de Iisus

zicând: ’’Oare cine-i mai mare întru împărăţia
cerurilor?’’ Şi chemând Iisus un copil, îl puse în
mijlocul lor. Şi zise: ’’Adevăr grăiesc vouă, de nu vă
veţi întoarce şi să fiţi ca şi copiii, nu veţi intra întru
împărăţia cerurilor. Deci, carele se va smeri pe sine,
ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia
cerurilor. Şi care ar primi un copil ca acesta în
numele Meu, pe Mine mă primeşte. Iar cine ar sminti
pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine e
lui să se spânzure piatra morii de grumajii lui şi să se
înece într-adâncul mării. Vai lumii, de sminteli, că
trebuie să vină smintelile, însă vai de omul acela prin

carele vine sminteala! Iar de te sminteşte mâna ta sau
piciorul tău, taie-le pe ele şi leapădă-le de la tine; mai
bine este ţie ciung sau schiop să intri în viaţă, decât,
două mâini sau două picioare având, să te pui în focul
veşnic. Şi ochiul tău de te va sminti, scoate-l pe el şi
leapădă-l de la tine; mai bine îţi este ţie cu un ochi să
intri în viaţă, decât, doi ochi având, să te pui în matca
focului. Căutaţi să nu huliţi pe vreunul din aceştia
mici, că grăiesc vouă că îngerii lor în cer pururea văd
faţa Tatălui Meu cel din ceruri. Că a venit Fiul Omului
să mântuiască pe cel pierdut.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(XVIII, 18-22; XIX 1-2; 13-15)
is-a Domnul: adevăr grăiesc vouă, oricâte veţi

lega pe pământ, vor fi legate în cer, şi oricâte veţi
dezlega pe pământ, vor fi dezlegate în cer. Iarăşi
adevăr zic vouă că, de se vor tocmi doi dintre voi pe
pământ, de tot lucrul care l-ar cere, va fi lor de la
Tatăl Meu cel din ceruri. Că unde sunt doi sau trei
adunaţi întru numele Meu, acolo sunt în mijlocul lor’’.
Apropiindu-se de El Petru, zise: ’’Doamne, de câte ori
va greşi fratele meu şi voi ierta lui? Până de şapte
ori?’’ Zise Iisus lui: ’’Nu zic ţie numai până de şapte
ori, ci până de şaptezeci şi şapte de ori. Şi fu când

sfârşi cuvintele acestea, ieşi din Galileea şi veni în
hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului. Şi
merseră după El gloate multe şi vindecă pe ei acolo.
Atunci se aduseră către El copilaşi ca să-Şi pună
mâinile peste ei şi să Se roage; iar ucenicii îi certau pe
ei. Iar Iisus zise: ’’Lăsaţi copilaşii, şi nu-i opriţi pe ei a
veni către Mine, pentru că acestora este împărăţia
cerurilor’’. Şi punându-Şi pe ei mâinile, Se duse de
acolo.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XX, 1-16)
is-a Domnul: asemenea este împărăţia cerurilor

omului căsătorit, carele ieşi dis de dimineaţă să
tocmească lucrători la via lui. Deci tocmindu-se
cu lucrătorii, câte un dinar pe zi, trimise pe ei la via
lui. Şi ieşind în al treilea ceas, văzu pe alţii stând în
târg fără lucru. Şi acelora zise: ’Mergeţi şi voi în vie şi
ce va fi drept voi da vouă’. Iar ei merseră; iarăşi ieşind
în al şaselea şi în al nouălea ceas, făcu aşişderea. Şi
ieşind în al unsprezecelea ceas, află pe alţii stând fără
lucru şi zise lor: ’Ce staţi aici toată ziua fără lucru?’
Ziseră lui: ’Că nimeni pe noi nu ne-a tocmit’. Zise lor:
’Mergeţi şi voi în vie şi ce va fi drept veţi lua’. Şi
făcându-se seară, zise domnul viei ispravnicului său:
’Cheamă pe lucrători şi le plăteşte lor plata, începând

de la cei din urmă, până la cei dintâi’. Şi dacă veniră
cei ce au venit în al unsprezecelea ceas, luară fiecare
câte un dinar. Şi venind cei dintâi, le părea că vor lua
mai mult; şi luară şi aceia câte un dinar. Iar dacă-i
luară, cârtiră împotriva domnului casei, zicând că
’Aceştia din urmă un ceas lucrară şi i-ai făcut
întocmai cu noi, care am purtat greutatea zilei şi
zăduful’. Iar el răspunzând zise unuia din ei: ’Prietene,
nu-ţi fac ţie nedreptate, oare nu te-ai tocmit pe un
dinar cu mine?’ Ia-ţi al tău şi mergi, că voiesc să dau
şi acestuia din urmă ca şi ţie. Oare nu se cade mie să
fac ce voi vrea dintr-ale mele? Dacă este ochiul tău
rău, pentru că eu sunt bun? Aşa vor fi cei de pe urmă
întâi, şi cei dintâi pe urmă; că mulţi sunt chemaţi, iar
puţini aleşi’’.
JOI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XX, 17-28)
n vremea aceea, suindu-Se Iisus în Ierusalim, luă

pe cei doisprezece ucenici înşişi pe cale şi zise lor:
’’Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului Se va da
arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca pe El spre
moarte. Şi-L vor da pe El păgânilor să-L batjocorească
şi să-L bată şi să-L răstignească, şi a treia zi va învia’’.
Atunci se apropie de El mama feciorilor lui Zevedei cu
feciorii săi, închinându-se şi cerşind ceva de la El. Iar

El zise ei: ’’Ce vrei?’’ Zise Lui: ’’Zi ca să şadă aceşti doi
feciori ai mei unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga
întru împărăţia Ta’’. Şi răspunzând Iisus, zise: ’’Nu
ştiţi ce cereţi; puteţi bea paharul pe carele Eu voiesc
să-l beau şi cu botezul cu carele Eu Mă botez să vă
botezaţi?’’ Ziseră Lui: ’’Putem’’. Şi zise lor: ’’Paharul
Meu veţi bea şi cu botezul cu carele Eu Mă botez vă
veţi boteza, iar a şedea de-a dreapta Mea şi de-a
stânga Mea nu este Mie a da, ci celor ce s-a gătit de la
Tatăl Meu’’. Şi auzind acestea, cei zece se mâniară pe
cei doi fraţi. Iar Iisus, chemând pe ei, zise: ’’Ştiţi că
domnii păgânilor domnesc pe ei şi cei mari stăpânesc
pe ei. Iar între voi nu va fi aşa, ci, carele va vrea între
voi să fie mai mare, să fie vouă slugă. Şi cine va vrea
între voi a fi întâiul, să fie vouă slugă. Precum şi Fiul
Omului n-a venit să I se slujească Lui, ci să slujească
El şi să dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulţi’’.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XXI, 12-14; 17-20)
n vremea aceea, intră Iisus în biserica lui

Dumnezeu şi îi scoase pe toţi care vindeau şi
cumpărau în biserică şi mesele precupeţilor şi
scaunele vânzătorilor de porumbi le-a răsturnat. Şi
zise lor: ’’Scris este: ’Casa mea casa rugăciunii se va
chema’, iar voi aţi făcut-o peşteră tâlharilor’’. Şi veniră

la El orbi şi şchiopi în biserică şi îi vindecă pe ei. Şi
lăsându-i pe ei, ieşi afară din oraş în Vithania şi Se
sălăşlui acolo. Iar dimineaţa, întorcându-Se în oraş,
flămânzi. Şi văzând un smochin lângă cale, merse la
el şi nimic nu află în el, fără numai frunzele, şi zise
lui: ’’De acum să nu mai fie din tine rod în veci’’. Şi
secă smochinul numaidecât. Şi văzând ucenicii, se
mirară grăind: ’’Cum numaidecât secă smochinul?’’
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(XV, 32-39)
n vremea aceea, Iisus chemând pe ucenicii Săi,

zise: ’’Milă Mi-e de norod, că, iată, trei zile sunt de
când stau lângă Mine şi n-au ce mânca; şi a-i
elibera pe ei nemâncaţi nu voiesc, ca nu cumva să
slăbească pe cale’’. Şi ziseră Lui ucenicii Lui: ’’De
unde nouă în pustie atâtea pâini, ca să se sature
atâta mulţime?’’ Şi grăi Iisus lor: ’’Câte pâini aveţi?’’
Iar ei ziseră: ’’şapte şi puţinei peştişori’’. Şi porunci
gloatelor să şadă pe pământ. Şi luând cele şapte pâini
şi peştii, dând laudă, frânse şi dădu ucenicilor Lui, iar
ucenicii mulţimii. Şi mâncară toţi şi se săturară şi
luară prisoseala din fărâmituri şapte coşuri pline. Iar
cei ce mâncară erau patru mii de oameni fără femei şi
copii. Şi eliberând norodul, intră în corabie şi veni în

hotarele Magdalei.
DUMINICA
A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL VIII
LA UTRENIE EVANGHELIA A NOUA A ÎNVIERII
(XIV, 22-34)
n vremea aceea, îndată îndemnă Iisus pe ucenicii

Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, de
cealaltă parte, până va elibera noroadele. Şi dacă
eliberă mulţimea, Se sui în munte singur, să se roage,
deci fiind seară, era singur acolo. Iar corabia era pe la
mijlocul mării, învăluindu-se de valuri, că le era
vântul împotrivă. Iar în a patra strajă a nopţii, merse

Iisus către dânşii umblând pe mare. Şi văzând pe El
ucenicii umblând pe mare, se speriară zicând că este
nălucă şi de frică strigară. Şi numaidecât grăi lor Iisus
zicând: ’’Îndrăzniţi, că Eu sunt, nu vă temeţi’’. Şi
răspunzând Petru zise Lui: ’’Doamne, de eşti Tu,
porunceşte-mi să vin către Tine pe apă’’. Iar El zise:
’’Vino’’. Şi coborându-se din corabie Petru, a umblat
pe apă, să vină către Iisus. Şi văzând vântul tare se
înspăimântă şi, începând a se afunda, strigă zicând:
’’Doamne, mântuieşte-mă’’. Şi numaidecât Iisus
întinzând mâna, apucă pe el şi grăi lui: ’’Puţin
credinciosule, de ce te îndoişi?’’ Şi intrând ei în
corabie, încetă vântul. Iar cei din corabie venind se
închinară Lui, zicând: ’’Adevărat, Fiul lui Dumnezeu
eşti’’. Şi trecând, veniră în pământul Ghenizaretului.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(XXI, 18-22)
n vremea aceea, dimineaţa, întorcându-se Iisus în

oraş, flămânzi. Şi văzând un smochin lângă cale,
merse la el şi nimic nu află în el, fără numai
frunzele, şi zise: ’’De acum să nu mai fie din tine rod
în veci’’. Şi secă smochinul numaidecât. Şi văzând
ucenicii, se mirară grăind: ’’Cum numaidecât secă
smochinul?’’ Răspunzând, Iisus zise lor: ’’Adevăr zic

vouă, de veţi avea credinţă şi să nu vă îndoiţi, nu
numai a smochinului veţi face, ci şi muntelui
acestuia, de-i veţi zice: ’Ridică-te şi te aruncă în mare’,
se va face. Şi toate câte veţi cere întru rugăciune
crezând veţi lua’’.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(XXI, 23-27)
n vremea aceea, mergând Iisus în biserică, când

învăţa, merseră către El mai marii popilor şi bătrâ-
nii oamenilor, zicând: ’’Cu ce putere faci acestea?’’
Şi cine Ţi-a dat această putere?’’ Şi răspunzând Iisus,
zise lor: ’’Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe
carele de mi-L veţi spune Mie, şi Eu vouă voi spune cu
ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan de unde era?
Din cer, sau de la oameni?’’ Iar ei cugetau în sine
zicând: ’’De vom zice: din cer, va zice nouă: ’Dar de ce
n-aţi crezut lui?’ Iar de vom zice: de la oameni, ne
temem de gloată, că toţi ţin pe Ioan ca pe un proroc’’.
Şi răspunzând lui Iisus ziseră: ’’Nu ştim’’. Zise lor şi
El: ’’Nici Eu nu vă voi spune vouă cu ce putere fac
acestea.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XXI, 28-32)
is-a Domnul: un om avea doi feciori şi, mergând

la cel dintâi, zise: ’Fiule, du-te astăzi de lucrează
în via mea’. Iar el răspunzând zise: ’Nu voiesc’. Iar
mai apoi căindu-se, merse, şi apropiindu-se către cel
de al doilea, zise aşişderea; iar el răspunzând zise:
’Eu, Doamne’, şi nu merse. Care dintre acei doi au
făcut voia părintelui?’’ Ziseră Lui: ’’Cel dintâi’’. Zise
Iisus lor: ’’Adevăr zic vouă că vameşii şi curvele vă
întrec pe voi în împărăţia lui Dumnezeu. Că veni Ioan
la voi întru calea dreptăţii şi n-aţi crezut lui, iar
vameşii şi curvele crezură lui; iar voi, văzând, nu v-aţi
pocăit după aceea ca să credeţi lui.
JOI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XXI, 43-46)
is-a Domnul: drept aceea zic vouă că se va lua de

la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da
păgânilor, care vor face rodul ei. Şi cel ce va
cădea spre piatra aceasta, se va zdrobi; iar pe carele
va cădea, îl va spulbera’’. Şi auzind mai marii popilor
şi fariseii pildele Lui, pricepură că de ei grăieşte. Şi

căutând pe El să-L prindă, se temură de gloate, căci
ca un proroc îl ţineau pe El.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MATEI (XXII, 23-33)
n vremea aceea, veniră la El saducheii, care ziceau

că nu va fi înviere, şi întrebară pe El, zicând:
’’Învăţătorule, Moise a zis: ’De va muri cineva
neavând feciori, să ia fratelele lui pe femeia lui şi să
ridice sămânţa fratelui său’. Şi erau între noi şapte
fraţi; şi cel dintâi însurându-se muri; şi neavând
sămânţă, lăsă pe femeia lui fratelui său. Aşişderea şi
al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. Iar mai apoi
de toţi muri şi femeia. Dar la înviere, a căruia din acei
şapte va fi femeia? Că toţi au avut-o pe ea’’. Şi răs-
punzând Iisus, zise lor: ’’Vă rătăciţi, neştiind scriptu-
rile, nici puterea lui Dumnezeu. Că la înviere nici se
însoară, nici se mărită, ci ca îngerii lui Dumnezeu în
cer sunt. Iar de învierea morţilor oare n-aţi citit ce s-a
zis de la Dumnezeu zicând vouă: ’Eu sunt Dumnezeul
lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
Iacov?’ Nu este Dumnezeu Dumnezeul morţilor, ci al
viilor’’. Şi auzind mulţimea, se miră de învăţătura Lui.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(XVII, 24-27; XVIII, 1-4)
n vremea aceea, venind ei în Capernaum, se

apropiară cei ce luau dajdiile de Petru şi-i ziseră:
’’Învăţătorul vostru nu dă dajdie?’’ Zise: ’’Aşa’’. Şi
când intră în casă, mai înainte îl apucă pe el Iisus
zicând: ’’Ce ţi se pare, Simone? Împăraţii pământului
de la cine iau vămile sau bir? De la feciorii lor sau de
la străini?’’ Zise Petru Lui: ’’De la străini’’. Grăi lui
Iisus: ’’Dar feciorii liberi sunt. Ci ca să nu-i smintim
pe ei, ducându-te la mare, aruncă undiţa şi, care
peşte va ieşi întâi, ridică-l, şi, deschizând gura lui, vei
afla o monedă; şi aceea luând-o, dă-o lor pentru Mine
şi pentru tine’’. Într-acel ceas se apropiară ucenicii
către Iisus zicând: ’’Oare cine-i mai mare întru
împărăţia cerurilor?’’ Şi chemând Iisus un copil, îl
puse în mijlocul lor. Şi zise: ’’Adevăr grăiesc vouă, de
nu vă veţi întoarce şi să fiţi ca şi copiii, nu veţi intra în
împărăţia cerurilor. Deci, carele se va smeri pe sine,
ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia
cerurilor.
DUMINICA
A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL I
LA UTRENIE EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII
(XVII, 14-23)
n vremea aceea, mergând ei către mulțime, se

apropie către Iisus un om, căzu îngenunchind la El
şi zise: ’’Doamne, miluieşte pe fiul meu, că e
lunatec şi rău pătimeşte, că de multe ori cade în foc şi
de multe ori în apă. Şi-l adusei pe el la ucenicii Tăi, şi
nu-l putură vindeca’’. Iar Iisus răspunzând zise: ’’O,
rudă necredincioasă şi îndărătnică, până când voi fi
cu voi? Până când vă voi îngădui pe voi? Aduceţi-Mi-l
pe el încoace’’. Şi certă Iisus pe el şi ieşi dintr-însul

dracul şi se vindecă feciorul dintr-acel ceas. Atunci
apropiindu-se ucenicii de Iisus deosebi, ziseră:
’’Pentru ce noi nu am putut scoate pe el?’’ Iar Iisus
zise lor: ’’Pentru necredinţa voastră; că adevăr zic
vouă, de aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar,
aţi zice măgurii acesteia: ’Treci de aici acolo!’ şi va
trece, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Că acest fel
de diavol iese, ci numai cu rugăciunea şi cu postul’’.
Iar întorcându-se ei în Galileea zise lor Iisus: ’’Va să
Se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor. Şi-L vor
omorî pe El şi a treia zi va învia’’. Şi se întristară
foarte.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ
POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
(XXIII, 13-22)
is-a Domnul: ci vai de voi, cărturari şi farisei

făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor, şi cu vină
lungă rugându-vă; drept aceasta, veţi lua mai
multă judecată. Vai de voi, cărturari şi farisei
făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea
oamenilor; că voi nu intraţi, nici pe ceia ce intră nu îi
lăsaţi să intre. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!
Că înconjuraţi marea şi uscatul să faceţi un
nemernic; şi când se face, îl faceţi pe el fiul gheenei,
de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, povăţuitori

orbi, care ziceţi: ’Cine se va jura pe biserică nimic nu
este; iar cine se va jura pe aurul bisericii dator e!’
Nebuni şi orbi, care e mai mare, aurul sau biserica,
care sfinţeşte aurul? Şi cine se va jura pe altar, nimic
nu este; iar cine se va jura pe darul carele e deasupra
lui vinovat este. Nebuni şi orbi, dar care e mai mare,
darul sau altarul carele sfinţeşte darul? Deci, cela ce
se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate cele ce sunt
deasupra lui. Şi cela ce se jură pe biserică, se jură pe
ea şi pe Cela ce locuieşte întru ea. Şi cel ce se jură pe
cer, se jură spre scaunul lui Dumnezeu şi pe Cela ce
şade deasupra lui.
MARŢI

(XXIII, 23-28)
is-a Domnul: vai vouă, cărturari şi farisei

făţarnici! Că zeciuiţi izma şi mărarul şi chimenul,
şi aţi lăsat cele mai grele ale legii, judecata şi
milostenia, şi credinţa; acestea se cădea să le faceţi şi
acelea să nu le lăsaţi. Povăţuitori orbi, cei ce
strecuraţi ţânţarul şi cămila înghiţiţi! Vai vouă,
cărturari şi farisei făţarnici! Că voi curăţaţi cea din
afară parte a paharului şi a blidului, iar pe dinlăuntru
pline sunt de răpiri şi de nedreptăţi. Fariseule orb,
curăţeşte întâi înlăuntrul paharului şi blidului ca să

fie şi cea din afară a lor curată. Vai vouă, cărturari şi
farisei făţarnici! Că vă asemănaţi mormânturilor celor
spoite, carele se arată din afară frumoase, iar
înlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată
necurăţia. Aşa şi voi, din afară vă arătaţi oamenilor
drepţi, iar dinlăuntru, plini sunteţi de făţărnicia
nelegiuirii.
MIERCURI

(XXIII, 29-39)
is-a Domnul: vai vouă, cărturari şi farisei

făţarnici! Că zidiţi mormintele prorocilor şi
împodobiţi mormintele drepţilor. Şi ziceţi: ’De am
fi fost în zilele părinţilor noştri, nu am fi fost lor soţi în
sângele prorocilor’. Cât înşivă mărturisiţi pe voi că
sunteţi fii celora ce au omorât pe proroci. Şi voi
umpleţi măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de
năpârci, cum veţi scăpa de judecata gheenei? Drept
aceasta, iată Eu trimit către voi proroci, şi înţelepţi, şi
cărturari; şi dintr-înşii veţi omorî şi veţi răstigni şi
dintr-înşii veţi bate în soboarele voastre şi îi veţi goni
din oraş în oraş. Ca să vină spre voi tot sângele drept,
carele s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Avel,
dreptul, până la sângele Zahariei, fiul Varahiei, pe
care l-aţi omorât între biserică şi între altar. Adevăr

grăiesc vouă, veni-vor toate acestea spre neamul
acesta. Ierusalime, Ierusalime, carele omorâşi prorocii
şi cu pietre uciseşi pe cei trimişi către tine, de câte ori
am vrut să adun feciorii tăi, în ce chip adună găina
puii ei sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată, se lasă vouă casa
voastră pustie. Că zic vouă: Nu Mă veţi vedea de acum
până când veţi zice: ’’Blagoslovit Cel ce vine întru
numele Domnului!’’
JOI
(XXIV, 13-28)
is-a Domnul: iar cela ce va răbda până în sfârşit,

acela se va mântui. Şi se va propovădui
Evanghelia aceasta a Împărăţiei întru toată
lumea, întru mărturia a toate limbile; şi atunci va veni
sfârşitul. Iar când veţi vedea scârba pustiirii care s-a
grăit prin Daniil prorocul stând în loc sfânt (cel ce
citeşte să înţeleagă), atunci cei din Iudea să fugă la
munţi; carele e în pod să nu se coboare să ia ceva din
casa lui; şi carele e în câmp să nu se întoarcă să ia
veşmântul lui. Iar vai celor ce au în pântece şi care
alăptează într-acele zile! Ci rugaţi-vă ca să nu fie fuga
voastră iarna, nici sâmbăta. Că va fi atunci necaz
mare, ce n-a fost din începutul lumii până acum, nici
nu va fi. Şi de nu s-ar fi micşorat zilele acelea, nu s-ar

fi mântuit tot trupul; iar pentru cei aleşi se vor scurta
zilele acelea. Atunci, de ar zice vouă cineva: ’Iată, aici
e Hristos, sau colea’, nu credeţi. Că se vor scula
hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor da semne
mari şi minuni, încât să înşele, de va fi cu putinţă, şi
pe cei aleşi. Iată, v-am spus vouă mai înainte. De vor
zice dar vouă: ’Iată, în pustie este’, nu ieşiţi. ’Iată, în
cămări’, nu credeţi. Că, precum fulgerul iese de la
răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea
Fiului Omului. Că oriunde va fi stârvul, acolo se vor
aduna vulturii.
VINERI
(XXIV, 27-33; 42-51)
is-a Domnul: că, precum fulgerul iese de la

răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi
venirea Fiului Omului. Că oriunde va fi stârvul,
acolo se vor aduna vulturii. Iar numaidecât după
scârba acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va
da lumina ei, şi stelele vor cădea din cer şi puterile
cerurilor se vor clătina. Şi atunci se va arăta semnul
Fiului Omului în cer şi atunci vor plânge toate
seminţiile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi
va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţă şi cu glas mare şi

vor aduna pe aleşii Lui de la patru vânturi, de la
marginile cerurilor până la marginile lui. Iar de la
smochin vă învăţaţi pildă: când va fi mlădiţa lui moale
şi frunzele vor odrăsli, ştiţi că aproape e vara. Aşa şi
voi, când veţi vedea acestea toate, să ştiţi că aproape
este la uşi. Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas
Domnul nostru va veni. Iar aceasta să ştiţi, că de-ar
şti stăpânul casei în care strajă va veni furul, ar
priveghea şi n-ar lăsa să-i sape casa lui. Drept
aceasta şi voi fiţi gata, că, în ceasul care n-aţi gândi,
Fiul Omului va veni. Oare cine este sluga cea
credincioasă şi înţeleaptă, pe care l-a pus domnul lui
peste slujba lui, să dea lor hrană la vreme? Fericită
sluga aceea carele, venind domnul lui, o va afla
făcând aşa. Adevăr zic vouă, că peste toată avuţia lui
îl va pune pe el. Iar de va zice acea slugă rea întru
inima lui: ’Întârzie domnul meu a veni’ şi va începe a
bate pe cei cu el robi, mâncând şi bând cu beţivii,
veni-va domnul slugii aceleia în ziua în care nu se
aşteaptă şi în ceasul care nu ştie. Şi-l va despica pe el
şi partea lui cu făţarnicii va pune; acolo va fi plânsul
şi scrâşnirea dinţilor.
SÂMBĂTĂ
EVANGHELIA DE LA MATEI (XIX, 3-12)
n vremea aceea, se apropiară către Iisus fariseii,

ispitindu-L pe El şi zicând Lui: ’’Cade-se omului a
lăsa pe femeia lui pentru orice vină?’’ Iar El
răspunzând a zis lor: ’’Oare n-aţi citit că Cel ce i-a
făcut dintâi, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei? Şi a zis:
’Drept aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa
şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup’.
Drept aceea nu mai sunt doi, ci un trup; ceea ce
Dumnezeu a împreunat omul să nu despartă’’. Ziseră
Lui: ’’Dar de ce a poruncit Moise să dea carte de
despărţire şi să o lase pe ea?’’ Zise lor că ’’Moise
pentru întărirea inimii voastre a poruncit vouă să vă
lăsaţi femeile voastre, iar din început n-a fost aşa. Şi
zic vouă că cine-şi va lăsa femeia lui, nu pentru
curvie, şi va lua pe alta, preacurveşte, şi cine va lua
pe cea lăsată de altul preacurvie face’’. Ziseră Lui
ucenicii Lui: ’’De este aşa pricina omului cu femeia,
nu e bine să se însoare’’. Iar El zise lor: ’’Nu cuprind
toţi cuvântul acesta, ci cărora le este dat. Că sunt
fameni care din trupul mamei lor aşa s-au născut, şi
sunt fameni care s-au scopit de oameni, şi sunt
fameni care s-au scopit pre ei înşişi pentru împărăţia
cerurilor; cel ce poate cuprinde să cuprindă’’.
DUMINICA
A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND
(XVIII, 23-35)
is-a Domnul pilda aceasta: asemănatu-s-a

împărăţia cerului cu omul împărat carele vru să
facă socoteală cu slugile lui. Deci, începând el a
se socoti, se aduse lui un datornic cu zece mii de
talanţi. Şi neavând el să-i dea, porunci domnul lui pe
el să-l vândă, şi pe femeia lui şi pe feciori şi toate câte
avea, şi să-i plătească. Deci, căzând sluga, se închina
lui zicând: ’Doamne, alungă-ţi mânia ce o ai asupră-
mi şi toate îţi voi plăti’. Şi milostivindu-se Domnul

slugii aceleia, îl slobozi pe el şi-i iertă datoria. Şi
ieşind sluga aceea, află pe unul din prietenii lui,
carele era dator cu o sută de dinari; şi prinzându-l pe
el, îl sugruma, zicând: ’Plăteşte-mi ce-mi eşti dator’.
Deci, căzând cel dimpreună cu el rob la picioarele lui,
ruga pe el grăind: ’Alungă-ţi mânia asupra mea şi-ţi
voi plăti ţie toate’. Iar el nu vru, ci-l duse de-l băgă în
temniţă, până va plăti datoria. Şi văzând cei
dimpreună robi cele ce s-au făcut, foarte se întristară
şi venind spuseră domnului lor toate cele ce au fost.
Atunci, chemând pe el domnul său, zise lui: ’Slugă
vicleană, toată datoria aceea eu ţi-am iertat-o, de
vreme ce m-ai rugat. Nu ţi se cădea şi ţie să-ţi fie milă
de cel ce e împreună cu tine rob, cum şi mie mi-a fost
milă de tine?’ Şi mâniindu-se domnul lui, îl dădu pe el
muncitorilor până va plăti toată datoria lui. Aşa şi
Tatăl Meu cel ceresc va face vouă, de nu veţi ierta
fiecare fratelui său, din inimile voastre, greşalele lor’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA DUPĂ
EVANGHELIA DE LA MARCU (I, 9-15)
n vremea aceea, veni Iisus din Nazaretul Galileii şi

se boteză de la Ioan în Iordan. Şi îndată, ieşind din
apă, văzu deschise cerurile şi Duhul, ca un
porumbel, pogorând spre El. Şi glas fu din ceruri: ’’Tu
eşti Fiul Meu cel iubit, întru Carele bine am vrut’’. Şi

numaidecât îl scoase pe El Duhul în pustie. Şi era
acolo în pustie patruzeci de zile, ispitindu-Se de
Satana; şi era cu fiarele şi îngerii slujeau Lui. Iar după
ce a fost prins Ioan, veni Iisus în Galileea, propovădu-
ind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând că
’’Se împlini vremea şi s-a apropiat împărăţia lui
Dumnezeu; pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie’’.
MARŢI
n vremea aceea, umblând Iisus pe lângă Marea

Galileiului, văzu pe Simon şi pe Andrei, fratele lui,
aruncând mreaja lui Simon în mare (că erau
pescari). Şi zise lor Iisus: ’’Veniţi după Mine şi vă voi
face pe voi a fi pescari de oameni’’. Şi numaidecât
lăsând mrejele lor, merseră după El. Şi mergând de
acolo puţinel, văzu pe Iacov cel al lui Zevedei şi pe
Ioan, fratele lui, şi pe ei în corabie dregând mrejele. Şi
numaidecât îi chemă pe ei şi, lăsând pe Zevedei, tatăl
lor, în corabie cu năimiţii lor, merseră după El. Şi
intrară în Capernaum; şi numaidecât în sâmbete,
intrând în adunare, învăţa. Şi se mirau de învăţătura
Lui, că îi învăţa pe ei ca şi cum avea putere, şi nu ca
şi cărturarii.
MIERCURI
n vremea aceea, era în adunarea lor un om cu duh

necurat, şi strigă, zicând: ’’Lasă, ce e nouă şi Ţie,
Iisuse Nazarinene. Venit-ai să ne pierzi pe noi? Te
ştiu cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu’’. Şi certă pe el
Iisus, zicând: ’’Amuţeşte şi ieşi dintr-însul’’. Şi,
scuturându-l pe el duhul cel necurat şi strigând cu
glas mare, ieşi dintr-însul. Şi se înspăimântară toţi,
încât se întrebau ei înşişi, zicând: ’’Ce e aceasta? Ce
este această învăţătură nouă, că, după putere, şi
duhurilor celor necurate porunceşte şi ascultă de El?’’
Şi ieşi vestea Lui numaidecât în toată împrejurimea
Galileiului.
JOI
n vremea aceea, îndată ieşind Iisus din adunare,

veniră în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi
Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea de friguri aprinsă
şi numaidecât îi ziseră Lui de ea. Şi, mergând, o sculă
pe ea, ţinând-o de mână, şi îndată lăsară pe ea
frigurile şi sluji lor. Iar când fu seară într-apusul

soarelui, aduseră către El pe toţi betegii şi îndrăciţii.
Şi era tot oraşul strâns la uşă. Şi a vindecat pe mulţi
bolnavi cuprinşi de multe feluri de boli şi draci mulţi a
scos; şi nu lăsa dracii să grăiască, că-l ştiau pe El. Şi
dimineaţa, foarte în noapte sculându-Se, ieşi şi merse
Iisus în loc pustiu şi acolo Se ruga.
VINERI
EVANGHELIA DE LA MARCU
(II, 18-22)
n vremea aceea, erau ucenicii lui Ioan şi ai

fariseilor postind şi veniră şi ziseră Lui: ’’De ce
ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii
Tăi nu postesc?’’ Şi zise lor Iisus: ’’Oare pot posti fiii
nunţii când este ginerele cu ei? Câtă vreme ginerele e
cu ei, nu pot posti. Dar vor veni zilele când se va lua
de la ei ginerele şi atunci vor posti într-acele zile. Şi
nimeni nu coase petecul nou în veşmântul vechi, iar
de nu, cel nou ridică plinirea lui de la cel vechi şi mai
mare va fi spărtura. Şi nimeni nu bagă vinul nou în
foii vechi, iar de nu, sparge vinul nou foii şi vinul se
varsă şi foii pier; ci vinul nou în foii noi să se bage’’.
SÂMBĂTĂ
(XX, 29-34)
n vremea aceea, ieşind ei din Erihon, merse după

El mulţime multă. Şi iată doi orbi şezând lângă
cale, auzind că Iisus trece, strigară zicând:
’’Doamne, Fiul lui David, miluieşte-ne pe noi,
Doamne, Fiul lui David!’’ Şi mulţimea îi certa pe ei ca
să tacă, iar ei mai vârtos strigau zicând: ’’Doamne, fiul
lui David, miluieşte-ne’’. Şi stătu Iisus, chemă pe ei şi
zise: ’’Ce voiţi să vă fac vouă?’’ Ziseră Lui: ’’Doamne,
să se deschidă ochii noştri’’. Şi milostivindu-Se Iisus,
atinse ochii lor şi numaidecât văzură ochii lor şi
merseră după El.
DUMINICA
A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XIX, 16-26)
n vremea aceea, apropiindu-se de Iisus un om, îi

zise Lui: ’’Învăţătorule bun, ce bine trebuie să fac ca
să am viaţa veşnică?’’ Iar El zise Lui: ’’Ce-Mi zici
bun? Nimeni nu e bun, fără numai unul Dumnezeu;
iar de voieşti să intri în viaţă, păzeşte poruncile’’. Zise
Lui: ’’Care?’’ Iar Iisus zise: ’’Să nu omori, să nu
preacurveşti, să nu furi, să nu mărturiseşti minciuni.
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine’’. Zise Lui tânărul: ’’Toate

acestea le-am păzit din tinereţile mele; ce încă-mi
lipseşte?’’ Zise Iisus lui: ’’De vrei să fii desăvârşit,
mergi, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea
comoară în cer, şi vino după Mine’’. Şi auzind tânărul
cuvântul, se duse întristat, că avea multă agoniseală.
Iar Iisus zise ucenicilor săi: ’’Adevăr zic vouă că
anevoie va intra bogatul întru împărăţia cerurilor. Mai
lesne este cămila prin urechea acului a trece decât
bogatul în împărăţia lui Dumnezeu a intra’’. Şi auzind
ucenicii Lui, se mirară foarte zicând: ’’Dar cine se va
putea mântui’’? Şi căutând Iisus, zise lor: ’’La oameni
aceasta peste putinţă este, iar la Dumnezeu toate se
pot’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ
(III, 6-12)
n vremea aceea, ieşind, fariseii făceau sfat cu

irodienii împotriva Lui, ca pe El să-L piardă. Şi
Iisus Se duse cu ucenicii Lui către mare şi multă
mulţime din Galileea mergea după El şi de la Iudeea,
şi de la Ierusalim, şi de la Idumea, şi din cealaltă
parte a Iordanului, şi cei dimprejurul Tirului şi
Sidonului, mulţime multă, auzind câte făcea, veniră
către El. Şi zise ucenicilor Lui ca să fie Lui la
îndemână corăbioara, pentru mulţime, ca să nu-L

împresoare pe El. Că pe mulţi a vindecat, câţi
năvăleau spre El, ca să se atingă de El, toţi câţi aveau
boli. Şi duhurile cele necurate, când îl vedeau pe El,
cădeau înaintea Lui şi strigau, grăind: ’’Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu’’. Iar El mult îi certa pe ei, ca să nu-l facă
arătat pe El.
MARŢI
(III, 13-21)
n vremea aceea, Se sui Iisus în munte şi chemă la

Sine pe cei ce îi vroia El Însuşi şi veniră către El. Şi
făcu 12 ca să fie cu El şi ca să-i trimită pe ei să
propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi
să scoată dracii. Şi puse numele lui Simon-Petru; şi
Iacov al lui Zevedei şi Ioan, fratele lui Iacov (şi le puse
lor numele Voanerghes, ce se tâlcuieşte fiii tunetului),
şi Andrei, şi Filip, şi Vartolomei şi Matei, şi Toma, şi
Iacov al lui Alfeu, şi Thadeu, şi Simon Canannitul, şi
Iuda Iscariotis, care-l şi vânduse pe El. Şi veniră
acasă, şi se adună iar mulţime, cât nu puteau ei nici
bucate să mănânce. Şi auzind cei de lângă El, veniră
să-l prindă pe El, că zicea că ’’nu-Şi e în minte’’.
MIERCURI
EVANGHELIA DE LA MARCU (III, 20-27)
n vremea aceea, Iisus veni acasă, şi se adună iar

mulţime, cât nu puteau ei nici bucate să mănânce.
Şi auzind cei de lângă El, veniră să-l prindă pe El,
că ziceau că ’’nu-Şi e în minte’’. Şi cărturarii cei ce
veniseră din Ierusalim ziceau că are pe Velzevul şi
cum că scoate dracii cu domnul dracilor. Şi, chemând
pe ei, în pilde zicea lor: ’’Cum poate Satana pe Satana
să scoată? Şi împărăţia de se va împărţi pe sine, nu
poate sta împărăţia aceea. Şi măcar casa de se va
împărţi pe sine, nu poate sta casa aceea. Şi Satana de
a stat pe sine şi s-a împărţit, nu poate sta, ci are
sfârşit. Nu poate nimeni vasele celui tare, intrând în
casa lui, să le jefuiască, de nu va lega întâi pe cel tare,
şi atunci casa lui va jefui.
JOI

EVANGHELIA DE LA MARCU (III, 28-35)
is-a Domnul: adevăr zic vouă că toate păcatele se

vor ierta fiilor oamenilor, şi hulele, oricâte vor
huli. Iar cela ce va huli în Duhul Sfânt nu are
iertare în veac, ci este vinovat judecăţii de veac. Că
ziceau: ’’Duh necurat are’’. Deci veniră mama Lui şi

fraţii lui şi, stând afară, trimiseră la El, chemându-L
pe El. Şi şedea mulţimea împrejurul Lui şi ziseră Lui:
’’Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale afară, Te
caută’’. Şi răspunse lor, zicând: ’’Cine este mama Mea
sau fraţii Mei?’’ Şi, căutând spre cei ce şedeau
împrejur El, zise: ’’Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că
oricine va face voia lui Dumnezeu, acela e fratele Meu
şi sora Mea şi mama Mea’’.
VINERI
EVANGHELIA DE LA MARCU (IV, 1-9)
n vremea aceea, începu Iisus a învăţa, lângă mare,

şi se adună la El mulţime multă, încât El, intrând
în corabie, şedea în mare, şi toată mulţimea lângă
mare era, pe uscat. Şi învăţa pe ei în pilde multe, şi
zicea lor întru învăţătura Lui: ’’Ascultaţi! Iată, ieşi
semănătorul să semene. Şi când semăna, o sămânţă
căzu lângă cale şi veniră păsările cerului şi o
mâncară. Iar alta căzu pe pietriş, unde nu avea
pământ mult, şi numaidecât răsări, pentru că nu avea
pământ adânc. Şi, răsărind soarele, se pârli şi,
neavând rădăcină, se uscă. Şi alta căzu în spini, şi
crescură spinii, şi o înecară, şi rod nu dădu. Şi alta
căzu în pământ bun şi dădu rod, ridicându-se şi
crescând, şi aduse una treizeci şi una şaizeci şi una o

sută’’. Şi zicea: ’’Cine are urechi de auzit, să audă’’.
SÂMBĂTĂ
(XXII, 15-22)
n vremea aceea, mergând fariseii, făcură sfat ca să-

L prindă pe El în cuvânt. Şi trimiseră la El ucenicii
lor cu irodianii zicând: ’’Învăţătorule, ştim că eşti
drept şi calea lui Dumnezeu cu adevăr înveţi şi nu-Ţi
e grijă de nimic, că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-
ne dar nouă, ce Ţi se pare? Se cade a da dajdie
împăratului sau nu?’’ Şi cunoscând Iisus vicleşugul
lor, zise: ’’Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?’’ Arătaţi-Mi
banul dajdiei’’. Iar ei aduseră Lui un ban. Şi zise lor:
’’Al cui este acest chip şi inscripţia ce e pe el?’’ Ziseră
Lui: ’’Ale cezarului’’. Atunci zise lor: ’’Daţi dar cele ale
cezarului la cezar, şi cele ale lui Dumnezeu lui
Dumnezeu’’. Şi auzind, se mirară şi, lăsându-l pe El,
se duseră.
DUMINICA
A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XXI, 33-44)
is-a Domnul pilda aceasta: era un om căsătorit,

care sădi vie şi cu gard o îngrădi pe ea şi săpă în
ea teasc şi zidi turn şi o dădu pe ea lucrătorilor şi
se duse departe. Iar când se apropie vremea rodului,
trimise slugile sale către lucrători să-i ia rodul ei. Şi
lucrătorii, prinzând slugile lui, pe unul bătură, iar pe
altul omorâră, pe altul cu pietre îl uciseră. Şi iar
trimise şi pe alte slugi, mai multe decât întâia oară, şi

făcură lor aşişderea. Mai apoi trimise către ei pe fiul
său, zicând: ’Se vor ruşina de fiul meu’. Iar lucrătorii,
văzând pe fiul, ziseră între ei: ’Acesta este moşteanul,
veniţi să-l omorâm pe el şi să ţinem moştenirea lui’. Şi
prinzându-l pe el, îl scoaseră afară din vie, şi-l
omorâră. Dar, când va veni domnul viei, ce va face
lucrătorilor acelora?’’ Ziseră Lui: ’’Pe răi, rău îi va
pierde şi via o va da altor lucrători, care vor da lui
rodul la vremea lui’’. Zise Iisus lor: ’’N-aţi citit
niciodată în scripturi: ’Piatra care nu o băgară în
seamă ziditorii, aceasta se făcu în capul unghiului; de
la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru
ochii noştri?’ Drept aceea zic vouă că se va lua de la
voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da păgânilor, care
vor face rodul ei. Şi cel ce va cădea spre piatra
aceasta, se va zdrobi; iar pe carele va cădea, va
spulbera pe el’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ
n vremea aceea, când era singur Iisus, întrebară pe

El cei care erau lângă El, cu cei doisprezece
apostoli, de pildă. Şi zise lor: ’’Vouă vi s-a dat să
ştiţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, iar celor din afară
în pilde toate vor fi, ca, privind, să privească şi să nu
vadă şi, auzind, să audă şi să nu înţeleagă, nu cândva

să se întoarcă şi să se ierte păcatele lor’’. Şi zise lor:
’’Oare nu ştiţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege
toate pildele? Cela ce seamănă, cuvântul seamănă. Şi
aceştia sunt cei de lângă cale unde se seamănă
cuvântul şi, dacă-l aud, numaidecât vine Satana şi ia
cuvântul ce e semănat în inimile lor. Şi aceştia sunt
aşişderea cei ce seamănă în pietriş, care, dacă aud
cuvântul, îndată cu bucurie îl primesc. Şi n-au
rădăcină întru ei înşişi, ci slabi sunt, deci, făcându-se
strânsoare sau gonire pentru cuvânt, numaidecât se
smintesc. Şi aceştia-s cei care aud cuvântul, şi grijile
veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele
celelalte, intrând, îneacă cuvântul şi fără rod se face.
Şi aceştia sunt cei ce s-au semănat în pământul cel
bun, care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc rod: unul
treizeci şi unul şaizeci şi unul o sută’’. Şi zicea lor:
’’Oare făclia se aprinde ca să se pună sub obroc sau
sub pat? Oare nu în sfeşnic se pune? Că nu este ceva
ascuns care să nu se vădească, nici pe ascuns sau
făcut ci numai la iveală să vină. De are cineva urechi
de auzit, să audă’’.
MARŢI
is-a Domnul: ’’Vedeţi ce auziţi! Cu care măsură

veţi măsura, se va măsura vouă, şi se va adăuga
vouă, celor ce auziţi. Că cine are, i se va da lui, şi
cel carele n-are, şi ce are se va lua de la el’’. Şi zicea:
’’Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, precum omul ar
pune sămânţa în pământ. Şi doarme şi se scoală,
noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu
ştie el. Că pământul din sine rodeşte: întâi iarbă,
după aceea spic, după aceea deplin grâu în spic. Iar
când va da rodul, numaidecât trimite secerea, că a
venit seceratul’’. Şi zicea: ’’Cui vom asemăna
împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom
închipui pe ea? Cu grăuntele de muştar carele, când
se va semăna în pământ, mai mic este decât toate
seminţele care-s pe pământ. Şi dacă se seamănă,
creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face
stâlpări mari, încât pot sub umbra lui păsările cerului
să sălăşluiască’’. Şi cu pilde ca acestea multe grăia lor
cuvântul, cum puteau auzi. Iar fără pildă nu grăia lor;
iar îndeosebi ucenicilor Lui toate le spunea.
MIERCURI
n vremea aceea, grăi lor în aceea zi, fiind seară:

’’Să trecem în cealaltă parte’’. Şi lăsând mulţimea,
luară pe El, cum era, în corabie; şi alte vase încă
erau cu El. Şi se scorni vifor de vânt mare, iar valurile
intrau în corabie, încât mai să se umple ea. Şi era El
în fundul corabiei, dormind pe căpătâi; şi-L
deşteptară pe El şi ziseră Lui: ’’Învăţătorule, oare nu
bagi de seamă că pierim?’’ Şi, sculându-Se, certă
vântul şi zise mării: ’’Domoleşte-te! Înfrânează-te!’’ Şi
încetă vântul şi fu linişte mare. Şi zise lor:’’Ce sunteţi
aşa înspăimântaţi? Cum n-aveţi credinţă?’’ Şi se
înfricoşară cu frică mare şi grăiau unul către altul:
’’Oare cine este Acesta, că şi vântul şi marea ascultă
pe El?’’
JOI

EVANGHELIA DE LA MARCU (V, 1-20)
n vremea aceea, veni Iisus de cealaltă parte a mării,

în latura gadarinenilor. Şi ieşind El din corabie,
îndată îl întâmpină pe El, dintre morminte, un om
cu duh necurat. Care-şi avea lăcaşul în morminte, şi
nici cu lanţuri nu putea cineva să-l lege pe el. Pentru

că de multe ori fiind el în fier şi în lanţuri, se rupseră
de el lanţurile şi fiarele se sfărâmaseră şi nimeni nu
putea pe el să-l domolească. Şi în toată vremea,
noaptea şi ziua, prin munţi şi prin morminte era,
strigând şi tăindu-se cu pietre pe sine. Şi, văzând pe
Iisus de departe, alergă şi se închină Lui. Şi strigând
cu glas mare, zise: ’’Ce e mie şi Ţie, Iisuse, Fiul lui
Dumnezeu Celui de Sus? Jură-Te pe Dumnezeu să nu
mă munceşti’’. (Că-i grăia lui: ’’Ieşi duh necurat din
om’’.) Şi-l întrebă pe el: ’’Care ţi-e numele?’’ Şi
răspunse grăind: ’’Legheon mi-e numele, că mulţi
suntem’’. Şi-L ruga pe El mult ca să nu-i scoată pe ei
afară din ţinut. Şi era acolo, lângă munte, o turmă
mare de porci păscând. Şi rugară pe El toţi dracii,
zicând: ’’Slobozeşte-ne pe noi în porci, ca să intrăm în
ei’’. Şi-i slobozi pe ei Iisus îndată. Şi, ieşind, duhurile
cele necurate intrară în porci, şi năvăli turma de pe
ţărm în mare (şi erau ca la două mii), şi se înecară în
mare. Iar ceia ce păşteau porcii fugiră şi dădură veste
în oraş şi în sate; şi ieşiră să vadă ceea ce s-a
întâmplat. Şi veniră către Iisus şi văzură pe cel
îndrăcit şezând, şi îmbrăcat, şi întreg la minte pe cela
ce avea legiunea, şi se înspăimântară. Şi spuneau lor
cei ce văzuseră cum s-a întâmplat cu cel îndrăcit şi de
porci. Şi începură a-L ruga pe El să Se ducă din
hotarele lor. Şi, intrând El în corabie, ruga pe El cel
ce-a fost îndrăcit ca să fie cu El. Iar Iisus nu îl lăsă pe
el, ci zise lui: ’’Mergi la casa ta, către ai tăi, şi vesteşte
lor câte a făcut ţie Domnul şi te-a miluit’’. Şi merse şi
începu a propovădui în Decapolis câte i-a făcut lui

Iisus; şi toţi se mirau.
VINERI
(V, 22-24; V, 35-43; VI, 1)
n vremea aceea, veni la Iisus, unul din mai marii

sinagogii, pe nume Iair, şi, văzându-L pe El, căzu la
picioarele Lui. Şi-L rugă pe El mult, zicând că:
’’Fiica mea spre pe moarte este, ci, venind, să pui
mâinile peste ea, ca să se mântuiască şi să trăiască’’.
Şi merse cu el; şi după El mergea mulţime multă şi-L
împresura pe El. Încă grăind El, veniră de la mai
marele sinagogii zicând: ’’fata ta a murit, pentru ce
mai osteneşti pe Învăţătorul?’’ Iar Iisus, numaidecât
auzind cuvântul grăindu-se, zise mai marelui
sinagogii: ’’Nu te teme, ci crede numai!’’ Şi nu lăsă pe
nici unul să meargă după Sine, numai pe Petru şi
Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. Şi veni în casa mai
marelui sinagogii şi văzu gâlceavă, plângând şi
văitându-se mult. Şi intrând, zise lor: ’’Ce gâlceviţi şi
plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme’’. Şi râdeau de
El. Iar El, scoţând pe toţi, luă pe tatăl fecioarei şi pe
mama ei şi pe cei care erau cu El şi intră unde era
fecioara zăcând. Şi prinzând fecioara de mână, zise ei:
’’Talitha kum’’, care se tâlcuieşte: ’’Fecioară, (ţie zic,)
scoală!’’ Şi numaidecât se sculă fecioara şi umbla, că

era ca de 12 ani. Şi se mirară cu minune mare. Iar El
le-a poruncit lor mult, ca nimeni să nu ştie aceasta. Şi
zise să-i dea ei să mănânce. Şi ieşi de acolo şi veni la
moşia Sa, şi mergeau după El ucenicii Lui.
SÂMBĂTĂ
(XXIII, 1-12)
n vremea aceea, Iisus grăi gloatelor şi ucenicilor Săi

zicând: ’’În scaunul lui Moise au şezut cărturarii şi
fariseii. Deci, toate câte vor zice vouă să ţineţi,
ţineţi şi faceţi, iară după faptele lor nu faceţi, că ei zic
şi nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie a le
purta şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu
degetul lor nu vor să le clatine pe ele. Şi toate faptele
lor le fac pentru ca să se arate oamenilor că-şi lărgesc
filacterele lor şi-şi măresc poalele veşmintelor lor. Şi
iubesc şederea mai sus la ospeţe şi în scaunele cele de
frunte în adunări. Şi închinăciunile prin târguri, şi să
fie chemaţi de oameni: ’’Învăţătorule, învăţătorule!’ Iar
voi nu vă chemaţi învăţători, că unul este Învăţătorul
vostru: Hristos; iar voi toţi fraţi sunteţi. Şi părinte nu
vă chemaţi voi pe pământ, că unul este Părintele
vostru, Carele este în ceruri. Nici nu vă chemaţi
învăţători, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos. Iar
carele e mai mare între voi fi-va vouă slugă. Că cine se

va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe
sine se va înălţa.
DUMINICA
A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XXII, 1-14)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Asemănatu-s-a

împărăţia cerurilor unui împărat carele făcu
nuntă fiului său. Şi mână slugile sale să cheme
pe cei chemaţi la nuntă, şi nu vrură să vină. Iarăşi
trimise alte slugi zicând: ’Ziceţi chemaţilor: ’Iată,
prânzul meu am gătit, juncii mei şi cele hrănite sunt
înjunghiate şi toate-s gata, veniţi la nuntă. Iar ei
lenevind, merseră unul la ţarină, iar altul la
negustoria lui. Iar alţii, prinzând pe slugile lui, îi

batjocoriră şi îi omorâră. Iar împăratul auzind, se
mânie şi, trimiţând oastea lui, pierdu pe acei ucigaşi
şi oraşul lor arse. Atunci zise slugilor lui: ’Nunta este
gata, iar chemaţii nu au fost destoinici’. Drept aceea
mergeţi la ieşirile drumurilor şi, oricâţi veţi afla,
chemaţi-i la nuntă. Şi ieşind slugile lui la drumuri,
strânseră pe toţi câţi aflară, răi şi buni, şi se umplu
nunta de oaspeţi. Şi intrând împăratul ca să vadă
oaspeţii, văzu acolo pe un om neîmbrăcat în veşminte
de nuntă. Şi zise lui: ’Prietene, cum ai intrat aici
neavând veşminte de nuntă?’ Iar el amuţi. Atunci zise
împăratul slugilor: ’Legându-i mâinile şi picioarele lui,
luaţi-l şi aruncaţi-l la întunericul cel din afară; acolo
va fi plângere şi scrâşnirea dinţilor. Că mulţi sunt
chemaţi, dar puţini aleşi’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ
(V, 24-34)
n vremea aceea, mergea după Iisus mulţime multă

şi-L împresura pe El. Şi o femeie oarecare fiind în
curgere de sânge de 12 ani, şi mult pătimind de la
mulţi vraci şi cheltuindu-şi tot ce avusese şi de nimic
folosindu-se, ci mai mult spre rău mergând, auzind de
Iisus, veni în mulţime din spate şi se atinse de
veşmântul Lui. Că zicea că ’’măcar de aş atinge

veşmântul Lui, mă voi mântui’’. Şi îndată secă izvorul
sângelui ei şi simţi cu trupul că se vindecă de acea
boală. Şi numaidecât cunoscând Iisus întru Sine
puterea ce ieşise din El, întorcându-Se către gloată,
zise: ’’Cine s-a atins de veşmintele Mele?’’ şi ziseră Lui
ucenicii Lui: ’’Vezi mulţimea împresurându-Te şi zici:
’cine s-a atins de mine?’’’ Şi căută împrejur să vadă pe
cea care a făcut aceasta. Iar femeia, înspăimântându-
se şi tremurând, ştiind ce i s-a întâmplat ei, veni şi
căzu la picioarele Lui şi spuse tot adevărul. Iar El zise
ei: ’’Fiică, credinţa ta te mântui, mergi în pace şi fii
sănătoasă de boala ta’’.
MARŢI
(VI, 1-7)
n vremea aceea, ieşi de acolo Iisus şi veni la moşia

Sa, şi mergeau după El ucenicii Lui. Şi, fiind sâm-
bătă, începu în sinagogă a învăţa. Şi mulţi, auzind,
se mirau zicând: ’’De unde-s Acestuia acestea? Şi care
e înţelepciunea ce i s-a dat Lui? Că şi puteri ca aces-
tea prin mâinile Lui se fac? Oare nu este Acesta
teslarul, fiul Mariei şi frate lui Iacov şi lui Iosie şi Iudei
şi lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici către noi?’’
Şi se sminteau întru El. Şi grăia lor Iisus: ’’Nu este
proroc necinstit, fără numai în moşia lui şi întru

rudenii şi în casa lui’’. Şi nu putu acolo să facă nicio
minune, ci numai pe puţini bolnavi puse mâinile şi-i
vindecă. Şi Se miră de necredinţa lor. Şi umbla satele
împrejur, învăţând. Şi chemă pe cei doisprezece
ucenici şi începu a-i trimite pe ei câte doi, câte doi şi
dădu lor putere asupra duhurilor celor necurate.
MIERCURI
(VI, 7-13)
n vremea aceea, chemă Iisus pe cei doisprezece

ucenici şi începu a-i trimite pe ei câte doi, câte doi
şi dădu lor putere asupra duhurilor cele necurate.
Şi porunci lor ca nimic să nu ia pe cale, numai toiag,
nici traistă, nici pâine, nici bani în pungă. Ci numai
încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace în două
veşminte. Şi zicea lor: ’’Oriunde veţi intra în casă,
acolo rămâneţi până veţi ieşi de acolo. Şi oricâţi nu
vor primi pe voi, nici nu vor asculta pe voi, ieşind de
acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, întru
mărturie lor. Adevăr zic vouă că mai uşor va fi
sodomlenilor şi gomorenilor în ziua judecăţii decât
oraşului aceluia’’. Şi ieşind, propovăduia oamenilor ca
să se pocăiască. Şi draci mulţi scotea şi ungea cu
untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindeca.
JOI
(VI, 30-45)
n vremea aceea, se adunară apostolii la Iisus şi-I

spuseră Lui toate, şi câte au făcut, şi câte au
învăţat. Şi zise lor: ’’Veniţi voi înşivă deosebi, în loc
pustiu, şi odihniţi-vă puţintel’’. Că erau mulţi care
veneau şi cei ce mergeau şi nici să mănânce nu aveau
prilej. Şi merseră în loc pustiu cu corabia, singuri. Şi
văzând pe ei mulţimea mergând şi-L cunoscură pe El,
mulţi şi pedeştri din toate oraşele au alergat acolo şi
se apropiară ei şi veniră la El. Şi ieşind, văzu Iisus
mulţime multă şi Se milostivi de ei, că erau ca oile
neavând păstor, şi începu a învăţa pe ei multe. Şi iată,
fiind vreme multă, mergând la El, ucenicii Lui ziseră
că: ’’Pustiu este locul şi iată, vreme multă. Eliberează-
i pe ei, ca să meargă prin sate şi în oraşele dimprejur
să-şi cumpere lor pâini, că n-au ce mânca’’. Iar El,
răspunzând, zise lor: ’’Daţi-le voi lor să mănânce’’. Şi
ziseră Lui: ’’Mergând să cumpărăm de două sute de
dinari pâini şi să le dăm lor să mănânce?’’ Iar El zise
lor: ’’Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi’’. Iar ei, ştiind,
ziseră: ’’Cinci pâini şi doi peşti’’. Atunci porunci lor să-
i aşeze pe toţi la mese, mese pe iarbă verde. Şi şezură
cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci. Şi luând cele
cinci pâini şi cei doi peşti, căutând spre cer, blagoslovi
şi frânse pâinile şi le dădu ucenicilor Lui, ca să le
pună înaintea lor, şi cei doi peşti îi împărţiră tuturor.

Şi strânseră douăsprezece coşuri pline din fărâmituri
şi din peşti. Şi erau ceia ce au mâncat pâinile ca la
cinci mii de oameni. Şi îndată-i sili pe ucenicii Lui să
intre în corabie şi să treacă înainte, în cealaltă parte,
în Vithsaida, până va elibera El mulţimea.
VINERI
(VI, 45-53)
n vremea aceea, îndată Iisus sili pe ucenicii Lui să

intre în corabie şi să treacă înainte, în cealaltă
parte, în Vithsaida, până va elibera El mulţimea. Şi
eliberând pe ei, merse în munte să Se roage. Şi fiind
seară, era corabia în mijlocul mării şi El Însuşi pe
uscat. Şi-i văzu pe ei chinuindu-se când vâsleau
corabia (că era vântul împotriva lor). Şi în a patra
strajă a nopţii veni către ei umblând pe mare şi vru să
meargă pe lângă ei. Iar ei, văzându-L pe El umblând
pe mare, le păru a fi o nălucă şi strigară. (Că toţi Îl
vedeau şi se tulburară). Şi îndată grăi cu ei şi zise lor:
’’Cutezaţi! Eu sunt, nu vă temeţi’’. Şi intră la ei în
corabie şi încetă vântul. Şi ei mai vârtos întru sine se
înfricoşau şi se mirau. Că n-au priceput la pâini, că
era inima lor împietrită. Şi trecând, veniră la
pământul Ghenizaretului şi se dădură la vad.
SÂMBĂTĂ
(XXIV, 1-13)
n vremea aceea, ieşind Iisus din biserică, mergea şi

se apropiară ucenicii Lui să îi arate Lui zidurile
bisericii. Iar Iisus zise lor: ’’Nu vedeţi acestea toate?
Adevăr grăiesc vouă, nu va rămâne aici piatră pe
piatră care să nu se risipească’’. Şi şezând El pe
muntele Măslinilor, se apropiară ucenicii de El
îndeosebi, zicând: ’’Spune nouă când vor fi acestea? Şi
care e semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?’’
Şi răspunzând Iisus zise lor: ’’Căutaţi să nu vă înşele
cineva pe voi. Că mulţi vor veni întru numele meu
zicând: ’Eu sunt Hristos’; şi pe mulţi vor înşela. Şi veţi
auzi războaie şi zvonuri de războaie; căutaţi să nu vă
înspăimântaţi, că se cade toate să fie, şi încă nu va fi
sfârşitul. Că se va scula limbă peste limbă şi
împărăţie peste împărăţie şi vor fi morţi şi foamete şi
cutremure pe alocuri şi toate acestea-s începutul
durerilor. Atunci vă vor da pe voi la strânsoare şi vă
vor omorî pe voi şi veţi fi urâţi de toate limbile pentru
numele Meu. Şi atunci se vor sminti mulţi şi unul pe
altul se vor vinde şi se vor urî unul cu altul. Şi mulţi
proroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi.
Şi pentru că se va înmulţi fărădelegea, dragostea
multora se va răci. Iar cela ce va răbda până în
sfârşit, acela se va mântui.
DUMINICA
A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XXII, 35-46)
n vremea aceea, întrebă pe Iisus unul dintre ei,

ştiutor de lege, ispitind pe El şi zicând:
’’Învăţătorule, care poruncă e mai mare în lege?’’ Iar
Iisus zise lui: ’’Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot
cugetul tău. Aceasta este întâia şi cea mai mare
poruncă. Şi a doua asemenea acesteia; să iubeşti pe
aproapele tău ca şi pe tine. Întru aceste două porunci
toată legea şi prorocii spânzură’’. Şi fiind adunaţi

fariseii, întrebă pe ei Iisus, zicând: ’’Ce vă pare vouă
Hristos? Al cui fiu este?’’ Ziseră Lui: ’’Al lui David’’.
Zise lor: ’’Dar cum David cu Duhul cheamă pe El
Domnul zicând aşa: ’Zise Domnul Domnului Meu:
Şezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi
scaun picioarelor Tale?’ Dar dacă David îl cheamă pe
El Domnul, cum este al lui fiu?’’ Şi nimeni nu putu
să-I răspundă Lui cuvânt, nici cuteză cineva dintr-
acea zi să-L mai întrebe pe El.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ
(VI, 54-56; VII, 1-8)
n vremea aceea, ieşind ei din corabie, numaidecât

cunoscând pe El, alergând tot împrejurul locului
aceluia, începură în paturi a purta bolnavii, acolo
unde-L auzeau că este. Şi oriunde intra, în sate sau în
cetăţi, sau ţarini, prin târguri puneau bolnavii şi îl
rugau pe El să îi lase numai să se atingă de poalele
veşmintelor Lui. Şi câţi se atingeau de El se vindecau.
Şi se adunară la El fariseii şi unii din cărturari, care
veneau din Ierusalim. Şi văzând pe unii din ucenicii
Lui cu mâinile necurate (adică nespălate) mâncând
pâini, îi huleau. Că fariseii şi toţi jidovii, de nu-şi
spală mâinile cu pumnul, nu mănâncă, ţinând
rânduiala bătrânilor. Şi venind din târg, de nu se

spală, nu mănâncă; şi altele multe sunt cele care le-
au luat ca să le ţină; spălarea paharelor şi a
ulcioarelor şi a căldărilor şi a paturilor. După aceea
întrebară pe El fariseii şi cărturarii: ’’Pentru ce
ucenicii Tăi nu umblă după rânduiala bătrânilor, ci
cu mâinile nespălate mănâncă pâine?’’ Iar El,
răspunzând, zise lor: ’’Bine a prorocit Isaia de voi,
făţarnicii, cum este scris: ’Acest norod cu buzele Mă
cinsteşte, iar inima lor departe e de la Mine’. Ci în
deşert Mă cinstesc, învăţând învăţăturile care sunt
poruncile oamenilor. Că, lăsând porunca lui
Dumnezeu, ţineţi obiceiul oamenilor: spălarea
ulcioarelor şi a paharelor şi altele asemenea ca
acestea multe faceţi’’.
MARŢI
(VII, 5-16)
n vremea aceea, îl întrebară pe El fariseii şi

cărturarii: ’’Pentru ce ucenicii Tăi nu umblă după
rânduiala bătrânilor, ci cu mâinile nespălate
mănâncă pâine?’’ Iar El răspunzând, zise lor: ’’Bine a
prorocit Isaia de voi, făţarnicii, cum este scris: ’Acest
norod cu buzele Mă cinsteşte, iar inima lor departe e
de la Mine. Ci în deşert Mă cinstesc, învăţând
învăţăturile care sunt poruncile oamenilor. Că, lăsând

porunca lui Dumnezeu, ţineţi obiceiul oamenilor:
spălarea ulcioarelor şi a paharelor şi altele asemenea
ca acestea multe faceţi’’. Şi zicea lor că ’’Bine, lepădaţi
porunca lui Dumnezeu, ca rânduiala voastră să păziţi.
Că Moise a zis: ’Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta’
şi ’Cela ce va grăi de rău pe tată sau pe mamă, cu
moarte să moară’. Iar voi ziceţi: ’De ar zice omul
tatălui sau mamei sale: Corvan (ce este: Darul), ori cu
carele de la mine te vei folosi’. Şi nu-l mai lăsaţi pe el
nimic să facă tatălui sau mamei sale, călcând
cuvântul lui Dumnezeu cu rânduiala voastră pe care
aţi rânduit-o; şi asemenea ca acestea multe faceţi’’. Şi
chemând toată mulţimea, grăia lor: ’’Ascultaţi-mă pe
Mine toţi şi înţelegeţi. Nimic nu este din afara omului,
intrând într-însul, care poate pe el a-l spurca, ci cele
ce ies dintru el, acelea sunt cele carele spurcă omul.
De are cineva urechi de auzit, să audă’’.
MIERCURI
EVANGHELIA DE LA MARCU (VII, 14-24)
n vremea aceea, chemând Iisus toată mulţimea,

grăia lor: ’’Ascultaţi-Mă pe Mine toţi şi înţelegeţi.
Nimic nu este din afara omului, intrând într-însul,
care poate pe el a-l spurca, ci cele ce ies dintru el,
acelea sunt cele carele spurcă omul. De are cineva
urechi de auzit, să audă’’. Şi când intră în casă de la

gloată, îl întrebară pe El ucenicii Lui de pildă. Şi zise
lor: ’’Aşa şi voi neînţelegători sunteţi?’’ Nu pricepeţi că
tot cel ce din afară intră în om nu poate să-l spurce pe
el? Că nu intră în inima lui, ci în maţe, şi pe la şezut
iese, curăţind toate bucatele’’. Şi zicea că: ’’Ce iese din
om, aceea spurcă pe om. Că dinlăuntru, din inima
oamenilor, ies cugetele rele, preacurviile, curviile,
uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile,
înşelăciunea, necurăţia, ochiul viclean, hula, trufia,
nebunia. Toate relele acestea ies dinlăuntru şi spurcă
pe om’’. Şi de acolo sculându-Se, merse în hotarele
Tirului şi Sidonului şi, intrând în casă, nu vroia să-L
ştie nimeni, şi nu Se putea ascunde.
JOI
(VII, 24-30)
n vremea aceea, sculându-Se de acolo Iisus, merse

în hotarele Tirului şi Sidonului şi, intrând în casă,
nu vroia să-L ştie nimeni, şi nu Se putea ascunde.
Şi auzind de El o femeie, care avea o fată cu duh
necurat, venind căzu la picioarele Lui. (Şi femeia era
elină, siriancă finică de neam). Şi rugă pe El ca să
scoată dracul din fata ei. Iar Iisus zise ei: ’’Lasă mai
înainte să se sature fiii, că nu e bine a lua pâinea fiilor
şi a o arunca câinilor’’. Iar ea răspunse şi zise Lui:

’’Aşa, Doamne, că şi câinii de sub masă mănâncă din
fărâmele fiilor’’. Şi zise ei: ’’Pentru acest cuvânt, mergi,
ieşit-a dracul din fata ta’’. Şi mergând la casa ei, află
dracul ieşit şi fata zăcând în pat.
VINERI
(VIII, 1-10)
n vremea aceea, întru zilele acelea, fiind prea multă

gloată şi neavând ce mânca, chemând Iisus pe
ucenicii Lui, zise lor: ’’Milă Mi-e de mulţime, că,
iată, de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce
mânca. Şi de-i voi lăsa pe ei flămânzi la casele lor, vor
slăbi pe cale, că unii dintr-înşii de departe au venit’’.
Şi răspunseră Lui ucenicii: ’’De unde pe aceştia va
putea cineva să-i sature de pâine aici în pustie?’’ Şi
întreba pe ei: ’’Câte pâini aveţi?’’ Iar ei ziseră: ’’şapte’’.
Şi porunci mulţimii să stea pe pământ. Şi luând cele
şapte pâini, mulţumind, frânse şi le dădu ucenicilor
Lui să le pună înainte; şi le puseră înaintea mulţimii.
Şi avea şi puţintei peştişori şi, blagoslovindu-i, zise să
îi pună înainte şi pe aceia. Deci mâncară şi se
săturară şi luară rămăşiţe de fărâmituri şapte coşuri.
Şi cei ce mâncară erau ca la 4000; şi-i eliberă pe ei. Şi
numaidecât intrând în corabie cu ucenicii Lui, veni în

părţile Dalmanuthei.
SÂMBĂTĂ
(XXIV, 34-44)
is-a Domnul: adevăr grăiesc vouă, nu va trece

neamul acesta, până când nu se vor face acestea
toate. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece. Iar de ziua aceea şi ceasul nimeni
nu ştie, nici îngerii cerurilor, fără Tatăl Meu singur.
Căci, cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea
Fiului Omului. Şi cum era în zilele cele mai înainte de
potop, mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-
se, până în ziua în care intră Noe în chivot, şi nu
cunoscură ei până veni potopul şi luă pe toţi, aşa va fi
şi venirea Fiului Omului. Atunci doi vor fi în câmp;
unul se va lua, şi altul se va lăsa. Două măcinând la
moară; una se va lua şi una se va lăsa. Deci
privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va
veni. Iar aceasta să ştiţi, că, de-ar şti stăpânul casei
în care strajă va veni furul, ar priveghea şi n-ar lăsa
să-i sape casa lui. Drept aceasta şi voi fiţi gata, că, în
ceasul care n-aţi gândi, Fiul Omului va veni.
DUMINICA
A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XXV, 14-30)
is-a Domnul pilda aceasta: că în ce chip un om,

mergând departe, chemă slugile sale şi dădu lor
averile lui, şi unuia îi dădu cinci talanţi, altuia
doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi se
duse numaidecât. Şi mergând cel ce a luat cei cinci
talanţi, a lucrat cu ei şi făcu alţi cinci talanţi,
aşişderea şi cel cu doi, dobândi şi el alţi doi. Iar cela
ce a luat unul, mergând, săpă în pământ şi ascunse

argintul domnului său. Iar după multă vreme, veni
domnul slugilor acelora şi se socoti cu ei. Şi mergând
cel ce a luat cei cinci talanţi, aduse alţi cinci talanţi,
zicând: ’Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată, alţi cinci
talanţi am dobândit cu ei’. Şi zise lui domnul său:
’Bine este, slugă bună şi credincioasă; spre puţin
fuseşi credincios, spre mult te voi pune; intră în
bucuria domnului tău’. Şi venind şi cela ce a luat cei
doi talanţi, zise: ’Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată,
alţi doi talanţi am dobândit cu ei’. Zise lui domnul
său: ’Bine e, slugă bună şi credincioasă, peste puţin
eşti credincios, spre multe te voi pune; intră în
bucuria domnului tău’. Şi venind şi cela ce luase un
talant, zise: ’Doamne, te-am ştiut că eşti om nesilnic,
secerând unde n-ai semănat şi adunând de unde n-ai
risipit. Şi temându-mă, am mers şi am ascuns
talantul tău în pământ. Iată, ai al tău’. Şi răspunzând
domnul său zise lui: ’Slugă rea şi leneşă, ştiuşi că
secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am
risipit. Se cădea dar să fi pus argintul meu la
schimbători şi, venind eu, aş fi luat al meu cu
dobândă. Luaţi dar de la el talantul şi-l daţi celuia ce
are zece talanţi. Că tot celui ce are i se va da şi i se va
prisosi (iar de la cela ce n-are, şi ce are se va lua de la
el). Şi pe sluga netrebnică aruncaţi-l în întunericul cel
mai de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ
(X, 46-52)
n vremea aceea, veni Iisus în Erihon. Şi ieşind El

din Erihon şi ucenicii Lui şi mulţime multă,
Vartimei orbul, fiul lui Timei, şedea lângă cale,
cerşind. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, începu
a striga şi a zice: ’’Fiul lui David, Iisuse, miluieşte-
mă!’’ Şi-l certau pe el mulţi ca să tacă, iar el mult mai
vârtos striga: ’’Fiul lui David, miluieşte-mă!’’ Şi stând
Iisus, zise lor să-l cheme. Şi-l chemară pe orb, zicând
lui: ’’Îndrăzneşte, scoală, că te cheamă’’. Iar el, lepă-
dând veşmântul său, se sculă şi veni la Iisus. Şi
răspunzând, zise Iisus lui: ’’Ce voieşti să-ţi fac?’’ Iar
orbul zise Lui: ’’Învăţătorule, să văd. Iar Iisus zise lui:
’’Mergi, credinţa ta te vindecă’’. Şi îndată văzu şi mer-
gea după Iisus pe cale.
MARŢI
(XI, 11-23)
n vremea aceea, intră în Ierusalim Iisus şi în

biserică şi, căutând împrejur la toate, fiind ceasul
de seară, ieşi în Vithania cu cei doisprezece. Şi a
doua zi, ieşind ei din Vithania, au flămânzit. Şi
văzând un smochin de departe având frunze, veni să
vadă, poate va afla ceva într-însul; şi dacă veni la el,
nimic nu află, fără numai frunzele, că nu era încă
vremea smochinelor. Şi, răspunzând, Iisus zise lui:
’’De acum niciodată nimeni din tine rod să nu
mănânce în veac’’. Şi auziră ucenicii Lui. Şi veniră
iarăşi în Ierusalim. Şi intrând Iisus în biserică, începu
a scoate pe cei ce vindeau şi cumpărau în biserică, şi
mesele schimbătorilor şi scaunele celor ce vindeau
porumbi le răsturnă. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte
vas prin biserică. Şi învăţa, zicând lor: ’’Oare nu este
scris: casa Mea casă de rugăciune se va chema, la
toate limbile? Iar voi aţi făcut-o pe ea peşteră
tâlharilor’’. Şi auziră cărturarii şi mai marii popilor. Şi
căutau cum L-ar pierde pe El, că se temeau de El,
căci toată mulţimea se mira de învăţătura Lui. Iar
când fu seară, ieşi Iisus afară din oraş. Şi dimineaţa
trecând, văzură smochinul uscat din rădăcină.
Atunci, aducându-şi aminte, Petru zise Lui: ’’Ravvi,
iată, smochinul pe care îl blestemaşi secă’’. Şi
răspunzând, Iisus zise lor: ’’Aveţi credinţa lui

Dumnezeu. Că adevăr grăiesc vouă, că cine ar zice
muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi
nu se va îndoi întru inima sa, ci să creadă că celea ce
va zice vor fi, fi-va lui orice va zice.
MIERCURI
(XI, 23-26)
is-a Domnul: adevăr grăiesc vouă, că cine ar zice

muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare,
şi nu se va îndoi întru inima sa, ci să creadă că
celea ce va zice vor fi, fi-va lui orice va zice. Drept
aceasta zic vouă: Toate câte veţi cere, rugându-vă, să
credeţi că veţi lua şi vor fi vouă. Şi când staţi a vă
ruga, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl
vostru Cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre.
Iar de nu veţi ierta voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri
nu va ierta vouă greşalele voastre’’.
JOI
(XI, 27-33)
n vremea aceea, veniră iarăşi în Ierusalim. Şi, în

biserică umblând El, veniră la El mai marii popilor
şi cărturarii şi bătrânii. Şi ziseră Lui: ’’Cu ce putere
faci acestea? Şi cine Ţi-a dat Ţie această putere ca să
faci acestea?’’ Iar Iisus, răspunzând, zise lor: ’’Întreba-
voi şi Eu pe voi un cuvânt; să-Mi răspundeţi Mie, şi
Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
Botezul lui Ioan din cer era, sau de la oameni? Răs-
pundeţi-Mi!’’ Şi cugetară întru sine, grăind: ’’De vom
zice: ’Din cer’, va zice: ’Pentru ce dar n-aţi crezut lui?’
Ci de vom zice: ’De la oameni’’, se temeau de norod, că
toţi îl aveau pe Ioan că adevărat proroc era. Şi,
răspunzând, ziseră lui Iisus: ’’Nu ştim’’. Şi Iisus,
răspunzând, zise lor: ’’Nici Eu nu voi spune vouă cu
ce putere fac acestea’’.
VINERI
(XII, 1-12)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Un om sădi vie, şi

împrejur o îngrădi, şi săpă teasc, şi zidi turn, şi o
dădu lucrătorilor, şi se duse departe. Şi trimise la
lucrători slugă la vreme, ca să ia de la ei din roada
viei. Iar ei, prinzând pe el, îl bătură şi-l trimiseră
deşert. Şi iarăşi trimise către ei altă slugă; şi pe acela,
ucigându-l cu pietre, îi sparseră capul şi-l trimiseră
batjocorit. Şi iarăşi pe altul trimise, şi pe acela îl
omorâră; şi pe alţii mulţi, pe unii bătându-i, iar pe
alţii omorându-i. Deci având încă un fiu iubit al său,
trimise şi pe acela către ei, pe urmă zicând că ’Se vor
ruşina de fiul meu’. Iar lucrătorii ziseră întru sine că
’Acesta este moşteanul, veniţi să-l omorâm pe el şi a
noastră va fi moşia’. Şi prinzându-l pe el, îl omorâră
şi-l lepădară afară din vie. Ce va face dar domnul viei?
Va veni şi va pierde pe lucrători şi va da via altora.
Nici scrisoarea aceasta n-aţi citit: ’’Piatra care o
lepădară ziditorii, aceea fu în capul unghiului? De la
Domnul fu aceasta şi este minunată în ochii noştri’’.
Şi căutau pe El să-L prindă, dar se temură de
mulţime, că ei cunoscură că spre ei zice acea pildă. Şi
lăsându-L pe El, se duseră.
SÂMBĂTĂ
(XXV, 1-13)
is-a Domnul pilda aceasta: se va asemăna

împărăţia cerurilor cu zece fete, care luând făcliile
lor, ieşiră întru întâmpinarea ginerelui. Iar cinci
dintre ele erau înţelepte şi cinci nebune. Cele nebune,
luându-şi făcliile lor, nu luară cu sine untdelemn. Iar
cele înţelepte luară untdelemn în vasele lor cu făcliile
lor. Şi, zăbovind ginerele, au aţipit toate şi dormeau.
Iar la miazănoapte se făcu strigare: ’Iată, ginerele vine.
Ieşiţi în întâmpinarea lui’. Atunci se sculară toate
fecioarele acelea şi-şi împodobiră făcliile lor. Iar cele
nebune ziseră celor înţelepte: ’Daţi-ne nouă din
untdelemnul vostru, că făcliile noastre se sting’. Şi
răspunseră cele înţelepte zicând: ’Ca nu cumva să nu
ne ajungă nouă şi vouă, mai bine mergeţi la vânzători
şi vă cumpăraţi. Şi mergând ele să cumpere, veni
ginerele şi cele ce erau gata intrară cu el la nuntă şi
se închise uşa. Iar mai apoi veniră şi celelalte fecioare,
zicând: ’Doamne, Doamne, deschide nouă’. Iar el
răspunzând a zis: ’Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc
pe voi’. Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici
ceasul în care Fiul Omului va veni.
DUMINICA
A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XV, 21-28)
n vremea aceea, se duse Iisus în partea Tirului şi a

Sidonului. Şi iată o femeie cananeancă ieşind dintr-
acele hotare, strigă Lui grăind: ’’Miluieşte-mă,
Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte’’.
Iar El nu răspunse ei cuvânt; şi apropiindu-se
ucenicii Lui rugară pe El zicând: ’’Slobozeşte-o pe ea,
că strigă după noi’’. Iar El răspunzând zise: ’’Nu sunt
trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui
Israil’’. Iar ea, venind, se închina Lui, grăind:
’’Doamne, ajută-mi’’. Iar El răspunzând zise: ’’Nu e

bine a lua pâinea feciorilor şi a o arunca câinilor’’. Iar
ea zise: ’’Aşa Doamne, că şi câinii mănâncă din
fărâmele cele ce cad de la masa domnilor lor’’. Atunci
răspunzând Iisus zise ei: ’’O, femeie, mare-i credinţa
ta, fie ţie cum voieşti’’; şi se însănătoşi fiica ei dintr-
acel ceas.
SĂ SE ŞTIE: cu duminica a şaptesprezecea, se sfârşesc

Evangheliile de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei şi se
încep cele de la Sfântul Evanghelist Luca, cu a optsprezecea
săptămână după Pogorârea Sfântului Duh.
SFÂNTUL APOSTOL ŞI
EVANGHELIST LUCA
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ
EVANGHELIA DE LA LUCA (III, 19-22)
n vremea aceea, Irod tetrarhul, fiind mustrat de el

pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi
pentru toate relele care le făcuse Irod, adăugă şi
acestea peste toate, şi-l închise pe Ioan în temniţă. Şi
dacă se botezară oamenii, şi Iisus botezându-se şi
rugându-se, să fie deschis cerul, şi să Se pogoare
Duhul cel Sfânt în chip de trup, ca un porumbel, spre
El, şi glas din cer să se facă, zicând: ’’Tu eşti Fiul Meu
cel iubit, întru Tine bine am vrut’’.
MARŢI

(III, 23-38; IV, 1)
i Acesta era Iisus începând a fi ca de treizeci de ani

(cum se părea), fiul lui Iosif, al lui Ili, al lui
Matthat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Iaina, al lui
Iosif, al lui Mattathie, al lui Amos, al lui Naum, al lui
Esli, al lui Nagghia, al lui Maath, al lui Mattathie, al
lui Semei, al lui Iosif, al lui Iuda, al lui Iona, al lui
Risa, al lui Zorovavel, al lui Salathiil, al lui Niri, al lui
Melhi, al lui Addi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui
Ir, al lui Iosi, al lui Eleezer, al lui Iorim, al lui Mattha,
al lui Levi, al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui
Ionan, al lui Eliachim, al lui Melea, al lui Mainan, al
lui Mattatha, al lui Nathan, al lui David, al lui Iese, al
lui Ovid, al lui Vooz, al lui Salmon, al lui Naason, al
lui Aminadav, al lui Araim, al lui Esrom, al lui Fares,
al lui Iuda, al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al
lui Thara, al lui Nahor, al lui Saruh, al lui Ragav, al
lui Falec, al lui Ever, al lui Sala, al lui Cainan, al lui
Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh, al lui
Mathusala, al lui Enoh, al lui Iader, al lui Malaleil, al
lui Cainan, al lui Enos, al lui Sith, al lui Adam, al lui
Dumnezeu. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, Se întoarse
de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie.
MIERCURI
(IV, 1-15)
n vremea aceea, Iisus plin de Duhul Sfânt, Se

întoarse de la Iordan şi a fost dus de Duhul în
pustie, patruzeci de zile ispitindu-Se de diavol. Şi
nu mâncă nimic în zilele acelea, iar sfârşindu-se
acelea, după aceea flămânzi. Şi zise Lui diavolul: ’’De
eşti Fiul lui Dumnezeu, zi pietrei acesteia să se facă
pâine’’. Şi răspunse Iisus către el, zicând: ’’Scris este
că nu numai cu pâine singură va trăi omul, ci cu tot
cuvântul lui Dumnezeu’’. Şi suindu-L pe El diavolul
într-un munte înalt, arătă Lui toate împărăţiile lumii
într-o minută de vreme. Şi zise Lui diavolul: ’’Ţie îţi voi
da toată puterea aceasta, şi mărirea lor, că mie este
dată, şi cui voi vrea, aceluia o voi da. Drept aceea Tu
de te vei închina înaintea mea, ale Tale vor fi toate’’.
Şi, răspunzând, zise Iisus lui: ’’Du-te înapoia Mea,
satano, că scris este: Să te închini Domnului
Dumnezeului tău, şi numai Aceluia să-i slujeşti’’.
Atunci îl duse pe El în Ierusalim şi-L puse pe aripa
bisericii, şi zise Lui: ’’De eşti Fiul lui Dumnezeu,
aruncă-te de aici jos, căci scris este că: Îngerilor Lui
va porunci pentru Tine, să Te păzească. Şi cum pe
mâini Te vor ridica, să nu cumva să poticneşti de
piatră piciorul Tău’’. Şi răspunzând, zise Iisus lui că:
’’S-a zis: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău’’.
Şi sfârşind toată ispita diavolul, se duse de la El până

la o vreme. Iar Iisus Se întoarse cu puterea Duhului
în Galileea şi ieşi vestea despre el în tot ţinutul. Şi El
învăţa în adunările lor, slăvindu-se de către toţi.
JOI
(IV, 16-22)
n vremea aceea, veni Iisus în Nazaret, unde era

crescut, şi intră, după obiceiul Lui, în ziua
sâmbetelor în adunare şi Se sculă să citească. Şi s-
a dat lui cartea Isaiei prorocul. Şi, deschizând cartea,
află locul unde era scris: ’’Duhul Domnului pe Mine,
pentru care lucru M-a uns pe Mine bine să vestesc
săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu
inima; a propovădui robilor slobozire şi orbilor vedere;
a trimite pe cei sfărâmaţi întru slobozire, a propovădui
anul Domnului primit’’. Şi, închizând cartea, dându-o
slugii, şezu; şi ochii tuturor din sinagogă erau
căutând spre El. Şi începu a zice către ei că: ’’Astăzi
se împlini Scriptura aceasta în urechile voastre’’. Şi
toţi mărturiseau Lui şi se mirau de cuvintele cele de
dar, carele ieşeau din gura Lui.
VINERI
(IV, 22-30)
n vremea aceea, toţi mărturiseau pe El şi se mirau

de cuvintele cele de dar, carele ieşeau din gura Lui,
şi ziceau: ’’Oare nu este Acesta feciorul lui Iosif?’’ Şi
zise către ei: ’’Cu adevărat veţi zice Mie pilda aceasta:
’Vraciule, vindecă-te pe tine însuţi; câte am auzit că s-
au făcut în Capernaum, fă şi aici în moşia Ta’’. Şi zise:
’’Adevăr grăiesc vouă, că nici un proroc nu este primit
în moşia lui. Ci adevăr zic vouă, multe văduve erau în
zilele lui Ilie în Israil, când se încuie cerul trei ani şi
şase luni, cât fu foamete mare peste tot pământul. Şi
către niciuna din acestea n-a fost trimis Ilie, ci numai
la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi
stricaţi erau în zilele lui Elisei prorocul în Israil, şi nici
unul din ei nu se curăţi, fără numai Neeman
Sirianul.’’ Şi se umplură toţi de mânie, în adunare,
auzind acestea. Şi sculându-se, îl scoaseră pe El afară
din oraş, şi-L duseră pe El până în sprânceana
muntelui, pe care cetatea lor era zidită, ca să-L
împingă pe El. Iar El, trecând prin mijlocul lor,
mergea.
SÂMBĂTĂ
(IV, 31-36)
n vremea aceea, coborî Iisus în Capernaum, în

oraşul Galileii, şi învăţa pe ei în sâmbete. Şi se
mirau de învăţătura Lui, căci cu destoinicie era
cuvântul Lui. Şi în sinagogă era un om, având duh
drăcesc necurat, şi strigă cu glas mare, zicând: ’’Lasă,
ce e nouă şi Ţie, Iisuse Nazarinene? Venit-ai să ne
pierzi pe noi? Te ştim cine eşti: Cel Sfânt al lui
Dumnezeu’’. Şi certă Iisus pe el, zicând: ’’Înfrânează-
te, şi ieşi dintr-însul’’. Şi aruncându-l pe el dracul în
mijloc, ieşi dintr-însul, nimic stricându-l. Şi se făcu
spaimă între toţi şi grăiau unul către altul, zicând:
’’Ce e cuvântul acesta? Căci cu stăpânire şi cu putere
porunceşte duhurilor necurate, şi ele ies’’.
DUMINICA
A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(V, 1-11)
n vremea aceea, pe când mulţimea îl împresura pe

El ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea
lângă iezerul Ghenizaretului, văzu două vase stând
lângă iezer, iar pescarii, ieşind dintr-însele, spălau
mrejele. Şi intrând într-unul din vase care era al lui
Simon, rugă pe el de la pământ să-l îndepărteze
puţintel. Şi şezând, învăţa din vas mulţimea. Iar dacă
încetă a grăi, zise către Simon: ’’Du-l la adâncime şi
aruncaţi mrejele voastre spre vânat’’. Şi răspunzând

Simon, zise Lui: ’’Învăţătorule, toată noaptea
ostenindu-ne, nimic n-am prins, iar la cuvântul Tău
voi arunca mreaja’’. Şi făcând aceasta, prinseră
mulţime multă de peşti, de se rupea mreaja lor. Şi
făcură semn părtaşilor din acel vas ca să vină să le
ajute lor, şi veniră şi umplură amândouă vasele, încât
se afundau ele. Şi văzând Simon Petru, căzu la
genunchiul lui Iisus, zicând: ’’Ieşi de la mine, că om
păcătos sunt, Doamne’’. Că spaima îl cuprinsese pe
el, şi pe toţi care erau cu el, de vânarea peştilor pe
care-i prinseseră. Asemenea şi Iacov şi Ioan, feciorii
lui Zevedei, care erau însoţitorii lui Simon; şi zise
Iisus către Simon: ’’Nu te teme, de acum vei vâna
oamenii’’. Şi trăgând vasele la pământ, lăsând toate,
merseră după El.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ
(IV, 38-44)
n vremea aceea, sculându-Se Iisus din sinagogă,

intră în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era
cuprinsă de friguri foarte şi îl rugă pe El pentru ea.
Şi stând asupra ei, certă frigurile şi o lăsară pe ea, şi
numaidecât sculându-se slujea lor. Iar apunând
soarele, toţi care aveau bolnavi de multe feluri de boli
îi aduceau pe ei către El, iar El pe fiecarele din ei

punându-şi mâinile, i-a vindecat. Şi ieşeau şi draci
din mulţi, strigând şi grăind că: ’’Tu eşti Hristos, Fiul
lui Dumnezeu’’. Şi certându-i, nu îi lăsa să grăiască
acestea, pentru că-L ştiau pe Hristos că El este. Şi
făcându-se ziuă, ieşind merse în loc pustiu, şi
mulţimea Îl căuta pe El şi veniră până la El, şi îl
opreau pe El ca să nu plece de la ei. Iar El zise către
ei: ’’Mi se cade să vestesc şi altor oraşe împărăţia lui
Dumnezeu, că pentru aceasta sunt trimis’’. Şi
propovăduia în sinagogile Galileii.
MARŢI
(V, 12-16)
n vremea aceea, când era El într-un oraş, iată un

om plin de stricăciune, văzând pe Iisus, căzând în
faţa lui, rugă pe El grăind: ’’Doamne, de-ai vrea,
poţi să mă curăţeşti’’. Şi întinzând mâna, atinse pe el,
zicând: ’’Voiesc, curăţeşte-te’’. Şi îndată se duse
stricăciunea de la el. Iar El porunci lui nimănui să nu
spună; ’’ci mergi şi te arată preotului, şi du pentru
curăţenia ta cum a poruncit Moise spre mărturie lor’’.
Iar mai vârtos se răspândea cuvântul despre El şi se
aduna mulţime multă să audă şi să se vindece de la
El de bolile lor. Iar El dându-se în laturi, în pustiuri,

se ruga.
MIERCURI
EVANGHELIA DE LA LUCA (V, 33-39)
n vremea aceea, fariseii ziseră Lui: ’’Pentru ce

ucenicii lui Ioan postesc adesea şi rugăciuni fac,
aşişderea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi
beau?’’ Iar El zise lor: ’’Oare puteţi face pe fiii casei
mirelui să postească întrucât este Mirele cu ei? Ci vor
veni zile când se va lua de la ei Mirele; atunci vor posti
ei în zilele acelea’’. Zise lor pildă, că: ’’Nimeni petec de
veşmânt nou nu va pune pe veşmânt vechi, iar de nu,
şi cel nou se va sparge, şi la petecul vechi nu se
potriveşte cela de la cel nou. Şi nimeni nu bagă vin
nou în foii vechi, iar de nu, va rupe vinul cel nou foii;
şi el se va vărsa şi foii vor pieri. Că vinul nou în foii
noi se pune şi amândoi se vor ţine. Şi nimeni, care
bea vin vechi, nu va vrea numaidecât vin nou, că zice:
’’Mai bun este cel vechi’’.
JOI
(VI, 12-19)
n vremea aceea, ieşi Iisus în munte să se roage, şi

înnoptă acolo în rugăciune către Dumnezeu. Şi
când se făcu ziuă, chemă pe ucenicii Lui şi, alegând
dintr-înşii doisprezece, pe care şi Apostoli îi numi, pe
Simon, pe carele şi Petru îl numi, şi pe Andrei, fratele
lui, pe Iacov şi pe Ioan, pe Filip şi Vartholomei, pe
Matthei şi Thoma, pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon, pe
care-l chema Zilotin, pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda
Iscariotis, carele fu şi vânzătorul, şi, pogorându-Se cu
ei, stătu în loc şes, şi mulţimea ucenicilor Lui, şi
mulţime multă de norod din toată Iudeea şi din
Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului,
care veniseră să asculte pe El şi să se vindece de
bolile lor, şi care erau chinuiţi de duhuri necurate, se
vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El,
că putere ieşea din El şi vindeca pe toţi.
VINERI
(VI, 17-23)
n vremea aceea, Iisus pogorându-Se cu ei, stătu în

loc şes, şi mulţimea ucenicilor Lui, şi mulţime
multă de norod din toată Iudeea şi din Ierusalim, şi
de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, care
veniseră să asculte pe El şi să se vindece de bolile lor,
şi care erau chinuiţi de duhuri necurate, se vindecau.
Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere
ieşea din El şi vindeca pe toţi. Iar El, ridicând ochii
Lui spre ucenicii Săi, grăia: ’’Fericiţi voi cei săraci, că
a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi cei
care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei
care plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă
vor urî pe voi oamenii şi când vă vor despărţi, şi vă vor
ocorî şi numele vostru ca un rău îl vor scoate, pentru
Fiul Omului. Bucuraţi-vă într-acea zi şi săltaţi, că
iată, plata voastră multă este în cer.
SÂMBĂTĂ
(V, 17-26)
n vremea aceea, într-una din zile învăţa Iisus, şi

şedeau fariseii şi dascălii legii, care erau veniţi din
toate satele Galileii, şi Iudeii, şi Ierusalimului, şi
puterea Domnului era spre a-i vindeca pe ei. Şi iată
nişte oameni purtând în pat un om carele era
slăbănog, şi încercau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună
înaintea Lui; şi neaflând pe unde să-l ducă pe el, din
pricina mulţimii, suindu-se în pod, prin cărămizi, îl
puseră pe el cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi
văzând credinţa lor, zise lui: ’’Omule iartă-se ţie
păcatele tale’’. Şi începură a cugeta cărturarii şi
fariseii, zicând: ’’Cine este Acesta, Carele grăieşte
hule? Cine poate ierta păcatele, fără numai unul
singur Dumnezeu?’’ Iar Iisus, ştiind cugetele lor,
răspunzând zise lor: ’’Ce cugetaţi întru inimile
voastre? Ce este mai lesne a zice: ’Iartă-ţi-se păcatele
tale’ sau a zice: ’Scoală şi umblă?’ Iar ca să ştiţi că
putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele
(zise slăbănogului), ţie zic: Scoală şi, luând patul tău,
mergi acasă’’. Şi îndată sculându-se înaintea lor,
luându-şi patul pe carele zăcuse, merse la casa lui
slăvind pe Dumnezeu. Şi spaimă îi luă pe toţi, şi
slăveau pe Dumnezeu, şi se umplură de frică, zicând:
’’Văzurăm minuni astăzi’’.
DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
LA UTRENIE EVANGHELA ÎNVIERII CEA DE RÂND
(VI, 31-36)
is-a Domnul: şi cum voiţi să vă facă vouă

oamenii, şi voi faceţi lor aşişderea. Că de veţi iubi
pe ceia ce iubesc pe voi, ce har este vouă? Că şi
păcătoşii iubesc pe ceia ce îi iubesc pe ei. Şi de veţi
face bine celor ce fac vouă bine, care har este vouă?
Că şi păcătoşii fac acestea. Şi de veţi împrumuta
acelora de la care nădăjduiţi că veţi lua, ce har este
vouă? Că şi păcătoşii pe păcătoşi împrumută, ca să ia
întocmai. Drept aceea iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi bine

faceţi şi împrumutaţi, fără să nădăjduiţi nimic, şi va fi
plata voastră multă, şi veţi fi fii Celui Înalt, că El bun
este către cei nemulţumitori şi răi. Drept aceea fiţi
miloşi, precum şi Tatăl vostru milos este.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(VI, 24-30)
is-a Domnul: ci vai vouă, bogaţilor, că aţi luat

mângâierea voastră. Vai vouă, sătuilor, că veţi
flămânzi, vai vouă celor care râdeţi acum, că veţi
jeli şi veţi plânge. Vai, când bine vă vor zice vouă
oamenii, că aşa făceau prorocilor mincinoşi părinţii
lor. Ci vouă zic, celor ce auziţi: Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri, faceţi bine acelora ce vă urăsc pe voi. Bine
grăiţi pe cei ce vă blesteamă şi vă rugaţi pentru ceia
ce vă prigonesc. Celui ce te loveşte peste falcă,
întoarce-i şi pe cealaltă, şi pe cel ce-ţi ia veşmântul, şi
cămaşa nu-i opri. Şi celui ce cere de la tine dă-i; şi de
la cel ce-ţi ia ale tale nu le cere.
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(VI, 37-45)
is-a Domnul: ’’Nu judecaţi şi nu vă veţi judeca;

nu osândiţi şi nu vă veţi osândi; iertaţi şi veţi fi
iertaţi. Daţi şi se va da vouă măsură bună,
îndesată şi scuturată, şi pe deasupra vărsându-se vor
da în sânul vostru, căci cu aceeaşi măsură cu care
veţi măsura, se va măsura vouă’’. Şi zise lor pildă:
’’Oare poate orb pe orb să-l ducă pe cale? Oare nu vor
cădea amândoi în groapă? Nu este ucenicul mai
presus de dascălul său; iar desăvârşit fiind, tot ca
dascălul său va fi. Şi cauţi aşchia în ochiul fratelui
tău, iar bârna ce e în ochiul tău nu socoteşti. Sau
cum poţi zice fratelui său: ’Frate, lasă-mă să scot
aşchia din ochiul tău’, nevăzând tu bârna cea din
ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul
tău, şi atunci vei căuta să scoţi aşchia cea din ochiul
fratelui tău. Că nu este pom bun carele face roadă
putredă, nici pom putred făcând poame bune. Că tot
pomul din rodul lui se cunoaşte; că nu culeg din spin
smochine, nici din măceş struguri. Omul bun din
comoara inimii sale cea bună scoate binele, şi omul
rău din comoara rea a inimii sale scoate răul. Că din
prisosirea inimii grăieşte gura lui.
MIERCURI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA LUCA (VI, 46-49; VII, 1)
is-a Domnul: dar ce Mă chemaţi: ’Doamne,

Doamne’, şi nu faceţi cele ce zic? Tot cela ce va
veni către Mine şi aude cuvintele Mele şi le face,
arăta-voi vouă cui este asemenea: Asemenea este
omului celui ce zideşte casă, carele săpă şi o adânci şi
puse temelie peste piatră, şi, făcându-se puhoi, lovi
apa casa aceea, şi nu putu să o clatine pe ea, că era
întemeiată pe piatră. Iar cela ce a auzit, şi n-a făcut,
asemenea este omului celui ce a zidit casa pe pământ
fără temelie, în care lovi apa, şi numaidecât căzu, şi
mare fu spărtura casei aceleia. Iar de vreme ce sfârşi
toate cuvintele Lui întru auzul oamenilor, intră în
Capernaum.
JOI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA LUCA (VII, 17-30)
n vremea aceea, ieşi cuvântul acesta despre Iisus în

toată Iudeea şi împrejurul locului. Şi dădură veste
lui Ioan ucenicii lui de acestea toate şi, chemând pe
doi din ucenicii săi Ioan, îi trimise către Iisus, zicând:
’’Tu eşti Cela ce vine sau pe altul aşteptăm?’’ Şi

venind către El, bărbaţii ziseră: ’’Ioan Botezătorul ne-a
trimis pe noi la Tine zicând: ’’Tu eşti Cela ce vine sau
pe altul vom aştepta?’’ Şi într-acel ceas vindecă pe
mulţi de boli şi de răni şi de duhuri necurate, şi
multor orbi dădu vedere. Şi, răspunzând, Iisus zise
lor: ’’Mergeţi, daţi de ştire lui Ioan celea ce aţi văzut şi
aţi auzit: că orbii văd, şchiopii umblă, stricaţii se
curăţesc, surzii aud, morţii înviază, săracilor se
binevesteşte; şi fericit este cela ce nu se va sminti în
Mine’’. Şi ducându-se vestitorii lui Ioan, începu a grăi
mulţimii de Ioan: ’’Ce aţi ieşit în pustie a vedea?
Trestie de vânt clătinându-se? Dar ce aţi ieşit a vedea?
Om în veşminte moi îmbrăcat? Iată, cei cu veşminte
slăvite şi în desfătare fiind, la împărăţii sunt. Dar ce
aţi ieşit a vedea? Proroc? Adevăr zic vouă: şi mai mult
decât proroc. Acestea este cel de carele e scris: ’’Iată
Eu trimit solul Meu înaintea feţei Tale, carele va găti
calea Ta, înaintea Ta’’. Că zic vouă: Între cei născuţi
din femei nimeni nu e mai mare proroc decât Ioan
Botezătorul; iar carele e mai mic întru împărăţia lui
Dumnezeu, mai mare decât el este’’. Şi tot norodul
auzind, şi vameşii au făcut drept pe Dumnezeu,
botezaţi fiind cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi
legiuitorii sfatul lui Dumnezeu lepădară de la ei,
nebotezându-se de la el.
VINERI
SFÂNTULUI DUH
(VII, 31-35)
is-a Domnul: ’’Cu ce voi asemăna oamenii

neamului acestuia? Şi cu cine se aseamănă?
Asemenea sunt copiilor care stau în târg şi strigă
unii către alţii, zicând: ’’Fluierat-am vouă şi n-aţi
jucat, am cântat de jale şi n-aţi plâns’’. Că veni Ioan
Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând, şi
ziceţi: ’Drac are’. Veni Fiul Omului, mâncând şi bând,
şi ziceţi: ’Iată om mâncător şi băutor de vin, prieten
vameşilor şi păcătoşilor’. Şi înţelepciunea se îndreptă
de la toţi fiii ei’’.
SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI DUH
(V, 27-32)
n vremea aceea, ieşi Iisus şi văzu un vameş, anume

Levi, şezând la vamă, şi zise lui: ’’Vino după Mine’’.
Iar el, lăsând toate, sculându-se se duse după El.
Şi făcu Levi Lui ospăţ mare în casa lui. Şi era mulţime
multă de mitarnici şi de alţii care şedeau cu ei. Şi
cârteau cărturarii lor şi fariseii pe ucenicii Lui, zicând:

’’Pentru ce cu mitarnicii si păcătoşii mâncaţi şi beţi?’’
Şi, răspunzând, Iisus zise lor: ’’Nu le trebuie celor
sănătoşi doctor, ci celor bolnavi. Nu am venit să chem
pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă’’.
DUMINICA
A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(VII, 11-16)
n vremea aceea, mergea Iisus în oraşul ce se chema

Nain, şi cu El mergeau ucenicii Lui destui şi
mulţime multă. Iar cum se apropie către poarta
oraşului, iată, se scotea afară un mort, unul născut
fiu al maicii lui, şi ea era văduvă, şi mulţime multă
din oraş era cu ea. Şi văzând-o pe ea Domnul, I se
făcu milă de ea şi zise: ’’Nu plânge’’. Şi apropiindu-Se,
Se atinse de coşciug (iar cei ce-l duceau stătură) şi
zise: ’’Voinice, ţie zic, scoală!’’ Şi şezu mortul, şi

începu a grăi; şi-l dădu pe el maicii lui. Şi îi luă frica
pe toţi, şi slăveau pe Dumnezeu, zicând că: ’’Proroc
mare S-a sculat întru noi şi cum a socotit Dumnezeu
pe norodul Lui’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ
(VII, 36-47)
n vremea aceea, rugă pe Iisus unul din farisei ca să

mănânce cu el şi, intrând în casa fariseului, şezu.
Şi iată, o femeie din oraş, care era păcătoasă, ştiind
că şade în casa fariseului, aducând un alabastru cu
unsoare şi, stând lângă picioarele Lui, din spate,
plângând, începu a spăla picioarele Lui cu lacrimi, şi
cu părul capului ei ştergea, şi săruta picioarele Lui, şi
le ungea cu unsoare. Şi văzând fariseul care îl
chemase pe El, zise întru sine: ’’Acesta de-ar fi proroc,
ar şti cine e şi ce femeie e cea care se atinge de El, că
este păcătoasă’’. Şi răspunzând Iisus, zise către el:
’’Simone, am să-ţi zic ceva’’. Iar el zise: ’’Învăţătorule,
zi!’’ ’’Un împrumutător avea doi datornici, unul era
dator cu cinci sute de dinari, iar altul cu cincizeci. Şi
neavând ei cum să plătească, amândurora le-a dăruit.
Spune-mi dar care din ei mai mult pe el va îndrăgi?’’
Răspunzând Simon zise: Îmi pare că acela căruia i-a
dăruit cel mai mult’’. Iar El zise lui: ’’Drept judecaşi’’.

Şi întorcându-Se către femeie, zise lui Simon: ’’Vezi
această femeie? Am intrat în casa ta, apă pe picioarele
Mele nu dăduşi, iar aceasta cu lacrimi spălă piciorele
Mele şi cu părul capului ei le şterse. Sărutare nu-Mi
dăduşi, iar aceasta de când am intrat, nu conteni
sărutându-Mi picioarele. Cu untdelemn capul Meu n-
ai uns, iar aceasta cu mir unse picioarele Mele.
Pentru care zic ţie: Iartă-se păcatele ei cele multe, că
mult iubi. Iar cel căruia i se iartă puţin, puţin
iubeşte’’. Şi zise ei: ’’Iartă-ţi-se păcatele tale’’. Şi
începură cei care şedeau împreună a zice întru sine:
’’Cine este Acesta care şi păcatele iartă?’’ Şi zise către
femeie: ’’Credinţa ta te mântui, mergi în pace’’.
MARŢI
EVANGHELIA DE LA LUCA (VIII, 1-3)
n vremea aceea, El făcea cale prin cetate şi prin

sate, propovăduind şi vestind împărăţia lui
Dumnezeu; şi cei doisprezece cu El, şi nişte femei
carele erau vindecate de duhuri rele şi de boli, Maria
care se chema Magdalena, din care ieşise 7draci, şi
Ioana, femeia Huzei, dregătorului lui Irod, şi Sosanna,
şi altele multe, care-i slujeau Lui din averea lor.
MIERCURI
EVANGHELIA DE LA LUCA (VIII, 22-25)
n vremea aceea, într-o zi Iisus intră într-un vas, cu

ucenicii Lui; şi zise către ei: ’’Să trecem de cealaltă
parte a iezerului’’. Şi se porniră. Şi mergând ei cu
luntrea, adormi. Şi se scorni în iezer vifor de vânt, şi
se umplea şi piereau. Şi venind la El, îl deşteptară,
zicând: ’’Învăţătorule, învăţătorule, pierim’’. Iar El,
deşteptându-Se, certă vântul şi valurile apei, şi încetă
şi fu linişte. Zise lor: ’’Unde este credinţa voastră?’’
Deci înfricoşându-se, se mirau, grăind unii către alţii:
’’Oare cine este Acesta, că şi vânturilor şi apelor
porunceşte, şi-L ascultă pe El?’’
JOI
EVANGHELIA DE LA LUCA (IX, 7-11)
n vremea aceea, auzi şi Irod tetrarhul, toate cele

făcute de El, şi se îndoia, pentru că ziceau unii că
Ioan s-a sculat din morţi. Iar unii ziceau că Ilie s-a
arătat, iar alţii că un proroc din cei de demult s-a
sculat. Şi zicea Irod: ’’Pe Ioan eu l-am tăiat, dar cine
este Acesta, de Carele eu aud unele ca acestea?’’ Şi
căuta să-L vadă pe El. Şi întorcându-se apostolii,
spuseră Lui toate câte făcuse. Şi luând pe ei, se

retrase El Însuşi într-un loc pustiu al oraşului ce se
cheamă Vithsaida. Iar înţelegând mulţimea, merse
după El; şi primindu-i pe ei, le grăia lor de împărăţia
lui Dumnezeu, şi celor ce le trebuia vindecare îi
vindeca.
VINERI
EVANGHELIA DE LA LUCA (IX, 12-18)
n vremea aceea, ziua începu a trece, şi mergând la

El cei doisprezece, ziseră Lui: ’’Slobozeşte mulţimea
ca să meargă în oraşele şi în satele care-s împrejur,
să se odihnească şi să-şi afle bucate, că aici suntem
în loc pustiu’’. Şi zise lor: ’’Daţi-le voi lor să mănânce’’.
Iar ei ziseră: ’’Nu avem la noi mai mult de cinci pâini
şi doi peşti, poate că vom merge noi să cumpărăm
mulţimii acesteia bucate’’. Că erau bărbaţi ca la cinci
mii; iar El zise ucenicilor Lui: ’’Aşezaţi-i pe ei în cete,
câte 50. Şi făcură aşa, şi-i aşezară pe toţi. Şi luând
cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, le
blagoslovi şi le frânse şi le dădu ucenicilor să le pună
înaintea mulţimii. Şi mâncară şi se săturară toţi, şi se
ridică prisoseala lor, fărâmituri, doisprezece coşuri. Şi
stând El rugându-se într-o parte, cu El erau şi
ucenicii Lui.
SÂMBĂTĂ
EVANGHELIA DE LA LUCA (VI, 1-10)
n vremea aceea, în a doua sâmbătă, trecea El prin

semănături, şi smulgeau ucenicii Lui spicele şi le
mâncau, frecându-le în mâini. Iar unii din farisei
ziseră lor: ’’De ce faceţi ceea nu se cade a face în
sâmbete?’’ Şi, răspunzând Iisus, zise lor: ’’Nici aceasta
n-aţi citit, ce a făcut David când flămânzi el şi cei ce
erau cu el? Cum au intrat în casa lui Dumnezeu şi
pâinile sfinte le luă şi le mâncă, şi dădu şi celor ce
erau cu el, carele nu se cădea să le mănânce fără
numai preoţii. Şi le zicea lor că: ’’Fiul Omului Domn
este şi al sâmbetei’’. Şi-a fost şi într-altă sâmbătă de
intră El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om
căruia mâna cea dreaptă îi era uscată. Şi luau aminte
cărturarii şi fariseii, nu cumva sâmbăta va vindeca, ca
să afle hulă asupra Lui. Iar El ştia cugetele lor şi zise
omului aceluia ce avea mâna uscată: ’’Scoală şi stai în
mijloc’’; iar el sculându-se stătu. Zise drept aceea
Iisus lor: ’’Vă voi întreba pe voi ce se cade în sâmbete,
bine a face sau rău a face? Suflet a mântui sau a
pierde?’’ Şi căutând spre ei toţi împrejur, zise omului:
’’Întinde mâna ta’’. Iar el făcu aşa şi se alcătui mâna
lui sănătoasă, ca şi cealaltă.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(VIII, 5-15)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Ieşi semănătorul să

semene sămânţa lui. Şi semănând el, una căzu
lângă cale şi o călcară şi păsările cerului o
mâncară. Şi alta căzu pe piatră şi, răsărind, se uscă,
pentru că nu avea umezeală. Şi alta căzu în mijlocul
spinilor şi, crescând spinii dimpreună, o înăbuşiră pe
ea. Şi alta căzu în pământ bun şi, crescând, făcu rod
de o sută de ori mai mult’’. Acestea grăind, striga:
’’Cine are urechi de auzit, să audă’’. Deci întrebară pe

El ucenicii Lui, zicând: ’’Ce este pilda aceasta?’’ Iar El
zise: ’’Vouă vă e dat a şti taina împărăţiei lui
Dumnezeu, iar altora în pilde, ca văzând să nu vadă,
şi auzind să nu priceapă. Iar pilda e aceasta: Sămânţa
este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cele de lângă cale
sunt aceia ce aud, după aceea vine diavolul şi ia
cuvântul de la inima lor, ca nu cumva, crezând, să se
mântuiască. Iar cele de pe piatră, sunt cei care dacă
aud, cu bucurie primesc cuvântul, şi aceştia rădăcină
nu au, care cred o vreme, şi la vremea îndoielii se
despart. Iar cele care cad în spini, aceştia sunt cei
care, auzind, şi de griji, şi de bogăţii, şi de dulceţile
vieţii se îneacă şi rod nu aduc. Iar cele care cad în
pământ bun, aceştia sunt cei care, întru inimă bună
şi curată, cuvântul auzit, îl ţin şi rod fac întru
răbdare.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ
(IX, 18-22)
n vremea aceea, era Iisus rugându-se deosebi, şi cu

El erau ucenicii şi întrebă pe ei, zicând: ’’Cine-Mi
zice mulţimea că sunt?’’ Iar ei răspunzând, ziseră:
’’Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii spun că un proroc
din cei de demult s-a sculat’’. Şi zise lor: ’’Dar voi cine-
Mi ziceţi că sunt?’’ Răspunzând Petru zise: ’’Hristos al

lui Dumnezeu’’. Iar El, certându-i pe ei, porunci
nimănui să nu spună aceasta, zicând că se cade
Fiului Omului multe a păţi, şi a Se izgoni de bătrâni,
şi de arhierei, şi de cărturari, şi a-L omorî, şi a treia zi
a învia.
MARŢI
(IX, 23-27)
is-a Domnul către ucenicii Săi: ’’Cine va vrea să

vină după Mine, să se lepede de sine şi să ia
crucea lui în toate zilele şi să vină după Mine. Că
cine va vrea sufletul lui să-l mântuiască îl va pierde
pe el, iar cine va pierde sufletul lui pentru Mine
acesta-l va mântui pe el. Că ce foloseşte omului de va
dobândi lumea toată, iar pe sine să se piardă sau să
se păgubească? Că cine se va ruşina de Mine şi de
cuvintele Mele, de acela Fiul Omului se va ruşina,
când va veni cu slava Lui, şi a Tatălui, şi a sfinţilor
îngeri. Ci zic vouă adevărat: Sunt unii, din cei care
stau aici, care nu vor gusta moartea până nu vor
vedea împărăţia lui Dumnezeu’’.
MIERCURI
(IX, 44-50)
is-a Domnul ucenicilor: ’’Puneţi voi în urechile

voastre cuvintele acestea, că: Fiul Omului Se va
da în mâinile oamenilor’’. Iar ei nu înţeleseră
cuvântul acesta, şi era lor ascuns de ei ca să nu-l
priceapă, şi se temeau a-L întreba pe El de cuvântul
acesta. Şi intră gând între ei: Carele va fi mai mare
din ei? Iar Iisus, ştiind cugetul inimii lor, luă un copil,
îl puse lângă Sine, şi zise lor: ’’Cela ce va primi pe
copilul acesta în numele Meu, pe Mine mă primeşte, şi
cela ce mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cela ce m-a
trimis pe Mine. Că, cel carele este mai mic între voi,
acela va fi mare’’. Iar Ioan răspunzând, zise:
’’Învăţătorule, văzut-am pe cineva în numele Tău
scoţând dracii şi l-am oprit pe el, că nu vine după
Tine cu noi’’. Şi zise Iisus lui: ’’Nu opriţi, că cine nu e
împotriva noastră, pentru noi este’’.
JOI
(IX, 49-56)
n vremea aceea, răspunzînd Ioan, zise: ’’Învăţă-

torule, văzut-am pe cineva în numele Tău scoţând
dracii şi l-am oprit pe el, că nu vine după Tine cu
noi’’. Şi zise Iisus lui: ’’Nu opriţi, că cine nu e
împotriva noastră, pentru noi este’’. Şi era când se
împlineau zilele Înălţării Lui, şi El întări faţa Lui să
meargă în Ierusalim. Şi trimise vestitori înaintea feţei
Lui. Şi mergând intrară într-un sat al samarinenilor
ca să-i gătească Lui. Şi ei nu-L primiră pe El, căci faţa
Lui era mergând în Ierusalim. Iar văzând ucenicii Lui,
Iacov şi Ioan, ziseră: ’’Doamne, voieşti să zicem să se
pogoare foc din cer şi să-i mistuiască pe ei, cum făcu
şi Ilie?’’ Iar Iisus, întorcându-Se, certă pe ei şi zise:
’’Nu ştiţi de ce fel de duh sunteţi voi. Că Fiul Omului
n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le
mântuiască’’.
VINERI
(X, 1-15)
n vremea aceea, a arătat Domnul şi alţi şaptezeci

de ucenici, şi-i trimise pe ei, câte doi, înaintea feţei
Lui, în tot oraşul şi locul unde avea El să meargă.
Şi zicea lor: ’’Iată, secerătura e multă, iar lucrătorii
puţini; ci vă rugaţi Domnului secerăturii ca să trimită
lucrători la secerarea Sa. Mergeţi, iată, Eu vă trimit pe
voi ca mieii în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici
traistă, nici încălţăminte, şi nimănui pe cale să nu
daţi închinăciune. În orice casă veţi intra, întâi ziceţi:
’Pace casei acesteia’. Şi de va fi acolo fiul păcii, odihni-
se-va peste el pacea voastră, iar de nu, către voi se va
întoarce. Iar într-acea casă rămâneţi, mâncând şi
bând cele de la ei, că harnic este lucrătorul plăţii sale.
Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în oricare oraş veţi
intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune vouă
înainte. Şi vindecaţi bolnavii care vor fi acolo, şi ziceţi
lor: ’Apropiatu-s-a de voi împărăţia lui Dumnezeu’. Iar
în oricare oraş veţi intra şi nu vă vor primi pe voi,
ieşind în uliţele lui, ziceţi: ’Şi praful ce s-a lipit de noi
din oraşul vostru îl scuturăm vouă. Însă aceasta să
ştiţi, că s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu’.
Iar vouă vă zic că Sodomului în ziua aceea mai lesne îi
va fi decât oraşului aceluia. Vai ţie, Horazin, vai ţie,
Vithsaida, că de ar fi fost în Tir şi în Sidon puterile
carele au fost întru voi, de mult în saci şi cenuşă,

şezând s-ar fi pocăit. Însă Tirului şi Sidonului mai
uşor le va fi la judecată decât vouă. Şi tu, Capernaum,
care până la cer te-ai înălţat, până la iad te vei pogorî.
SÂMBĂTĂ
(VII, 1-10)
n vremea aceea, sfârşind Iisus toate cuvintele Lui

întru auzul oamenilor, intră în Capernaum. Iar
sluga unui sutaş, care era la el cinstit, fiind bolnav,
vroia să moară. Şi auzind de Iisus, trimise la El pe
bătrânii iudeilor, rugând pe El ca să vină să
mântuiască pe sluga lui. Iar ei venind către Iisus,
rugară pe El foarte, zicând că: ’’E vrednic cel căruia îi
va da aceasta, că iubeşte limba noastră şi sinagoga el
a făcut-o nouă’’. Iar Iisus mergea cu ei şi, nefiind El
departe de casă, trimise la El sutaşul, prieteni, zicând
Lui: ’’Doamne, nu te osteni, că nu-s vrednic ca să intri
sub acoperământul meu. Pentru aceea nici pe mine
nu m-am învrednicit să vin către Tine, ci zi cu
cuvântul şi se va vindeca sluga mea, că şi eu încă
sunt om sub putere rânduit, având sub mine slujitori,
şi zic acestuia: ’’Mergi’’, şi merge, şi altuia ’’Vino’’, şi
vine, şi slugii mele: ’’Fă aceasta’’, şi face’’. Iar auzind
acestea Iisus, Se miră de el şi, întorcându-Se, zise
mulţimii ce mergea după El: ’’Zic vouă că nici în Israil

atâta credinţă n-am aflat’’. Şi întorcându-se cei care
erau trimişi acasă, aflară sluga cea bolnavă
sănătoasă.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XVI, 19-31)
is-a Domnul: era un om oarecare bogat şi se

îmbrăca în mohorât şi cu vison, veselindu-se în
toate zilele, luminat. Şi era un oarecare sărac,
anume Lazăr, carele zăcea înaintea uşii lui, plin de
bube. Şi poftea să se sature de fărâmele ce cădeau de
la masa bogatului, ci şi câinii veneau şi lingeau
bubele lui. Şi muri cerşetorul, şi-l duseră îngerii în
sânul lui Avram. Muri şi bogatul şi-l îngropară. Şi în
iad, ridicând ochii lui, fiind în munci, văzu pe Avraam
de departe şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el strigând zise:

’Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr ca
să întindă vârful degetului în apă şi să astâmpere
limba mea, că mă chinuiesc în această văpaie!’ Şi zise
Avraam: ’Fiule, adu-ţi aminte că ţi-ai luat tu binele
tău în viaţa ta, şi Lazăr aşişderea răul, iar el acum se
mângâie, iar tu te munceşti. Şi peste toate acestea,
între noi şi între voi prăpastie mare s-a întărit, că cei
ce ar vrea să treacă de aici la voi nu pot, nici de acolo
să treacă către noi’. Iar el zise: ’Rogu-te, dar, părinte,
ca să trimiţi pe el la casa tatălui meu, că am cinci
fraţi, ca să mărturisească lor, ca să nu vină şi ei într-
acest loc de muncă’. Zise Avraam lui: ’Au pe Moise şi
pe proroci; să-i asculte pe ei’’. Iar el zise: ’’Nu, părinte
Avraame, ci de-ar merge cineva din morţi către ei, s-ar
pocăi’. Şi zise lui: ’De nu vor asculta pe Moise şi pe
proroci, nici de s-ar scula cineva din morţi nu vor
asculta’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ
(X, 22-24)
is-a Domnul: toate-Mi sunt date de Părintele Meu

şi nimeni nu ştie cine este Fiul, fără numai Tatăl,
şi cine este Tatăl, fără numai Fiul şi oricui va vrea
Fiul să-i arate’’. Şi întorcându-Se către ucenici, singur
zise: ’’Ferice de ochii care văd cele ce vedeţi! Că zic

vouă că mulţi proroci şi împăraţi au vrut să vadă cele
carele vedeţi voi, şi nu văzură; şi să audă cele carele
auziţi, şi nu auziră’’.
MARŢI
(XI, 1-10)
n vremea aceea, fiind El în oarecare loc rugându-

Se; dacă istovi, zise unul din ucenicii Lui către El:
’’Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum şi Ioan i-a
învăţat pe ucenicii săi’’. Şi zise lor: ’’Când vă rugaţi,
ziceţi: TATĂL NOSTRU Cel din ceruri, sfinţească-se
numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în
cer, şi pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne nouă în toate zilele. Şi iartă nouă păcatele
noastre, că şi noi lăsăm la tot cel ce este dator nouă,
şi să nu ne bagi pe noi în ispită, ci ne izbăveşte pe noi
de vicleanul’’. Şi zise către ei: ’’Cine dintre voi va avea
un prieten şi merge-va către el la miezul nopţii şi-i va
zice lui: ’Prietene, împrumută-mă cu trei pâini, că un
prieten de pe drum a venit la mine şi n-am ce-i pune
înainte’. Şi acela, dinăuntru răspunzând, va zice: ’Nu
mă osteni, iată că uşa-i încuiată şi copii mei cu mine
sunt în aşternut, nu mă pot scula ca să-ţi dau’. Zic
vouă, cu toate că nu s-ar scula să-i dea lui, căci este
prietenul lui, iar pentru stăruinţa lui, se va scula şi-i

va da lui cât îi trebuie. Şi eu încă zic vouă: Cereţi şi se
va da vouă, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide
vouă. Că tot cel ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui
ce va bate i se va deschide.
MIERCURI
(XI, 9-13)
is-a Domnul ucenicilor Săi: cereţi şi se va da

vouă, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide
vouă. Că tot cel ce cere ia, şi cel ce caută află, şi
celui ce va bate i se va deschide. Şi care tată dintre voi
de-i va cere feciorul pâine, îi va da piatră lui? Sau şi
peşte, oare în loc de peşte şarpe îi va da lui? Sau de
va cere ou, îi va da lui scorpie? Drept aceea, de
sunteţi voi răi, stiţi daruri bune a da feciorilor voştri,
dar cu cât mai vârtos Tatăl vostru Cel din cer va da
Duh Sfânt celora ce cer de la El?’’
JOI
(XI, 14-23)
n vremea aceea, era Iisus scoţând un drac, dintr-un

om mut. Şi ieşind dracul, grăi mutul; şi se miră
mulţimea. Iar unii dintr-înşii ziseră: ’’Cu Veelzevul,
domnul dracilor, scoate dracii’’. Iar alţii ispitindu-L,
semn de la El cerea din cer. Iar El, ştiind cugetele lor,
zise lor: ’’Toată împărăţia ce se împarte întru sine se
pustieşte şi casă peste casă cade. Iar dacă satana pe
sine s-a împărţit, cum va sta împărăţia lui? Că ziceţi
că cu Veelzevul scot Eu dracii. Iar de scot Eu dracii cu
Veelzevul, feciorii voştri cu cine-i vor scoate? Drept
aceea ei vor fi judecătorii voştri. Iar de scot dracii cu
degetul lui Dumnezeu, sosit-a peste voi împărăţia lui
Dumnezeu. Când cel tare înarmat păzeşte curtea lui,
în pace sunt toate câte-s ale lui. Iar de va veni peste el
cel mai tare decât el, va birui pe el, toate armele lui le
va lua, spre care nădăjduia, şi dobânda lui o va
împărţi. Cine nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi
cela ce nu strânge cu Mine, risipeşte.
VINERI
(XI, 23-26)
is-a Domnul: cine nu este cu Mine, împotriva Mea

este, şi cela ce nu strânge cu Mine, risipeşte.
Când iese duhul cel necurat din om, umblă prin
loc fără de apă, căutând odihnă; şi dacă nu află, zice:
’’Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit’’. Şi
venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi
ia alte şapte duhuri mai rele decât el, şi intrând
locuiesc acolo, şi vor fi cele din urmă omului aceluia
mai rele decât cele dintâi’’.
SÂMBĂTĂ
(VIII, 16-21)
is-a Domnul: că nimeni, lumina aprinzând, nu o

va acoperi pe ea cu vasul sau sub pat să o pună,
ci în sfeşnic o pune, ca cei ce intră să vadă
lumina. Că nu este ascuns care să nu se arate, nici
ascunsă care să nu se cunoască şi la lumină să nu
vină. Deci căutaţi, cum auziţi, că: Cine are i se va da,
şi cela n-are, şi ce-i pare că are, se va lua de la el’’. Şi

veniră la El mama şi fraţii Lui, şi nu se puteau să
vorbească cu El, din cauza mulţimii. Şi-I dădură de
veste Lui, zicându-I: ’’Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară,
vrând să Te vadă’’. Iar El, răspunzând, zise lor:
’’Mama Mea şi fraţii Mei aceştia sunt, care ascultă
cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc’’.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(VIII, 26-39)
n vremea aceea, merseră în ţinutul gadarenilor,

care este în faţa Galileii. Iar ieşind ei la uscat, îl
întâmpină pe El un om din oraş, carele avea draci
de multă vreme, şi în veşminte nu se îmbrăca, şi în
casă nu stătea, ci în morminte. Şi văzând pe Iisus şi
strigând, căzu înaintea Lui, şi cu glas mare zise: ’’Ce e
mie şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Înalt?
Rogu-Te să nu mă munceşti’’. Că poruncea duhului

necurat să iasă din om, că de mulţi ani îl răpise pe el,
şi se lega cu lanţuri şi obezi păzindu-se, şi rupând
legăturile, era dus de dracul în pustie. Şi-l întrebă pe
el Iisus, zicând: ’’Care ţi-e numele?’’ Iar el zise:
’’Legheon’’, că mulţi draci intrase în el. Şi îl rugă pe El
ca să nu le poruncească lor să meargă în adânc. Şi
era acolo o turmă de porci mulţi păscând în măgură,
şi rugară pe El ca să-i slobozească pe ei să intre în ei;
şi îi rândui. Şi ieşind dracii din om, intrară în porci, şi
se porni turma de pe tărm în iezer şi se înecă. Şi
văzând păstorii ce s-a făcut, fugiră, şi mergând,
dădură veste în oraş şi în sate. Şi ieşiră să vadă ce s-a
făcut, şi veniră către Iisus, şi îl aflară şezând pe omul
din care ieşiseră dracii, îmbrăcat şi cu mintea
întreagă, şezând lângă picioarele lui Iisus, şi se
temură. Şi spuseră lor şi văzând cum s-a mântuit cel
îndrăcit. Şi rugă pe El toată mulţimea dimprejurul
gadarenilor să se ducă de la ei, că în frică mare erau,
iar El, intrând în vas, se înapoie. Îl rugă pe El acel om
din carele ieşise dracii să fie cu El, dar Iisus slobozi pe
el, zicând: ’’Întoarce-te acasă la tine şi povesteşte câte
ţi-a făcut ţie Dumnezeu’’. Şi merse prin tot oraşul,
propovăduind câte i-a făcut lui Iisus.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ
(XI, 29-33)
n vremea aceea, adunându-se mulţimea, începu

Iisus a zice: ’’Ruda aceasta vicleană este, semn
cere, şi semn nu se va da ei, fără numai semnul lui
Iona prorocul. Că precum a fost Iona semn
ninevitenilor, aşa va fi şi Fiul Omului rudei acesteia.
Împărăteasa austrului se va scula la judecată cu
bărbaţii rudei acesteia şi-i va osândi pe ei, că veni de
la marginea pământului să audă înţelepciunea lui
Solomon; şi iată, mai mult decât Solomon aici.
Bărbaţii Nineviei se vor scula la judecată cu ruda
aceasta şi o vor osândi pe ea, că se pocăiră la
propovăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai mare decât
Iona. Nimeni, aprinzând lumina, nu o va pune întru
ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca să vadă
lumina aceia ce intră.
MARŢI
(XI, 34-41)
is-a Domnul: lumina trupului este ochiul, deci

când va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi
luminat; iar dacă va fi rău, şi trupul tău e
întunecat. Drept aceea ia aminte ca lumina care e
întru tine să nu fie întuneric. Că, de va fi trupul tău
tot luminat, neavând vreo parte întunecată, fi-va
luminat tot, ca şi când lumina te-ar lumina cu
strălucirea. Iar când grăia, rugă pe El un fariseu ca să
prânzească la el; şi intrând, şezu. Iar fariseul, văzând,
se miră că nu Se spălă mai înainte de prânz. Şi zise
Domnul către el: ’’Acum voi, fariseii, cea din afară
parte a paharului şi a blidului curăţiţi, iar cea
dinlăuntrul vostru plină este de răpire şi răutate.
Nebunilor, oare nu cela ce a făcut partea cea din
afară, şi partea cea dinăuntru a făcut? Însă cele din
prilej daţi milostenie, şi iată, toate vă vor fi vouă
curate.
MIERCURI
(XI, 42-46)
is-a Domnul: ci vai vouă, fariseilor, că zeciuiţi

izma şi ruta, şi toate legumele, şi daţi judecata şi
dragostea lui Dumnezeu; acestea se cădea a le
face, şi acelea a nu le lăsa. Vai vouă, fariseilor, că
iubiţi şederea întâi în adunări, şi închinăciunile prin
târguri. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că
sunteţi ca mormintele cele ce nu-s arătate, şi oamenii
ce umblă pe deasupra nu ştiu’’. Răspunzând cineva
din ştiutorii legii, zise Lui: ’’Învăţătorule, acestea
zicând, şi pe noi ne ocărăşti’’. Iar El zise: ’’Vai şi vouă,
ştiutorilor de lege, că încărcaţi oamenii cu sarcini greu
de purtat, iar voi cu un deget al vostru nu vreţi să
atingeţi de sarcini.
JOI
(XI, 47-54; XII, 1)
is-a Domnul: vai vouă, că zidiţi mormintele

prorocilor, iar părinţii voştri i-au omorât pe ei.
Oare mărturisiţi şi împreună vă învoiţi cu faptele
părinţilor voştri, că aceia omorâră pe ei, iar voi zidiţi
mormintele lor. Drept aceea şi înţelepciunea lui
Dumnezeu zise: ’Trimite-voi la dânşii proroci şi
apostoli, şi dintr-înşii vor omorî şi vor goni’. Ca să se
caute sângele tuturor prorocilor cel ce se varsă, de la
începutul lumii, de ruda aceasta, de la sângele lui
Abel, până la sângele Zahariei, care a pierit între altar
şi între biserică. Adevărat zic vouă, căuta-se-va de la
ruda aceasta. Vai vouă, legiuitorilor, că aţi luat cheia
ştiinţei; voi n-aţi intrat, şi pe ce intrau îi opreaţi’’.
Dacă zise El acestea lor, începură cărturarii şi fariseii
tare a-L opri, şi a-L opri pe El a grăi, pentru multe
pândindu-L pe El, căutând să vâneze ceva din gura
Lui, ca să-L pârască pe El. Şi întru carele adunându-
se zeci de mii de noroade, încât se călcau unii pe alţii,
începu a zice ucenicilor Lui: ’’Întâi, păziţi-vă pe voi de
aluatul fariseilor, care este făţărnicie.
VINERI

(XII, 2-12)
is-a Domnul: că nimic nu este acoperit care să nu

se descopere, şi ascuns care să nu se ştie. Drept
aceea, câte aţi zis întru întuneric, la lumină se
vor auzi, şi care le-aţi şoptit la ureche în cămări, se
vor propovădui peste case. Iar zic vouă, prietenilor
Mei: Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul şi după
aceea n-au mai mult ce face. Ci voi arăta vouă de cine
să vă temeţi: Temeţi-vă de cela ce, după ce va omorî,
are putere să arunce în gheenă; aşa zic vouă, de
aceasta să vă temeţi. Oare nu se vând cinci păsărele
în doi bani? Şi una din ele nu e uitată înaintea lui
Dumnezeu. Ci şi perii capului vostru toţi număraţi
sunt; deci nu vă temeţi, de multe păsări sunteţi
osebiţi. Iar zic vouă: Tot cine Mă va mărturisi pe Mine
înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi întru
el, înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cela ce se
leapădă de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat
dinaintea îngerilor lui Dumnezeu. Şi tot cine va grăi
cuvânt spre Fiul Omului se va ierta lui, iar celui ce va
huli spre Duhul Sfânt nu i se va ierta. Iar când vă vor
duce pe voi în sinagogi, şi la dregători, şi la puternicii,
nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi
zice, că Duhul Sfânt va învăţa pe voi într-acel ceas,
cele ce se cade a grăi’’.
SÂMBĂTĂ
(IX, 1-6)
n vremea aceea, chemând Iisus pe cei 12 ucenici ai

Lui, dădu lor putere şi stăpânire spre toţi dracii, şi
bolile să le vindece. Şi trimise pe ei să
propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece
bolnavii. Şi zise lor: ’’Nimic să nu luaţi pe cale, nici
toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici câte două
veşminte a avea. Şi în orice casă veţi intra, acolo
rămâneţi şi de acolo ieşiţi. Şi oricâţi nu vă vor primi
pe voi, ieşind din oraşul acela, şi praful de pe
picioarele voastre scuturaţi, întru mărturie spre ei’’. Şi
ieşind, umblau prin toate satele, binevestind şi
vindecând pretutindenea.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(VIII, 41-56)
n vremea aceea, veni un om ce-i era numele Iair,

carele era mai marele soborului, şi căzând la
picioarele lui Iisus, rugă pe El să intre în casa lui,
că avea el numai o fată, ca de doisprezece ani, şi
aceea murea; iar mergând El, mulţimea îl împresura
pe El. Şi o femeie, fiind în curgere de sânge de
doisprezece ani, care la vraci cheltuise toată averea ei,
şi nu putu de la niciunul să se vindece, apropiindu-se
din spate, se atinse de marginile veşmintelor Lui şi
numaidecât încetă curgerea sângelui ei. Atunci zise

Iisus: ’’Cine se atinse de Mine?’’ şi tăgăduindu-se toţi,
zise Petru şi cei ce erau cu El: ’’Învăţătorule, de gloate
eşti cuprins şi Te împresoară, şi zici ’’Cine se atinse de
Mine?’’ Iar Iisus zise: ’’Se atinse de Mine cineva, că Eu
cunoscui că ieşi putere din Mine’’. Şi văzând femeia că
nu putea să se ascundă, tremurând veni şi căzu la
picioarele Lui, spuse Lui înaintea a tot norodul pentru
care pricină s-a atins de El şi cum s-a vindecat
îndată. Iar Iisus zise ei: ’’Cutează, fiică, credinţa ta te
mântui, mergi în pace’’. Încă El grăind, veni cineva de
la mai marele soborului zicând lui: ’’A murit fata ta,
nu osteni pe Învăţătorul’’. Iar Iisus auzind, răspunse
lui, grăind: ’’Nu te teme, crede numai şi se va
mântui’’. Şi intrând în casă, nu lăsă să intre pe
nimeni, numai Petru, şi Iacov, şi Ioan, şi pe tatăl
copilei şi pe mama sa. Şi o plângeau toţi şi se văitau,
iar El zise: ’’Nu plângeţi, n-a murit, ci doarme’’. Şi-L
batjocoreau pe El, ştiind că a murit. Iar El, scoţându-i
pe toţi afară şi apucând pe ea de mână, strigă zicând:
’’Fetişoară, scoală!’’ Şi se întoarse sufletul ei, şi învie
îndată; şi porunci să-i dea ei să mănânce. Şi se
înspăimântară părinţii ei, iar El porunci lor nimănui
să nu spună ce s-a făcut.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ
(XII, 13-15; 22-31)
n vremea aceea, îi zise Lui cineva din mulţime:

’’Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine
moştenirea’’. Iar El zise lui: ’’Omule, cine M-a pus
pe Mine judecător sau împărţitor între voi?’’ Şi zise
către ei: ’’Vedeţi şi vă păziţi de lăcomie, căci nu când
va prisosi cuiva, viaţa lui este din avuţiile lui’’. Şi zise
către ucenicii Lui: ’’Drept aceea, zic vouă, nu vă
îngrijiţi de sufletul vostru ce veţi mânca, nici de trup
ce veţi îmbrăca. Sufletul este mai mult decât hrana şi
trupul decât îmbrăcămintea. Luaţi aminte la corbi, că
nu seamănă, nici seceră, care n-au cămări, nici
jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte pe ei. Cu cât mai
vârtos sunteţi voi osebiţi decât păsările. Dar cine din
voi, îngrijindu-se, poate să adauge peste vârsta lui un
cot? Deci dacă nu puteţi nici cel mai puţin a face, dar
de celelalte ce vă îngrijiţi? Socotiţi crinii cum cresc: nu
ostenesc, nici torc. Şi zic vouă că nici Solomon, întru
toată slava lui, nu s-a îmbăcat ca unul dintre aceştia.
Iar de iarbă, astăzi în câmp fiind şi mâine în cuptor
aruncându-se, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai
vârtos pe voi, puţin credincioşilor? Şi voi nu căutaţi ce
veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă înşelaţi. Că toate
acestea limbile lumii le caută, iar Tatăl vostru ştie că
vă trebuiesc acestea, ci cereţi împărăţia lui

Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă.
MARŢI
(XII, 42-48)
is-a Domnul: ’’Oare cine este dregătorul cel

credincios al casei şi înţelept, pe carele îl va pune
domnul peste slujba lui, să dea, la vreme, partea
de grâu? Fericită sluga aceea carele, venind domnul
său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste
toată avuţia lui îl va pune pe el. Iar de va zice sluga
aceea întru inima lui: ’Întârzie domnul meu a veni’, şi
va începe a bate slugile şi slujnicile, a mânca, şi a
bea, şi a se îmbăta; veni-va domnul slugii aceluia în
ziua în care nu-l aşteaptă şi în ceasul care nu ştie, şi-l
va tăia în două şi partea lui cu necredincioşii o va
pune. Iar sluga aceea carele ştie voia domnului său, şi
negătindu-se şi nefăcând voia lui, mult se va bate. Iar
cela ce nu ştie, şi făcând cele vrednice de bătăi, se va
bate puţin; şi tot cel căruia i s-a dat mult, mult se va
cere de la el, şi la cine a pus mult, mai mult se va cere
de la el.
MIERCURI
(XII, 48-59)
is-a Domnul: iar cela ce nu ştie, şi făcând cele

vrednice de bătăi, se va bate puţin; şi tot cel
căruia i s-a dat mult, mult se va cere de la el, şi
la cine a pus mult, mai mult se va cere de la el. Foc
am venit să pun pe pământ, şi ce voiesc dacă s-a
aprins? Ci cu botez am a Mă boteza şi cum Mă
cuprind până când se vor săvârşi! Vă pare că am venit
să dau pace pe pământ? Nu, zic vouă, ci numai
împărţeală. Că vor fi de acum cinci într-o casă,
împărţiţi: trei spre doi şi doi spre trei. Că se va împărţi
tată pe fecior, şi fecior spre tată, mamă spre fată, şi
fată spre mamă, soacra spre nora sa, şi nora spre
soacra ei’’. Şi zicea şi mulţimii: ’’Când vedeţi nor
ieşind de la apus, numaidecât ziceţi: ’vine ploaie’, şi
aşa se face. Şi când suflă austru ziceţi că: ’zăduf va fi’,
şi va fi. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi
a ispiti, dar vremea aceasta cum nu ştiţi a ispiti? Ci
nu judecaţi dar şi voi înşivă întru voi ce e drept?
Pentru că în ce chip mergi cu pârâşul tău către domn,
pe cale dă prilej să te izbăveşti de el, ca nu cândva să
te tragă către judecător, şi judecătorul te va da
temnicerului, şi temnicerul te va arunca în temniţă.
Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel din
urmă ban’’.
JOI
(XIII, 1-9)
n vremea aceea, au venit la Iisus unii, spunându-i

Lui de galileeni, al căror sânge Pilat l-a amestecat
cu jertfele lor. Şi răspunzând Iisus, zise lor: ’’Oare
vă pare că galileenii aceştia au fost mai păcătoşi decât
toţi galileenii, că au păţit acestea? Nicidecum, zic
vouă, ci, de nu vă veţi pocăi, aşa veţi pieri cu toţii.
Sau acei 18, peste care căzu turnul în Siluam şi-i
omorî pe ei, vă pare că aceştia erau mai păcătoşi
decât toţi oamenii care locuiesc în Ierusalim? Nu, zic
vouă, ci, de nu vă veţi pocăi, toţi aşişderea veţi pieri’’.
Şi zicea şi această pildă: ’’Cineva avea un smochin
sădit în via lui şi veni căutând rod într-însul, şi nu
află. Şi zise către viar: ’Iată, de trei ani vin, căutând
roadă în smochinul acesta, şi nu aflu. Taie-l pe el,
căci şi pământul îl cuprinde în deşert’. Iar el,
răspunzând, zise lui: ’’Doamne, lasă-l pe el şi în acest
an, până voi săpa împrejurul lui şi voi pune gunoi.
Poate va face roadă, lasă-l; iar de nu, îl vei tăia pe
dânsul în vremea viitoare’’.
VINERI
(XIII, 31-35)
n vremea aceea, se apropiară de Iisus unii din

farisei, zicându-I: ’’Ieşi şi mergi de aici, că Irod va să
Te omoare’’. Şi zise lor: ’’Mergând, ziceţi vulpii
acesteia: ’Iată, scot dracii şi vindecări fac astăzi şi
mâine, şi a treia zi Mă voi isprăvi’. Însă Mi se cade
astăzi şi mâine, şi după aceea a face cale, căci nu se
întâmplă să piară prorocul afară de Ierusalim.
Ierusalime, Ierusalime, omorâtorul prorocilor şi cel ce
ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am
vrut să adun feciorii tăi, cum adună găina puii ei sub
aripi, şi nu ai vrut. Iată, se lasă vouă casa voastră
pustie, şi zic vouă că nu Mă veţi vedea pe Mine până
va veni vremea când veţi zice: ’Blagoslovit Cela ce vine
întru numele Domnului!’’’
SÂMBĂTĂ
(IX, 37-43)
n vremea aceea, pogorându-se ei din munte, le

mergea înainte mulţime multă. Şi iată, cineva din
mulţime strigă, zicând: ’’Învăţătorule, rogu-Te,
caută spre feciorul meu, că unul născut îmi este. Şi
iată, duhul îl răpeşte pe el degrabă, strigă şi-l scutură
pe el cu spumă, şi abia se duce de la el, sfărâmându-l
pe el. Şi mă rugai de ucenicii Tăi ca să-l scoată, şi nu
putură’’. Şi, răspunzând, Iisus zise: ’’O, rudă
necredincioasă şi îndărătnică! Până când voi fi cu voi
şi vă voi suferi pe voi? Adu pe fiul tău încoace’’. Şi
încă apropiindu-se, îl trânti pe el dracul şi-l scutură,
iar Iisus certă duhul cel necurat, şi vindecă copilul şi-l
dădu tatălui său. Şi se mirară toţi de marea putere a
lui Dumnezeu.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(X, 25-37)
n vremea aceea, un legiuitor se sculă, ispitindu-L

pe Iisus şi zicând: ’’Învăţătorule ce să fac, viaţa de
veci să moştenesc?’’ Iar El zise lui: ’’În Lege ce s-a
scris? Cum citeşti?’’ Iar el, răspunzând, zise: ’’Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta
şi din tot sufletul tău şi din toată vârtutea ta şi din tot
cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine’’. Şi zise lui:
’’Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi’’. Iar el, vrând
să se îndrepteze pe sine, zise lui Iisus: ’’Şi cine este

aproapele meu?’’ Şi răspunzând Iisus, zise: ’’Un om
oarecare se cobora din Ierusalim în Erihon şi căzu
între tâlhari, care, şi dezbrăcându-l pe el, şi rănindu-l,
se duseră, lăsându-l mai mult mort. Iar după
întâmplare, un preot cobora pe acea cale şi, văzându-l
pe el, trecu pe lângă el. Aşişderea şi un levit, sosind în
acel loc, venind şi văzând, trecu pe lângă el. Iar un
samaritean, venind pe cale, sosi la el şi, văzând pe el,
i-a fost milă de el. Şi, apropiindu-se, legă rănile lui,
turnând untdelemn şi vin; punându-l pe el pe
animalul lui, îl duse într-un sălaş de oaspeţi şi-i purtă
grija lui. Şi a doua zi mergând, scoase doi dinari şi-i
dădu gazdei, şi zise lui: ’Poartă-i de grijă lui şi, oricât
vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, voi plăti ţie’.
Dar, carele dintre acei trei ţi se pare să fi fost prieten
celui ce căzu între tâlhari?’’ Iar El zise: ’’Cel carele a
făcut milă cu el’’. Iar Iisus zise lui: ’’Mergi de fă şi tu
asemenea’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ
EVANGHELIA DE LA LUCA (XIV, 1, 12-15)
n vremea aceea, intră Iisus în casa unuia din boierii

fariseilor, sâmbăta, să mănânce pâine, şi ei luară
aminte la El. Şi zicea şi celui ce-L chemase pe El:
’’Când faci prânz sau cină, nu chema prietenii tăi, nici
fraţii tăi, nici rudeniile tale, nici vecini bogaţi, ca nu

cândva să te cheme şi ei pe tine şi-ţi va ţie împrumut.
Ci, când faci ospăţ, cheamă pe săraci, pe sluţi,
şchiopi, orbi. Şi fericit vei fi, căci n-au cu ce-ţi
răsplăti, că ţi se va răsplăti ţie întru învierea
drepţilor’’. Iar acestea auzind unul din cei ce şedeau
cu El, zise Lui: ’’Fericit cela ce mănâncă pâine întru
împărăţia lui Dumnezeu!’’
MARŢI
(XIV, 25-35)
n vremea aceea, mergea cu El mulţime multă şi,

întorcându-Se, zise către ei: ’’Oricine vine către
Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă, şi
femeia, şi feciorii, şi fraţii, şi surorile, încă şi sufletul
lui, nu poate ucenicul Meu să fie. Şi cine nu poartă
crucea sa şi vine după Mine nu poate să fie ucenicul
Meu. Că cine dintre voi va vrea să zidească un turn,
oare nu va şedea mai înainte să-şi socotească
cheltuiala, de are cele de săvârşit? Ca nu cândva,
punând el temelia şi neputându-l săvârşi, toţi ceia
care-l vor vedea vor începe a-şi bate joc de el, zicând
că: ’Acest om începu a zidi şi nu putu săvârşi’. Sau
care împărat, mergând să se bată cu alt împărat, nu
va şedea mai înainte să se sfătuiască, oare va putea
cu zece mii să-l întâmpine pe cela ce vine asupra lui

cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe,
solie trimiţând, se roagă de pace. Deci aşa, fieşcarele
dintre voi, carele nu se va lepăda de toată avuţia lui,
nu poate fi ucenicul Meu. Bună e sarea, iar de sarea
se va strica, cu ce se va săra? Nici în pământ, nici în
gunoi nu-i bună, afară o leapădă pe ea. Cine are
urechi de auzit, să audă’’.
MIERCURI
(XV, 1-10)
n vremea aceea, se apropiară de El toţi vameşii şi

păcătoşii, să audă pe El. Şi cârteau fariseii şi
cărturarii, zicând: ’’Acesta pe păcătoşi îi primeşte şi
mănâncă cu ei’’. Şi grăi către ei pilda aceasta, zicând:
’’Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând
una dintre ele, nu va lăsa pe cele nouăzeci şi nouă în
pustie şi va merge după cea pierdută, până o va afla?
Şi aflându-o, o pune pe umărul lui, bucurându-se. Şi
venind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicând lor:
’Bucuraţi-vă cu mine, că am aflat oaia mea cea
pierdută!’ Zic vouă că aşa va fi bucurie în cer pentru
un păcătos ce se pocăieşte, decât de nouăzeci şi nouă
de drepţi, cărora nu le trebuie pocăinţă. Sau care
femeie, având zece drahme, de va pierde o drahmă,
oare nu va aprinde lumina şi nu va mătura casa, şi o

va căuta cu dinadinsul până o va afla? Şi aflându-o,
va chema prietenele şi vecinele, zicând: ’Bucuraţi-vă
cu mine, că am aflat drahma pe care am pierdut-o!’
Aşa zic vouă, că bucurie este înaintea îngerilor lui
Dumnezeu pentru un păcătos pocăit’’.
JOI
(XVI, 1-9)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Era un om bogat

carele avea un dregător al casei şi acesta a fost
pârât la el că risipeşte avuţia lui. Şi chemându-l
pe el, zise lui: ’Ce aud aceasta de tine? Dă seama de
dregătoria ta, că nu vei putea mai mult a fi dregător’.
Şi zise întru sine dregătorul casei: ’Ce voi face, că
domnul meu ia dregătoria de la mine? A săpa nu pot,
a cere, ruşine mi-e. Ştiu ce voi face ca, atunci când
mă voi schimba din dregătorie, să mă primească în
casele lor’. Şi chemând câte unul pe fieşcarele din
datornicii domnului său, zise celui dintâi: ’Cu cât eşti
dator domnului meu?’ El zise: ’Cu 100 de măsuri de
untdelemn’. Şi zise lui: ’Primeşte-ţi scrisoarea şi şezi
numaidecât de scrie cincizeci’. Iar după aceea zise
altuia: ’Dar tu cu cât eşti dator?’ Iar el zise: ’Cu o
sută de măsuri de grâu’. Şi zise lui: ’Ia-ţi scriptura ta
şi scrie 80’. Şi lăudă domnul pe dregătorul

nedreptăţii, că înţelepţeşte a făcut. Că fiii veacului
acestuia mai înţelepţi sunt decât fiii luminii în neamul
lor. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă voi prieteni din mamona
nedreptăţii, ca, atunci când vă veţi săvârşi, să vă
primească pe voi în corturile cele de veci.
VINERI
(XVI, 15-18; XVII, 1-4)
is-a Domnul către iudei: ’’Voi sunteţi cei care vă

îndreptaţi pe voi înaintea oamenilor, iar
Dumnezeu ştie inimile voastre; căci cea înălţată
la oameni, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
Legea şi prorocii – până la Ioan; de atunci împărăţia
lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare la aceea se
sileşte. Iar mai lesne este cerului şi pământului a
trece, decât din Lege o cirtă să cadă. Tot cel care îşi
va lăsa femeia lui şi va lua alta, preacurveşte; şi tot
cel care va lua pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.
Şi zise către ucenicii Săi: ’’Cu neputinţă este să nu
vină smintelile, dar vai aceluia prin carele vin! Mai
bine i-ar fi lui de ar zăcea o piatră împrejurul
grumajilor lui, şi să se arunce în mare, decât să
smintească pe unul din aceştia mai mici. Feriţi-vă pe
voi! De va greşi ţie fratele tău, ceartă-l pe el, şi de se
va pocăi, iartă-i lui. Şi de şapte ori în zi de-ţi va greşi

ţie şi de şapte ori de se va întoarce la tine zicând: ’Mă
căiesc’, – iartă-i lui’’.
SÂMBĂTĂ
(IX, 57-62)
n vremea aceea, mergând Iisus pe cale, zise cineva

Lui: ’’Merge-voi după Tine, oriunde vei merge,
Doamne’’. Şi zise Iisus lui: ’’Vulpile au vizuini şi
păsările cerului cuiburi, iară Fiul Omului nu are unde
să-Şi plece capul’’. Ci zise către altul: ’’Vino după
Mine’’. Iar El zise: ’’Doamne, îngăduieşte-mi să merg
întâi să-l îngrop pe tatăl meu’’. Şi zise Iisus lui: ’’Lasă
morţii să îngroape pe morţii lor, iar tu mergi şi
vesteşte împărăţia lui Dumnezeu’’. Zise şi altul:
’’Merge-voi după Tine, Doamne, dar întâi îngăduieşte-
mi să isprăvesc cele ce sunt în casa mea’’. Şi zise către
el Iisus: ’’Nimeni, punând mâna lui pe plug şi căutând
înapoi, este îndreptat întru împărăţia lui Dumnezeu’’.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XII, 16-21)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Unui om bogat i-a

rodit pământul. Şi cugeta întru sine, grăind: ’Ce
voi face, că n-am unde aduna roadele mele?’ Şi
zise: ’Aceasta voi face: sparge-voi hambarele mele şi
mai mari le voi face, şi voi strânge acolo toate rodurile
şi bunătăţile mele. Şi voi zice sufletului meu: Suflete,
ai multe bunătăţi strânse spre mulţi ani, odihneşte-te,
mănâncă, bea, veseleşte-te’. Şi-i zise lui Dumnezeu:
’Nebune, într-această noapte sufletul tău vor cere de

la tine, dar cele ce-ai gătit ale cui vor fi?’ Aşa e cel ce-
şi strânge lui comoară şi nu în Dumnezeu se
îmbogăţeşte’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ
(XVII, 20-25)
n vremea aceea, întrebat fiind Iisus de farisei când

va veni împărăţia lui Dumnezeu, răspunse lor şi
zise: ’’Nu va veni împărăţia lui Dumnezeu, să o
poată lua aminte. Nici nu vor zice ’Iată aici sau iată
acolo’. Că, iată, împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul
vostru este’’. Şi zise către ucenici: ’’Veni-vor zile când
veţi pofti una din zilele Fiului Omului să vedeţi, şi nu
veţi vedea. Şi vor zice vouă: ’Iată aici sau iată acolo’;
nu mergeţi, nici nu umblaţi după aceia. Pentru că în
ce chip fulgerul care fulgeră din cel de sub cer, la cel
de sub cer luminează; aşa va fi Fiul Omului în ziua
Lui. Iar întâi I se cade Lui multe a păţi şi a fi izgonit
de ruda aceasta.
MARŢI
(XVII, 26-37)
is-a Domnul: şi cum a fost în zilele lui Noe, aşa va

fi şi în zilele Fiului Omului. Mâncau, beau, se
însurau, şi se măritau, până în care zi intră Noe
în corabie, şi veni potopul şi-i pierdu pe toţi. Aşişderea
şi precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau,
vindeau, cumpărau, sădeau, făceau case. Iar în care
zi ieşi Lot din Sodoma, plouă foc şi piatră pucioasă
din cer şi-i pierdu pe toţi. Ca acestea vor fi în ziua în
care şi Fiul Omului Se va arăta. Într-acea zi, cel carele
va fi în pod, şi vasele lui în casă, să nu se coboare să
le ia, şi cel din câmp, aşişderea, să nu se întoarcă
înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va
căuta sufletul lui să-l mântuiască îl va pierde, şi cine
îl va pierde pe el îl va învia. Zic vouă: Într-acea noapte
vor fi doi într-un pat, unul se va lua şi altul se va lăsa.
Două vor măcina împreună, una se va lua şi alta se va
lăsa’’. Şi răspunzând, ziseră Lui: ’’Unde, Doamne?’’ El
zise lor: ’’Unde va fi trupul, acolo se vor aduna
vulturii’’.
MIERCURI
(XVIII, 15-17; 26-30)
n vremea aceea, aduceau la El şi pruncii, ca să Se

atingă de ei. Iar văzând ucenicii, îi certară pe ei. Iar
Iisus chemând pe ei, zise: ’’Lăsaţi copii să vină către
Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este
împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr zic vouă: Cine nu va
primi împărăţia lui Dumnezeu ca şi copilul, nu va
intra întru ea’’. Iar cei care auziră acestea ziseră: ’’Dar
cine poate să se mântuiască?’’ Iar El zise: ’’Cele ce nu
se pot la oameni, se pot la Dumnezeu’’. Şi zise Petru:
’’Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine’’. Iar El
zise lor: ’’Adevăr grăiesc vouă, că nu este nimeni
carele a lăsat casa, sau părinţii, sau fraţii, sau femeia,
sau feciorii pentru împărăţia lui Dumnezeu, care nu
va lua cu mai multe părţi în vremea aceasta, şi în
veacul cel viitor, viaţa veşnică’’.
JOI
(XVIII, 31-34)
n vremea aceea, luând Iisus pe cei 12, zise către ei:

’’Iată, ne suim în Ierusalim şi se vor împlini toate
cele scrise prin proroci Fiului Omului. Că se va da
limbilor şi se va batjocori, şi se va ocărî, şi se va
scuipa. Şi bătându-L, Îl vor omorî pe El, şi a treia zi va
învia’’. Iar ei nimic din acestea nu înţeleseră şi era
cuvântul acesta ascuns de ei şi nu cunoşteau cele ce
se grăiau.
VINERI

(XIX, 12-28)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Un om de rudă bună

merse într-o ţară departe să-şi ia lui împărăţie şi
să se întoarcă. Şi chemând zece slugi ale lui, le
dădu lor zece monede şi zise către ei: ’Negustoriţi-vă
până voi veni’. Iar orăşenii lui urau pe el şi trimiseră
solie după el, zicând: ’Nu-l voim pe acesta să
împărăţească peste noi’. Şi când se întoarse el, luând
împărăţia, zise să cheme la el slugile acestea cărora le

dăduse argintul, ca să ştie cine ce a negustorit. Şi
veni cel dintâi, zicând: ’Doamne, moneda ta a lucrat
zece monede’. Iar el zise lui: ’Bine-i, slugă bună, că
întru puţin fuseşi credincios, ai putere peste zece
oraşe’. Şi veni al doilea, zicând: ’Doamne, moneda ta
a făcut cinci monede’. Şi zise şi acestuia: ’Şi tu să fii
peste cinci oraşe’. Şi altul veni, zicând: ’Doamne, iată
moneda pe care o aveam, pusă în mahramă, că m-am
temut de tine, că om mânios eşti, iei ce n-ai pus şi
seceri ce n-ai semănat’. Şi zise lui: ’Din gura ta te voi
judeca, slugă rea. Ştiuşi că om mânios sunt, iau ce n-
am pus şi secer ce n-am semănat; dar pentru ce n-ai
dat argintul meu la masa schimbătorilor? Şi eu,
venind, cu camătă l-aş fi luat pe el’. Şi celor ce
stăteau zise: ’Luaţi de la el moneda şi daţi-o celui ce
are zece monede’. Şi-i ziseră lui: ’Doamne, acela are
zece monede’. Că zic vouă că tot celuia ce are i se va
da, iar de la cel ce n-are, şi ce are se va lua de la el.
Însă pe pizmaşii mei, aceia care nu mă vrură să
împărăţesc peste ei, aduceţi-i încoace şi-i înjunghiaţi
înaintea mea’’’. Şi zicând acestea, mergea înainte,
suindu-Se în Ierusalim.
SÂMBĂTĂ
(X, 19-21)
is-a Domnul: iată, dau vouă putere să călcaţi

peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea
vrăjmaşului, şi nimic vouă nu va strica. Însă de
aceasta nu vă bucuraţi căci duhurile vouă se pleacă,
ci bucuraţi-vă că numele vostru scris este în ceruri’’.
Într-acel ceas Se bucură cu Duhul Iisus şi zise:
’’Mărturisescu-Mă Ţie, Părinte, Doamne al cerului şi
al pământului, că ai ascuns acestea de către înţelepţi
şi înţelegători, şi le descoperişi pe acelea pruncilor.
Aşa, Părinte, că aşa Ţi-a fost bunăvoirea înaintea Ta.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XIII, 10-17)
n vremea aceea, era Iisus învăţând într-una din

sinagogi în sâmbete. Şi iată, o femeie având duhul
neputinţei de 18 ani, era gârbovă, încât nu se putea
îndrepta nicidecum. Şi văzând-o pe ea, Iisus o chemă
şi zise ei: ’’Femeie, te-ai slobozit din boala ta’’. Şi puse
pe ea mâinile şi îndată se îndreptă şi lăudă pe
Dumnezeu. Şi răspunzând mai marele sinagogii,
bănuind că o vindecă sâmbăta Iisus, zicea mulţimii:
’’Şase zile sunt întru carele se cade a lucra, deci într-

acestea venind vă veţi vindeca, şi nu în ziua
sâmbetei’’. Răspunse drept aceea lui Domnul şi zise:
Făţarnicilor, fieşcarele din voi sâmbăta oare nu
dezleagă boul lui sau asinul de la iesle, şi-l duce de-l
adapă? Iar aceasta, fata lui Avram fiind, pe care a
legat-o satana, iată, de 18 ani, oare nu se cădea a se
dezlega din legătura aceasta în zi de sâmbătă? Şi
acestea zicând El, se ruşinară toţi aceia ce se puneau
împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de toate
cele slăvite ce se făceau de El.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ
(XIX, 37-44)
n vremea aceea, apropiindu-Se Iisus de povârnişul

Muntelui Măslinilor, începu toată mulţimea de
ucenici, bucurându-se, a lăuda pe Dumnezeu cu
glas mare pentru toate puterile pe care le văzuse,
zicând: ’’Blagoslovit Împăratul Cel ce vine în numele
Domnului! Pace în cer şi slavă întru cele înalte!’’ Şi
unii din fariseii din mulţime ziseră Lui: ’’Învăţătorule,
ceartă pe ucenicii Tăi!’’ Şi răspunzând, zise lor: ’’Zic
vouă că: De vor tăcea aceştia, pietrele vor striga’’. Şi
dacă se apropie, văzând oraşul, plânse de el, zicând
că: ’’De ai fi ştiut şi tu, întru ziua ta aceasta, cele ce-s
către pacea ta! Iar acum s-au ascuns de ochii tăi. Că

vor veni zilele peste tine, şi vor împrejmui vrăjmaşii tăi
şanţ ţie, şi te vor înconjura, şi te vor strânge de toate
părţile. Şi te vor asemăna cu pământul, şi feciorii tăi
întru tine, şi nu vor lăsa întru tine piatră peste piatră,
pentru că n-ai socotit vremea socotelii tale’’.
MARŢI
(XIX, 45-48)
n vremea aceea, intrând Iisus în biserică, începu a

scoate pe cei ce vindeau într-însa şi cumpărau,
zicând lor: ’’Scris este: ’Casa Mea casă de rugăciune
este’, iar voi aţi făcut-o pe ea peşteră tâlharilor’’. Şi era
învăţând în toate zilele în biserică. Iar mai marii
popilor şi cărturarii şi cei de frunte ai norodului
căutau să-L piardă pe El. Şi nu aflau ce-I vor face, că
toată mulţimea se ţinea de El ascultând.
MIERCURI
(XX, 1-8)
n vremea aceea, într-una din zilele acelea, învăţând

El oamenii în biserică şi binevestind, se sculară
asupră-I mai marii popilor şi cărturarii, împreună
cu cei bătrâni, şi grăiră către El, zicând: ’’Spune nouă
cu a cui putere faci acestea, sau cine este cel carele
Ţi-a dat puterea aceasta’’. Iar răspunzând, zise către
ei: ’’Întreba-voi şi Eu pe voi un cuvânt, şi să-Mi
spuneţi: Botezul lui Ioan din cer era sau de la
oameni?’’ Iar ei cugetară întru sinea lor, zicând: ’’De
vom zice: ’Din cer’, va zice: ’Dar pentru ce n-aţi crezut
lui?’ Iar de vom zice: ’De la oameni’, toată mulţimea
cu pietre ne va ucide pe noi, c-au crezut că Ioan
proroc este’’. Şi răspunseră: ’’Nu ştim de unde este’’.
Şi Iisus zise lor: ’’Nici Eu nu vă voi spune vouă cu a
cui putere fac acestea’’.
JOI
(XX, 9-18)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Un om sădi o vie şi o

dădu pe ea lucrătorilor şi multă vreme fuse
departe. Şi la vreme, trimise către lucrători pe
slugă, ca din roada viei să-i dea lui. Iar lucrătorii,
bătându-l pe el, îl trimiseră deşert. Şi continuă a
trimite altă slugă, iar ei, şi pe acela bătându-l şi
batjocorindu-l, îl trimiseră deşert. Şi continuă a
trimite a treia slugă, iar ei şi pe acela, rănindu-l, îl
scoaseră afară. Şi zise domnul viei: ’Ce voi face? Voi
trimite pe fiul meu cel iubit, doară, de-l vor vedea pe
acesta, se vor ruşina’. Şi văzându-l pe el lucrătorii,
cugetară întru sine, zicând: ’Acesta este moşteanul;
veniţi să-l omorâm pe el, ca să fie a noastră
moştenirea’. Şi scoţându-l pe el afară din vie, îl
omorâră. Dar ce le va face lor domnul viei? Va veni şi-i
va pierde pe lucrătorii aceştia şi va da via altora’’. Şi
auzind, ziseră: ’’Să nu fie!’’ Iar El, uitându-se spre ei,
zise: ’’Ce este, dar, aceasta ce s-a scris: ’Piatra aceea
care o lepădară ziditorii, aceea s-a făcut în capul
unghiului; tot cela ce va cădea peste aceea piatră, se
va frânge, iar peste carele va cădea, îl va spulbera?’’
VINERI
(XX, 19-26)
n vremea aceea, încercau mai-marii popilor şi

cărturarii să pună mâinile pe El într-acel ceas, şi se
temură de oameni, căci cunoscură că de ei zise
pilda aceasta. Şi păzind, au trimis amăgitori,
făţărnicindu-se pe sine a fi drepţi, ca să-L prindă pe
El în cuvânt, ca să-L dea pe El împărăţiei şi puterii
dregătorului. Şi-L întrebară pe El, zicând: ’’Învăţă-
torule, ştim că drept zici şi înveţi, şi nu cauţi la faţă,
ci cu adevărat calea lui Dumnezeu înveţi: ’’Se cade
nouă a da bir împăratului sau nu?’’ Iar înţelegând
vicleşugul lor, zise către ei: ’’Ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi
banul, al cui chip şi inscripţie are?’’ Şi, răspunzând,
ziseră: ’’Ale împăratului’’. Iar El zise lor: ’’Daţi dar
carele-s ale împăratului, împăratului, şi carele sunt
ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu putură să-L
prindă pe El în cuvânt înaintea mulţimii şi, mirându-
se de răspunsul Lui, tăcură.
SÂMBĂTĂ
(XII, 32-40)
is-a Domnul: nu te teme, turmă mică, că a

binevoit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăţia.
Vindeţi avuţia vostră şi daţi milostenie; faceţi-vă
vouă pungi neînvechite, comoară nescăzută în ceruri,
unde furul nu se apropie, nici moliile o strică. Că
unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima
voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile
aprinse; şi voi, asemenea cu oamenii care aşteaptă pe
domnul lor, când se va scula de la nuntă, ca, venind
şi sunând, numaidecât vor deschide lui. Fericite
slugile acelea pe care, venind domnul, le va afla
priveghind. Adevăr zic vouă, că se va încinge şi-i va
aşeza pe ei, şi venind va sluji lor. Şi de va veni la a
doua strajă, şi la a treia strajă de va veni, şi-i va afla
aşa, fericite sunt slugile acelea. Iar aceasta să ştiţi: că
de ar şti stăpânul casei în care ceas furul va veni, ar
priveghea şi n-ar lăsa să-i sape casa lui. Deci şi voi fiţi
gata, că, în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va
veni’’.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XIV, 16-24)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Un om oarecare făcu

cină mare şi chemă pe mulţi. Şi mână pe sluga
lui la ceasul cinei să zică chemaţilor: ’Veniţi, că
iată, gata sunt toate!’ Şi începură toţi într-un chip a
se apăra; cel dintâi zise lui: ’Ţarină am cumpărat şi
trebuie să ies să o văd, rogu-te să mă ierţi’. Şi altul
zise: ’5 perechi de boi am cumpărat, şi voi merge să-i
ispitesc pe ei, rogu-te să mă ierţi’. Şi altul zise:

’Femeie am luat spre nuntă şi pentru aceea nu pot
veni’. Şi întorcându-se sluga aceea, spuse domnului
său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei zise
slugii lui: ’Ieşi curând la uliţe şi în cărările cetăţii; şi
cerşetorii, şi ciungii, şi şchiopii, şi orbii adu-i aici’. Şi
zise sluga: ’Doamne, făcutu-s-a cum ai poruncit şi
încă mai este loc’. Şi zise domnul către slugă: ’Ieşi la
drumuri şi la îngrădiri şi-i îndeamnă să intre ca să se
umple casa mea’. Că zic vouă că: Niciunul din bărbaţii
aceia ce erau chemaţi nu vor gusta din cina mea’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ
(XX, 27-44)
n vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unii din

saduchei (care ziceau împotrivă, că nu este înviere),
îl întrebară pe El, zicând: ’’Învăţătorule, Moise, ne-a
scris nouă: ’De ar muri cuiva fratele, având femeie, şi
acesta va muri fără feciori, să-i ia fratele lui femeia şi
să învie sămânţa fratelui său’. Deci erau şapte fraţi şi
cel dintâi, luând femeie, muri fără feciori. Şi luă cel
de-al doilea femeia, şi acesta muri fără feciori. Şi al
treilea o luă pe ea şi aşişderea, toţi şapte şi nu lăsară
feciori şi muriră. Iar mai apoi de toţi, muri şi femeia.
Dar, la înviere, a căruia dintre aceia va fi femeia,
pentru că toţi şapte o avură pe femeie?’’ Răspunzând

Iisus, zise lor: ’’Fiii veacului acestuia se însoară şi se
mărită, iar cei care se vor învrednici a dobândi acel
veac şi învierea din morţi, nici se vor însura, nici se
vor mărita. Nici nu pot să mai moară, asemenea cu
îngerii sunt, şi fiii lui Dumnezeu sunt, fiind fiii
învierii. Iar că vor învia morţii, şi Moise încă a arătat
asupra rugului, precum zice Domnul: ’Dumnezeul lui
Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui
Iacov’. Şi Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, că
toţi cu El trăiesc’’. Iar răspunzând unii din cărturari,
ziseră: ’’Învăţătorule, bine ziseşi’’. Iar de acum nu mai
îndrăzniră să-L întrebe nimic. Şi zise către ei: ’’Cum
zic de Hristos că este fiul lui David? Şi aceasta David
zice în cartea psalmilor: ’Zise Domnul Domnului Meu:
’Şezi de-a dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi
scaun sub picioarele Tale’. Deci David cheamă pe El
Domnul, deci cum fiu al lui este?’’
MARŢI
(XXI, 12-19)
is-a Domnul către ucenicii Lui: vor pune peste voi

mâinile lor şi vă vor goni, dându-vă prin soboare
şi în temniţe, vă vor duce pe la împăraţi şi la
domni pentru numele Meu. Şi se va istovi vouă întru
mărturie. Puneţi drept aceea în inimile voastre să nu
gândiţi întâi cum veţi răspunde, că Eu voi da vouă
gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta, nici
grăi împotrivă toţi care se vor pune împotriva voastră.
Şi veţi fi daţi de către părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii,
şi de prieteni, şi vor omorî pe unii din voi. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul
vostru nu va pieri. Cu răbdarea voastră agonisiţi
sufletele voastre.
MIERCURI
(XXI, 5-8, 10-11, 20-24)
n vremea aceea, vorbind unii cu Iisus pentru

biserică, că este cu pietre bune şi cu daruri
împodobită, zise: ’’Vedeţi acestea, vor veni zile întru
carele nu se va lăsa piatră peste piatră, ce nu se va
surpa’’. Şi întrebară pe El, zicând: ’’Învăţătorule, dar
când vor fi acestea? Şi care e semnul când vor fi
acestea? Iar El zise: ’’Căutaţi să nu vă înşelaţi; că
mulţi vor veni în numele Meu, zicând: ’Eu sunt’ şi
’Vremea s-a apropiat’. Atunci – zicea lor – scula-se-va
limbă peste limbă, şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor
fi cutremure mari, pe alocuri, şi foamete, şi ciume, vor
fi spaime şi semne mari din cer vor fi. Iar când veţi
vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că
s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudea să fugă
la munţi şi cei care-s în mijlocul lui să se dea în
laturi, şi cei din ţări să nu intre în el. Că zilele
izbândirii sunt acelea, ca să se plinească toate carele
sunt scrise. Iar vai de cele ce au pântece şi de cele ce
alăptează, în zilele acelea, că va fi nevoie mare pe
pământ şi mânie între oamenii aceştia. Şi vor cădea în
ascuţişul sabiei şi se vor robi la toate limbile, şi
Ierusalimul va fi călcat de păgâni până se vor împlini
vremurile limbilor.
JOI
(XXI, 28-33)
is-a Domnul către ucenicii Lui: căutaţi sus şi

ridicaţi capetele voastre, că se apropie
răscumpărarea voastră. Şi zise pildă către ei:
’’Vedeţi smochinul şi toate lemnele: când înfrunzesc,
văzând voi, de la sine ştiţi că-i aproape vara. Aşa şi
voi, când veţi vedea acestea fiind, să ştiţi că aproape
este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr zic vouă că nu
va trece ruda aceasta până nu vor fi toate. Cerul şi
pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu
vor trece.
VINERI
(XXI, 37-38; XXII, 1-8)
n vremea aceea, era Iisus ziua învăţând în biserică,

iar noaptea, ieşind, rămânea în muntele ce se
cheamă al Măslinilor. Şi toţi oamenii mergeau către
El, să-L audă pe El în biserică. Şi apropiindu-se
sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti, şi mai
marii popilor şi cărturarii căutau cum L-ar omorî pe

El, că se temeau de oameni. Iar satana intră în Iuda,
carele se cheamă Iscarioteanul, care era din numărul
celor doisprezece. Şi, mergând, grăi mai marilor
popilor, şi cu voievozii, cum L-ar vinde pe El lor. Şi se
bucurară şi se tocmiră cu el să-i dea lui bani. Şi se
mărturisi şi căuta un prilej ca să-L vândă pe El lor,
fără gloată. Şi veni ziua Azimelor, întru care se cădea
să se jertfească Paştile. Şi trimise pe Petru şi pe Ioan,
zicând: ’’Mergeţi, gătiţi nouă Paştile, ca să mâncăm’’.
SÂMBĂTĂ
(XIII, 19-29)
is-a Domnul pilda aceasta: împărăţia cerului

asemenea este grăuntelui de muştar, pe care,
luându-l omul, l-a pus în grădina lui şi crescu şi
se făcu copac mare şi păsările cerului încuibară în
ramurile lui’’. Şi iar zise: ’’Cu ce voi asemăna
împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului
carele, luându-l, femeia îl ascunse în făină de trei
măsuri, până se dospi toată’’. Şi umbla El prin oraşe
şi sate, învăţând, şi cale făcând în Ierusalim. Şi zise
cineva către El: ’’Doamne, oare puţini sunt ceia ce se
mântuiesc?’’ Iar El zise către ei: ’’Nevoiţi-vă a intra
prin poarta cea strâmtă, căci mulţi, zic vouă, vor
încerca să intre şi nu vor putea. Dar când se va scula

stăpânul casei şi va încuia uşa, şi veţi începe a sta
afară şi a bate în uşă, zicând: ’Doamne, Doamne,
deschide nouă!’’ Şi răspunzând, va zice vouă: ’Nu vă
ştiu pe voi de unde sunteţi’. Atunci veţi începe a zice:
’Mâncat-am înaintea ta şi am băut, şi în uliţele
noastre ai învăţat’. Şi va zice: ’Zic vouă, nu vă ştiu pe
voi de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi
lucrătorii fără dreptate’. Acolo va fi plâns şi scrâşnirea
dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, şi pe Isaac, şi pe
Iacov, şi pe toţi prorocii întru Împărăţia lui
Dumnezeu, iar pe voi goniţi afară. Şi vor veni de la
răsărit şi de la apus, şi de la miazănoapte şi de la
miazăzi, şi vor şedea întru împărăţia lui Dumnezeu.
DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XVII, 12-19)
n vremea aceea, intrând El într-un sat, întâmpinară

pe El zece bărbaţi leproşi, care stătură departe, şi ei
ridicară glas, zicând: ’’Iisuse, Învăţătorule,
miluieşte-ne pe noi’’. Şi văzându-i, zise lor: ’’Mergeţi şi
vă arătaţi pe voi preoţilor’’. Şi pe când mergeau ei, se
curăţiră. Iar unul dintr-înşii, văzând că s-a vindecat,
se întoarse, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi
căzu cu faţa la picioarele Lui, mulţumind Lui. Şi acela
era samarinean. Şi răspunzând Iisus, zise: ’’Oare nu

zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au
găsit să se întoarcă, să dea slavă lui Dumnezeu, fără
numai acest străin de neam?’’ Şi zise lui: ’’Scoală-te de
mergi, credinţa ta te mântui’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
(VIII, 11-21)
n vremea aceea, ieşiră fariseii şi începură a se certa

cu El, cerşind de la El semn din cer, ispitind pe El.
Şi suspinând cu duhul Său, zise: ’’Pentru ce
neamul acesta caută semn? Adevăr zic vouă, de se va
da rudei acesteia semn’’. Şi lăsându-i pe ei, intrând
iar în corabie, merse de cealaltă parte. Şi uitară
ucenicii Lui să ia pâini şi mai mult de o pâine n-aveau
cu ei în corabie. Şi poruncea lor, zicând: ’’Căutaţi,
vedeţi să vă păziţi de aluatul fariseilor şi de aluatul lui
Irod’’. Şi se socoteau unul cu celălalt, zicând că ’’pâini
nu avem’’. Şi ştiind, Iisus zise lor: ’’Ce vă socotiţi că
pâini nu aveţi? Încă nu socotiţi, nici înţelegeţi? Aveţi
încă împietrită inima voastră? Ochi având nu vedeţi şi
urechi având nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte? Când
am frânt cele 5 pâini la cei 5000, câte coşuri pline de
fărâmituri aţi ridicat?’’ Ziseră Lui: ’’Doisprezece’’. ’’Şi
când am frânt cele şapte la cei 4000, câte coşuri pline
de fărâme aţi luat?’’ Ei ziseră: ’’Şapte’’. Şi zise lor:

’’Cum nu pricepeţi?’’
MARŢI
SFÂNTULUI DUH
(VIII, 22-26)
n vremea aceea, veni Iisus în Vithsaida; şi-i

aduseră Lui un orb şi rugară pe El ca să-l atingă pe
el. Şi prinzând mâna orbului, îl scoase pe el afară
din oraş şi, scuipând în ochii lui, punându-Şi mâinile
pe el, îl întrebă pe el dacă vede ceva. Şi ridicându-şi
ochii zise: ’’Văd pe oameni că umblă ca copacii’’. După
aceea iar puse mâinile pe ochii lui şi îl făcu iar pe el
să caute, şi se îndreptă şi văzu luminos pe toţi. Şi-l
trimise pe el la casa lui, zicând: ’’Nici în sat să nu
intri, nici să spui cuiva în sat’’.
MIERCURI

SFÂNTULUI DUH
(VIII, 30-34)
n vremea aceea, îi certă pe ucenici ca să nu spună

nimănui de El. Şi începu a învăţa pe ei că trebuie
Fiul Omului multe a păţi, şi a Se izgoni de bătrâni
şi de arhierei şi de cărturari şi a Se omorî şi după trei
zile a învia. Şi pe faţă grăia cuvântul. Şi apucându-L
pe El Petru, începu a-L certa. Iară El, întorcându-Se şi
văzând pe ucenicii Săi, certă pe Petru, zicând: ’’Mergi
înapoia Mea, satano, că nu gândeşti cele ale lui
Dumnezeu, ci cele ale oamenilor’’. Şi chemând
mulţimea împreună cu ucenicii Lui, zise lor: ’’Cine va
vrea după Mine să vină, să se lepede de sine, şi să ia
crucea lui şi să vină după Mine.
JOI
SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MARCU (IX, 10-15)
n vremea aceea, ţinură ucenicii întru ei cuvântul,

întrebându-se: ’’Ce este oare a se scula din morţi?’’
Şi întrebară pe El, zicând: ’’Dar de ce zic cărturarii
că se cade Ilie să vină mai înainte?’’ Iar El,
răspunzând, zise lor: ’’Iată, Ilie, venind mai înainte, va
tocmi toate. Şi cum este scris de Fiul Omului ca să
păţească multe şi să Se defaime. Ci zic vouă că şi Ilie
a venit şi-i făcură lui câte vrură, cum e scris asupra
lui’’. Şi venind către ucenici, văzu mulţime multă
împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei. Şi
îndată toată mulţimea, văzându-L pe El, se
înspăimântă şi, alergând, dădu mâna cu El.
VINERI

SFÂNTULUI DUH
EVANGHELIA DE LA MARCU (IX, 33-41)
n vremea aceea, veni Iisus în Capernaum. Şi fiind

în casă, întrebă pe ei: ’’De ce vă prigoneaţi pe cale?’’
Iar ei tăcură, că se prigonise pe cale unul cu altul,
cine ar fi mai mare între ei. Şi şezând, chemă pe cei
12 şi zise lor: ’’Cela ce vrea să fie cel dintâi, fi-va mai
apoi decât toţi şi tuturor slugă’’. Şi luând un copil, îl
puse pe el în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, zise lor:

’’Oricine va primi pe unul din aceşti copii în numele
Meu, pe Mine mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe
Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cela ce M-a
trimis pe Mine’’. Iar Ioan răspunse Lui, zicând:
’’Învăţătorule, văzut-am pe cineva întru numele Tău
scoţând dracii, carele nu vine după noi, şi l-am oprit
pe el, pentru că nu vine după noi’’. Iar Iisus zise: ’’Nu-
l opriţi pe el, că nu este nimeni care va face minuni în
numele Meu şi să poată curând grăi rău de Mine. Că
oricine nu este împotriva voastră, pentru voi este. Că
oricine va da vouă un pahar de apă în numele Meu,
căci ai lui Hristos sunteţi, adevăr grăiesc vouă,
nicicum nu-şi va pierde plata lui.
SÂMBĂTĂ

SFÂNTULUI DUH
(XIV, 1-11)
n vremea aceea, intră El într-o casă a unuia din

boierii fariseilor, sâmbăta, să mănânce pâine, şi ei
erau atenţi la El. Şi iată, un om bolnav de idropică
era înaintea Lui. Şi răspunzând Iisus, zise către
legiuitori şi farisei, zicând: ’’Oare se cuvine sâmbăta a
vindeca?’’ Iar ei tăcură. Şi apucându-l, îl vindecă pe el
şi-l lăsă. Şi răspunzând lor, zise: ’’Care din voi de-i va
cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va trage
numaidecât în zi de sâmbătă?’’ Şi n-au putut să-i

răspundă Lui despre acestea. Şi zicea pildă către
chemaţi, luând aminte cum alegeau şederile dintâi,
zicând lor: ’’Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu
sta la locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de
dânsul altul mai cinstit decât tine. Şi venind cel carele
şi pe tine şi pe acela a chemat, va zice ţie: ’Dă locul
acestuia!’ Şi atunci vei începe, cu ruşine, locul cel mai
de apoi a ţine. Ci, când vei fi chemat, mergi şi stai la
locul cel din jos, că, atunci când va veni cela ce te-a
chemat, îţi va zice ţie: ’Prietene, mută-te mai sus!’
Atunci îţi va fi cinste înaintea celor ce stau cu tine. Că
tot cela ce se va înălţa se va smeri, şi cela ce se va
pleca, se va înălţa’’.
DUMINICA
A TREIZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XVIII, 18-27)
n vremea aceea, întrebă pe El unul din boieri,

zicând: ’’Învăţătorule bun, ce să fac, ca viaţa
veşnică să moştenesc?’’ Şi zise Iisus lui: ’’Ce-Mi zici
bun? Nimeni nu e bun, fără numai unul Dumnezeu.
Poruncile le ştii: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu
mărturisi strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
ta’’. Iar el zise: ’’Acestea toate le-am păzit din tinereţile
mele’’. Iar auzind acestea Iisus, zise lui: ’’Încă una-ţi
lipseşte. Toate câte ai, vinde şi împarte săracilor şi vei
avea comoară în cer; şi vino de mergi după Mine’’. Iar
el, auzind acestea, foarte se întristă, că era bogat

foarte. Şi văzându-l pe el Iisus întristat fiind, zise:
’’Cum cu anevoie vor intra cei care au bani în
împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este cămila
prin urechile acului să treacă, decât bogatul întru
împărăţia lui Dumnezeu să intre’’. Iar cei care auziră
acestea ziseră: ’’Dar cine poate să se mântuiască?’’ Iar
El zise: ’’Cele ce nu se pot la oameni, se pot de la
Dumnezeu’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ
(IX, 42-50; X, 1-2)
is-a Domnul: şi oricine va sminti pe unul din

aceştia mici, care cred în Mine, mai bine îi este
lui de va sta piatră de moară împrejurul
grumajilor lui şi se va arunca în mare. Şi de te
sminteşte mâna ta, taie-o, şi mai bine îţi este ţie ciung
în viaţă să intri, decât, două mâini având, să intri în
gheenă, în focul cel nestins, unde viermele lor nu
moare şi focul nu se stinge. Şi de te va sminti piciorul
tău, taie-l pe el, mai bine îţi este ţie în viaţă să intri
şchiop, decât, două picioare având, să te bagi în
gheenă, în focul nestins, unde viermele lor nu moare
şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău,
scoate-l, mai bine îţi este ţie cu un ochi să intri întru
împărăţia lui Dumnezeu, decât, doi ochi având, să te

bagi în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi
focul nu se stinge. Că tot cu foc se va săra, şi toată
jertfa cu sare se va săra. Bună e sarea; iar sarea de se
va face nesărată, cu ce o veţi îndulci? Aveţi întru voi
sare şi vă veţi împăca unii cu alţii’’. Şi de acolo
sculându-Se, veni în hotarele Iudeii, de cealaltă parte
a Iordanului, şi se adună iar la El mulţime şi, cum
avea obiceiul, iară-i învăţa pe ei.
MARŢI
(X, 2-12)
n vremea aceea, apropiindu-se fariseii, întrebară pe

El: ’’Oare se cade bărbatului a-şi lăsa femeia?’’,
ispitindu-L pe El. Iar El, răspunzând, zise lor: ’’Ce
v-a poruncit vouă Moise?’’ Iar ei ziseră: ’’Moise a
rânduit să-i scrie carte de despărţire şi să o lase’’. Şi
răspunzând, Iisus zise lor: ’’Către năsilnicia inimii
voastre a scris vouă porunca aceasta. Iar din
începutul zidirii, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei
Dumnezeu. Drept aceea va lăsa omul pe tatăl său şi
pe mama sa şi se va lipi către femeia lui. Şi vor fi
amândoi un trup, încât de acum nu mai sunt doi, ci
un trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu
despartă’’. Şi în casă iar întrebară ucenicii Lui pe El
de acel lucru. Şi El zise: ’’Şi oricine-şi va lăsa femeia

lui şi va lua pe alta, preacurveşte cu ea. Şi femeia, de-
şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita după altul,
preacurveşte’’.
MIERCURI
(X, 11-16)
is-a Domnul: ’’Şi oricine-şi va lăsa femeia lui şi va

lua pe alta, preacurveşte cu ea. Şi femeia, de-şi
va lăsa bărbatul ei şi se va mărita după altul,
preacurveşte’’. Şi-i aduseră Lui copii, ca să Se atingă
de ei, iar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Şi
văzând Iisus, nu-I păru bine şi zise lor: ’’Lăsaţi copii
să vină la Mine şi nu-i opriţi pe ei, că a unora ca
aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr grăiesc
vouă, că oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu
precum copilul, nu va intra întru ea’’. Şi, luându-i în
braţe, Îşi puse mâinile pe ei şi-i blagoslovi.
JOI
(X, 17-27)
n vremea aceea, ieşind El în cale, alergă spre El

cineva şi, îngenunchind înaintea Lui, întreba pe El:
’’Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică?’’ Iar Iisus zise lui: ’’Ce-Mi zici bun? Nimeni
nu este bun fără numai unul Dumnezeu. Ştii
poruncile: nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu
mărturisi strâmb, nu păgubi, cinsteşte pe tatăl tău şi
pe mama ta’’. Iar el, răspunzând, zise Lui:
’’Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile
mele’’. Iar Iisus, căutând spre el, îl îndrăgi şi-i zise lui:
’’Încă una-ţi lipseşte: mergi, câte ai vinde şi dă
săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi vino de umblă
după Mine, luându-ţi crucea’’. Iar el, întristându-se
pentru cuvânt, se duse mâhnit, că avea multă avuţie.
Şi uitându-se Iisus împrejur, zise ucenicilor Lui:
’’Cum anevoie ceia ce au avuţii, întru împărăţia lui
Dumnezeu vor intra!’’ Iar ucenicii se mirau de
cuvintele Lui. Iar Iisus, răspunzând, iarăşi zise lor:
’’Fiilor, cum anevoie este celor ce nădăjduiesc prin
avuţii a intra întru împărăţia lui Dumnezeu. Mai lesne
este cămilei prin urechile acului a trece, decât
bogatului întru împărăţia lui Dumnezeu să intre’’. Iar
ei mai mult se mirară, zicând între ei: ’’Cine poate să
se mântuiască?’’ Iar Iisus, căutând spre ei, zise: ’’La
oameni fără putinţă este, dar nu la Dumnezeu, că

toate se pot lângă Dumnezeu’’.
VINERI
(X, 23-32)
is-a Domnul: ’’Cum anevoie ceia ce au avuţii,

întru împărăţia lui Dumnezeu vor intra!’’ Iar
ucenicii se mirau de cuvintele Lui. Iar Iisus,
răspunzând, iarăşi zise lor: ’’Fiilor, cum anevoie este
celor ce nădăjduiesc prin avuţii a intra în împărăţia
lui Dumnezeu. Mai lesne este cămilei prin urechile
acului a trece, decât bogatului întru împărăţia lui
Dumnezeu să intre’’. Iar ei mai mult se mirară, zicând
între ei: ’’Cine poate să se mântuiască?’’ Iar Iisus,
căutând spre ei, zise: ’’La oameni fără putinţă este,
dar la Dumnezeu nu, că toate se pot lângă
Dumnezeu’’. Şi începu Petru a zice Lui: ’’Iată, noi am
lăsat toate şi am venit după Tine’’. Şi răspunzând,
Iisus zise: ’’Adevăr grăiesc vouă, nu este nimeni carele
şi-a lăsat casa, sau fraţii, sau surorile, sau tată, sau
mama, sau femeia, sau feciorii, sau moşii pentru Mine
şi pentru Evanghelie, de nu va lua cu o sută de părţi
mai mult: acum, în vremea aceasta, case şi fraţi, şi
surori, şi mame şi feciori şi moşii cu goniri, şi în
veacul cel viitor viaţa veşnică. Că mulţi dintâi vor fi pe
urmă, şi cei de pe urmă întâi’’. Şi era pe cale, suindu-

se în Ierusalim, şi Iisus le mergea înainte. Şi se
înspăimântară şi mergând după El se temeau.
SÂMBĂTĂ
(XVI, 10-15)
is-a Domnul: ’’Cine-i credincios în puţin şi la

mult e credincios; şi cine-i nedrept în puţinel şi în
mult e nedrept. Deci de nu fuserăţi credincioşi
întru nedreptul mamona, cea adevărată cine va crede
vouă? Şi dacă nu fuserăţi credincioşi întru cel străin,
dar ce-i a voastră cine va da? Nici o slugă nu poate
sluji la doi domni, că sau pe unul îl va urî şi pe altul îl
va îndrăgi, sau de unul se va ţine, şi de celălalt va
huli. Nu veţi putea sluji lui Dumnezeu şi lui
mamona’’. Şi auzind acestea toate şi fariseii; iubitori
de argint fiind, îşi băteau joc de El. Şi zise lor: ’’Voi
sunteţi care vă îndreptaţi pe voi înaintea oamenilor,
iar Dumnezeu ştie inimile voastre; că cea înălţată la
oameni, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
DUMINICA
A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI
DUH
GLASUL CEL DE RÂND
LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÎND
(XVIII, 35-43)
n vremea aceea, când se apropie Iisus de Erihon,

un orb şedea lângă cale, cerşind. Şi, auzind
mulţime trecând, întreba ce va să fie aceasta? Şi-i
spuseră lui că trece Iisus Nazarineanul. Şi strigă
zicând: ’’Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă’’. Şi cei ce
mergeau înainte îl certau pe el ca să tacă, iar el mai
vârtos strigă: ’’Fiul lui David, miluieşte-mă’’. Şi stând
Iisus, porunci să-l aducă pe el la Sine; apropiindu-se

de El, întrebă pe dânsul, zicând: ’’Ce voieşti să-ţi fac?’’
Iar el zise: ’’Doamne, să văd’’. Şi Iisus zise lui: ’’Vezi!
Credinţa ta te mântui pe tine’’. Şi îndată văzu, şi
mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi toată
mulţimea văzând, dădură laudă lui Dumnezeu.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ
(X, 46-52)
n vremea aceea, ieşind Iisus din Erihon şi ucenicii

Lui şi mulţime multă, Vartimei orbul, fiul lui Timei,
şedea lângă cale, cerşind. Şi auzind că este Iisus
Nazarineanul, începu a striga şi a zice: ’’Fiul lui David,
Iisuse, miluieşte-mă!’’ Şi-l certau pe el mulţi ca să
tacă, iar el cu mult mai vârtos striga: ’’Fiul lui David,
miluieşte-mă!’’ Şi stând Iisus, le zise să-l cheme. Şi-l
chemară pe orb, zicând lui: ’’Îndrăzneşte, scoală, că te
cheamă’’. Iar el, lepădând veşmântul său, se sculă şi
veni la Iisus. Şi răspunzând, zise Iisus lui: ’’Ce voieşti
să-ţi fac?’’ Iar orbul zise Lui: ’’Învăţătorule, să văd’’.
Iar Iisus zise lui: ’’Mergi, credinţa ta te vindecă’’. Şi
îndată văzu şi mergea după Iisus pe cale.
MARŢI
(XI, 11-23)
n vremea aceea, intră în Ierusalim Iisus şi în

biserică şi, căutând împrejur la toate, fiind ceasul
de seară, ieşi în Vithania cu cei doisprezece. Şi a
doua zi, ieşind ei din Vithania, au flămânzit. Şi
văzând un smochin de departe având frunze, veni să
vadă, poate va afla ceva într-însul; şi dacă veni la el,
nimic nu află, fără numai frunzele, că nu era încă
vremea smochinelor. Şi, răspunzând, Iisus zise lui:
’’De acum niciodată nimeni din tine rod să nu
mănânce în veac’’. Şi auziră ucenicii Lui. Şi veniră
iarăşi în Ierusalim. Şi intrând Iisus în biserică, începu
a scoate pe cei ce vindeau şi cumpărau în biserică, şi
mesele schimbătorilor şi scaunele celor ce vindeau
porumbi le răsturnă. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte
vas prin biserică. Şi învăţa, zicând lor: ’’Oare nu este
scris: casa Mea casă de rugăciune se va chema, la
toate limbile? Iar voi aţi făcut-o pe ea peşteră
tâlharilor’’. Şi auziră cărturarii şi mai marii popilor. Şi
căutau cum L-ar pierde pe El, că se temeau de El,
căci toată mulţimea se mira de învăţătura Lui. Iar
când a fost seară, ieşi Iisus afară din oraş. Şi
dimineaţa trecând, văzură smochinul uscat din
rădăcină. Atunci, aducându-şi aminte, Petru zise Lui:
’’Ravvi, iată, smochinul pe care îl blestemaşi secă’’. Şi
răspunzând, Iisus zise lor: ’’Aveţi credinţa lui

Dumnezeu. Că adevăr grăiesc vouă, că cine ar zice
muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi
nu se va îndoi întru inima sa, ci să creadă că celea ce
va zice vor fi, fi-va lui orice va zice.
MIERCURI
(XI, 22-26)
is-a Domnul: că adevăr grăiesc vouă, că cine ar

zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în
mare, şi nu se va îndoi întru inima sa, ci să
creadă că celea ce va zice vor fi, fi-va lui orice va zice.
Drept aceasta zic vouă: Toate câte veţi cere, rugându-
vă, să credeţi că veţi lua şi vor fi vouă. Şi când staţi a
vă ruga, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl
vostru Cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre.
nu va ierta vouă greşalele voastre’’.
JOI
(XI, 27-33)
n vremea aceea, veniră iarăşi în Ierusalim. Şi, în

biserică umblând El, veniră la El mai marii popilor
şi cărturarii şi bătrânii. Şi ziseră Lui: ’’Cu ce putere
faci acestea? Şi cine Ţi-a dat Ţie această putere ca să
faci acestea?’’ Iar Iisus, răspunzând, zise lor: ’’Întreba-
voi şi Eu pe voi un cuvânt; să-Mi răspundeţi Mie, şi
Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
Botezul lui Ioan din cer era, sau de la oameni? Răs-
pundeţi-Mi!’’ Şi cugetară întru sine, grăind: ’’De vom
zice: ’Din cer’, va zice: ’Pentru ce dar n-aţi crezut lui?’
Ci de vom zice: ’De la oameni’’, se temeau de norod, că
toţi îl aveau pe Ioan că adevărat proroc era. Şi,
răspunzând, ziseră lui Iisus: ’’Nu ştim’’. Şi Iisus,
răspunzând, zise lor: ’’Nici Eu nu voi spune vouă cu
ce putere fac acestea’’.
VINERI
(XII, 1-12)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Un om sădi vie, şi

împrejur o îngrădi, şi săpă teasc, şi zidi turn, şi o
dădu lucrătorilor, şi se duse departe. Şi trimise la
lucrători slugă la vreme, ca să ia de la ei din roada
viei. Iar ei, prinzând pe el, îl bătură şi-l trimiseră
deşert. Şi iarăşi trimise către ei altă slugă; şi pe acela,
ucigându-l cu pietre, îi sparseră capul şi-l trimiseră
batjocorit. Şi iarăşi pe altul trimise, şi pe acela îl
omorâră; şi pe alţii mulţi, pe unii bătându-i, iar pe
alţii omorându-i. Deci având încă un fiu iubit al său,
trimise şi pe acela către ei, pe urmă zicând că ’Se vor
ruşina de fiul meu’. Iar lucrătorii ziseră întru sine că
’Acesta este moşteanul, veniţi să-l omorâm pe el şi a
noastră va fi moşia’. Şi prinzându-l pe el, îl omorâră
şi-l lepădară afară din vie. Ce va face dar domnul viei?
Va veni şi va pierde pe lucrători şi va da via altora.
Nici scrisoarea aceasta n-aţi citit: ’’Piatra care o
lepădară ziditorii, aceea fu în capul unghiului? De la
Domnul fu aceasta şi este minunată în ochii noştri’’.
Şi căutau pe El să-L prindă, dar se temură de
mulţime, că ei cunoscură că spre ei zice acea pildă. Şi
lăsându-L pe El, se duseră.
SÂMBĂTĂ
(XVII, 3-10)
is-a Domnul: feriţi-vă pe voi! De-ţi va greşi ţie

fratele tău, ceartă pe el, şi de se va pocăi, iartă
lui. Şi de şapte ori în zi de va greşi ţie şi de şapte
ori de se va întoarce la tine zicând: ’Mă căiesc’, iartă-i
lui’’. Şi ziseră apostolii Domnului: ’’Adaugă-ne
credinţă’’. Şi zise Domnul: ’’De aţi avea credinţă cât
un grăunte de muştar, aţi zice murului acestuia:
’Dezrădăcinează şi te sădeşte în mare’, şi v-ar asculta
pe voi. Carele dintre voi, având o slugă, arând sau
păscând, şi venind din câmp, îi va zice numaidecât:
’Vino de şezi? Şi oare nu-i va zice lui: ’Găteşte-mi ceva
să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi
mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi
tu’ ? Oare îi va răsplăti slugii aceleia căci făcu cele ce
i-au fost poruncite lui? Nu mi se pare. Aşa şi voi, când
faceţi toate cele ce-s poruncite vouă, să ziceţi: ’Slugi
netrebnice suntem, că ce suntem datori să facem, am
făcut’’’.
DUMINICA
A TREIZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH
GLASUL CEL DE RÂND
(XIX, 1-10)
n vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată un

om, chemându-se Zaheu, şi el era mai marele
vameşilor, şi acesta era bogat. Şi căuta să-l vadă pe
Iisus cine este, şi nu putea de mulţime, că era mic de
statură. Şi alergând înainte, se sui într-un smochin,
ca să-L vadă pe El, că pe acolo vroia să treacă. Şi cum
sosi la acel loc, uitându-se Iisus, îl văzu pe el şi zise
lui: ’’Zahee, grăbeşte de te coboară, că astăzi în casa
ta Mi se cade a rămâne’’. Şi grăbindu-se, coborî şi-L

primi pe El bucuros. Şi văzându-L, toţi cârteau,
zicând că la un om păcătos a intrat să poposească. Şi
stând Zaheu, zise către Domnul: ’’Iată, jumătate din
averile mele, Doamne le dau săracilor, şi, de am
năspăstuit ceva de-al cuiva, îl voi da împătrit.’’ Şi zise
către el Iisus, că: ’’Astăzi se făcu mântuirea casei
acesteia, pentru că şi el fecior al lui Avraam este. Că
veni Fiul Omului să caute şi să mântuiască pe cel ce
era pierdut’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ
(XII, 13-17)
n vremea aceea, trimiseră la El unii din farisei şi

din irodiani, ca să-L prindă pe El în cuvânt. Iar ei,
dacă veniră, ziseră Lui: ’’Învăţătorule, ştim că
adevărat eşti şi nu te îngrijeşti de nimic, că nu cauţi
în faţa oamenilor, ci în dreptate calea lui Dumnezeu
înveţi. Se cade a da dajdie împăratului sau nu? Vom
da sau nu vom da?’’ Iar El, ştiind făţărnicia lor, zise:
’’Ce Mă ispitiţi?’’ Aduceţi-Mi un ban să văd’’. Iar ei
aduseră. Şi zise lor: ’’Al cui este acest chip şi
inscripţia de pe el?’’ Iar ei ziseră Lui: ’’Ale cezarului’’.
Şi, răspunzând, Iisus zise lor: ’’Daţi ce e al lui cezar
lui cezar, şi lui Dumnezeu ale lui Dumnezeu’’. Şi se

mirară de El.
MARŢI
(XII, 18-27)
n vremea aceea, veniră la Iisus saducheii care zic

înviere să nu fie, şi întrebară pe El zicând:
’’Învăţătorule, Moise ne-a scris nouă că de-i va muri
cuiva fratele şi-i va rămâne femeia şi feciori nu va
lăsa, să ia fratele său femeia lui şi să ridice sămânţa
fratelui său. Şapte fraţi erau. Şi cel dintâi luă femeie
şi, murind, nu lăsă sămânţă. Şi al doilea luă pe ea, şi
muri, şi nici acela nu lăsă sămânţă. Şi al treilea tot
aşa. Şi o luară pe ea toţi şapte şi nu lăsară sămânţă.
Apoi după toţi muri şi femeia. Dar la înviere, când vor
învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toţi şapte au
avut-o pe ea femeie’’. Şi răspunzând, Iisus zise lor:
’’Oare nu pentru aceea vă rătăciţi, că nu ştiţi
scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Că, după ce
vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se
vor mărita, ci sunt ca îngerii care sunt în ceruri. Iar
de morţi, că vor învia, oare n-aţi citit în cartea lui
Moise cum îi grăi lui Dumnezeu din rug, zicând: ’’Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov’’? Nu este Dumnezeu al morţilor,

ci al viilor. Dar voi mult rătăciţi!’’
MIERCURI
(XII, 28-37)
n vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din

cărturari, auzindu-i pe ei prigonindu-se, văzând că
acelora bine le-a răspuns, întrebă pe El: ’’Care
porunca este mai întâi de toate?’’ Iar Iisus răspunse
lui că mai întâi de toate poruncile: ’’Auzi, Israile,
Domnul Dumnezeul nostru Domnul unul este, şi să
şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din
toată tăria ta. Aceasta e porunca dintâi. Şi a doua
asemenea ei: Să iubeşti pe vecinul tău ca pe tine. Mai
mare decât aceasta altă poruncă nu este’’. Atunci zise
Lui cărturarul: ’’Bine, Învăţătorule. Cu adevărat grăişi
că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. Şi
a iubi pe El din toată inima şi din tot cugetul şi din tot
sufletul şi din toată tăria şi a iubi pe vecinul ca pe
sine mai mult este decât toate arderile-de-tot şi
jertfele’’. Şi văzând pe el Iisus că cu înţelepciune
răspunse, zise lui: ’’Nu eşti departe de împărăţia lui
Dumnezeu’’. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe
pe El. Şi răspunzând, Iisus zicea, învăţând în biserică:
’’Cum zic cărturarii că Hristos este fiul lui David? Că

însuşi David zis-a în Duhul Sfânt: ’Zice Domnul
Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până când voi
pune pizmaşii Tăi scaun sub picioarele Tale’. Însuşi
dar David îi zice Lui Domn; şi de unde îi este lui
fecior?’’ Şi acea multă gloată îl asculta pe El cu
dulceaţă.
JOI
(XII, 38-44)
is-a Domnul: ’’Păziţi-vă de cărturarii cărora le

place a umbla în podoabe şi închinăciune în
târguri, şi şederile întâi în soboare şi şederi mai
înainte la ospeţe, care înghit casele văduvelor şi cu
prilej îndelung rugăciune făcând; aceştia vor lua mai
grea judecată’’. Şi şezând Iisus drept vistierie, privea
cum arunca mulţimea bani în cutie. Şi mulţi bogaţi
aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, aruncă doi
bănuţi, ce este un codrant. Şi chemând pe ucenicii
Lui, zise lor: ’’Adevăr zic vouă că această văduvă
săracă mai mult aruncă decât toţi cei ce aruncară în
sicriu. Că toţi din prisoseala lor au aruncat, iar
aceasta, din lipsa ei, tot cât a avut a aruncat, toată
avuţia ei’’.
VINERI
(XIII, 1-8)
n vremea aceea, ieşind El din biserică, zise Lui unul

din ucenicii Săi: ’’Învăţătorule, vezi ce feluri de
pietre-s şi ce feluri de zidiri!’’ Şi Iisus, răspunzând,
zise lui: ’’Vezi această zidire mare? Nu se va lăsa
piatră pe piatră care să nu se risipească’’. Şi şezând El
în Muntele Măslinilor, în faţa bisericii, întrebară pe El,
deosebi, Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei: ’’Spune nouă
când vor fi acestea? Şi care e semnul când se vor
sfârşi toate acestea?’’ Iar Iisus, răspunzând lor,
începu a zice: ’’Căutaţi nimeni pe voi să nu vă înşele.
Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând că Eu sunt,
şi pe mulţi vor amăgi. Iar când veţi auzi oşti şi veşti de
oşti, nu vă tulburaţi, că se cade să fie acestea, ci încă
nu va fi sfârşitul. Că se va ridica limbă peste limbă şi
împărăţie peste împărăţie şi vor fi cutremure pe
alocuri şi va fi foamete şi tulburări – începuturile
durerilor acestea.
SÂMBĂTĂ
(XVIII, 2-8)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Era într-un oraş un

judecător, de Dumnezeu netemându-se şi de om
neruşinându-se. Iar în oraşul acela, era o femeie
văduvă şi veni la el zicând: ’Izbândeşte-mă de pârâşul
meu’’. Şi nu vru multă vreme, însă după aceea zise
întru sine: ’’Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de om
nu mă ruşinez, pentru că-mi face supărare văduva
aceasta, izbândi-voi pe ea, ca nu până în sfârşit
venind să-mi facă supărare’. Zise Domnul: ’Auziţi ce
zice judecătorul nedreptăţii!’ Iar Dumnezeu oare nu va
face izbânda aleşilor Lui, care strigă la El ziua şi
noaptea, şi îndelungând mânia peste ei? Zic vouă că
va face izbânda lor de îndată.’’
DUMINICA
A TREIZECI ŞI TREIA A VAMEŞULUI ŞI A
FARISEULUI
GLASUL CEL DE RÂND
(XVIII, 10-14)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Doi oameni merseră

în biserică să se roage, unul din ei era fariseu şi
altul vameş. Fariseul stând drept, aşa se ruga:
’’Doamne, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi
oameni jefuitori, nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest
mitarnic. Postesc de două ori în săptămână, dau a
zecea parte din toate câte câştig’’. Iar vameşul,
departe stând, nu vroia nici ochii să-i ridice către cer,

ci îşi bătea pieptul lui zicând: ’’Doamne, iartă mie
păcătosului!’’ Zic vouă că mai îndreptat coborî acesta
la casa lui decât acela, că tot cela ce se înalţă pe sine,
se va smeri, iar cela ce se smereşte pe sine, se va
înălţa’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI
(XIII, 9-13)
is-a Domnul către ucenicii Săi: ci vă păziţi voi

înşivă, că vă vor da pe voi în sfaturi şi pe la
soboare bătuţi veţi fi şi înaintea dregătorilor şi
împăraţilor veţi sta, pentru Mine, întru mărturie lor.
Şi la toate limbile trebuie mai înainte să se
propovăduiască Evanghelia. Iar când vă vor duce pe
voi dându-vă soboarelor, nu vă îngrijiţi mai înainte ce
veţi grăi, nici vă învăţaţi, ci ceea ce se va da vouă într-
acel ceas aceea grăiţi. Că nu veţi fi voi aceia ce grăiţi,
ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate spre moarte şi
tată pe fecior şi se vor scula feciorii asupra părinţilor
şi-i vor omorî pe ei. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru
numele Meu; iară cela ce va răbda până în sfârşit,
acela se va mântui.
MARŢI
(XIII, 14-23)
is-a Domnul: iar când veţi vedea urâciunea

pustiirii, care este zisă de Daniil prorocul, stând
unde nu se cade (cela ce va citi să înţeleagă),
atunci cei care vor fi în Iudea să fugă la munţi. Şi cela
ce va fi în pod să nu se coboare în casă, nici să intre
să ia ceva din casa lui. Şi cel în câmp fiind să nu se
întoarcă înapoi să ia veşmântul lui. Iar vai de cele ce
vor avea în pântece şi de cele ce alăptează în zilele
acelea! Ci vă rugaţi să nu fie fuga voastră iarna. Că
vor fi în zilele acelea necaz carele n-a fost din
începutul zidirii, pe care a zidit-o Dumnezeu, până
acum şi nici nu va mai fi. Şi de n-ar fi scurtat
Dumnezeu zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul,
ci pentru cei aleşi, care au ales, a scurtat zilele acelea.
Şi atunci de ar zice vouă cineva: Iată, aici e Hristos,
sau iată acolo, nu credeţi. Că se vor scula hristoşi
mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor da semne şi
minuni, ca să înşele şi pe cei aleşi, de-ar putea. Iară
voi vă păziţi. Iată, mai înainte vă spusei vouă toate.
MIERCURI
EVANGHELIA DE LA MARCU (XIII, 24-31)
is-a Domnul: în zilele acelea, după strânsoarea

aceea, soarele se va întuneca şi luna nu va da
lumina ei. Şi stelele cerului cădea-vor şi puterile
cele din ceruri se vor clătina. Şi atunci vor vedea pe
Fiul Omului venind în nori, cu putere multă şi slavă.
Şi atunci va trimite pe îngerii Săi şi vor aduna pe cei
aleşi ai Săi din cele patru vânturi, de la marginea
pământului până la marginea cerului. Dar de la
smochin învăţaţi pilda: când va fi mlădiţa lui moale şi
înfrunzeşte, să ştiţi că aproape este vara. Aşa şi voi,
când veţi vedea acestea făcându-se, să ştiţi că
aproape este, la uşi. Adevăr grăiesc vouă că nu va
trece ruda aceasta până nu vor fi acestea toate. Cerul
şi pământul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor trece.
JOI

EVANGHELIA DE LA MARCU (XIII, 31-37, XIV, 1-2)
is-a Domnul: cerul şi pământul vor trece, iar

cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua aceea şi
ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii care sunt
în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl. Vedeţi, privegheaţi
şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vremea. Ca un om
ce se duce departe lăsându-şi casa lui şi dând puterea
slugilor lui şi fiecăruia lucrul lui, şi portarului porunci

să privegheze. Drept aceea privegheaţi (că nu ştiţi
când va veni domnul casei: seara, sau la miezul
nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţă), ca
nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind.
Iar cele ce zic vouă, tuturor zic: Privegheaţi!’’ După
două zile erau Paştile şi Azimele. Şi căutau mai-marii
popilor şi cărturarii cum pe El, cu înşelăciune
prinzându-L, să-L omoare. Şi ziceau: ’’Nu în praznic,
ca să nu fie gâlceavă norodului’’.
VINERI
(XIV, 3-9)
n vremea aceea, fiind Iisus în Vithania, în casa lui

Simon leprosul, şezând El, veni o femeie având un
vas de mir de nard de credinţă, de mult preţ, şi,
sfărâmând vasul, îl vărsă pe capul Lui. Şi era unii de
le părea rău întru sine şi ziceau: ’’Pentru ce se făcu
această pagubă a mirului? Că s-ar fi putut vinde
acesta în mai mult de 300 de dinari şi să se dea
săracilor’’. Şi o certau ei. Iar Iisus zise: ’’Daţi-i pace.
Ce o supăraţi pe ea? Bun lucru făcu cu Mine. Că în
toată vremea săracii îi aveţi cu voi şi, când veţi vrea,
puteţi face lor bine, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea.
Aceasta ce a avut, a făcut: apucă înainte să ungă
trupul Meu, spre îngropare. Adevăr grăiesc vouă,
oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată

lumea, şi ce a făcut aceasta, se va zice, întru
pomenirea ei’’.
SÂMBĂTĂ
(XX, 46-47; XXI, 1-4)
is-a Domnul: ’’Păziţi-vă de cărturari, de cei ce vor

să umble în podoabe, şi iubesc închinăciunile
prin târguri, şi şederile dintâi la adunări, şi
şederile dintâi la cină, care mănâncă casele văduvelor
şi cu prilej lung fac rugăciune; aceştia vor lua mai
multă osândă’’. Căutând, văzu pe cei bogaţi,
aruncând darurile lor în vistieria templului. Văzu şi
pe o văduvă oarecare şi săracă aruncând doi bănuţi.
Şi zise: ’’Adevărat zic vouă că văduva cea săracă mai
mult decât toţi a aruncat. Că toţi aceştia din ceea ce le
prisoseşte lor aruncară daruri lui Dumnezeu, iară
aceasta, dintru lipsa ei, toată avuţia ce o avea o
aruncă’’.
DUMINICA
FIULUI RISIPITOR
GLASUL CEL DE RÂND
(XV, 11-32)
is-a Domnul pilda aceasta: ’’Un om avea doi

feciori. Şi zise cel mai tânăr din ei tatălui său:
’Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie’. Şi
împărţi lor avuţia. Şi nu după multe zile, adunând
toate, feciorul cel mai mic se şi duse într-o ţară
departe şi acolo risipi avuţia lui, vieţuind. Şi cheltuind
el toate, veni foamete mare în ţara aceea şi el începu a
se lipsi. Şi merse de se lipi de un locuitor al acelui
ţinut, şi-l trimise pe el în câmpul său să pască porcii.

Şi poftea să-şi umple pântecele său de roşcovele ce le
mâncau porcii, şi nimeni nu-i dădea lui. Deci,
venindu-şi în fire, zise: ’’Câţi năimiţi ai tatălui meu se
satură de pâine, iar eu pier de foame! Scula-mă-voi şi
mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice lui: ’Tată, greşit-
am spre cer şi înaintea ta. Şi de-acum nu sunt
vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din
năimiţii tăi’. Şi sculându-se, veni către tatăl lui; şi
fiind el încă departe, îl văzu pe el tatăl lui şi i se făcu
milă; şi, alergând, căzu peste grumajii lui şi-l sărută
pe el. Şi-i zise lui feciorul: ’Tată, greşit-am spre cer şi
înaintea ta, şi de-acum nu sunt vrednic să mă
numesc fiul tău’. Şi zise tatăl către slugile sale:
’Aduceţi podoaba cea dintâi şi-l îmbrăcaţi pe el, şi
daţi-i inel în mâna lui, şi încălţăminte în picioare. Şi,
aducând viţelul cel hrănit, înjunghiaţi-l şi, mâncând,
să ne veselim; că acest fiu al meu era mort şi a înviat,
şi pierdut era şi s-a aflat’’. Şi începură a se veseli. Iar
feciorul cel mai mare era în câmp şi, venind, se
apropie de casă, şi auzi cântece şi jocuri. Şi chemând
pe unul din feciori, întrebă ce să fie acestea. Iar el zise
lui: ’Fratele tău a venit şi i-a înjunghiat tatăl tău
viţelul cel îngrăşat, căci sănătos l-a primit pe el’. Şi se
mânie şi nu vru să intre; iar tatăl lui, ieşind, îl ruga pe
el. Iar el, răspunzând, zise tatălui său: ’Iată, de atâţia
ani slujesc ţie şi niciodată porunca ta n-am trecut, şi
mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc
cu prietenii mei. Iar când fiul tău acesta, carele
mâncă avuţia ta cu curvele, veni, înjunghiaşi lui
viţelul cel îngrăşat’. Iar el zise lui: ’Fiule, tu în toată
vremea eşti cu mine, şi toate ale mele ale tale sunt. Se

cădea a ne veseli şi a ne bucura, căci fratele tău
acesta mort era şi învie, şi pierdut era şi se află’’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE
(XI, 1-11)
n vremea aceea, când se apropiară de Ierusalim, la

Vithfaghi şi Vithania, către Muntele Măslinilor,
trimise Iisus pe doi din ucenicii Lui, şi zise lor:
’’Mergeţi în acel sat ce e în preajma voastră şi, îndată
intrând într-însul, veţi afla un mânz legat, pe carele
nimeni din oameni n-a şezut. Dezlegându-l pe el,
aduceţi-l. Şi de-ar zice vouă cineva: ’De ce faceţi
aceasta?’, ziceţi că Domnului îi trebuie şi numaidecât
îl va trimite aici’’. Deci merseră şi aflară mânzul, legat
lângă uşă, afară la răspântia drumului, şi-l dezlegară
pe el. Şi unii din cei care stăteau acolo ziseră lor: ’’Ce
faceţi de dezlegaţi mânzul?’’ Iar ei ziseră lor cum le
poruncise Iisus, şi-i lăsară pe ei. Şi aduseră mânzul la
Iisus şi puseră pe el veşmintele lor şi şezu pe el. Iar
mulţi aşternură veşmintele lor pe cale, iar alţii tăiau
stâlpări din copaci şi le aşterneau pe cale. Şi cei ce
mergeau înainte şi cei din urmă strigau, grăind:
’’Osanna! Blagoslovit Cel ce vine întru numele
Domnului! Blagoslovită împărăţia care vine întru
numele Domnului părintelui nostru David! Osanna
întru înălţime!’’ Şi intră în Ierusalim Iisus şi în

biserică şi, căutând împrejur toate, fiind ceasul de
seară, ieşi în Vithania cu cei doisprezece.
MARŢI
(XIV, 10-42)
n vremea aceea, Iuda Iscariotis, unul din cei

doisprezece, merse către mai marii popilor, ca să-L
vândă pe El lor. Iar ei, auzind, se bucurară şi
făgăduiră lui să-i dea arginţi. Şi căuta cum cu prilej
să-L vândă. Şi în ziua dintâi a Azimelor, când jertfeau
Paştile, ziseră Lui ucenicii: ’’Unde vrei să mergem să
gătim, să mănânci Paştile?’’ Şi trimise doi din ucenicii
Lui şi zise lor: ’’Mergeţi în oraş şi vă va întâmpina pe
voi un om, purtând un vas cu apă; mergeţi după el. Şi
oriunde va intra, ziceţi-i stăpânului casei că
Învăţătorul zice: ’Unde este sălaşul unde voi mânca
Paştile cu ucenicii Mei?’ Şi acela va arăta vouă un
cerdac mare aşternut, gătit. Acolo gătiţi-ne nouă’’. Şi
merseră ucenicii Lui şi veniră în cetate şi aflară aşa
cum le zisese lor şi gătiră Paştile. Şi seară fiind, veni
Iisus cu cei doisprezece. Deci şezând ei şi mâncând,
zise Iisus: ’’Adevăr grăiesc vouă că unul din voi Mă va
vinde, cel ce mănâncă cu Mine’’. Iar ei începură a se
întrista şi a zice Lui, unul câte unul: ’’Să nu fiu eu?’’
Şi altul: ’’Să nu fiu eu?’’ Iar El, răspunzând, zise lor:
’’Unul din doisprezece, carele întinde cu Mine în blid.

Ci Fiul Omului va merge cum e scris pentru El; ci vai
omului aceluia de carele Fiul Omului Se va vinde. Mai
bine ar fi fost lui de nu s-ar fi născut omul acela’’. Şi
mâncând ei, luând Iisus pâine, blagoslovind, frânse şi
dădu lor şi zise: ’’Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul
Meu’’. Şi luând paharul, dând har, dădu lor şi băură
dintr-însul toţi. Şi zise lor: ’’Acesta-i sângele Meu, cel
al legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă. Adevăr
zic vouă că de acum nu voi bea din rodul viţei până în
ziua aceea când îl voi bea nou întru împărăţia lui
Dumnezeu’’. Şi lăudând, ieşiră în Muntele Măslinilor.
Şi zise Iisus lor că ’’Toţi vă veţi sminti în Mine, în
noaptea aceasta, că scris este: ’Bate-voi păstorul, şi se
vor risipi oile’. Ci după ce voi învia, voi merge mai
înainte de voi în Galilea’’. Iar Petru zise Lui: ’’De s-ar
şi sminti toţi, iar eu nu’’. Atunci zise lui Iisus: ’’Adevăr
zic ţie că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a
cânta cocoşul de două ori, de trei ori te vei lepăda de
Mine’’. Iar el mai vârtos zicea: ’’De mi-ar fi şi a muri cu
Tine, nicicum nu mă voi lepăda de Tine’’. Aşişderea
toţi ziceau. Şi veniră în locul ce se cheamă
Ghethsimani, şi zise ucenicilor Săi: ’’Staţi aici până
Mă voi ruga’’. Şi luă pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan cu
El şi începu a Se înspăimânta şi a Se îngrijora. Şi zise
lor: ’’Întristat e sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi
aici şi privegheaţi’’. Şi mergând înainte puţin, căzu la
pământ şi Se rugă ca, de ar fi cu putinţă, să treacă de
la El ceasul. Şi zicea: ’’Avva, Părinte, toate se pot Ţie,
treci de la Mine paharul acesta. Dar nu ce voiesc Eu,
ci ceea ce voieşti Tu’’. Şi veni şi-i află pe ei dormind. Şi
zise lui Petru: ’’Simone, dormi? Nu putuşi un ceas a

priveghea? Privegheaţi şi vă rugaţi, să nu intraţi în
bântuială, că duhul este poftitor, iar trupul este slab’’.
Şi iarăşi merse de Se rugă, acelaşi cuvânt zicând. Şi
întorcându-Se, îi află pe ei iarăşi dormind (că erau
ochii lor îngreunaţi), şi nu ştiau ce vor răspunde Lui.
Şi veni a treia oară şi zise lor: ’’Dormiţi de acum şi vă
odihniţi. Destul! Veni ceasul. Iată, Se dă Fiul Omului
în mâinile păcătoşilor. Sculaţi să mergem. Iată, cela ce
M-a vândut s-a apropiat’’.
MIERCURI
(XIV, 43-72; XV, 1)
n vremea aceea, îndată, încă grăind El, veni Iuda,

unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime multă cu
săbii şi lemne, de la arhierei şi cărturari şi bătrâni.
Şi dădu cela ce-L vânduse pe El semn lor, zicând: ’’Pe
Carele voi săruta, Acela este. Prindeţi-L pe El şi-L
duceţi cu pază’’. Şi venind numaidecât, se apropie de
El, zise Lui: ’’Ravvi, Ravvi!’’ Şi-L sărută pe El. Iar ei
puseră mâinile lor pe El şi-L prinseră. Iar unul din cei
ce stăteau scoase sabia, lovi pe sluga arhiereului şi-i
tăie lui urechea. Şi răspunzând, Iisus zise lor: ’’Ca la
un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi lemne, să Mă prindeţi. În
toate zilele am fost la voi în biserică, învăţând, şi nu
Mă prinserăţi. Ci ca să se împlinească scripturile’’. Şi
lăsându-L pe El, toţi fugiră. Iar un voinic tânăr

mergea după El, învelit fiind cu un cearşaf, peste
pielea goală, şi-l prinseră pe el tinerii. Iar el, lăsând
cearşaful, gol fugi de la ei. Şi îl duseră pe Iisus la
arhiereu şi se adunară la el toţi mai-marii popilor şi
bătrânii şi cărturarii. Iar Petru de departe mergea
după El, până înăuntru, la curtea arhiereului, şi era
şezând împreună cu slugile şi încălzindu-se la foc. Iar
mai-marii popilor şi tot sfatul căutau spre Iisus
mărturie ca să-L omoare pe El, şi nu aflau. Că mulţi
mărturiseau spre El strâmb şi nu se potriveau
mărturiile. Atunci unii, sculându-se, mărturisiră
strâmb asupra Lui, zicând că: ’’Noi l-am auzit pe El
zicând că ’Eu voi surpa biserica aceasta cea făcută cu
mâna şi în trei zile alta, nefăcută cu mâna, voi zidi’’’.
Şi nici aşa nu era asemenea mărturia lor. Şi,
sculându-se popa cel mare în mijloc, întrebă pe Iisus,
zicând: ’’Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia
asupra Ta?’’ Iar El tăcea şi nimic nu răspundea. Şi
iară-L întrebă pe El arhiereul şi zise Lui: ’’Tu eşti
Hristos, Fiul Celui blagoslovit?’’ Iar Iisus zise: ’’Eu
sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta
puterii şi venind asupra norilor cerului’’. Iar arhiereul,
rupându-şi veşmintele sale, zise: ’’Ce ne mai trebuie
nouă mărturie? Auzit-aţi hulele; ce vă pare vouă?’’ Iar
ei toţi îl judecară pe El a fi vinovat morţii. Şi începură
unii a-L scuipa pe El şi a acoperi faţa Lui şi a-L bate
peste obraz pe El şi a zice Lui: ’’Proroceşte!’’ Şi slugile
Îl băteau cu palmele peste obraz. Şi fiind Petru în
curte jos, veni una din slujnicele arhiereului. Şi
văzându-l pe Petru încălzindu-se, uitându-se spre el,
zise: ’’Şi tu erai cu Nazarineanul Iisus’’. Iar el se

lepădă, zicând: ’’Nu ştiu, nu ştiu ce grăieşti tu’’. Şi ieşi
afară înaintea curţii; şi cocoşul cântă. Şi slujnica,
văzându-l pe el, iar începu a zice celor ce stăteau
acolo că ’’Acesta dintr-înşii este’’. Iar el iarăşi se
lepădă. Şi peste puţintel timp iarăşi cei ce stăteau
ziseră lui Petru: ’’Cu adevărat din ei eşti, că galilean
eşti şi graiul tău seamănă’’. Iar el începu a se
blestema şi a se jura că ’’Nu-l ştiu pe omul acela de
care ziceţi’’. Şi a doua oară cântă cocoşul. Şi-şi aduse
aminte Petru de cuvântul pe care îl zisese lui Iisus, că
’’Mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, de trei ori
te vei lepăda de Mine’’. Şi a început să plângă. Şi
dimineaţa, numaidecât făcând sfat mai-marii popilor
cu bătrânii şi cărturarii şi cu tot sfatul, legându-L pe
Iisus, Îl duseră şi-L dădură lui Pilat.
JOI

(XV, 1-15)
n vremea aceea, numaidecât făcând sfat mai-marii

popilor cu bătrânii şi cărturarii şi cu tot sfatul,
legându-L pe Iisus, Îl duseră şi-L dădură lui Pilat.
Şi-l întrebă pe El Pilat: ’’Tu eşti împăratul jidovilor?’’
Iar El, răspunzând, zise lui: ’’Tu zici’’. Şi-L pârâră pe
El mult mai-marii popilor. Iar Pilat iarăşi îl întrebă pe
El, zicând: ’’Nu răspunzi nimic? Vezi câte mărturisesc
asupra Ta’’. Iar Iisus de-aici nimic nu răspunse, încât

se mira Pilat. Iar la praznic le elibera lor câte un legat,
pe care-l cereau. Şi era cel ce se chema Varavva, prins
cu cei împreună cu el tâlhar, legat care în zarvă
făcuse ucidere. Şi strigând mulţimea, începură a cere
să le facă cum pururea le făcea lor. Iar Pilat răspunse
lor, zicând: ’’Vreţi să-L eliberez vouă pe împăratul
jidovilor?’’ (Că ştia că pentru pizmă Îl dăduseră pe El
arhiereii). Iar arhiereii invitară mulţimea ca mai vârtos
pe Varavva să-L elibereze lor. Şi Pilat, răspunzând,
iarăşi zise lor: ’’Dar ce voiţi să-i fac acestuia căruia îi
ziceţi împăratul jidovilor?’’ Iar ei iarăşi strigară:
’’Răstigneşte-L pe El!’’ Iar Pilat zicea lor: ’’Ce rău a
făcut?’’ Iar ei mai vârtos au strigat: ’’Răstigneşte-L pe
El!’’ Iar Pilat, vrând să facă voia mulţimii, eliberă lor
pe Varavva şi dădu pe Iisus, bătându-L, ca să-L
răstignească.
VINERI

(XV, 22, 25; 33-41)
n vremea aceea, ostaşii îl duseră pe Iisus în locul

Golgothei, care se tălmăceşte ’’Locul Căpăţânilor’’.
Şi era ceasul al treilea şi răstigniră pe El. Şi fiind
ceasul al şaselea, întuneric se făcu peste tot pământul
până la al nouălea ceas. Şi în al nouălea ceas strigă
Iisus cu glas mare, zicând: ’’Eloi, Eloi, lamma
savahtani?’’, care se tălmăceşte: ’’Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu, la ce M-ai părăsit?’’ Şi unii din cei
care stăteau acolo, auzind, ziceau: ’’Iată, pe Ilie
strigă’’. Şi alergând unul şi umplând un burete de oţet
şi punându-l în trestie, Îi dădu să bea, zicând: ’’Lăsaţi
să vedem de va veni Ilie să-L pogoare pe El’’. Iar Iisus,
strigând cu glas mare, Îşi dădu duhul. Şi
catapeteasma bisericii se rupse în două, de sus până
jos. Şi văzând sutaşul care stătea în preajma Lui că
strigând aşa muri, zise: ’’Adevărat omul acesta Fiul lui
Dumnezeu era!’’ Şi erau şi femei de departe privind,
între care era Maria Magdalena şi Maria lui Iacov cel
mic şi mama lui Iosie şi Salomea, care şi când era în
Galileea merseră după El şi slujeau Lui, şi altele
multe care merseseră cu El în Ierusalim.
SÂMBĂTĂ
(XXI, 8-9, 25-27, 33-36)
is-a Domnul: ’’Căutaţi să nu vă înşelaţi; că mulţi

vor veni în numele Meu, zicând că ’Eu sunt’ şi
’Vremea s-a apropiat’. Deci nu mergeţi după ei.
Iar când veţi auzi războaie şi răzmeriţe, nu vă
înspăimântaţi, că se cad acestea a fi întâi, ci nu va fi
numaidecât sfârşitul. Şi vor fi semne în soare, şi în
lună, şi în stele, şi pe pământ tânguire păgânilor, cu
lipsă, sunând marea şi valul, dându-şi sufletul
oamenii de frică şi de aşteptarea celor ce vin în lume,

că puterile cerului se vor clătina. Şi atunci vor vedea
pe Fiul Omului, venind întru nori cu putere şi cu
slavă multă. Cerul şi pământul vor trece, dar
cuvintele Mele nicicum nu vor trece. Şi păziţi-vă pe
voi, ca nu cumva să se îngreuneze inimile voastre cu
ameţelile mâncării şi beţiilor şi cu grijile lumeşti, şi
ziua aceea fără veste va veni peste voi; căci, ca un laţ
va veni, peste toţi care stau pe faţa a tot pământul.
Privegheaţi dar în toată vremea, rugându-vă, ca să vă
învredniciţi a scăpa de acestea, de toate care vor veni,
şi să staţi înaintea Fiului Omului’’.
DUMINICA
GLASUL CEL DE RÂND
(XXV, 31-46)
ar când va veni Fiul Omului întru slava Lui, şi toţi

sfinţii îngeri cu El, atunci va sta pe scaunul slavei
Lui. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va
despărţi pe ei unul de altul, cum alege păstorul oile de
capre. Şi va pune oile de-a dreapta Lui, iar caprele de-
a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta
Lui: ’’Veniţi, blagosloviţii Părintelui Meu, moşteniţi
împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Că
am flămânzit şi Mi-aţi dat mâncare, însetat-am şi Mi-
aţi dat băutură, străin am fost şi M-aţi primit. Gol, şi

M-aţi îmbrăcat, bolnav şi M-aţi îngrijit, în temniţă am
fost şi aţi venit la Mine’’. Atunci răspunde-vor Lui
drepţii, zicând: ’’Doamne, când Te-am văzut flămând
şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat băutură?
Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit? Sau gol
şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav, sau
în temniţă şi am venit la Tine? Şi răspunzând
Împăratul zise lor: ’’Adevăr grăiesc vouă, întrucât aţi
făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi-
aţi făcut’’. Atunci va zice şi celor de-a stânga: ’’Duceţi-
vă de la Mine, blestemaţilor, în focul din veac, carele e
gătit diavolului şi îngerilor lui! Că am flămânzit şi nu
Mi-aţi dat mâncare, însetat-am, şi nu Mi-aţi dat
băutură. Străin am fost şi nu M-aţi primit, gol şi nu
M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi
cercetat’’. Atunci vor răspunde şi ei Lui zicând:
’’Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau
străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi n-am
slujit Ţie?’’ Atunci va răspunde lor zicând: ’’Adevăr
grăiesc vouă, întrucât n-aţi făcut unuia dintr-aceşti
fraţi mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge
aceştia în munca de veci, iar drepţii în viaţa veşnică’’.
LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ
(XIX, 29-40; XXII, 7-39)
n vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de

Vithaghi şi Vithania, la muntele ce se cheamă al
Măslinilor, trimise doi din ucenicii Lui, zicând:
’’Mergeţi în acel sat care este înaintea voastră, în care
intrând, veţi găsi un mânz legat, peste carele niciun
om niciodată n-a şezut. Dezlegând pe el, aduceţi-l. Şi
de v-ar întreba cineva pe voi: ’Pentru ce dezlegaţi
mânzul?’, aşa ziceţi-i lui că: ’Domnului îi trebuie’. Şi
mergând cei trimişi, aflară cum le zisese lor. Şi
dezlegând ei mânzul, ziseră domnii lui către ei: ’De ce
dezlegaşi mânzul?’ Iar ei ziseră: ’Domnului îi trebuie’.
Şi-l aduseră pe el la Iisus şi, aruncând veşmintele lor
peste mânz, suiră pe Iisus deasupra. Şi mergând El,
aşterneau veşmintele lor pe cale. Şi apropiindu-Se El
la poalele Muntelui Măslinilor, începu toată mulţimea
de ucenici, bucurându-se, a lăuda pe Dumnezeu cu
glas mare pentru toate puterile care le văzuse, zicând:
’’Blagoslovit Împăratul cel ce vine în numele
Domnului! Pace în cer şi slavă întru cele înalte!’’ Şi
unii din fariseii din mulţime ziseră Lui: ’’Învăţătorule,
ceartă pe ucenicii Tăi!’’ Şi răspunzând, zise lor: ’’Zic
vouă că: De vor tăcea aceştia, pietrele vor striga’’. Şi
veni ziua Azimelor, întru care se cădea să jertfească
Paştile. Şi trimise pe Petru şi pe Ioan, zicând:
’’Mergeţi, gătiţi nouă Paştile, ca să mâncăm’’. Iar ei
ziseră Lui: ’’Unde vei vrea să gătim?’’ Iar El zise către

ei: ’’Iată, intrând voi în cetate, vă va întâmpina pe voi
un om purtând un ulcior cu apă; mergeţi după el în
casa în care va intra, şi veţi zice stăpânului casei: ’’Îţi
zice ţie Învăţătorul: ’Unde este sălaşul de oaspeţi,
unde să mănânc Paştile cu ucenicii Mei’? Şi el va
arăta vouă un foişor mare, aşternut; acolo gătiţi’’.
Dacă merseră, aflară aşa cum le zisese lor, şi gătiră
Paştile. Şi când veni ceasul, şezu; şi cei 12 apostoli,
cu El. Şi le zise lor: ’’Cu poftă am poftit aceste Paşti să
mănânc cu voi, mai înainte de a pătimi Eu; că zic
vouă că de acum nu voi mânca dintru acestea până
nu se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu’’. Şi
luând paharul, dând laudă, zise: ’’Luaţi acesta şi-l
împărţiţi vouă. Că zic vouă că nu voi bea din rodul
viţei până nu va veni împărăţia lui Dumnezeu’’. Şi
luând pâinea, dând har, frânse şi dădu lor, zicând:
’’Acesta-i Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta
faceţi întru pomenirea Mea’’. Asemenea şi paharul,
după ce au cinat, zicând: ’’Acest pahar e Legea nouă,
în Sângele Meu, carele se varsă pentru voi. Însă iată,
mâna celui ce Mă vinde, cu Mine este la masă. Şi Fiul
Omului merge după cum îi e rânduit, ci vai omului
aceluia de carele se vinde’’. Atunci ei începură a se
întreba într-înşii cine ar fi dintre ei cel care va să facă
aceasta. Şi fu şi ceartă într-înşii, care li s-ar părea a fi
mai mare între ei. Iar El zise lor: ’’Împăraţii limbilor
domnesc pe ele şi cei ce biruiesc pe ele făcători de
bine se cheamă. Iar voi nu aşa, ci care-i mai mare
între voi, să fie ca cel mai mic, şi povăţuitorul, ca cela
ce slujeşte. Că cine e mai mare: cela ce şade sau cela
ce slujeşte? Oare nu cela ce şade? Iar Eu sunt, între

voi, ca cela ce slujeşte. Iar voi sunteţi cei care aţi
rămas cu Mine întru bântuielile Mele. Şi Eu vă
făgăduiesc vouă, cum făgădui Mie Tatăl Meu,
împărăţie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru
împărăţia Mea şi să staţi pe scaune, judecând
douăsprezece rude ale lui Israil’’. Zise Domnul:
’’Simon, Simon, iaca, satana v-a cerut pe voi să vă
cearnă ca grâul. Iar Eu mă rugai pentru tine, să nu
scadă credinţa ta; iar tu oarecând întorcându-te,
întăreşte pe fraţii tăi’’. Iar el zise Lui: ’’Doamne, cu
Tine gata sunt şi în temniţă, şi la moarte a merge’’. Iar
El zise: ’’Zic ţie, Petre: Nu va cânta astăzi cocoşul
până nu te vei lepăda de trei ori, cum că nu Mă ştii pe
Mine’’. Şi zise lor: ’’Când v-am trimis pe voi fără pungă
şi fără traistă şi încălţăminte, oare avut-aţi lipsă de
ceva?’’ Iar ei ziseră: ’’Nu, de nimic’’. Deci zise lor: ’’Iată,
acum cine are pungă să o ia, aşişderea şi traistă; şi
cela ce n-are, să-şi vândă haina lui şi să-şi cumpere
sabie. Că zic vouă că încă Scripturii acesteia i se cade
să se împlinească în Mine, care zice: ’Şi cu cei fără de
lege se socoti’, că şi cele pentru Mine sfârşit au’’. Iar ei
ziseră: ’’Doamne, iată două arme aici’’. Iar El zise lor:
’’Destule-s’’. Şi ieşind, merseră după obicei în Muntele
Măslinilor, şi merseră după El şi ucenicii Lui.
MARŢI
(XXII, 39-42, 45-71; XXIII, 1)
n vremea aceea, ieşind Iisus de la Cină, merse după

obicei în Muntele Măslinilor, şi merseră după El şi
ucenicii Lui. Şi sosind în acel loc, zise lor: ’’Rugaţi-
vă să nu intraţi în ispită’’. Atunci El Se depărtă de ei,
cât e o aruncătură de piatră, şi, îngenunchind, se
ruga, zicând: ’’Părinte, de vrei, să treacă paharul
acesta de la Mine, însă nu voia Mea, ci a Ta să fie’’. Şi
sculându-Se de la rugăciune, veni la ucenici, şi-i află
pe ei dormind de-ntristare. Şi zise lor: ’’Ce dormiţi?
Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în năpaste’’.
Iar încă grăind El, iată mulţimea, şi cela ce se chema
Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor; şi
se apropie către Iisus, să-l sărute pe El. Iar Iisus zise
lui: ’’Iudo, cu sărutare pe Fiul Omului vinzi?’’ Iar
văzând cei ce erau pe lângă El ce va să fie, ziseră Lui:
’’Doamne, îl lovim cu sabia?’’ Şi unul dintr-înşii lovi pe
sluga arhiereului şi-i tăie lui urechea cea dreaptă. Iar
Iisus, răspunzând, zise: ’’Lăsaţi, până aici’’. Şi
atingând urechea lui, îl vindecă pe el. Zise într-aceea
Iisus către cei ce veniseră spre El, mai-marii popilor,
şi voievozii bisericii, şi bătrânilor: ’’Ca la un tâlhar aţi
ieşit, cu săbii şi cu lemne. În toate zilele fiind Eu cu
voi în biserică, nu întinserăţi mâinile către Mine. Ci
acesta-i ceasul vostru şi puterea întunericului’’. Şi
prinzându-L pe El, Îl duseră şi-L băgară pe El în casa
arhiereului, iar Petru mergea după El pe departe. Iar

aţâţând foc în mijlocul curţii şi şezând ei împreună,
stătea Petru în mijlocul lor. Şi văzându-l pe el o
slujnică şezând către lumină, uitându-se spre el, zise:
’’Şi acesta cu El era’’. Iar el se lepăda, zicând: ’’Femeie,
nu-L ştiu pe El’’. Şi peste puţin timp, altul, văzându-l
pe el, zise: ’’Şi tu dintre ei eşti’’. Iar Petru zise:
’’Omule, nu sunt’’. Şi trecând ca un ceas, altul îl
înteţea, zicând: ’’Adevărat şi acesta cu El era, că-i
galilean’’. Iar Petru zise: ’’Omule, nu ştiu ce zici’’. Şi
îndată, încă grăind el, cântă cocoşul. Şi întorcându-
Se, Domnul căută spre Petru; şi-şi aduse aminte
Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, că ’Mai
înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de
Mine’. Şi ieşind afară Petru, plânse cu amar. Şi
oamenii care-l ţineau pe Iisus, batjocoreau pe El,
bătându-L. Şi acoperindu-L pe El, îl băteau peste
obraz şi-L întrebau pe El, zicând: ’’Proroceşte, cine
este cel care Te loveşte?’’ Şi altele multe hulind ziceau
de El. Şi făcându-se ziuă, adunară bătrânii oamenilor,
mai-marii popilor şi cărturarii şi îl duseră pe El în
soborul lor, zicând: ’’De eşti tu Hristos, spune nouă’’.
Şi zise lor: ’’De voi spune vouă, nu veţi crede, iar de vă
voi şi întreba, nu-mi veţi răspunde Mie, sau să Mă
sloboziţi. De acum va fi Fiul Omului şezând de-a
dreapta puterii lui Dumnezeu’’. Şi ziseră toţi: ’’Dar Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu?’’ Iar El zise către ei: ’’Voi ziceţi
că Eu sunt’’. Iar ei ziseră: ’’Ce ne mai trebuie încă
mărturie, că noi înşine auzim din gura Lui?’’ Şi
sculându-se toată mulţimea lor, îl duseră pe El la
Pilat.
JOI
(XXIII, 1-34, 44-56)
n vremea aceea, sculându-se toată mulţimea, Îl

duseră pe Iisus la Pilat. Începură a-L pârî pe El,
zicând: ’’Pe Acesta l-am aflat întorcând norodul
nostru şi oprind să dea dajdie împăratului,
chemându-Se pe Sine Hristos Împărat’’. Iar Pilat
întrebă pe El, zicând: ’’Tu eşti împăratul jidovilor?’’ Iar
El, răspunzând lui, zise: ’’Tu zici’’. Iar Pilat zise către
mai-marii popilor şi către mulţime: ’’Nicio vină nu aflu
în acest Om’’. Iar ei întărâtau, zicând că tulbură
oamenii, învăţând peste toată Iudeea, începând din
Galileea până aici. Iar Pilat, dacă auzi de Galileea,
întrebă: ’’Oare omul galilean este?’’ Şi înţelegând că
din biruinţa lui Irod este, trimise pe El la Irod, fiind şi
el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzând pe Iisus,
se bucură foarte, că de mult timp vroia să-L vadă pe
El, pentru că auzea multe despre El şi nădăjduia să
vadă vreun semn făcându-se de la El. Şi-L întreba pe
El cu cuvinte multe, iar El nimic nu răspundea lui. Şi
stăteau mai-marii popilor şi cărturarii pe faţă
pârându-L pe El. Şi, defăimându-L pe El Irod,
împreună, şi batjocorindu-L cu curtenii săi pe El,
îmbrăcându-L în veşmânt luminat, trimise pe El la
Pilat. Şi se făcură prieteni, Irod cu Pilat, într-acea zi,
unul cu celălalt, că mai înainte era între ei vrajbă. Iar
Pilat, chemând pe mai-marii popilor şi pe domni şi pe
oameni, zise către ei: ’’Mi-aţi adus pe Omul Acesta,

precum că tulbură oamenii şi, iată, eu înaintea
voastră întrebându-L, nicio vină n-am aflat în Omul
Acesta, din cele ce le pârâţi despre El. Şi nici Irod, că
v-am mânat pe voi la el, şi iată, nimic vrednic de
moarte nu este făcut de El. Deci certându-l pe El, Îl
voi elibera’’. Oricum, aveau obiceiul să le elibereze lor
la praznic câte unul. Şi striga toată mulţimea, zicând:
’’Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne nouă pe Varavva’’,
care era, pentru o ceartă oarecare ce o făcuse în
cetate şi pentru ucidere, pus în temniţă. Deci Pilat
iarăşi grăi, vrând să-l elibereze pe Iisus, iar ei strigau,
zicând: ’’Răstigneşte-L, răstigneşte-L pe El’’. Iar el a
treia oară zise lor: ’’Dar ce rău a făcut Acesta? Nicio
vină de moarte nu aflai întru El; iar certându-L pe El,
Îl voi elibera’’. Iar ei se aţâţau cu glasuri mari cerând
să-L răstignească pe El; şi se întăreau glasurile lor şi
ale mai-marilor popilor. Iar Pilat judecă să se facă
după pofta lor. Şi eliberă lor pe cel aruncat în temniţă
pentru ceartă şi ucidere, pe care îl cereau, iar pe Iisus
Îl dădu în voia lor. Şi dacă-L duseră pe El, apucându-l
pe unul Simon Chirineu ce venea din câmp, puseră
peste el crucea să o ducă după Iisus. Iar după El
mergea mulţime multă de oameni şi femei, care îl
plângeau şi jeleau pe El. Şi întorcându-Se Iisus către
ele, zise: ’’Fiicele Ierusalimului, nu plângeţi pentru
Mine, însă plângeţi pentru voi şi feciorii voştri. Că
iată, vor veni zilele în care vor zice: ’Ferice de cele
sterpe, şi de pântecele cele ce n-au născut, şi sânii
care n-au alăptat’. Atunci vor începe a zice măgurilor:
’Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ’Acoperiţi-ne pe noi!’
Că de fac acestea în lemnul cel umed, în cel uscat ce

se va face?’’ Împreună cu El duceau şi pe alţi doi
făcători de rău, ca să-i piardă. Şi când veniră la locul
care se cheamă Căpăţână, acolo răstigniră pe El şi pe
făcătorii de rău, unul de-a dreapta, iar altul de-a
stânga. Iar Iisus zicea: ’’Părinte, iartă lor, că nu ştiu
ce fac’’. Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric se
făcu peste tot pământul, până la al nouălea ceas, şi se
întunecă soarele şi se spintecă catapeteasma bisericii
prin mijloc. Şi strigând Iisus cu glas mare, zise:
’’Părinte, în mâinile Tale dau duhul Meu’’. Şi acestea
zicând, Îşi dădu duhul. Iar sutaşul, văzând ce fusese,
slăvi pe Dumnezeu, zicând: ’’Cu adevărat acest Om
drept era’’. Şi toată mulţimea care venise împreună la
acea privelişte, văzând cele ce s-au făcut, bătând
piepturile lor, se întoarseră. Şi toţi cunoscuţii Lui şi
femeile care veniseră după El din Galileea, stăteau
departe, văzând acestea. Şi iată, un bărbat, anume
Iosif, sfetnic fiind, om bun şi drept, acesta nu se
învoise cu sfatul şi cu lucrul lor, – din Arimatheea,
oraşul jidovilor – care şi acela aştepta împărăţia lui
Dumnezeu. Acesta, venind la Pilat, ceru trupul lui
Iisus. Şi pogorându-L pe El, Îl înveli în cearşaf şi-L
puse în mormântul ce era săpat în piatră, în care nu
era nimeni pus. Şi era ziua de vineri, şi se lumina
spre sâmbătă. Şi urmând şi femeile, care erau venite
cu El din Galileea, văzură mormântul şi cum a fost
pus trupul Lui. Şi întorcându-se, gătiră aromata şi
unsori scumpe; şi sâmbătă se odihniră, după
Poruncă.
SÂMBĂTĂ

(VI, 1-13)
is-a Domnul: luaţi aminte, milostenia voastră să

nu o faceţi înaintea oamenilor, ca să vadă ei;
altminteri, nu aveţi plată de la Tatăl vostru cel
din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa
înaintea ta, precum cei făţarnici fac în adunări şi prin
uliţe, ca să fie măriţi de către oameni; adevăr zic vouă
că-şi iau plata lor. Iar tu, făcând milostenie, să nu ştie
stânga ta ce face dreapta ta, ca să fie milostenia ta
într-ascuns şi Tatăl tău, Cel ce vede într-ascuns,
Acela va da ţie la arătare. Şi când te rogi, nu fi ca
făţarnicii, că întru adunări iubesc şi în unghiurile
uliţelor stând să se roage, ca să se arate oamenilor;
adevăr zic vouă că-şi iau plata lor. Iar tu, când te rogi,
intră în cămara ta şi, închizând uşa ta, roagă-te
Tatălui tău Celui dintr-ascuns şi Tatăl tău Cela ce
vede într-ascuns va da ţie la arătare. Şi, rugându-vă,
nu grăiţi mult ca păgânii, că le pare că întru multă
cuvântarea lor vor fi auziţi. Deci nu vă asemănaţi lor,
că ştie Tatăl vostru de cele vă trebuie vouă, mai
înainte de a le cere voi de la El. Drept aceea, aşa vă
rugaţi voi: ’Tatăl nostru cel din ceruri, sfinţească-se
numele Tău. Vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în
cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate
zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi lasă nouă datoriile
noastre, precum lăsăm şi noi datornicilor noştri. Şi să
nu ne duci pe noi în bântuială, ci ne izbăveşte pe noi

de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava
întru veci, amin!’
În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cuvioşi.

(XI, 27-30)
is-a Domnul: toate sunt Mie date de la Tatăl Meu

şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, numai Tatăl; nici
pe Tatăl nu-L cunoaşte cineva, fără numai Fiul, şi
cui va vrea Fiul să i-L arate. Veniţi către Mine, toţi cei
osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi
jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine că
blând sunt şi smerit cu inima şi veţi afla odihna
sufletelor voastre. Că jugul Meu e bun şi sarcina Mea
uşoară este.
DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ
GLASUL CEL DE RÂND
(VI, 14-21)
is-a Domnul: că, de veţi lăsa oamenilor greşalele

lor, lăsa-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc. Iar de
nu veţi lăsa oamenilor greşalele lor, nici Tatăl
vostru nu va lăsa vouă greşalele voastre. Şi când
postiţi, nu vă faceţi ca cei făţarnici, posomorâţi, că-şi
strică feţele lor, ca să se arate oamenilor postind:
adevăr zic vouă, că-şi iau plata lor. Iar tu, când
posteşti, unge capul tău şi-ţi spală faţa ta, ca să nu te
arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău celui într-

ascuns; şi Tatăl tău, Cel ce vede într-ascuns, va da ţie
la arătare. Nu vă adunaţi vouă comori pe pământ,
unde moliile şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi
le fură. Ci vă adunaţi vouă comoară în cer, unde nici
moliile, nici rugina nu o strică şi unde furii nu o sapă
şi nici n-o fură. Că, unde este comoara voastră, acolo
este şi inima voastră.
SĂ SE ŞTIE: Aici se sfârşesc Evangheliile de la Sfântul

Evanghelist Luca.
EVANGHELIILE
CARE SE CITESC SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA
ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
LUNI SEARA
(XXI, 8-36)
is-a Domnul: ’’Căutaţi să nu vă înşelaţi; că mulţi

vor veni în numele Meu, zicând că ’Eu sunt’ şi
’Vremea s-a apropiat’. Deci nu mergeţi după ei.
Iar când veţi auzi războaie şi răzmeriţe, nu vă
înspăimântaţi, că se cade acestea a fi întâi, ci nu va fi
numaidecât sfârşitul. Atunci – zicea lor – scula-se-va
limbă peste limbă, şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor
fi cutremure mari, pe alocuri, şi foamete, şi ciume, vor
fi spaime şi semne mari din cer vor fi. Iar mai înainte
de toate acestea, vor pune peste voi mâinile lor şi vă
vor goni, dându-vă prin soboare şi în temniţe, vă vor
duce pe la împăraţi şi pe la domni pentru numele
Meu. Şi se va istovi vouă întru mărturie. Puneţi drept
aceea în inimile voastre să nu vă gândiţi întâi cum veţi
răspunde, că Eu voi da vouă gură şi înţelepciune,
căreia nu-i vor putea sta, nici nu-i vor putea grăi
împotrivă toţi care se vor pune împotrivă vouă. Şi veţi
fi daţi de către părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii, şi de
prieteni, şi vor omorî pe unii din voi. Şi veţi fi urâţi de
toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va
pieri. Cu răbdarea voastră agonisiţi sufletele voastre.

Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti,
atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei
din Iudeea să fugă la munţi şi cei care-s în mijlocul lui
să se dea în laturi, şi cei din ţări să nu intre în el. Că
zilele izbândirii sunt acelea, ca să se plinească toate
carele-s scrise. Iar vai de cele ce au în pântece şi de
cele ce alăptează, în zilele acelea, că va fi nevoie mare
pe pământ şi mânie între oamenii aceştia. Şi vor
cădea în ascuţişul sabiei şi se vor robi la toate limbile,
şi Ierusalimul va fi călcat de păgâni până se vor
împlini vremile limbilor. Şi vor fi semne în soare, şi în
lună, şi în stele, şi pe pământ tânguire păgânilor, cu
lipsă, sunând marea şi valul, dându-şi sufletul
oamenii de frică şi de aşteptarea celor ce vin în lume,
că puterile cerului se vor clătina. Şi atunci vor vedea
pe Fiul Omului, venind întru nori cu putere şi cu
slavă multă. Deci începând acestea a fi, căutaţi în sus
şi ridicaţi capetele voastre, că se apropie răscumpăra-
rea voastră’’. Şi zise pildă către ei: ’’Vedeţi smochinul
şi toate lemnele: Când înfrunzesc, văzând voi, de la
sine ştiţi că-i aproape vara. Aşa şi când veţi vedea
acestea fiind, să ştiţi că aproape este împărăţia lui
Dumnezeu. Adevăr zic vouă că nu va trece ruda
aceasta până nu vor fi toate. Cerul şi pământul vor
trece, dar cuvintele Mele nicicum nu vor trece. Şi
păziţi-vă pe voi, ca nu cumva să se îngreuneze inimile
voastre cu ameţelile mâncării şi beţiilor şi cu grijile
lumeşti, şi ziua aceea fără veste va veni peste voi; căci,
ca un laţ va veni, peste toţi care stau pe faţa a tot
pământul. Privegheaţi dar în toată vremea, rugându-
vă, ca să vă învredniciţi a scăpa de acestea, de toate

care vor veni, şi să staţi înaintea Fiului Omului’’.
MARŢI SEARA
(VI, 1-13)
is-a Domnul: luaţi aminte, milostenia voastră să

nu o faceţi înaintea oamenilor, ca să vadă ei;
altminteri, nu aveţi plată de la Tatăl vostru cel
din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa
înaintea ta, precum cei făţarnici fac în adunări şi prin
uliţe, ca să fie măriţi de către oameni; adevăr zic vouă
că-şi iau plata lor. Iar tu, făcând milostenie, să nu ştie
stânga ta ce face dreapta ta, ca să fie milostenia ta
într-ascuns şi Tatăl tău, Cel ce vede într-ascuns,
Acela va da ţie la arătare. Şi când te rogi, nu fi ca
făţarnicii, că întru adunări iubesc şi în unghiurile
uliţelor stând să se roage, ca să se arate oamenilor;
adevăr zic vouă că-şi iau plata lor. Iar tu, când te rogi,
intră în cămara ta şi, închizând uşa ta, roagă-te
Tatălui tău Celui dintr-ascuns şi Tatăl tău Cela ce
vede într-ascuns va da ţie la arătare. Şi, rugându-vă,
nu grăiţi mult ca păgânii, că le pare că întru multă
cuvântarea lor vor fi auziţi. Deci nu vă asemănaţi lor,
că ştie Tatăl vostru de cele vă trebuie vouă, mai
înainte de a le cere voi de la El. Drept aceea, aşa vă
rugaţi voi: ’Tatăl nostru cel din ceruri, sfinţească-se
numele Tău. Vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în
cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate

zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi lasă nouă datoriile
noastre, precum lăsăm şi noi datornicilor noştri. Şi să
nu ne duci pe noi în bântuială, ci ne izbăveşte pe noi
de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava
întru veci, amin!’
MIERCURI SEARA
EVANGHELIA DE LA MARCU ŞI MATEI
(Marcu XI, 22-26; Matei VII, 7-8)
is-a Domnul către ucenicii Săi: ’’Aveţi credinţa lui

Dumnezeu. Că adevăr grăiesc vouă, că oricine ar
zice muntelui acestuia: ’’Ridică-te şi te aruncă în
mare, şi nu se va îndoi întru inima sa, ci să creadă că
celea ce va zice vor fi, fi-va lui orice va zice. Drept
aceea zic vouă: ’’Toate câte veţi cere, rugându-vă, să
credeţi că veţi lua şi vor fi vouă. Şi când staţi a vă
ruga, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl
vostru Cel din ceruri să ierte vouă greşelile voastre.
nu va ierta vouă greşelile voastre’’. Cereţi şi vi se va
da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă.
Că tot cel ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce
bate i se va deschide.
JOI SEARA
(VII, 7-11)
is-a Domnul: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi

veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă. Că tot cel
ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce bate i se
va deschide. Sau cine este dintre voi omul carele, de-i
va cere feciorul lui pâine, oare îi va da lui piatră? Şi
de-ar cere peşte, oare şarpe îi va da lui? Deci, fiind voi
răi, ştiţi daruri bune a da fiilor voştri, cu atât mai
mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor
ce cer de la El!
VINERI SEARA
(XV, 1-7)
is-a Domnul către ucenicii Săi: Eu sunt buciumul

viţei cel adevărat şi Părintele Meu lucrătorul este.
Toată viţa ce n-aduce roadă în Mine, o ridică pe
ea; şi toată care aduce roadă, o curăţeşte pe ea, ca
mai multă roadă să aducă. Acum voi curaţi sunteţi,
pentru cuvântul care l-am grăit vouă. Rămâneţi întru
Mine şi Eu întru voi. În ce chip viţa nu poate să
scoată roadă din ea, de nu va rămâne în bucium, aşa
nici voi, de nu veţi rămâne în Mine. Eu sunt
buciumul, voi viţele. Cela ce rămâne întru Mine şi Eu
întru el, acesta aduce roadă multă, căci fără de Mine
nu puteţi să faceţi nimic. De nu va rămâne cineva

întru Mine, s-a scos afară ca viţa şi se usucă, şi se
aduce şi în foc se bagă şi arde. De veţi rămâne întru
Mine şi graiurile Mele întru voi vor rămâne, orice veţi
vrea, veţi cere, şi se va face vouă.
SĂ SE ŞTIE: Din sâmbăta întâia a Sfântului şi Marelui Post,

se încep Evangheliile de la Sfântul Evanghelist Marcu, care ţin
până la Sfânta şi Luminata Duminică a Paştilor.
SFÂNTUL EVANGHELIST
MARCU
SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI
POST
(II, 23-28; III, 1-5)
n vremea aceea, trecând El sâmbăta prin

semănături începură ucenicii Lui, mergând, a
smulge spicele. Şi ziseră Lui fariseii: ’’Iată, ce fac
sâmbăta ce nu se cade?’’ Iar El zicea lor: ’’Oare
niciodată n-aţi citit ce-a făcut David când a avut lipsă
şi flămânzise el şi cei ce erau cu el? Cum intră în casa
lui Dumnezeu, pe vremea lui Aviathar arhiereul, şi
mâncă pâinile sfinte, carele nu se cădea a mânca, ci
numai popilor, şi dădu şi celor ce erau cu el?’’ Şi zise
lor: ’’Sâmbăta pentru om s-a făcut, nu omul pentru
sâmbătă’’. Drept aceea Fiul Omului domn e şi al

sâmbetei. Şi intră iarăşi în sinagogă şi era acolo un
om având mâna uscată. Şi-L păzeau pe El de-l va
vindeca sâmbăta, ca să-L defaime pe El. Şi zise
omului celui ce avea mâna uscată: ’’Scoală-te în
mijloc’’. Şi zise lor: ’’Se cade sâmbăta bine a face sau
rău a face, a mântui suflet sau a-l pierde?’’ Iar ei
tăceau. Şi căutând spre ei cu mânie, mâhnindu-Se de
împietrirea inimii lor, zise omului: ’’Întinde mâna ta’’.
Şi întinse şi se alcătui mâna lui sănătoasă ca şi
cealaltă.
În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Mucenicului

(XV, 17-27, XVI, 1-2)
is-a Domnul: acestea poruncesc vouă ca: Să vă


lui Dumnezeu.
DUMINICA
ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
GLASUL CEL DE RÂND
(I, 43-51)
n vremea aceea, a doua zi vru Iisus să iasă din

Galileea şi află pe Filip şi zise lui: ’’Vino după
Mine!’’ Şi era Filip de la Vithsaida, din cetatea lui
Andrei şi lui Petru. Află Filip pe Nathanail şi zise lui:
’’Pe Carele l-a scris Moise în Lege şi prorocii l-am aflat,
pe Iisus, feciorul lui Iosif, pe Cel de la Nazaret’’. Şi zise
lui Nathanail: ’’Din Nazaret poate ceva bun să fie?’’
Zise lui Filip: ’’Vino şi vezi’’. Văzu Iisus pe Nathanail
venind către El şi zise pentru el: ’’Vezi adevărat

israelitean, întru carele vicleşug nu este’’. Zise lui
Nathanail: ’’De unde mă ştii?’’ Răspunse Iisus şi zise
lui: ’’Mai înainte de a te striga Filip, fiind sub smochin
te-am văzut’’. Răspunse Nathanail şi zise Lui: ’’Ravvi,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Tu eşti Împăratul lui
Israil?’’ Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Căci am zis ţie:
’Văzutu-te-am dedesubtul smochinului’, crezi? Mai
mare decât acestea vei vedea’’. Şi zise lui: ’’Amin, amin
zic vouă: De-acum veţi vedea cerul deschis şi pe
îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste
Fiul Omului’’.
SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI
POST
(I, 35-44)
n vremea aceea, dimineaţa, foarte în noapte

sculându-Se, ieşi şi merse Iisus în loc pustiu şi
acolo Se ruga. Şi merseră după El Simon şi cei care
erau cu El. Şi aflându-L pe El, ziseră Lui că ’’toţi te
caută pe Tine’’. Şi grăi lor: ’’Umblaţi în satele şi în
oraşele ce-s mai aproape, ca să propovăduiesc şi
acolo, că pentru aceea am venit’’. Şi propovăduia în
sinagogile lor, în toată Galileea, şi dracii scotea. Şi
veni către El un stricat, rugându-L pe El şi
îngenunchind la El şi zicând Lui că ’’de vei vrea, poţi a
mă curăţi’’. Iar Iisus, milostivindu-Se, întinse mâna şi

atinse de el şi zise lui: ’’Voiesc, curăţeşte-te’’. Şi zicând
El, îndată se duse de la el stricăciunea şi se curăţi. Şi
răstindu-Se la el, numaidecât îl mână pe el. Şi zise
lui: ’’Caută nimănui nimic să nu spui, ci mergi de te
arată popii şi du, pentru curăţenia ta, ce a poruncit
Moise, întru mărturia lor’’.
În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei

morţi
(V, 24-30)

DUMINICA
A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
GLASUL CEL DE RÂND
(II, 1-12)
n vremea aceea, intră Iisus în Capernaum, după

câteva zile, şi se auzi că este în casă. Şi îndată se
adunară mulţi, încât nu mai puteau încăpea nici pe
lângă uşă, şi grăia lor cuvântul. Şi veniră la El,
aducând un slăbănog, fiind purtat de patru oameni.
Şi neputându-se apropia către El din cauza mulţimii,
descoperiră unde era casa şi, spărgând, coborâră

patul în carele zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus
credinţa lor, zise slăbănogului: ’’Fiule, iartă-se ţie
păcatele tale’’. Şi erau aici şezând unii din cărturari şi
cugetând întru inimile lor: ’’Ce grăieşte Acesta aşa
hule? Cine poate ierta păcatele, fără numai singur
Dumnezeu?’’ Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul
Său, că aşa cugetă întru sine, zise lor: ’’Ce cugetaţi
acestea întru inimile voastre? Care e mai lesne, a zice
slăbănogului: ’Iartă-ţi-se păcatele tale’, sau a zice:
’Scoală şi ia-ţi patul tău şi umblă’? Ci, ca să ştiţi că
are Fiul Omului puterea de a ierta păcatele pe
pământ’’, (zise slăbănogului): ’’Ţie zic: Scoală şi ia-ţi
patul tău şi mergi la casa ta’’. Şi îndată se sculă şi,
ridicându-şi patul, ieşi înaintea tuturor, încât se
mirau toţi şi lăudau pe Dumnezeu, zicând că
’’niciodată n-am văzut aşa’’.
În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Ierarhului

(X, 9-16)
is-a Domnul: Eu sunt uşa, prin Mine de va intra

cineva, se va mântui. Şi va intra şi va ieşi, şi
păşune va afla. Furul nu vine fără numai ca să
fure, şi să înjunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă
să aibă şi de prisosit să aibă. Eu sunt păstorul cel
bun. Păstorul cel bun sufletul lui pune pentru oi. Iar
năimitul şi cel ce nu e păstor, căruia nu sunt oile ale
lui, vede pe lupi venind, şi lasă oile şi fuge; şi lupul le

răpeşte pe ele şi risipeşte oile. Iar năimitul fuge, căci
năimit este, şi nu e grijă lui pentru oi. Eu sunt
păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi Mă cunosc
de ale Mele. În ce chip Mă cunoaşte Părintele, şi Eu
cunosc pe Părintele. Şi sufletul Meu pun pentru oi. Şi
alte oi am, carele nu sunt din staulul acesta. Şi acelea
trebuie Eu să le aduc, şi glasul Meu vor auzi şi se va
face o turmă, un păstor.
SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI
POST
(II, 14-17)
n vremea aceea, trecând Iisus, văzu pe Levi al lui

Alfeu şezând la vamă şi zise lui: ’’Vino după Mine’’
şi, sculându-se, merse după El. Şi când şedea El în
casa lui mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau cu Iisus şi cu
ucenicii Lui, că erau mulţi şi mergeau după El. Şi
văzându-L cărturarii şi fariseii pe El mâncând cu
vameşii şi cu păcătoşii, ziseră ucenicilor Lui: ’’Cum
mănâncă şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?’’ Şi,
auzind, Iisus zise lor: ’’N-au nevoie cei ce pot de
doctor, ci bolnavii. N-am venit să chem drepţii, ci
păcătoşii la pocăinţă’’.

morţi
(V, 24-30)

DUMINICA
A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
GLASUL CEL DE RÂND
(VIII, 34-38; IX, 1)
is-a Domnul ucenicilor Săi: ’’Cine va vrea după

Mine să vină, să se lepede de sine şi să ia crucea
lui şi să vină după Mine. Că cine va vrea să-şi
mântuiască sufletul lui, îl va pierde pe el; şi cine-şi va
pierde sufletul lui pentru Mine şi pentru Evanghelie,
acela îl va mântui pe el. Că ce va folosi omului de ar
dobândi lumea toată şi-şi va păgubi sufletul lui? Sau
ce schimb va da omul pentru sufletul lui? Că cine se
va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul

acesta preacurvar şi păcătos, şi Fiul Omului se va
ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu
îngerii cei sfinţi’’. Şi zicea lor: ’’Adevăr zic vouă că sunt
unii, din cei care stau aici, care nu vor gusta moartea
până când vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind
cu putere’’.
SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI
POST
(VII, 31-37)
n vremea aceea, iarăşi ieşind Iisus din hotarele

Tirului şi Sidonului, veni la Marea Galileiului, prin
mijlocul hotarelor Decapoleos. Şi-I aduseră Lui un
surd, grăind anevoie, şi rugară pe El să-Şi pună mâna
pe el. Şi luându-l pe el din mulţime într-o parte, puse
degetele Sale în urechile lui şi, scuipând, a atins de
limba lui. Şi căutând spre cer, suspină şi zise lui:
’’Effatha!’’, care este: ’’Deschide-te’’. Şi numaidecât se
deschiseră urechile lui şi se dezlegă legătura limbii lui
şi grăia drept. Şi le porunci lor ca nimănui să nu
spună; iar cu cât le poruncea lor mai mult, ei mai
vârtos strigau. Şi mai vârtos se mirau, zicând: ’’Toate
le-a făcut bine: face şi pe surzi a auzi şi muţii a grăi’’.

morţi
(V, 24-30)

DUMINICA
A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
GLASUL CEL DE RÂND
(IX, 17-32)
n vremea aceea, un om din mulţime zise lui Iisus:

’’Învăţătorule, am adus pe fiul meu la Tine, având
duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl zdrobeşte pe el şi
face spume şi scrâşneşte dinţii lui şi se usucă. Şi le-
am zis ucenicilor Tăi ca să-l scoată, şi n-au putut’’. Iar
El, răspunzând, zise lui: ’’O, rudă necredincioasă,
până când voi fi la voi? Până când voi suferi pe voi?
Aduceţi-l la Mine’’. Şi-l aduseră la El. Şi văzându-L pe
El, îndată duhul îl scutură pe el şi, căzând la pământ,

se tăvălea făcând spume. Şi întrebă pe tatăl lui: ’’Câtă
vreme este de când i s-a făcut lui aceasta? Iar el zise:
’’Din copilărie’’. Şi de multe ori şi în foc l-a aruncat, şi
în ape, ca să-l piardă pe el. Ci de poţi, ajută nouă,
fiindu-Ţi milă de noi’’. Iar Iisus zise lui: ’’De poţi crede,
toate se pot celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl
copilului, cu lacrimi zicea: ’’Cred, Doamne! Ajută
necredinţei mele’’. Deci văzând Iisus că năvăleşte
mulţimea, certă pe duhul cel necurat, zicând lui:
’’Duh mut şi surd, Eu ţie poruncesc: Ieşi dintr-însul şi
de-acum să nu mai intri într-însul!’’ Şi strigând şi
mult scuturând pe el, ieşi; şi se făcu ca un mort, încât
mulţimea zicea că a murit. Iar Iisus, prinzându-l de
mână, îl ridică pe el, şi se sculă. Şi intrând El în casă,
ucenicii Lui întrebară pe El: ’’Pentru ce noi nu l-am
putut scoate pe el?’’ Şi zise lor: ’’Acest fel cu nimic nu
poate să iasă, decât cu rugăciune şi cu post’’. Şi de
acolo ieşind, împreună mergeau prin Galileea, şi nu
vroia să-L ştie nimeni. Că învăţa pe ucenicii Săi şi
zicea lor că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor
şi-L vor omorî pe El şi, omorându-L, a treia zi va învia.
Iar ei nu înţeleseră cuvântul şi se temeau a-L întreba
pe El.
În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuviosului

(IV, 25; V, 1-12)
n vremea aceea, merseră după El gloate multe din

Galileea şi din Decapolias şi din Ierusalim şi din
Iudea şi de dincolo de Iordan. Şi văzând gloatele, Se
sui în măgură; şi şezând El, veniră către El ucenicii
Lui. Şi deschizând gura Sa, învăţa pe ei, zicând:
’’Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia
cerurilor! Fericiţi ceia ce plâng, că aceia se vor
mângâia! Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni
pământul! Fericiţi ceia ce flămânzesc şi însetoşează de
dreptate, că aceia se vor sătura! Fericiţi cei milostivi,
că aceia se vor milui! Fericiţi cei curaţi la inimă, că ei
vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi cei de pace făcători,
că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema! Fericiţi cei
goniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia
cerurilor! Fericiţi veţi fi când vor ocărî pe voi şi vă vor
goni şi vor zice tot cuvântul rău asupra voastră,
minţind pentru Mine! Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că
plata voastră multă e în ceruri, că aşa au gonit pe
prorocii mai înainte de voi!
SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI
POST
(VIII, 27-31)
n vremea aceea, ieşi Iisus şi ucenicii Lui în satele

Chesariei lui Filip; şi pe drum întreba pe ucenicii
Lui, zicând lor: ’’Cine-Mi zic oamenii că sunt?’’ Iar
ei răspunseră: ’’Ioan Botezătorul, şi alţii Ilie, iar alţii
unul din proroci’’. Şi El zise lor: ’’Dar voi cine-Mi ziceţi
că sunt?’’ Şi răspunzând, Petru zise Lui: ’’Tu eşti
Hristos’’. Şi-i certă pe ei ca să nu spună nimănui de
El. Şi începu a-i învăţa pe ei că trebuie Fiul Omului
multe a păţi şi a Se izgoni de bătrâni şi de arhierei şi
de cărturari şi a Se omorî şi după trei zile a învia.

morţi
(V, 24-30)


DUMINICA
A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
GLASUL CEL DE RÂND
(X, 32-45)
n vremea aceea, luând Iisus iar pe cei 12 apostoli,

începu lor a spune cele ce erau să i se întâmple Lui,
că, ’’Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului Se va
da arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor judeca pe El
spre moarte şi-L vor da pe El limbilor. Şi-L vor
batjocori pe El şi-L vor bate pe El şi-L vor scuipa pe El
şi-L vor omorî pe El şi a treia zi va învia’’. Şi veniră

către El Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedei, zicând:
’’Învăţătorule, voim ca orice vom cere să ne faci nouă’’
Iar El zise lor: ’’Ce voiţi să vă fac vouă?’’ Iar ei ziseră
Lui: ’’Dă-ne nouă ca să şedem unul de-a dreapta Ta,
altul de-a stânga Ta, întru slava Ta’’. Iar Iisus zise lor:
’’Nu ştiţi ce cereţi! Veţi putea bea paharul care Eu
beau şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă
botezaţi?’’ Iar ei ziseră Lui: ’’Vom putea’’. Iar Iisus zise
lor: ’’Paharul pe care Eu îl voi bea îl veţi bea, şi cu
botezul cu care Eu Mă voi boteza vă veţi boteza. Iar a
şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Meu nu este
Mie a da, ci celora ce s-au gătit’’. Şi auzind cei zece,
începură a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Iar Iisus,
chemând pe ei, zise lor: ’’Ştiţi că celor ce li se pare a
birui pe limbi domnesc pe ei şi mai marii lor îi
stăpânesc pe ei. Iar între voi nu va fi aşa, că cine va
vrea să fie mare între voi, să vă fie slugă vouă. Şi cela
ce va vrea să fie vouă întâiul, fi-va slugă tuturor. Că şi
Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească
şi să dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulţi’’.
În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuvioasei

Maria Egipteanca
(VII, 36-47)


SÂMBĂTA
SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR
(XI, 1-45)
n vremea aceea, era bolnav un oarecare Lazăr, de la

Vithania, din satul Mariei şi al Marthei, sora ei. Şi
era Maria ceea ce a uns pe Domnul cu mir şi a
şters picioarele Lui cu părul ei, al cărei frate, Lazăr,
bolea. Deci trimiseră către El, surorile, zicând:

’’Doamne, iată cela pe care-l iubeşti, boleşte’’. Şi
auzind Iisus, zise: ’’Această boală nu este spre moarte,
ci pentru mărirea lui Dumnezeu, ca să Se mărească
Fiul lui Dumnezeu prin ea’’. Şi iubea Iisus pe Martha,
şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, dacă auzi că boleşte,
rămase într-acelaşi loc două zile. Apoi, după aceasta,
zise ucenicilor: ’’Să mergem în Iudeea’’. Iarăşi ziseră
Lui ucenicii: ’’Ravvi, acum te căutau să Te ucidă cu
pietre jidovii, şi iarăşi mergi acolo?’’ Răspunse Iisus:
’’Oare nu doisprezece sunt ceasurile zilei? De va
umbla cineva ziua, nu se va poticni, că lumina lumii
acesteia vede, iar de va umbla cineva noaptea, se
poticneşte, căci lumina nu este întru el’’. Acestea zise,
şi după aceasta zise lor: ’’Lazăr, prietenul nostru, a
adormit, şi voi merge ca să-l deştept pe el’’. Deci ziseră
ucenicii Lui: ’’Doamne, de a adormit, se va mântui’’. Şi
zicea Iisus pentru moartea lui, iar acelora li se păru
că pentru adormirea somnului zice. Deci atunci zise
pe faţă: ’’Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi ca să
credeţi, căci nu eram acolo; ci ne ducem către el’’.
Deci zise Toma, cel ce se cheamă Geamăn, celor
dimpreună ucenici: ’’Să mergem şi noi ca să murim cu
El’’. Deci venind Iisus, află pe el 4 zile având în
groapă. Şi era Vithania aproape de Ierusalim ca vreo
15 stadii. Şi mulţi dintre jidovi au venit către Martha
şi Maria ca să le mângâie pe ele pentru fratele lor.
Deci Martha, dacă a auzit că Iisus vine, îl întâmpină
pe El, iar Maria şedea în casă. Deci zise Martha către
Iisus: ’’Doamne, de-ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi
murit. Căci şi acum stiu că, oricâte vei cere de la
Dumnezeu, va da Ţie Dumnezeu’’. Zise ei Iisus: ’’Se va

scula fratele tău!’’ Zise Lui Martha: ’’Ştiu că se va
scula la înviere, în ziua de apoi’’. Zise ei Iisus: ’’Eu
sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede întru Mine, chiar
de va şi muri, va trăi. Şi tot cel ce trăieşte şi crede în
Mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta?’’ Zise Lui:
’’Aşa, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce vine în lume’’. Şi acestea zicând,
se duse şi o strigă pe Maria, sora ei, pe ascuns zicând:
’’Învăţătorul a venit şi te strigă’’. Aceea, dacă auzi, se
sculă iute şi veni către El. Şi încă nu venise Iisus în
sat, ci era în locul unde l-a întâmpinat pe El Martha.
Deci jidovii care erau cu ea în casă şi o mângâiau pe
ea, văzând-o pe Maria că degrabă se sculă şi ieşi,
merseră după ea zicând: ’’S-a dus la mormânt ca să
plângă acolo’’. Deci Maria, dacă a venit unde era Iisus,
văzându-L pe El, a căzut la picioarele Lui zicând:
’’Doamne, de ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu’’.
Deci Iisus, dacă a văzut-o pe ea şi pe jidovii care
venise cu ea plângând, gemu cu duhul şi Se tulbură
întru Sine. Şi zise: ’’Unde l-aţi pus pe el?’’ Ziseră Lui:
’’Doamne, vino şi vezi!’’ Iisus lăcrimă. Deci ziceau
jidovii: ’’Cât de mult îl iubea pe el’’. Iar unii dintre ei
ziseră: ’’Nu putea Acesta, care a deschis ochii orbului,
să-l facă şi pe acesta să nu moară?’’ Deci Iisus iarăşi
gemând întru Sine, veni la mormânt. Şi era peşteră şi
piatra zăcea peste ea. Zise Iisus: ’’Ridicaţi piatra!’’ Zise
Lui sora celui mort, Martha: ’’Doamne, acum greu
miroase, pentru că de 4 zile este mort’’. Zise ei Iisus:
’’N-am zis ţie că, de vei crede, vei vedea mărirea lui
Dumnezeu?’’ Deci ridicară piatra unde zăcea mortul,
iar Iisus ridică ochii în sus şi zise: ’’Părinte,

mulţumescu-Ţi căci M-ai ascultat. Şi Eu ştiam că
pururea Mă asculţi, căci pentru gloata ce stă împrejur
am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis’’. Şi acestea
zicând, cu glas mare a strigat: ’’Lazăre, vino afară!’’ Şi
ieşi cel mort, legate fiindu-i picioarele şi mâinile cu
fâşii, şi faţa lui cu mahramă era legată. Zise lor Iisus:
’’Dezlegaţi-l pe el şi lăsaţi-l să meargă’’. Deci mulţi
dintre jidovii care au venit la Maria, văzând cele pe
care le-a făcut Iisus, au crezut în El.
DUMINICA FLORIILOR
LA UTRENIE
(XXI, 1-11; 15-17)
n vremea aceea, pe când se apropiau de Ierusalim

şi veniră în Visfaghi, către muntele Măslinilor,
atunci Iisus trimise doi ucenici, zicându-le lor:
’’Duceţi-vă în satul care este înaintea voastră şi
numaidecât veţi afla o asină legată şi mânzul cu ea;
dezlegând-o, aduceţi-o Mie. Şi de v-ar zice vouă cineva
ceva, îi veţi zice că Domnului îi trebuiesc acestea; şi
numaidecât le va trimite pe ele. Aceasta fu ca să se
împlinească cele ce s-au zis prin prorocul: ’’Ziceţi fetei
Sionului: ’Iată, împăratul tău vine la tine blând şi

şezând pe asin şi mânzul fiul celui de sub jug’’’. Şi
mergând ucenicii şi făcând precum le porunci lor
Iisus, aduseră asina şi mânzul şi-L puseră deasupra
lor. Iar mai multa gloată a aşternut veşmintele lor pe
cale, iar alţii frângeau stâlpări din copaci şi le
aşterneau pe cale. Iar gloatele care mergeau înainte şi
în spate strigau zicând: ’’Osana Fiului lui David,
blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului, osana
întru înălţimi!’’ Şi intrând El în Ierusalim, se
cutremură cetatea, zicând: ’’Cine este acesta?’’ Iar
mulţimea zicea: ’’Acesta este Iisus, prorocul cel din
Nazaretul Galileii’’. Şi văzând arhiereii şi cărturarii
minunile pe care le-a făcut şi copiii strigând în
biserică şi zicând: ’’Osana, Fiul lui David!’’, se
mâniară. Şi ziseră lui: ’’Auzi ce zic aceştia?’’ Iar Iisus
zise lor: ’’Aşa. Oare n-aţi citit niciodinioară că din gura
pruncilor şi sugătorilor ai întărit laudă?’’ Şi lăsându-i
pe ei, ieşi afară din oraş, în Vithania şi Se sălăşlui
acolo.
LA LITURGHIE
(XII, 1-18)
nainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în

Vithania, unde era Lazăr, cel ce fusese mort, pe
care-l înviase din morţi. Drept aceea, îi făcură Lui
cină acolo, şi Martha slujea, iar Lazăr era unul din cei
ce şedeau împreună cu El. Deci Maria, luând o litră

de mir de nard de credinţă, de mult preţ, unse
picioarele lui Iisus şi şterse cu părul ei picioarele Lui,
iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci zise unul
din ucenicii Lui, Iuda al lui Simon Iscariotul, cel ce
avea să-L vândă pe El: ’’Pentru ce acest mir nu s-a
vândut cu 300 de dinari şi să se fi dat săracilor? Şi
zise aceasta nu că îi era grija lui pentru săraci, ci
pentru că era fur şi avea pungă, şi ce se băga purta.
Deci zise Iisus: ’’Las-o pe ea, că pentru ziua îngropării
Mele l-a păstrat. Pentru că pe săraci pururea-i aveţi
cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea’’. Deci
cunoscu gloată multă din jidovi că este acolo şi veniră
nu numai pentru Iisus, ci ca şi pe Lazăr să-l vadă, pe
care l-a înviat din morţi. Şi se sfătuiră arhiereii ca şi
pe Lazăr să îl omoare. Căci mulţi dintre jidovi, se
duceau pentru el şi credeau în Iisus. A doua zi, gloata
cea multă ce a venit la sărbătoare auzind că vine Iisus
în Ierusalim, luară stâlpări de finic şi-I ieşiră în
întâmpinarea Lui şi strigau: ’’Osanna! Blagoslovit Cela
ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israil!’’
Şi găsind Iisus un asin, şezu pe el după cum este
scris: ’’Nu te teme, fiică Sion! Iată, Împăratul tău vine
şezând pe mânzul asinei’’. Şi acestea nu le-au
cunoscut ucenicii Lui mai înainte, ci, când Se proslăvi
Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau
asupra Lui scrise, şi acestea au făcut Lui. Deci
mărturisea gloata care era cu El, când l-a strigat pe
Lazăr din mormânt şi l-a sculat pe el din morţi.
Pentru aceea L-a şi întâmpinat pe El gloata, căci au
auzit că de El este făcut acest semn.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
LUNI
LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 18-44)
n vremea aceea, dimineaţa, întorcându-Se Iisus în

oraş, flămânzi. Şi văzând un smochin lângă cale,
merse la el şi nimic nu află în el, fără numai
frunzele, şi zise lui: ’’De acum să nu mai fie dintru
tine rod în veci’’. Şi secă smochinul numaidecât. Şi
văzând ucenicii, se mirară grăind: ’’Cum numaidecât
secă smochinul?’’ Răspunzând, Iisus zise lor: ’’Adevăr
zic vouă, de veţi avea credinţă şi să nu vă îndoiţi, nu
numai a smochinului veţi face, ci şi muntelui
acestuia, de i-aţi zice: ’Ridică-te şi te aruncă în mare’,

se va face. Şi toate câte veţi cere în rugăciune crezând
veţi lua’’. Şi mergând El în biserică, când învăţa,
merseră către El mai marii popilor şi bătrânii
oamenilor, zicând: ’’Cu ce putere faci aceasta?’’ Şi cine
Ţi-a dat această putere?’’ Şi răspunzând Iisus zise lor:
’’Întreba-voi şi Eu pe voi un cuvânt, carele de-l veţi
spune Mie, şi Eu vouă voi spune cu ce putere fac
acestea. Botezul lui Ioan de unde era? Din cer, sau de
la oameni?’’ Iar ei cugetau întru sine zicând: ’’De vom
zice: din cer, va zice nouă: ’Pentru ce n-aţi crezut lui?’
Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de gloată, că
toţi ţin pe Ioan ca pe un proroc’’. Şi răspunzând lui
Iisus ziseră: ’’Nu ştim’’. Zise lor şi El: ’’Nici Eu nu voi
spune vouă cu ce putere fac acestea. Şi ce vă pare
vouă? Un om avea doi feciori şi, mergând la cel dintâi,
zise: ’Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea’. Iar el
răspunzând zise: ’Nu voiesc’. Iar mai apoi căindu-se,
merse, şi apropiindu-se către cel de al doilea, zise
aşişderea; iar el răspunzând zise: ’Eu, Doamne’, şi nu
merse. Care dintre acei doi au făcut voia părintelui?’’
Ziseră Lui: ’’Cel dintâi’’. Zise Iisus lor: ’’Adevăr zic
vouă că vameşii şi curvele vă întrec pe voi întru
împărăţia lui Dumnezeu. Că veni Ioan la voi întru
calea dreptăţii şi n-aţi crezut lui, iar vameşii şi curvele
crezură lui; iar voi, văzând, nu v-aţi pocăit după aceea
să credeţi lui. Ascultaţi altă pildă: era un om
căsătorit, care sădi vie şi cu gard o îngrădi pe ea şi
săpă în ea teasc şi zidi turn şi o dădu pe ea
lucrătorilor şi se duse departe. Iar când se apropie
vremea rodului, trimise slugile sale către lucrători să-i
ia rodul ei. Şi lucrătorii, prinzând slugile lui, pe unul

bătură, iar pe altul omorâră, pe altul cu pietre îl
uciseră. Şi iar trimise şi pe alte slugi, mai multe decât
întâia oară, şi făcură lor aşişderea. Mai apoi trimise
către ei pe fiul său, zicând: ’Se vor ruşina de fiul meu’.
Iar lucrătorii, văzând pe fiul, ziseră între ei: ’Acesta
este moşteanul, veniţi să-l omorâm pe el şi să îi ţinem
moştenirea lui’. Şi prinzându-l pe el, îl scoaseră afară
din vie, şi-l omorâră. Dar, când va veni domnul viei,
ce va face lucrătorilor acelora?’’ Ziseră lui: ’’Pe răi, rău
îi va pierde şi via o va da altor lucrători, care vor da
lui rodul la vremea lui’’. Zise Iisus lor: ’’N-aţi citit
aceasta, se va zdrobi; iar pe carele va cădea, îl va
spulbera’’.
LUNI
(XXIV, 3-35)
n vremea aceea, şezând El pe Muntele Măslinilor,

se apropiară ucenicii de El, de o parte, zicând:
’’Spune nouă când vor fi acestea? Şi care e semnul
venirii Tale şi al sfârşitului veacului?’’ Şi răspunzând
Iisus zise lor: ’’Căutaţi să nu vă înşele cineva pe voi.
Că mulţi vor veni întru numele Meu, zicând: ’Eu sunt
Hristos’; şi pe mulţi vor înşela. Şi veţi auzi războaie şi
zvonuri de războaie; căutaţi, nu vă înspăimântaţi, că
se cade toate să fie, ci încă nu va sfârşitul. Că se va
scula limbă peste limbă şi împărăţie peste împărăţie şi
vor fi morţi şi foamete şi cutremure pe alocuri şi toate
acestea-s începutul durerilor. Atunci vor da pe voi la
strânsoare şi vă vor omorî pe voi şi veţi fi urâţi de
toate limbile pentru numele Meu. Şi atunci se vor
sminti mulţi şi unul pe altul se vor vinde şi se vor urî
unul cu altul. Şi mulţi proroci mincinoşi se vor scula
şi vor înşela pe mulţi. Şi pentru că se va înmulţi
fărădelegea, răci-se-va dragostea multora. Iar cela ce
va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. Şi se va
propovădui Evanghelia aceasta a Împărăţiei întru
toată lumea, întru mărturia a toate limbile; şi atunci
va veni sfârşitul. Iar când veţi vedea scârba pustiirii
care s-a grăit prin Daniil prorocul stând în loc sfânt
(cel ce citeşte să înţeleagă), atunci cei din Iudea să
fugă la munţi; carele e în pod să nu se pogoare să ia
ceva din casa lui; şi carele e în câmp să nu se întoarcă

la veşmântul lui. Iar vai celor ce au în pântece şi care
alăptează într-acelea zile! Ci rugaţi-vă să nu fie fuga
voastră iarna, nici sâmbăta. Că va fi atunci nevoie
mare, care n-a fost de la începutul lumii până acum,
nici nu va fi. Şi de nu s-ar fi micşorat zilele acelea, nu
s-ar fi mântuit tot trupul; iar pentru cei aleşi se vor
scurta zilele acelea. Atunci, de ar zice vouă cineva:
’Iată, aici e Hristos, sau colea’, nu credeţi. Că se vor
scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor da
semne mari şi minuni, încât să înşele, de va fi cu
putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus vouă mai
înainte. De vor zice dar vouă: ’Iată, în pustie este’, nu
ieşiţi. ’Iată, în cămări’, nu credeţi. Că, precum fulgerul
iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi
venirea Fiului Omului. Că oriunde va fi stârvul, acolo
se vor aduna vulturii. Iar numaidecât după scârba
acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va da
lumina ei, şi stelele vor cădea din cer şi puterile
cerurilor se vor clătina. Şi atunci se va arăta semnul
Fiului Omului în cer şi atunci vor plânge toate
seminţiile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi
va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţă şi cu glas mare şi
vor aduna pe aleşii Lui de la patru vânturi, de la
marginile cerurilor până la marginile lui. Iar de la
smochim vă învăţaţi pildă: când va fi mlădiţa lui
moale şi frunze va odrăsli, ştiţi că aproape e vara. Aşa
şi voi, când veţi vedea acestea toate, să ştiţi că
aproape este la uşi. Adevăr grăiesc vouă, nu va trece
neamul acesta, până când nu se vor face toate
acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele

Mele nu vor trece.
MARŢI
LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXII, 15-46; XXIII, 1-39)
n vremea aceea, mergând fariseii, făcură sfat ca să-

L prindă pe El în cuvânt. Şi trimiseră la El ucenicii
lor cu irodianii zicând: ’’Învăţătorule, ştim că eşti
drept şi calea lui Dumnezeu cu adevăr înveţi şi nu-Ţi
e grijă de nimic, că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune
dar nouă, ce Ţi se pare? Se cade a da dajdie
împăratului sau nu?’’ Şi cunoscând Iisus vicleşugul

lor, zise: ’’Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?’’ Arătaţi-Mi
banul dajdiei’’. Iar ei aduseră Lui un ban. Şi zise lor:
’’Al cui este acest chip şi inscripţia ce e pe el?’’ Ziseră
Lui: ’’Ale cezarului’’. Atunci zise lor: ’’Daţi dar cele ale
cezarului la cezar, şi cele ale lui Dumnezeu lui
Dumnezeu’’. Şi auzind, se mirară şi, lăsându-L pe El,
se duseră. Într-acea zi veniră la El saducheii, care
ziceau că nu va fi înviere, şi întrebară pe El, zicând:
’’Învăţătorule, Moise a zis: ’De va muri cineva neavând
feciori, să ia fratelele lui pe femeia lui şi să ridice
sămânţa fratelui său’. Şi erau între noi şapte fraţi; şi
cel dintâi însurându-se muri; şi neavând sămânţă,
lăsă pe femeia lui fratelui său. Aşişderea şi al doilea,
şi al treilea, până la al şaptelea. Iar mai apoi de toţi
muri şi femeia. Dar la înviere, a căruia din acei şapte
va fi femeia? Că toţi au avut-o pe ea’’. Şi răspunzând
Iisus, zise lor: ’’Vă rătăciţi, neştiind scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu. Că la înviere nici se însoară,
nici se mărită, ci ca îngerii lui Dumnezeu în cer sunt.
Iar de învierea morţilor oare n-aţi citit ce s-a zis de la
Dumnezeu vouă: ’Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ Nu este
Dumnezeu Dumnezeul morţilor, ci al viilor’’. Şi auzind
mulţimea, se mira de învăţătura Lui. Iar fariseii,
auzind că a astupat gurile saducheilor, se adunară
împreună. Şi întrebă pe El unul din ei, ştiutor de lege,
ispitind pe El şi zicând: ’’Învăţătorule, care porunca e
mai mare în lege?’’ Iar Iisus zise lui: ’’Să iubeşti pe
Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot
sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia
şi cea mai mare poruncă. Şi a doua, asemenea

acesteia; să iubeşti pe aproapele tău ca şi pe tine.
Întru aceste două porunci toată legea şi prorocii
spânzură’’. Şi fiind adunaţi fariseii, întrebară pe ei
Iisus, zicând: ’’Ce vă pare vouă Hristos? Al cui fiu
este?’’ Ziseră Lui: ’’Al lui David’’. Zise lor: ’’Dar cum
David cu Duhul cheamă pe El Domnul zicând aşa:
’Zise Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi scaun picioarelor
Tale’? Dar dacă cheamă David pe El Domnul, cum
este al lui fiu?’’ Şi nimeni nu putu să-I răspundă Lui
cuvânt, nici nu cuteză cineva dintr-acea zi să-L mai
întrebe pe El. Atunci Iisus grăi gloatelor şi ucenicilor
Săi zicând: ’’În scaunul lui Moise au şezut cărturarii şi
fariseii. Deci, toate câte vor zice vouă să ţineţi, ţineţi şi
faceţi, iar după faptele lor nu faceţi, că ei zic şi nu fac.
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie a le purta şi le pun
peste umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul lor nu
vor să le clatine pe ele. Şi toate faptele lor le fac
pentru ca să se arate oamenilor că-şi lărgesc
filacterele lor şi-şi măresc poalele veşmintelor lor. Şi
iubesc şederea mai sus la ospeţe şi în scaunele cele de
frunte în adunări. Şi închinăciunile prin târguri, şi să
fie chemaţi de oameni: ’’Învăţătorule, învăţătorule!’’ Iar
voi nu vă chemaţi învăţători, că unul este Învăţătorul
vostru: Hristos; iar voi toţi fraţi sunteţi. Şi părinte nu
vă chemaţi voi pe pământ, că unul este Părintele
vostru, Carele este în ceruri. Nici nu vă chemaţi
învăţători, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos. Iar
carele e mai mare între voi fi-va vouă slugă. Că cine se
va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe
sine se va înălţa. Ci vai de voi, cărturari şi farisei

făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor, şi cu vină
lungă rugându-vă; drept aceasta, veţi lua mai multă
judecată. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Că
închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că
voi nu intraţi, nici pe ceia ce intră nu îi lăsaţi să intre.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Că înconjuraţi
marea şi uscatul să faceţi un nemernic; şi când se
face, îl faceţi pe el fiul gheenei, de două ori mai mult
decât voi. Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi: ’Cine
se va jura pe biserică nimic este; iar cine se va jura pe
aurul bisericii dator e!’ Nebuni şi orbi, care e mai
mare, aurul sau biserica, care sfinţeşte aurul? Şi cine
se va jura pe altar, nimic nu este; iar cine se va jura
pe darul carele e deasupra lui vinovat este. Nebuni şi
orbi, dar care e mai mare, darul sau altarul carele
sfinţeşte darul? Deci, cela ce se jură pe altar, se jură
pe el şi pe toate cele ce sunt deasupra lui. Şi cela ce
se jură pe biserică, se jură pe ea şi pe Cela ce
locuieşte întru ea. Şi cela ce se jură pe cer, se jură
spre scaunul lui Dumnezeu şi pe Cela ce şade
deasupra lui. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!
Că zeciuiţi izma şi mărarul şi chimenul, şi aţi lăsat
cele mai grele ale legii, judecata şi milostenia, şi
credinţa; acestea se cădea să le faceţi şi acelea să nu
le lăsaţi. Povăţuitori orbi, cei ce strecuraţi ţânţarul şi
cămila înghiţiţi! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!
Că voi curăţati cea din afară parte a paharului şi a
blidului, iar pe dinlăuntru pline sunt de răpiri şi de
nedreptăţi. Fariseule orb, curăţeşte întâi înlăuntrul
paharului şi blidului ca să fie şi cea din afară a lor
curată. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că vă

asemănaţi mormânturilor celor spoite, carele se arată
din afară frumoase, iar înlăuntru sunt pline de oasele
morţilor şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, din afară vă
arătaţi oamenilor drepţi, iar dinlăuntru, plini sunteţi
de făţărnicia nelegiuirii. Vai vouă, cărturari şi farisei
făţarnici! Că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobiţi
mormintele drepţilor. Şi ziceţi: ’De am fi fost în zilele
părinţilor noştri, nu am fi fost lor soţi în sângele
prorocilor’. Cât voi înşivă mărturisiţi pe voi că sunteţi
fii celora ce au omorât pe proroci. Şi voi umpleţi
măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârci, cum
veţi scăpa de judecata gheenei? Drept aceasta, iată Eu
trimit către voi proroci, şi înţelepţi, şi cărturari; şi
dintr-înşii veţi omorî şi veţi răstigni şi dintr-înşii veţi
bate în soboarele voastre şi îi veţi goni din oraş în
oraş. Ca să vină spre voi tot sângele drept, carele s-a
vărsat pe pământ, de la sângele lui Avel, dreptul, până
la sângele Zahariei, fiul Varahiei, pe care l-aţi omorât
între biserică şi între altar. Adevăr grăiesc vouă, veni-
vor toate acestea spre neamul acesta. Ierusalime,
Ierusalime, carele omorâşi prorocii şi cu pietre uciseşi
pe cei trimişi către tine, de cîte ori am vrut să adun
feciorii tăi, în ce chip adună găina puii ei sub aripi, şi
n-aţi vrut! Iată, se lasă vouă casa voastră pustie. Că
zic vouă: Nu Mă veţi vedea de acum până când veţi
zice: ’Blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului!’’
MARŢI
(XXIV, 36-51; XXV, 1-46; XXVI, 1-2)
is-a Domnul: iar de ziua aceea şi ceasul acela

nimeni nu ştie, nici îngerii cerurilor, fără Tatăl
Meu singur. Căci, cum a fost în zilele lui Noe, aşa
va fi şi venirea Fiului Omului. Şi cum era în zilele cele
mai înainte de potop, mâncând şi bând, însurându-se
şi măritându-se, până în ziua în care intră Noe în
chivot, şi nu cunoscură până veni potopul şi-i luă pe
toţi, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci doi vor
fi în câmp; unul se va lua, şi altul se va lăsa. Două
măcinând la moară; una se va lua şi una se va lăsa.
Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul
vostru va veni. Iar aceasta să ştiţi, că, de-ar şti

stăpânul casei în care strajă va veni furul, ar
priveghea şi n-ar lăsa să-i sape casa lui. Drept
aceasta şi voi fiţi gata, că, în ceasul care n-aţi gândi,
Fiul Omului va veni. Oare cine este sluga cea
îl va pune pe el. Iar de va zice acea slugă rea întru
inima lui: ’Întârzie domnul meu a veni’ şi va începe a
bate pe cei cu el robi, mâncând şi bând cu beţivii,
veni-va domnul slugii aceluia în ziua în care nu se
aşteaptă şi în ceasul care nu ştie. Şi-l va despica pe el
şi partea lui cu făţarnicii va pune; acolo va fi plânsul
şi scrâşnirea dinţilor. Atunci se va asemăna împărăţia
cerurilor cu zece fete, care luând făcliile lor, ieşiră în
întâmpinarea ginerelui. Iar cinci dintre ele erau
înţelepte şi cinci nebune. Cele nebune, luându-şi
făcliile lor, nu luară cu sine untdelemn. Iar cele
înţelepte luară untdelemn în vasele lor cu făcliile lor.
Şi, zăbovind ginerele, au aţipit toate şi dormeau. Iar la
miazănoapte fu strigare: ’Iată, ginerele vine. Ieşiţi în
întâmpinarea lui’. Atunci se sculară toate fecioarele
acelea şi-şi împodobiră făcliile lor. Iar cele nebune
ziseră celor înţelepte: ’Daţi-ne nouă din untdelemnul
vostru, că făcliile noastre se sting’. Şi răspunseră cele
înţelepte zicând: ’Ca nu cumva să nu ne ajungă nouă
şi vouă, mai bine mergeţi la vânzători şi vă
cumpăraţi’. Şi mergând ele să cumpere, veni ginerele
şi cele ce erau gata intrară cu el la nuntă şi se închise
uşa. Iar mai apoi veniră şi celelalte fete, zicând:

’Doamne, Doamne, deschide nouă’. Iar el răspunzând
a zis: ’Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi’.
Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în
care Fiul Omului va veni. Că în ce chip un om,
mergând departe, chemă slugile sale şi dădu lor
averile lui, şi unuia îi dădu cinci talanţi, altuia doi, iar
altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi se duse
numaidecât. Şi mergând cel ce a luat cei cinci talanţi,
a lucrat cu ei şi făcu alţi cinci talanţi, aşişderea şi cel
cu doi, dobândi şi el alţi doi. Iar cela ce a luat unul,
mergând, săpă în pământ şi ascunse argintul
domnului său. Iar după multă vreme, veni domnul
slugilor acelora şi se socoti cu ei. Şi mergând, cel ce a
luat cei cinci talanţi, aduse alţi cinci talanţi, zicând:
’Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată, alţi cinci talanţi
am dobândit cu ei’. Şi zise lui domnul său: ’Bine este,
slugă bună şi credincioasă; spre puţin fuseşi
credincios, spre mult te voi pune; intră în bucuria
domnului tău’. Şi venind şi cela ce a luat cei doi
talanţi, zise: ’Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată, alţi
doi talanţi am dobândit cu ei’. Zise lui domnul său:
’Bine e, slugă bună şi credincioasă, peste puţin eşti
credincios, spre multe te voi pune; intră în bucuria
domnului tău’. Şi venind şi cela ce luase un talant,
zise: ’Doamne, te-am ştiut că eşti om nesilnic,
secerând unde n-ai semănat şi adunând de unde n-ai
risipit. Şi temându-mă, am mers şi am ascuns
talantul tău în pământ. Iată, ai al tău’. Şi răspunzând
domnul său zise lui: ’Slugă rea şi leneşă, ştiuşi că
secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am
risipit. Se cădea dar să fi pus argintul meu la

schimbători şi, venind eu, aş fi luat al meu cu
dobândă. Luaţi dar de la el talantul şi-l daţi celuia ce
are zece talanţi. Că tot celui ce are i se va da şi i se va
prisosi (iar de la cela ce n-are, şi ce are se va lua de la
el). Şi pe sluga netrebnică aruncaţi-l în întunericul cel
mai de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor’.
Iar când va veni Fiul Omului întru slava Lui, şi toţi
sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei
Lui. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va
despărţi pe ei unul de altul, cum alege păstorul oile
din capre. Şi va pune oile de-a dreapta Lui, iar caprele
de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a
dreapta Lui: ’Veniţi, blagosloviţii Părintelui Meu,
moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea
lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat mâncare, însetat-
am şi Mi-aţi dat băutură, străin am fost şi M-aţi
primit. Gol, şi M-aţi îmbrăcat, bolnav şi M-aţi îngrijit,
în temniţă am fost şi aţi venit la Mine’. Atunci îi vor
răspunde Lui drepţii, zicând: ’Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am
dat băutură? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am
primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am
văzut bolnav, sau în temniţă şi am venit la Tine?’ Şi
răspunzând Împăratul zise lor: ’Adevăr grăiesc vouă,
întrucât aţi făcut acestea unuia dintre aceşti fraţi mai
mici ai Mei, Mie aţi făcut’. Atunci va zice şi celor de-a
stânga: ’Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul de
veac, carele e gătit diavolului şi îngerilor lui! Că am
flămânzit şi nu Mi-aţi dat mâncare, însetat-am, şi nu
Mi-aţi dat băutură. Străin am fost şi nu M-aţi primit,
gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-

aţi socotit’. Atunci vor răspunde şi ei Lui zicând:
’Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau
străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi n-am
slujit Ţie?’ Atunci le va răspunde lor zicând: ’’Adevăr
grăiesc vouă, întrucât n-aţi făcut unuia dintr-aceşti
fraţi mici, nici Mie n-aţi făcut’. Şi vor merge aceştia în
munca de veci, iar drepţii în viaţa veşnică’’. Şi când
sfârşi Iisus toate cuvintele acestea, zise ucenicilor Lui:
’’Ştiţi că după două zile Paştile vor fi şi Fiul Omului Se
va da să Se răstignească’’.
MIERCURI
LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XII, 17-50)
n vremea aceea, mărturisea gloata care era cu El,

când pe Lazăr l-a strigat din mormânt, şi l-a sculat
pe el din morţi. Pentru aceea L-a şi întâmpinat pe
El gloata, căci au auzit că a făcut El acest semn. Deci
fariseii ziseră întru dânşii: ’’Vedeţi că nu folosiţi nimic!
Iată, lumea după El se duse’’. Şi erau oarecare elini
din ceia ce se suiau ca să se închine la sărbătoare.
Deci aceştia veniră la Filip, la cel de la Vithsaida
Galileii, şi-l întrebau pe el zicând: ’’Doamne, voim să
vedem pe Iisus’’. Veni Filip şi zise lui Andrei, şi iarăşi
Andrei şi Filip ziseră lui Iisus. Iar Iisus a răspuns lor
zicând: ’’Venit-a ceasul ca să Se mărească Fiul
Omului. Amin, amin zic vouă: Grăuntele de grâu,

căzând în pământ, de nu va muri, el singur rămâne,
iar de va muri, multă roadă aduce. Cela ce iubeşte
sufletul lui, îl va pierde pe el; şi cela ce urăşte sufletul
lui în lumea aceasta, întru viaţă veşnică îl va păzi pe
el. De Mie va sluji cineva, Mie să urmeze, şi unde sunt
Eu, acolo şi sluga Mea va fi. Şi de va sluji cineva Mie,
îl va cinsti pe el Părintele. Acum sufletul Meu s-a
tulburat, şi ce voi zice? Părinte, mântuieşte-Mă din
ceasul acesta! Ci pentru aceea am venit la ceasul
acesta. Părinte, măreşte numele Tău!’’ Deci veni glas
din cer: ’’Şi am mărit şi iarăşi voi mări’’. Iar gloata
aceea ce stătea şi a auzit zicea că tunet se făcu. Alţii
ziceau: ’’Înger Lui a grăit’’. Răspunse Iisus şi zise: ’’Nu
pentru Mine acest glas s-a făcut, ci pentru voi. Acum
judecată este lumii acesteia, acum biruitorul lumii
acesteia se va scoate afară. Iar Eu, de Mă voi înălţa de
la pământ, pe toţi vă voi trage către Mine’’. Şi aceasta
zicea însemnând cu ce moarte avea să moară.
Răspunse Lui gloata: ’’Noi am auzit din Lege că
Hristos rămâne în veac, şi cum Tu zici că trebuie a Se
înălţa Fiul Omului? Cine este acesta Fiul Omului?’’
Zise lor drept aceea Iisus: ’’Încă puţină vreme Lumina
cu voi este. Umblaţi până aveţi Lumina, ca nu
întuneric pe voi să vă apuce. Şi cela ce umblă în
întuneric nu ştie unde merge. Până când aveţi
Lumina, credeţi în Lumină, ca fiii Luminii să fiţi!’’
Acestea a grăit Iisus şi, ducându-Se, S-a ascuns de ei.
Şi atâtea semne făcând El, fiind înaintea lor, nu
credeau întru El, ca să se plinească cuvântul Isaiei
prorocul, care a zis: ’’Doamne, cine a crezut auzului
nostru? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?’’

Pentru aceea nu puteau să creadă, căci iarăşi zise
Isaia: ’’Orbit-au ochii lor şi se împietri inima lor, ca să
nu vadă cu ochii şi să priceapă cu inima, şi se vor
întoarce şi voi vindeca pe ei’’. Acestea zise Isaia, când
văzu mărirea Lui şi grăi pentru El. Însă drept aceea, şi
dintre boieri mulţi au crezut în El, ci pentru farisei nu
mărturiseau, ca să nu fie depărtaţi de adunare;
pentru că îndrăgiră mărirea oamenilor mai mult decât
mărirea lui Dumnezeu. Iar Iisus strigă şi zise: ’’Cela ce
crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cela ce M-a
trimis pe Mine. Şi cela ce vede pe Mine, vede pe Cela
ce M-a trimis pe Mine. Eu Lumină în lume am venit,
ca tot cela ce va crede în Mine întru întuneric să nu
rămână. Şi de va auzi cineva graiurile Mele, şi nu va
crede, Eu nu-L judec pe El, pentru că n-am venit ca
să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. Cela ce
leapădă pe Mine şi nu prinde graiurile Mele, are pe
cela ce judecă pe el; cuvântul pe care l-am grăit, acela
va judeca pe el în ziua cea de apoi. Căci Eu dintru
Mine n-am grăit, ci Părintele Cela ce M-a trimis pe
Mine, Acela poruncă Mi-a dat ce voi zice şi ce voi grăi.
Şi ştiu că porunca Lui viaţă veşnică este. Deci cele ce
grăiesc Eu, după cum Mi-a zis Mie Părintele, aşa
grăiesc’’.
MIERCURI
(XXVI, 6-16)
n vremea aceea, fiind Iisus în Vithania, în casa lui

Simon leprosul, veni către El o femeie având un vas
de mir de mult preţ şi-l vărsă pe capul Lui, şezând;
şi văzând ucenicii Lui se mâniară zicând: ’Pentru ce
este risipa aceasta? Că putea să se vândă acest mir cu
preţ mare şi să se dea săracilor’. Iar ştiind Iisus, zise
lor: ’Ce-i daţi osteneli femeii? Că bun lucru cu Mine
făcu. Că săracii pururea îi aveţi cu voi, însă pe Mine
nu Mă aveţi pururea. Punând aceasta mirul pe trupul
Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr grăiesc
vouă, că oriunde se va propovădui Evanghelia
aceasta, în toată lumea, se va zice şi ce a făcut
aceasta spre pomenirea ei’’. Atunci mergând unul din
cei doisprezece apostoli, carele se chema Iuda
Iscariotis, la arhierei, zise: ’’Ce voiţi să-mi daţi mie şi
eu să vi-L dau pe El vouă?’’ Iar ei i-au dat lui treizeci
de arginţi. Şi de atunci căuta prilej bun ca să-L dea pe
El.
JOI
LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXII, 1-39)
n vremea aceea, se apropia sărbătoarea Azimelor,

care se cheamă Paşti, şi mai marii popilor şi
cărturarii căutau cum L-ar omorî pe El, că se
temeau de oameni. Iar satana intră în Iuda cel ce se
cheamă Iscariotin, care era unul din cei doisprezece.
Şi, mergând, grăi mai-marilor popilor, şi cu voievozii,

cum L-ar vinde pe El lor. Şi se bucurară şi se tocmiră
cu el să-i dea lui bani. Şi se mărturisi şi căuta un
prilej ca să-L vândă pe El lor, fără gloată. Şi veni ziua
Azimelor, întru care se cădea să jertfească Paştile. Şi
trimise pe Petru şi pe Ioan, zicând: ’’Mergeţi, gătiţi-ne
nouă Paştile, ca să mâncăm’’. Iar ei ziseră Lui: ’’Unde
vei vrea să gătim?’’ Iar El zise către ei: ’’Iată, intrând
voi în cetate, vă va întâmpina pe voi un om purtând
un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va
intra, şi veţi zice stăpânului casei: ’Zice ţie
Învăţătorul: ’Unde este sălaşul de oaspeţi, unde să
mănânc Paştile cu ucenicii Mei?’ Şi el va arăta vouă
un foişor mare, aşternut; acolo gătiţi’’. Dacă merseră,
aflară aşa cum zisese lor, şi gătiră Paştile. Şi când
veni ceasul, şezu; şi cei 12 apostoli, cu El. Şi zise lor:
’’Cu poftă am poftit aceste Paşti să mănânc cu voi,
mai înainte de a pătimi Eu; că zic vouă că de acum nu
voi mânca dintru această pâine până când nu se va
împlini întru împărăţia lui Dumnezeu’’. Şi luând
paharul, dând laudă, zise: ’’Luaţi acest pahar şi-l
împărţiţi vouă. Că zic vouă că nu voi bea din rodul
viţei până nu va veni împărăţia lui Dumnezeu’’. Şi
luând pâinea, dând har, frânse şi dădu lor, zicând:
’’Acesta-i Trupul Meu, carele se dă pentru voi; aceasta
faceţi întru pomenirea Mea’’. Aşişderea şi paharul,
după ce au cinat, zicând: ’’Acest pahar e Legea nouă,
în Sângele Meu, carele se varsă pentru voi. Însă iată,
mâna celui ce Mă vinde, cu Mine este la masă. Şi Fiul
Omului merge după cum îi e rânduit, ci vai omului
aceluia de carele se vinde’’. Atunci ei începură a se
întreba într-înşii cine ar fi dintre ei este cel care va să

facă aceasta. Şi fu şi ceartă într-înşii, care li s-ar
părea a fi mai mare între ei. Iar El zise lor: ’’Împăraţii
limbilor domnesc pe ele şi cei ce biruiesc pe ele
făcători de bine se cheamă. Iar voi nu aşa, ci carele-i
mai mare între voi, să fie ca cel mai mic, şi
povăţuitorul, ca cela ce slujeşte. Că cine e mai mare:
cela ce şade sau cela ce slujeşte? Oare nu cela ce
şade? Iar Eu sunt, între voi, ca cela ce slujeşte. Iar voi
sunteţi cei care aţi rămas cu Mine întru bântuielile
Mele. Şi Eu vă făgăduiesc vouă, cum făgădui Mie Tatăl
Meu, împărăţie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea
întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune, judecând
douăsprezece rude ale lui Israil’’. Zise Domnul:
’’Simon, Simon, iaca, satana a cerut pe voi ca să vă
cearnă ca grâul. Iar Eu mă rugai pentru tine, să nu
scadă credinţa ta; iar tu oarecând întorcându-te,
întăreşte pe fraţii tăi’’. Iar el zise Lui: ’’Doamne, cu
Tine gata sunt şi în temniţă, şi la moarte a merge’’. Iar
El zise: ’’Zic ţie, Petre: Nu va cânta astăzi cocoşul
până nu te vei lepăda de trei ori, cum că nu Mă ştii pe
Mine’’. Şi zise lor: ’’Când v-am trimis pe voi fără pungă
şi fără traistă şi încălţăminte, oare avut-aţi lipsă de
ceva?’’ Iar ei ziseră: ’’Nu, de nimic’’. Deci zise lor: ’’Iată,
acum cine are pungă să o ia, aşişderea şi traistă; şi
cela ce n-are, să-şi vândă haina lui şi să-şi cumpere
sabie. Că zic vouă că încă Scripturii acesteia i se cade
să se împlinească în Mine, care zice: ’Şi cu cei fără de
lege se socoti’, că şi cele pentru Mine sfârşit au’’. Iar ei
ziseră: ’’Doamne, iată două arme aici’’. Iar El zise lor:
’’Destule-s’’. Şi ieşind, merse după obicei în Muntele

Măslinilor, şi merseră după El şi ucenicii Lui.
JOI
(XXVI, 2-20; Ioan XIII, 3-17; Matei XXVI, 21-39; Luca XXII, 43-
44; Matei XXVI, 40-75; XXVIII, 1-2)
is-a Domnul către ucenicii Săi: ’’Ştiţi că după

două zile Paştile vor fi şi Fiul Omului Se va da să
Se răstignească’’. Atunci se adunară arhiereii şi
cărturarii şi bătrânii în curtea arhiereului, care se
chema Caiafa. Şi făcură sfat ca să-L prindă pe Iisus
cu viclenie şi să-L omoare. Şi zicea: ’’Nu în sărbătoare,

ca să nu fie gâlceavă în oameni’’. Iar Iisus fiind în
Vithania, în casa lui Simon leprosul, veni către El o
femeie având un vas de mir de mult preţ şi-l vărsă pe
capul Lui, şezând; şi văzând ucenicii Lui se mâniară
zicând: ’Pentru ce este risipa aceasta? Că putea să se
vândă acest mir cu preţ mare şi să se dea săracilor’.
Iar ştiind Iisus, zise lor: ’Ce-i daţi osteneli femeii? Că
lucru bun făcu cu Mine. Că săracii pururea îi aveţi cu
voi, însă pe Mine nu Mă aveţi pururea. Punând
aceasta mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea
Mea a făcut-o. Adevăr grăiesc vouă, oriunde se va
propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va
zice şi ce a făcut aceasta spre pomenirea ei’’. Atunci
mergând unul din cei doisprezece, pe care-l chema
Iuda Iscariotis, la arhierei, zise: ’’Ce voiţi să-mi daţi
mie şi eu să vi-L dau pe El vouă?’’ Iar ei i-au dat lui
treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta prilej bun ca să-
L dea pe El. Iar în ziua dintâi a Azimelor, veniră
ucenicii la Iisus, zicând Lui: ’’Unde voieşti să gătim Ţie
să mănânci Paştile?’’ Iar El zise: ’’Mergeţi în oraş către
cutarele şi ziceţi lui: ’Învăţătorul zice: ’Vremea Mea e
aproape, la tine voi face Paştile cu ucenicii Mei’’. Şi
făcură ucenicii cum le porunci lor Iisus şi gătiră
Paştile. Iar fiind seară, şezu cu cei doisprezece. Ştiind
Iisus că toate I le-a dat Lui Părintele în mână şi cum
de la Dumnezeu au ieşit şi către Dumnezeu merge, Se
sculă de la cină şi puse veşmintele lui şi, luând
ştergarul, Se încinse pe Sine. Apoi puse apă în
spălătoare şi începu a spăla picioarele ucenicilor şi a
le şterge cu ştergătorul cu care era încins. Veni drept
aceea la Simon Petru. Şi zise Lui acela: ’’Doamne, Tu

speli picioarele?’’ Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Ce fac
Eu, tu nu ştii acum, ci vei cunoaşte după aceasta’’.
Zise Lui Petru: ’’Nu vei spăla picioarele mele în veac!’’
Răspuns-a lui Iisus: ’’De nu te voi spăla pe tine, n-ai
parte cu Mine’’. Zise Lui Simon Petru: ’’Doamne, nu
picioarele mele numai, ci şi mâinile şi capul’’. Zise lui
Iisus: ’’Cel scăldat nu trebuie decât picioarele a le
spăla, căci este curat tot. Şi voi curaţi sunteţi, dar nu
toţi’’. Pentru că îl ştia pe cel care vindea pe El, pentru
aceea zise: ’’Nu toţi curaţi sunteţi’’. Deci când spălă
picioarele lor şi-şi lua hainele Lui, şezând iarăşi, zise
lor: ’’Cunoaşteţi ce am făcut vouă? Voi Mă strigaţi pe
Mine: ’Învăţătorul şi Domnul’, şi bine ziceţi, pentru că
sunt. Deci dacă Eu v-am spălat vouă picioarele,
Domnul şi Învăţătorul, şi voi datori sunteţi unul altuia
a spăla picioarele; pentru că pildă v-am dat vouă,
după cum Eu am făcut vouă, şi voi să faceţi. Amin,
amin zic vouă: Nu este sluga mai mare decât domnul
său, nici trimisul mai mare decât cel ce l-a trimis pe
el. De ştiţi acestea, fericiţi sunteţi de le veţi face
acestea. Şi mâncând ei, zise: ’’Adevăr zic vouă, că
unul din voi Mă va vinde’’. Şi întristându-se ei foarte
începură a grăi Lui fieşcare din ei: ’’Oare eu sunt,
Doamne?’’ Iar El răspunzând zise: ’’Cela ce a întins cu
Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Ci Fiul Omului
va merge, cum s-a scris de El, iar vai de omul acela
prin care Fiul Omului Se vinde; bine ar fi lui de nu s-
ar fi născut omul acela!’’ Şi răspunzând Iuda, cela ce-
L vindea pe El, zise: ’’Oare sunt eu, învăţătorule?’’ Zise
lui: ’’Tu ai zis’’. Şi cinând ei, luând Iisus pâinea şi
blagoslovind, frânse şi dădu ucenicilor şi zise: ’’Luaţi,

mâncaţi, acesta este trupul Meu’’. Şi, luând paharul şi
blagoslovind, dădu lor zicând: ’’Beţi dintr-acesta toţi.
Că acesta e sângele Meu, al legii noi, ce se varsă
pentru mulţi, întru iertarea păcatelor. Iar zic vouă că
nu voi bea de acum dintru acest rod de vie până la
ziua aceea, când pe el îl voi bea cu voi nou întru
împărăţia Tatălui Meu’’. Şi lăudând, ieşiră în muntele
Măslinilor. Atunci zise Iisus: ’’Voi toţi vă veţi sminti în
Mine într-această noapte, că scris este: ’Bate-voi
păstorul şi se vor risipi oile turmei’. Iar după ce voi
învia, voi merge mai înainte de voi în Galilea’’. Şi
răspunzând Petru, zise Lui: ’’De se vor sminti toţi în
Tine, iar eu niciodată nu mă voi sminti’’. Zise Iisus lui:
’’Adevăr grăiesc ţie că în această noapte, mai înainte
de cântatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de
Mine’’. Zise Petru Lui: ’’De mi s-ar întâmpla şi a muri
cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine’’. Aşişderea toţi
ucenicii ziseră. Atunci veni cu ei Iisus la satul ce se
zice Ghethsimani şi zise ucenicilor: ’’Staţi aici până voi
merge acolo să Mă rog’’. Şi luând pe Petru şi pe doi
feciori ai lui Zevedei, începu a Se întrista şi a Se
mâhni. Atunci zise lor Iisus: ’’Trist este sufletul Meu
până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi cu Mine’’.
Şi mergând puţinel, căzu pe faţa Lui, rugându-se şi
zicând: ’’Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de
la Mine acest pahar; însa nu cum voiesc Eu, ci
precum Tu’’. Şi i se arătă Lui înger din cer, întărindu-
L pe El. Şi fiind în tânjire, mai cu dinadinsul se ruga,
şi se făcea sudoarea Lui ca nişte picături de sânge ce
picau pe pământ. Şi veni către ucenici şi află pe ei
dormind şi zise lui Petru: ’’Aşa, n-aţi putut un ceas a

priveghea cu Mine? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu
intraţi în ispită; că duhul este osârduitor, iar trupul
este slab’’. Iar a doua oară mergând, Se rugă, zicând:
’’Părintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la
Mine, de nu voi bea pe el, fie voia Ta’’. Şi venind
iarăşi, află pe ei dormind, că erau ochii lor îngreunaţi.
Şi lăsându-i pe ei, iarăşi merse de Se rugă a treia
oară, acelaşi cuvânt zicând. Atunci veni către ucenicii
Lui şi zise lor: ’’Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Iată, s-
a apropiat ceasul şi Fiul Omului Se va da în mâinile
păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem; iată, se apropie
cela ce Mă vându’’. Şi încă grăind El, iată Iuda, unul
din cei doisprezece, veni, şi cu el mulţime multă cu
săbii şi lemne, de la arhierei şi bătrânii norodului. Iar
cela ce vându pe El dăduse lor semn, zicând: ’’Pe
carele voi săruta, acela este, prindeţi-L pe El’’. Şi
numai ce venind la Iisus, zise: ’’Bucură-Te,
învăţătorule’’. Şi-L sărută. Iar Iisus zise lui: ’’Prietene,
pentru ce ai venit?’’ Atunci, apropiindu-se, puseră
mâinile pe Iisus, şi-L prinseră pe El. Şi iată, unul din
cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, scoase sabia lui
şi, lovind pe sluga arhiereului, tăie urechea lui. Atunci
zise Iisus lui: ’’Întoarce sabia ta în locul ei, că toţi care
se apucă de sabie cu sabie vor muri. Sau ţi se pare că
nu pot acum ruga pe Părintele Meu să-Mi trimită Mie
mai mult de doisprezece legiuni de îngeri? Dar cum s-
ar împlini scripturile, că aşa se cade să fie?’’ Într-acel
ceas zise Iisus mulţimii: ’’Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu
săbii şi cu lemne să mă prindeţi! Şedeam în toate
zilele la voi, învăţând în biserică şi nu M-aţi prins.
Aceasta a fost tot ca să se împlinească scripturile

prorocilor’’. Atunci ucenicii toţi lăsându-L pe El,
fugiră. Iar ei prinzând pe Iisus, Îl duseră la Caiafa,
arhiereul, unde cărturarii şi bătrânii erau adunaţi. Iar
Petru mergea după El de departe până la curtea
arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, să-I
vadă sfârşitul. Iar arhiereii şi bătrânii şi tot sfatul
căutau mărturie mincinoasă asupra lui Iisus, ca să-L
omoare pe El. Şi nu aflară; şi multe mărturii
mincinoase venind, nu aflară, iar mai apoi, venind
două mărturii mincinoase, ziseră: ’’Acesta a zis: ’Pot
să surp biserica lui Dumnezeu şi în trei zile să o
zidesc pe ea’’’. Şi, sculându-se arhiereul, zise Lui:
’’Nimic nu răspunzi? Ce mărturisesc aceştia asupra
Ta?’’ Iar Iisus tăcea; şi răspunzând arhiereul, zise Lui:
’’Jură-Te pe Dumnezeul cel viu să spui nouă de eşti
Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu’’. Zise Iisus lui: ’’Tu ai
zis; însă zic vouă, de acum veţi vedea pe Fiul Omului
şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii
cerului’’. Atunci mai marele popilor îşi rupse
veşmintele sale zicând că ’’A hulit, ce ne mai trebuie
încă mărturii? Iată, acum aţi auzit hula Lui. Ce vă
pare vouă?’’ Dar ei răspunzând, ziseră: ’’Este vinovat
de moarte’’. Atunci scuipară în obrazul Lui şi-L bătură
peste obraz, iar alţii I-au dat palme, zicând:
’’Proroceşte nouă Hristoase, cine e cel ce Te lovi?’’ Iar
Petru şedea afară în curte; şi veni la el o slujnică
zicând: ’’Şi tu erai cu Iisus Galileanul’’. Iar el se
lepădă înaintea tuturor, zicând: ’’Nu ştiu ce zici’’. Şi
ieşind el către poartă, îl văzu pe el alta, şi zise celor ce
erau acolo: ’’Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul’’. Şi
iarăşi se lepădă cu jurământ că ’’Nu ştiu omul’’. Iar

peste puţin timp, apropiindu-se ceea ce stătea, zise lui
Petru: ’’Adevărat şi tu eşti dintr-înşii, că şi graiul tău
te dă pe faţă’’. Atunci începu a se blestema şi a se jura
că ’’Nu-l ştiu pe om’’. Şi numaidecât cântă cocoşul. Şi-
şi aduse aminte Petru de cuvântul lui Iisus cel ce-i
zisese lui, că: ’’Mai înainte de cântatul cocoşului de
trei ori te vei lepăda de Mine’’. Şi ieşind afară, plânse
cu amar. Şi fiind dimineaţa, sfat făcură toţi arhiereii şi
bătrânii norodului împotriva lui Iisus, ca să-L omoare
pe El. Şi legând pe El, Îl duseră şi-L dădură lui Pontiu
Pilat, dregătorul.
LA SPĂLAREA PICIOARELOR
(XIII, 1-11)
n vremea aceea, mai înainte de sărbătoarea

Paştilor, ştiind Iisus că I-a venit Lui ceasul ca să Se
mute din lumea acesta către Părintele, iubind pe ai
Săi, pe cei din lume, desăvârşit i-a iubit pe ei. Şi cină
făcându-se, dracul intrând în inima lui Iuda al lui
Simon Iscariotul ca să-L vândă pe El, ştiind Iisus că
toate I le-a dat Lui Părintele în mână şi cum de la
Dumnezeu a ieşit şi către Dumnezeu merge, Se sculă
de la cină şi puse veşmintele şi, luând ştergarul, Se
încinse pe Sine. Apoi puse apă în spălătoare şi începu
a spăla picioarele ucenicilor şi a le şterge cu
ştergătorul cu care era încins. Veni drept aceea la
Simon Petru. Şi zise Lui acela: ’’Doamne, Tu speli

picioarele?’’ Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Ce fac Eu, tu
nu ştii acum, ci vei cunoaşte după aceasta’’. Zise Lui
Petru: ’’Nu vei spăla picioarele mele în veac!’’
Răspuns-a lui Iisus: ’’De nu te voi spăla pe tine, n-ai
parte cu Mine’’. Zise Lui Simon Petru: ’’Doamne, nu
picioarele mele numai, ci şi mâinile şi capul’’. Zise lui
Iisus: ’’Cel scăldat nu trebuie decât picioarele a le
spăla, căci este curat tot. Şi voi curaţi sunteţi, dar nu
toţi’’. Pentru că îl ştia pe cel care vindea pe El, pentru
aceea zise: ’’Nu toţi curaţi sunteţi’’.
DUPĂ SPĂLAREA PICIOARELOR

(XIII, 12-17)
n vremea aceea, deci când spălă picioarele lor şi-şi

lua hainele Lui, şezând iarăşi, zise lor: ’’Cunoaşteţi
ce am făcut vouă? Voi Mă strigaţi pe Mine:
’Învăţătorul şi Domnul’, şi bine ziceţi, pentru că sunt.
Deci dacă Eu v-am spălat vouă picioarele, Domnul şi
Învăţătorul, şi voi datori sunteţi unul altuia a spăla
picioarele; pentru că pildă v-am dat vouă, după cum
Eu am făcut vouă, şi voi să faceţi. Amin, amin zic
vouă: Nu este sluga mai mare decât domnul său, nici
trimisul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. De ştiţi
acestea, fericiţi sunteţi de le veţi face acestea.
CELE DOUĂSPREZECE EVANGHELII

ALE SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PATIMI ALE
DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS
HRISTOS
EVANGHELIA ÎNTÂIA A SFINTELOR PATIMI

DE LA IOAN
(XIII, 31-38; XIV; XV; XVI; XVII; XVIII, 1)
is-a Domnul către ucenicii Săi: ’’Acum S-a slăvit

Fiul Omului, şi Dumnezeu S-a slăvit întru El. De
vreme ce Dumnezeu S-a slăvit întru El, şi
Dumnezeu va slăvi pe El întru Dânsul şi îndată va
slăvi pe El. Fiilor, încă puţinel cu voi sunt. Mă veţi
căuta şi, după cum am zis jidovilor că ’Unde Mă duc
Eu, voi nu puteţi să mergeţi’, şi vouă vă zic acum.
Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul.
În ce chip v-am iubit pe voi, ca şi voi să vă iubiţi între
voi. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că ai Mei ucenici
sunteţi, de veţi avea dragoste între voi’’. Zise Lui

Simon Petru: ’’Doamne, unde mergi?’’ Răspunse lui
Iisus: ’’Unde merg, nu poţi acum să vii după Mine, iar
mai apoi vei veni după Mine’’. Zise Lui Petru:
’’Doamne, pentru ce nu pot veni după Tine acum?
Sufletul meu pentru Tine voi pune’’. Răspunse lui
Iisus: ’’Sufletul tău pentru Mine vei pune? Amin, amin
zic ţie: Nu va cânta cocoşul până nu te vei lepăda de
Mine de trei ori. Să nu se tulbure inima voastră;
credeţi în Dumnezeu şi întru Mine credeţi. În casa
Tatălui-Meu sălaşuri multe sunt. Iar de nu, aş fi zis
vouă. Voi merge să vă gătesc loc vouă. Şi de voi merge
şi voi găti loc vouă, iarăşi voi veni şi vă voi lua pe voi
cu Mine, ca unde Eu sunt, şi voi să fiţi. Şi unde Eu
merg, ştiţi, şi calea o ştiţi’’. Zise Lui Toma: ’’Doamne,
nu ştim unde mergi; şi cum putem să ştim calea?’’
Zise lui Iisus: ’’Eu sunt Calea şi Adevărul şi Viaţa.
Nimeni nu vine către Părintele, decât numai prin
Mine. De M-aţi şti pe Mine, şi pe Părintele Meu aţi fi
cunoscut; şi de acum ştiţi pe El şi L-aţi văzut pe El’’.
Zise lui Filip: ’’Doamne, arată-ne nouă pe Părintele şi-i
destul nouă’’. Zise lui Iisus: ’’Atâta vreme cu voi sunt
şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cela ce M-a văzut pe
Mine, a văzut pe Părintele. Şi cum tu zici: ’Arată-ne
nouă pe Părintele?’ Nu crezi că Eu sunt întru
Părintele şi Părintele întru Mine este? Graiurile carele
Eu vouă le grăiesc, de la Mine nu grăiesc, iar Tatăl
Cela ce rămâne întru Mine, Acela face lucrurile.
Credeţi în Mine, că Eu sunt întru Părintele şi
Părintele întru Mine; iar de nu, pentru faptele acelea
să credeţi în Mine. Amin, amin, zic vouă: Cela ce
crede întru Mine, lucrurile care Eu le fac, şi acela le

va face şi mai mari decât acestea va face; că Eu către
Părintele Meu merg. Şi orice veţi cere întru numele
Meu, aceasta voi face, ca să Se mărească Părintele
întru Fiul. De veţi cere ceva întru numele Meu, Eu voi
face. De Mă iubiţi pe Mine, poruncile Mele păziţi. Şi
Eu îl voi ruga pe Părintele şi alt Mângâietor va da
vouă, ca să rămână cu voi în veac, Duhul Adevărului,
Care lumea nu poate să-L ia, nici nu-L vede pe El, nici
nu-L ştie pe El; iar voi îl ştiţi pe El, căci lângă voi
rămâne şi întru voi va fi! Nu voi lăsa pe voi săraci, voi
veni către voi. Încă puţin şi lumea nu Mă va mai
vedea; iar voi Mă veţi vedea, căci Eu viu sunt şi voi
veţi fi vii. Întru acea zi veţi cunoaşte voi că Eu – întru
Părintele Meu, şi voi întru Mine şi Eu întru voi. Cela
ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, acela este
cel ce Mă iubeşte pe Mine; iar cel ce Mă iubeşte pe
Mine, se va iubi de Părintele Meu şi Eu voi iubi pe el
şi Mă voi arăta lui’’. Zise Lui Iuda, nu Iscariotul:
’’Doamne, cum se face că nouă vrei să Te arăţi pe
Tine, şi nu lumii?’’ Răspunse Iisus şi zise lui: ’’De Mă
iubeşte cineva, cuvântul Meu va păzi, şi Tatăl Meu va
iubi pe el, şi către el vom veni şi lângă el lăcaş vom
face. Cel ce nu Mă iubeşte pe Mine, cuvintele Mele nu
păzeşte. Şi cuvântul care-l auziţi nu este al Meu, ci al
Părintelui Celui ce M-a trimis. Acestea am grăit vouă,
lângă voi şezând, iar Mângâietorul, Duhul cel Sfânt,
Carele va trimite Părintele întru numele Meu, Acela pe
voi va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate care le-
am zis vouă. Pace las vouă, pacea Mea dau vouă, nu
după cum lumea dă, Eu dau vouă; să nu se tulbure
inima voastră, nici să se sperie. Auzit-aţi că Eu am zis

vouă: ’Merg şi vin către voi’. De M-aţi iubi pe Mine, v-
aţi bucura, căci am zis: ’Merg către Părintele, căci
Părintele Meu mai mare decât Mine este’. Şi acum am
zis vouă mai înainte de a fi, ca, atunci când va fi, să
credeţi. Nu voi mai grăi multe cu voi, pentru că vine
biruitorul lumii, şi întru Mine nu are nimic; ci ca să
ştie lumea că iubesc pe Părintele şi, precum Mi-a
poruncit Părintele, aşa fac. Sculaţi-vă să mergem de
aici! Eu sunt buciumul viţei cel adevărat şi Părintele
Meu lucrătorul este. Toată viţa ce n-aduce roadă în
Mine, o ridică pe ea; şi toată care aduce roadă, o
curăţeşte pe ea, ca mai multă roadă să aducă. Acum
voi curaţi sunteţi, pentru cuvântul care l-am grăit
vouă. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. În ce chip
viţa nu poate să scoată roadă din ea, de nu va rămâne
în bucium, aşa nici voi, de nu veţi rămâne în Mine. Eu
sunt buciumul, voi viţele. Cela ce rămâne întru Mine
şi Eu întru el, acesta aduce roadă multă, căci fără de
Mine nu puteţi să faceţi nimic. De nu va rămâne
cineva întru Mine, s-a scos afară ca viţa şi se usucă,
şi se aduce şi în foc se bagă şi arde. De veţi rămâne
întru Mine şi graiurile Mele întru voi vor rămâne, orice
veţi vrea, veţi cere, şi se va face vouă. Întru acestea S-
a mărit Părintele Meu, ca roadă multă să scoateţi şi
veţi fi ai Mei ucenici. După cum M-a iubit pe Mine
Părintele, şi Eu am iubit pe voi; rămâneţi în dragostea
Mea. De veţi păzi poruncile Mele, veţi rămâne întru
dragostea Mea, în ce chip Eu poruncile Tatălui Meu
am păzit şi rămân întru a Lui dragoste. Acestea am
grăit vouă, ca bucuria Mea întru voi să rămână şi
bucuria voastră se va plini. Aceasta este porunca mea

ca: Să vă iubiţi unul pe altul, după cum v-am iubit pe
voi. Mai mare decât această dragoste nimeni nu are,
ca cineva sufletul lui să-şi pună, pentru prietenii lui.
Voi prietenii Mei sunteţi, de veţi face câte Eu
poruncesc vouă. Nu vă mai zic vouă slugi, căci sluga
nu ştie ce face domnul său, iar vouă v-am zis prieteni,
că toate care le-am auzit de la Părintele Meu, le-am
arătat vouă. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am
ales pe voi şi v-am pus pe voi, ca voi să mergeţi şi
roadă să aduceţi, şi roada voastră va rămâne, că orice
veţi cere de la Părintele, întru numele Meu, va da
vouă. Acestea poruncesc vouă ca: Să vă iubiţi unul pe
altul. De lumea pe voi vă urăşte, cunoaşteţi că pe
Mine mai înainte decât pe voi au urât. De aţi fi din
lume, lumea ar iubi pe al său; iar pentru că din lume
nu sunteţi, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru
aceea vă urăşte pe voi lumea. Aduceţi-vă aminte de
cuvântul carele Eu am zis vouă: ’Nu este sluga mai
mare decât domnul lui’. De M-au gonit pe Mine, şi pe
voi vor goni; de au păzit Cuvântul Meu, şi pe al vostru
îl vor păzi. Ci acestea toate vor face vouă pentru
numele Meu, căci nu ştiu pe Cela ce M-a trimis pe
Mine. De n-aş fi venit şi n-aş fi grăit lor, păcat n-ar
avea, iar acum pricină n-au pentru păcatul lor. Cela
ce pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu urăşte. De n-aş fi
făcut lucrurile întru ei, carele nimeni altul nu le-a
făcut, păcat nu ar avea; iar acum au şi văzut, şi au
urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Ci ca să se plinească
tot cuvântul cel scris în Legea lor: ’Căci Mă urâră în
zadar’. Iar când va veni Mângâietorul, Carele Eu voi
trimite vouă, de la Părintele, Duhul Adevărului, Carele

de la Părintele este, Acela va mărturisi pentru Mine.
Şi voi mărturisiţi, că din început cu Mine sunteţi.
Acestea am grăit vouă, ca să nu vă smintiţi. Vă vor
îndepărta pe voi de adunare; căci vine ceasul în care
tot cel ce va ucide pe voi, îi va părea că slujbă aduce
lui Dumnezeu. Şi acestea vă vor face vouă, căci n-au
cunoscut pe Părintele, nici pe Mine. Ci acestea am
grăit vouă, ca, atunci când va veni ceasul, să vă
aduceţi aminte de ele, căci am zis vouă. Şi acestea
vouă de-nceput n-am zis, căci cu voi eram. Iar acum
Mă duc către Cela ce M-a trimis şi nimeni dintre voi
nu Mă întreabă: ’Unde Te duci?’ Ci, pentru că acestea
v-am grăit vouă, mâhnirea a umplut inima voastră. Ci
Eu adevărul zic vouă, vă foloseşte ca Eu să Mă duc;
că de nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni către
voi, iar de Mă voi duce, îl voi trimite pe El către voi. Şi
venind Acela, va mustra lumea pentru păcate şi
pentru dreptate şi pentru judecată. Pentru păcate,
căci nu cred în Mine; iar pentru dreptate, căci către
Tatăl Meu merg şi nu Mă veţi mai vedea pe Mine; iar
pentru judecată căci biruitorul lumii acestea s-a
judecat. Încă multe am a zice vouă, ce nu puteţi a le
purta acum. Iar când va veni Acela, Duhul
Adevărului, va povăţui pe voi întru tot adevărul,
pentru că nu va grăi de la Dânsul, ci oricâte va auzi,
va grăi şi cele ce vin va vesti vouă. Acela Mă va
proslăvi, căci dintru al Meu va lua şi va vesti vouă.
Toate câte are Părintele ale Mele sunt; pentru aceea
am zis că dintru al Meu ia şi va vesti vouă. Puţin, şi
nu Mă veţi vedea; şi iarăşi puţin, şi Mă veţi vedea, căci
Eu Mă duc către Părintele’’. Ziseră drept aceea unii

din ucenicii Lui între dânşii: ’’Ce este aceasta care ne
zice nouă: ’Puţin, şi nu Mă veţi vedea, şi iarăşi puţin
şi Mă veţi vedea? Şi că Eu merg către Părintele?’’ Deci
zicea: ’’Aceasta ce este, de zice ’cel puţin?’ Nu ştim ce
zice’’. Cunoscu drept aceea Iisus că vroiau pe El să-l
întrebe şi zise lor: ’’Pentru aceasta vă întrebaţi între
voi căci am zis: ’Puţin, şi nu Mă veţi vedea; şi iarăşi
puţin, şi Mă veţi vedea?’ Adevăr, adevăr zic vouă că
veţi plânge şi veţi jeli voi, iar lumea se va bucura; iar
voi vă veţi mâhni, iar mâhnirea voastră spre bucurie
se va face. Femeia, când naşte, are mâhnire, căci a
venit ceasul ei; iar când va naşte copilul, nu-şi mai
aduce aminte de chin, pentru bucurie, căci s-a născut
om în lume. Deci şi voi mâhnire aveţi acum, ci iarăşi
vă voi vedea pe voi, şi se va bucura inima voastră, şi
bucuria voastră nimeni nu o va ridica de la voi. Şi
întra-acea zi pe Mine nu Mă veţi întreba nimic.
Adevăr, adevăr zic vouă că, oricâte veţi cere de la Tatăl
Meu întru numele Meu, va da vouă. Până acum n-aţi
cerut nimic întru numele Meu. Cereţi şi veţi lua, ca
bucuria voastră să fie plinită. Acestea în pilde le-am
grăit vouă, că va veni ceasul în care nu voi mai grăi
vouă cu pilde, ci pe faţă pentru Părintele voi grăi
vouă. Într-acea zi întru numele Meu veţi cere; şi nu
zic vouă că Eu voi ruga pe Tatăl pentru voi, pentru că
Acesta Părintele iubeşte pe voi, căci pe Mine m-aţi
iubit şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit.
Ieşit-am de la Părintele şi am venit în lume; iarăşi las
lumea şi merg către Părintele’’. Ziseră Lui ucenicii Lui:
’’Iată, acum pe faţă grăieşti, şi nici o pildă nu zici.
Acum ştim că ştii toate şi nu-Ţi trebuie ca să Te

întrebe cineva. Întru aceasta credem că de la
Dumnezeu ai ieşit’’. Răspunse lor Iisus: ’’Acum
credeţi? Iată vine ceasul, şi acum a venit, ca să vă
risipiţi fiecare la ale sale, şi pe Mine singur să Mă
lăsaţi. Şi nu sunt singur, căci Tatăl Meu cu Mine este.
Acestea am grăit vouă, ca întru Mine pace să aveţi. În
lume necaz aveţi, dar îndrăzniţi; Eu am biruit lumea’’.
Acestea a grăit Iisus şi a ridicat ochii Lui la cer şi zise:
’’Părinte, sosit-a ceasul! Măreşte pe Fiul Tău, ca şi
Fiul Tău să Te mărească pe Tine. După cum ai dat Lui
biruinţă peste tot trupul ca, ca la toţi care i-ai dat Lui,
să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este viaţa cea
veşnică: Ca să Te cunoască pe Tine, pe Cel singur
adevărat Dumnezeu, şi pe Carele ai trimis, Iisus
Hristos. Eu Te-am slăvit pe pământ; lucrul am
săvârşit, carele ai dat Mie ca să fac. Şi acum, măreşte-
Mă Tu, Părinte, lângă Tine, cu mărirea care am avut
lângă Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am
numele Tău la oameni, pe care i-ai dat Mie din lume.
Ai Tăi erau, şi Mie ai dat pe ei, şi cuvântul Tău au
păzit. Acum au cunoscut că toate câte ai dat Mie, de
la Tine sunt; căci graiurile care ai dat Mie, am dat lor;
şi ei au luat şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine
am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru ei
Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei care i-ai
dat Mie, căci ai Tăi sunt. Şi ale Mele toate ale Tale
sunt, şi ale Tale ale Mele; şi M-am mărit întru ele. Şi
nu mai sunt în lume, şi aceştia în lume sunt; şi Eu
către Tine vin, Părinte Sfinte, păzeşte pe ei întru
numele Tău, pe care i-ai dat Mie, ca să fie una ca şi
noi. Când eram cu ei în lume, Eu păzeam pe ei întru

numele Tău; pe care i-ai dat Mie, i-am păzit şi nimeni
dintre ei n-a pierit, fără numai fiul pierzării, ca să se
plinească Scriptura. Iar acum către Tine vin şi acestea
grăiesc în lume, ca să aibă bucuria Mea plinită întru
ei. Eu am dat lor cuvântul Tău, şi lumea i-a urât pe
ei, căci nu sunt din lume, precum nu sunt Eu din
lume. Nu mă rog ca să-i iei pe dânşii din lume, ci ca
să-i fereşti pe ei de cel rău. Din lume nu sunt, precum
Eu din lume nu sunt. Sfinţeşte-i pe ei cu adevărul
Tău; cuvântul Tău adevăr este. Precum M-ai trimis pe
Mine în lume, şi Eu am trimis pe ei în lume. Şi pentru
ei Eu Mă sfinţesc pe Mine, ca şi ei să fie sfinţiţi cu
adevăr. Şi nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi
pentru ceia ce cred prin cuvântul lor în Mine, ca toţi
una să fie, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu
întru Tine, ca şi ei întru Noi una să fie, ca lumea să
creadă că Tu M-ai trimis. Şi Eu mărirea care ai dat
Mie am dat lor, ca să fie una, după cum Noi una
suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca să fie
desăvârşiţi întru una şi ca să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi ai iubit pe ei, precum pe Mine ai iubit.
Părinte, pe care i-ai dat Mie, vreau ca, unde voi fi Eu,
şi aceia să fie cu Mine, ca să vadă mărirea Mea pe
care ai dat-o Mie, căci M-ai iubit pe Mine mai înainte
de întemeierea lumii. Părinte drepte, şi lumea pe Tine
n-a cunoscut, iar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au
cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi am arătat lor numele
Tău şi voi arăta, ca dragostea cu care M-ai îndrăgit pe
Mine întru ei să fie, şi Eu întru dânşii’’. Acestea
zicând, ieşi Iisus împreună cu ucenicii Lui dincolo de
pârâul Chedrilor, unde era o grădină în care a intrat

El şi ucenicii Lui.
EVANGHELIA A DOUA A SFINTELOR PATIMI

DE LA IOAN
(XVIII, 1-28)
n vremea aceea, acestea zicând, Iisus ieşi împreună

cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Chedrilor, unde
era o grădină în care a intrat El şi ucenicii Lui. Şi
ştia şi Iuda, cela ce-L vindea pe El, locul, căci de
multe ori s-a adunat Iisus acolo cu ucenicii. Deci
Iuda, luând pâlcul şi, de la arhierei şi farisei, slugi,
veni acolo cu felinare şi făclii şi arme. Iisus drept
aceea, ştiind toate cele ce vin asupra Lui, ieşind zise
lor: ’’Pe cine căutaţi?’’ Răspunseră Lui: ’’Pe Iisus
Nazarineanul!’’ Zise lor Iisus: ’’Eu sunt’’. Şi stătea şi
Iuda, cela ce-l vindea pe El, cu ei. Deci dacă zise lor că
’’Eu sunt’’, se dădură înapoi şi căzură jos. Deci iarăşi
întrebă pe ei: ’’Pe cine căutaţi?’’ Şi ei ziseră: ’’Pe Iisus
Nazarineanul’’. Răspunse Iisus: ’’Zis-am vouă că Eu
sunt, deci, de Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia
să se ducă, ca să se plinească cuvântul care l-a zis că:
’Pe care ai dat Mie, n-am pierdut dintre ei pe
niciunul’’’. Deci Simon Petru, având sabie, o smulse
pe ea şi lovi pe sluga arhiereului şi-i tăie lui urechea
cea dreaptă; şi numele slugii era Malhos. Zise drept
aceea Iisus lui Petru: ’’Pune sabia ta în teacă. Paharul
care l-a dat Mie Părintele nu-l voi bea pe el?’’ Deci
pâlcul şi cei peste o mie şi slugile jidovilor prinseră pe

Iisus şi-L legară pe El. Şi-L duseră pe El către Anna
întâi, pentru că era socrul lui Caiafa, carele era
arhiereul anului aceluia. Şi era Caiafa cela ce sfătuise
pe jidovi că de folos este un om să piară pentru norod.
Şi mergea după Iisus Simon Petru şi celălalt ucenic,
iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi intră
împreună cu Iisus în curtea arhiereului; iar Petru sta
lângă uşă afară. Deci ieşi ucenicul celălalt, care era
cunoscut arhiereului, şi zise portăriţei şi-l băgă
înăuntru pe Petru. Zise drept aceea slujnica portăriţa
lui Petru: ’’Şi nu cumva şi tu eşti dintre ucenicii
omului acestuia?’’ Zise acela: ’’Nu sunt’’. Şi stăteau
robii şi slugile care făcuseră jăratic, căci răcoare era,
şi se încălzeau; şi era cu ei Petru stând şi încălzindu-
se. Deci arhiereul întrebă pe Iisus de ucenicii Lui şi
învăţătura Lui. Răspunse lui Iisus: ’’Eu pe faţă am
grăit lumii. Eu pururea am învăţat în adunare şi în
biserică, unde pururea jidovii se adună, şi într-ascuns
n-am grăit nimic. Ce Mă întrebi? Întreabă pe ceia ce
au auzit, ce am grăit lor! Iată, aceştia ştiu cele ce am
zis Eu’’. Acestea El zicând, unul dintre slugi, stând
aproape, dădu palmă lui Iisus, zicând: ’’Aşa răspunzi
arhiereului?’’ Răspunse lui Iisus: ’’De am grăit rău,
mărturiseşte pentru rău, iar de am grăit bine, ce Mă
baţi?’’ Îl trimise pe El Anna legat către Caiafa
arhiereul. Şi era Simon Petru stând şi încălzindu-se.
Deci ziseră lui: ’’Oare şi tu dintre ucenicii Lui eşti?’’
Lepădatu-s-a acela şi zise: ’’Nu sunt!’’ Zise unul dintre
robii arhiereului, rudă fiind aceluia ce i-a tăiat Petru
urechea: ’’Nu cumva eu te-am văzut în grădină cu
El?’’ Deci iarăşi s-a lepădat Petru şi îndată cocoşul a

cântat. Deci Îl aduseră pe Iisus de la Caiafa la divan;
şi era dimineaţa şi ei n-au intrat la divan, ca să nu se
pângărească, ci să mănânce Paştile.
EVANGHELIA A TREIA A SFINTELOR PATIMI

DE LA MATEI
(XXVI, 57-75)
n vremea aceea, prinzându-L pe Iisus, Îl duseră la

Caiafa, arhiereul, unde cărturarii şi bătrânii erau
adunaţi. Iar Petru mergea după El de departe până
la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu
slugile, să-I vadă sfârşitul. Iar arhiereii şi bătrânii şi
tot sfatul căutau mărturie mincinoasă asupra lui
Iisus, ca să-L omoare pe El. Şi nu aflară; şi multe
mărturii mincinoase venind, nu aflară, iar mai apoi,
venind două mărturii mincinoase, ziseră: ’’Acesta a
zis: ’Pot să surp biserica lui Dumnezeu şi în trei zile

să o zidesc pe ea’’’. Şi, sculându-se arhiereul, zise Lui:
’’Nimic nu răspunzi? Ce mărturisesc aceştia asupra
Ta?’’ Iar Iisus tăcea; şi răspunzând arhiereul, zise Lui:
’’Jură-Te pe Dumnezeul cel viu să spui nouă de eşti
Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu’’. Zise Iisus lui: ’’Tu ai
zis; însă zic vouă, de acum veţi vedea pe Fiul Omului
şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii
cerului’’. Atunci mai marele popilor îşi rupse
veşmintele sale zicând că ’’A hulit, ce ne mai trebuie
încă mărturii? Iată, acum aţi auzit hula Lui. Ce vă
pare vouă?’’ Dar ei răspunzând, ziseră: ’’Este vinovat
de moarte’’. Atunci scuipară în obrazul Lui şi-L bătură
peste obraz, iar alţii I-au dat palme, zicând:
’’Proroceşte nouă Hristoase, cine e cel ce Te lovi?’’ Iar
Petru şedea afară în curte; şi veni la el o slujnică
zicând: ’’Şi tu erai cu Iisus Galileanul’’. Iar el se
lepădă înaintea tuturor, zicând: ’’Nu ştiu ce zici’’. Şi
ieşind el către poartă, îl văzu pe el alta, şi zise celor ce
erau acolo: ’’Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul’’. Şi
iarăşi se lepădă cu jurământ că ’’Nu ştiu omul’’. Iar
peste puţin timp, apropiindu-se ceea ce stătea, zise lui
Petru: ’’Adevărat şi tu eşti dintr-înşii, că şi graiul tău
te dă pe faţă’’. Atunci începu a se blestema şi a se jura
că ’’Nu-l ştiu pe om’’. Şi numaidecât cântă cocoşul. Şi-
şi aduse aminte Petru de cuvântul lui Iisus cel ce-i
zisese lui, că: ’’Mai înainte de cântatul cocoşului de
trei ori te vei lepăda de Mine’’. Şi ieşind afară, plânse
cu amar.
EVANGHELIA A PATRA A SFINTELOR

PATIMI
DE LA IOAN
(XVIII, 28-40; XIX, 1-16)
n vremea aceea, aduseră pe Iisus de la Caiafa la

divan; şi era dimineaţa şi ei n-au intrat la divan, ca
să nu se pângărească, ci să mănânce Paştile. Ieşi
drept aceea Pilat către ei şi zise: ’’Ce pâră aduceţi
asupra Omului Acesta?’’ Răspunseră şi ziseră lui: ’’De
nu ar fi Acesta făcător de rele, nu L-am da ţie pe El’’.
Zise lor drept aceea Pilat: ’’Luaţi-L pe El voi şi, după
legea voastră, judecaţi-L pe El’’. Deci ziseră lui jidovii:
’’Nouă nu ne este slobod să ucidem pe nimeni’’. Ca să
se plinească cuvântul lui Iisus, pe care l-a zis,
însemnând cu ce moarte era să moară. Deci intră în
divan iarăşi Pilat şi strigă pe Iisus şi zise Lui: ’’Tu eşti
împăratul jidovilor?’’ Răspunse lui Iisus: ’’De la tine tu
zici aceasta, sau alţii au zis ţie pentru Mine?’’
Răspunse Pilat: ’’Oare eu jidov sunt? Limba Ta şi
arhiereii Te-au dat mie, ce-ai făcut?’’ Răspunse Iisus:
’’Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. De ar fi
din lumea aceasta împărăţia mea, slugile Mele s-ar
trudi ca să nu Mă dau jidovilor. Iar acum împărăţia
Mea nu este de aici’’. Zise Lui drept aceea Pilat: ’’Dar
împărat eşti Tu?’’ Răspunse Iisus: ’’Tu zici că împărat
sunt Eu. Eu spre aceasta M-am făcut şi spre aceasta
am venit în lume, ca să mărturisesc adevărului. Tot
cela ce este din adevăr Îmi ascultă glasul Meu’’. Zise
Lui Pilat: ’’Ce este adevărul?’’ Şi acestea zicând, iarăşi
ieşi către jidovi şi zise lor: ’’Eu nicio vină nu aflu întru
El; ci este la voi obiceiul ca să vă eliberez pe unul la
Paşti. Deci voia vă este să eliberez pe împăratul
jidovilor?’’ Strigară drept aceea iarăşi toţi zicând: ’’Nu
pe Acesta, ci pe Varavva’’. Şi era Varavva tâlharul.
Atunci dar luă Pilat pe Iisus şi-L bătu. Şi slujitorii,
împletind cunună din spini, au pus peste capul Lui şi
cu haină mohorâtă L-au îmbrăcat pe El. Şi ziceau:
’’Bucură-Te, împăratul jidovilor!’’ Şi-I dădeau Lui
palme. Ieşi drept aceea iarăşi afară Pilat şi zise lor:
’’Iată, vi-l scot vouă pe El afară, ca să cunoaşteţi că
întru El nicio vină nu aflu’’. Ieşi drept aceea Iisus
afară, purtând cununa cea de spini şi haina cea
mohorâtă, şi zise lor: ’’Iată Omul!’’ Deci dacă văzură
pe El arhiereii şi slugile, strigară zicând: ’’Răstigneşte-
L! Răstigneşte-L!’’ Zise lor Pilat: ’’Luaţi-L pe El voi şi-L
răstigniţi, pentru că eu nu aflu întru El vină’’.
Răspunseră lui jidovii: ’’Noi lege avem şi, după legea
noastră, dator este să moară, căci pe El Fiu al lui
Dumnezeu S-a făcut’’. Deci dacă auzi Pilat acest
cuvânt, mai mult s-a înspăimântat. Şi intră în divan
iarăşi şi zise lui Iisus: ’’De unde eşti Tu?’’ Iar Iisus
răspuns n-a dat lui. Zise drept aceea Pilat Lui: ’’Mie
nu-mi grăieşti? Nu ştii că putere am să Te răstignesc
pe Tine şi putere am să Te slobozesc?’’ Răspunse lui
Iisus: ’’N-ai avea nicio putere asupra Mea, de nu ar fi
fost dată ţie de sus. Pentru aceea cela ce M-a vândut
ţie mai mare păcat are’’. Dintru aceasta încerca Pilat
să-L elibereze pe El, iar jidovii strigau zicând: ’’De-l vei
elibera pe Acesta, nu eşti prieten Cezarului’’. Tot cela
ce se face pe sine împărat stă împotriva lui Cezar’’.
Deci Pilat, auzind acest cuvânt, scoase afară pe Iisus

şi şezând pe scaun, în locul ce se cheamă ’’Aşternut
cu piatră’’, iar jidoveşte Gavatha. Şi era Vinerea
Paştilor, şi ca la al şaselea ceas, şi zise jidovilor:
’’Vedeţi Împăratul vostru!’’ Iar ei strigară: ’’Ridică-L!
Ridică-L! Răstigneşte-L pe El’’. Zise lor Pilat: ’’Pe
Împăratul vostru să-L răstignesc?’’ Răspunseră
arhiereii: ’’Nu avem împărat fără numai pe Cezar. Deci
atunci dădu pe El lor, ca să Se răstignească.
EVANGHELIA A CINCEA A SFINTELOR

PATIMI
DE LA MATEI
(XXVII, 3-32)
n vremea aceea, văzând Iuda, cela ce-L vânduse pe

El, că s-a învinuit, căindu-se, întoarse cei 30 de
arginţi popilor celor mari şi bătrânilor, zicând:
’’Greşit-am vânzând sânge nevinovat’’. Iar ei ziseră:
’’Ce e nouă? Tu vei vedea’’. Şi aruncând arginţii în
biserică, se duse în laturi şi mergând se spânzură. Iar
mai marii popilor, luând arginţii, ziseră: ’’Nu se cade
aceştia a-i pune în vistierie, de vreme ce preţ de sânge
este. Şi sfat făcând, cumpărară cu ei Ţarina Olariului,
pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a chemat
acea ţarină Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi.
(Atunci se împlini ce s-a grăit prin Ieremia prorocul
zicând: ’’Şi luară cei treizeci de arginţi, preţul celui
preţuit, carele s-a preţuit, din fiii lui Israil. Şi-i dădură
pe Ţarina Olariului, cum a rânduit mie Domnul’’). Iar

Iisus stătu înaintea domnului şi întrebă pe El
domnul, zicând: ’’Tu eşti împăratul iudeilor?’’ Iar Iisus
zise: ’’Tu zici’’. Şi când era hulit El de arhierei şi de
bătrâni, nimic nu răspundea. Atunci zise Lui Pilat:
’’Oare nu auzi câte mărturisesc asupra Ta?’’ Şi nu-i
răspunse lui nici un cuvânt, încât se mira dregătorul
foarte. Iar la praznic avea obicei domnul să elibereze
norodului pe unul legat, pe care-l vroiau. Ci avea
atunci un legat vestit de-l chema Varvva. Deci,
adunându-se ei, zise lor Pilat: ’’Pe care voiţi să vi-l
eliberez vouă, pe Varavva, sau pe Iisus, ce se zice
Hristos?’’ Că ştia că din pizmă L-au dat pe El. Şi
şezând el la divan, trimis-a către el femeia lui, cuvânt
zicând: ’’Nimic ţie şi dreptului aceluia, că multe am
păţit astăzi în vis pentru El’’. Iar arhierii şi bătrânii au
îndemnat gloatele ca să ceară pe Varavva, iar pe Iisus
să-L piardă. Şi răspunzând dregătorul, zise lor: ’’Pe
carele din cei doi voiţi să eliberez vouă?’’ Iar ei ziseră:
’’Pe Varavva’’. Zise lor Pilat: ’’Dar ce voi face lui Iisus
ce se zice Hristos?’’ Ziseră lui toţi: ’’Să Se
răstignească!’’ Iar dregătorul zise: ’’Dar ce rău a
făcut?’’ Iar ei mai vârtos strigau, zicând: ’’Să Se
răstignească!’’ Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci
mai multă gâlceavă se face, luând apă, îşi spălă
mâinile înaintea gloatei zicând: ’’Nevinovat sunt de
sângele dreptului acestuia. Voi veţi vedea’’. Şi
răspunzând toată gloata, zise: ’’Sângele Lui peste noi
şi peste feciorii noştri’’. Atunci lăsă lor pe Varavva, iar
pe Iisus, izbindu-L, Îl dădu lor să-L răstignească.
Atunci slujitorii domnului, luând pe Iisus la divan, se
adună la El toată adunarea. Şi dezbrăcând pe El,

îmbrăcară pe El cu haină roşie. Şi împletind cunună
de spini, puseră pe capul Lui, şi trestie în dreapta Lui;
şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El,
zicând: ’’Bucură-Te, Împăratul Iudeilor’’. Şi scuipând
spre El, luară trestia şi băteau capul Lui. Şi dacă-şi
bătură joc de El, dezbrăcară de pe El veşmântul şi-L
îmbrăcară în veşmintele Lui, şi-L duseră să-L
răstignească. Şi ieşind, aflară un om, pe nume Simon
Chirineu, şi pe acesta îl siliră ca să-I ducă crucea Lui.
EVANGHELIA A ŞASEA A SFINTELOR

PATIMI
DE LA MARCU
(XV, 16-32)
n vremea aceea, slujitorii Îl duseră pe El înăuntrul

curţii, care este divan, şi chemară toată mulţimea.
Şi îmbrăcară pe El în mohorât şi, împletind cunună
de spini Îi puseră Lui. Şi începură a se închina Lui,
zicând: ’’Bucură-Te, împăratul jidovilor!’’ Şi băteau
capul Lui cu trestie şi-L scuipau pe El şi, plecându-şi
genunchii, se închinau Lui. Şi dacă-şi bătură joc de
El, dezbrăcară pe El de mohorât şi-L îmbrăcară pe El
în veşmintele Lui şi-L scoaseră să-L răstignească. Şi
siliră pe un om ce trecea, anume Simon Chirineu
(venind din câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf), să
ducă crucea Lui. Şi-L duseră pe El în locul Golgothei,
care se tălmăceşte ’’Locul Căpăţânilor’’. Şi dădură Lui
să bea vin amestecat cu smirnă, iar El nu luă. Şi

răstignindu-L pe El, împărţeau veşmintele Lui,
aruncând sorţi spre ele, cine, ce ar lua. Şi era ceasul
al treilea şi-L răstigniră pe El. Şi era scrisoarea vinei
Lui scrisă: ’’Împăratul jidovilor’’. Şi cu El răstigniră
doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.
Şi se împlini scriptura, care zice: ’’Şi cu cei fără de
lege Se socoti’’. Iar ceia ce treceau huleau pe El,
clătinând capetele lor şi grăind: ’’Huă! Cela ce strică
biserica şi în trei zile o zideşte! Mântuieşte-Te pe Tine
şi pogoară de pe cruce!’’ Aşişderea şi arhiereii,
bătându-şi joc unul către altul, cu cărturarii ziceau:
’’Pe alţii a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui;
Hristos, împăratul lui Israil, pogoare-Se acum de pe
cruce, ca să vedem şi să credem’’.
EVANGHELIA A ŞAPTEA A SFINTELOR PATIMI

DE LA MATEI
(XXVII, 33-54)
n vremea aceea, venind la locul ce se cheamă

Golgotha, care se tâlcuieşte: ’’Locul Căpăţânii’’,
dădură Lui să bea oţet cu fiere amestecat; şi dacă
gustă, nu vru să bea. Iar dacă-L răstigni pe El,
împărţiră veşmintele Lui aruncând sorţi, şi se împlini
ce s-a zis de prorocul zicând: ’’Împărţiră veşmintele
Mele lor şi pe veşmântul Meu aruncară sorţi’’. Şi
şezând păzeau pe El acolo. Şi puseră deasupra

capului Lui vina Lui scrisă: ACESTA ESTE IISUS
ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Atunci se răstigniră cu El doi
tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar cei
ce treceau huleau pe El, clătinând capetele lor, şi
zicând: ’’Cela ce surpă biserica şi în trei zile o zideşte,
mântuieşte-Te pe Tine! De eşti Fiul lui Dumnezeu,
pogoară de pe cruce!’’ Aşişderea şi mai marii popilor,
bătându-şi joc cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: ’’Pe
alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu Se poate mântui? De
este Împăratul lui Israil, pogoare-Se acum de pe
cruce, şi vom crede Lui. Nădăjduia în Dumnezeu; să-L
izbăvească acum pe El, de-L va vrea pe El, căci a zis
că ’Sunt Fiul lui Dumnezeu!’’ Acestea şi tâlharii care
erau răstigniţi cu El îi reproşau Lui. Iar din al şaselea
ceas întuneric fu peste tot pământul, până la al
nouălea ceas. Iar într-al nouălea ceas strigă Iisus cu
glas mare, zicând: ’’Ili, Illi, lama savahthani?’’ Aceasta
este: ’’Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce Mă
lăsaşi?’’ Iar unii care stăteau acolo, auzind, ziceau că
pe Ilie îl strigă acesta. Şi numaidecât alergă unul
dintre ei şi, luând buretele, umplându-l de oţet şi
punându-l în trestie Îl adăpă pe El. Iar alţii ziseră:
’’Lasă să vedem, oare va veni Ilie să-L mântuiască pe
El?’’ Şi Iisus, iarăşi strigând cu glas mare, îşi dădu
duhul. Şi iată, catapeteasma bisericii se rupse în
două, de sus până jos şi pământul se cutremură şi
pietrele se despicară. Şi mormintele se deschiseră şi
multe trupuri ale sfinţilor care erau adormiţi se
sculară. Şi ieşind din morminte după învierea Lui,
intrară în sfânta cetate şi se arătară multora. Iar
sutaşul şi cei ce erau cu el păzind pe Iisus, văzând

cutremurul şi cele ce au fost, se înspăimântară foarte
zicând: ’’Adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta’’.
EVANGHELIA A OPTA A SFINTELOR PATIMI

DE LA LUCA
(XXIII, 32-49)
n vremea aceea, duceau şi pe alţi doi făcători de

rele, împreună cu El să-i piardă. Şi când veniră la
locul ce se cheamă al Căpăţânii, acolo răstigniră pe
El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta, iar altul
de-a stânga. Iar Iisus zicea: ’’Părinte, iartă lor, că nu
ştiu ce fac’’. Iar împărţind veşmintele Lui, aruncară
sorţi. Şi stăteau oamenii de priveau şi batjocoreau, şi
boierii împreună, zicând: ’’Pe alţii a mântuit,
mântuiască-Se pe Sine, de este Acesta Hristos, Cel al
lui Dumnezeu ales’’. Şi-şi băteau joc de El şi ostaşii,
apropiindu-se şi oţet aducând Lui, şi zicând: ’’De eşti
Tu împăratul jidovilor, mântuieşte-Te pe Tine’’. Şi era
scris deasupra Lui, cu slove elineşti, şi râmleneşti, şi
jidoveşti: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL JIDOVILOR. Iar
unul din cei doi făcători de rele care era răstignit
hulea pe El, zicând: ’’De eşti Tu Hristos, mântuieşte-
Te pe Tine şi pe noi’’. Iar răspunzând celălalt, certa pe
el, zicând: ’’Nu te temi tu de Dumnezeu, căci întru
aceeaşi judecată eşti? Şi noi pe drept suntem osândiţi,
pentru că vrednice de cele ce am făcut luăm (că luăm
cum se cade după faptele noastre), iar Acesta nimic
rău n-a făcut’’. Şi zicea către Iisus: ’’Pomeneşte-mă,

Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta’’. Atunci
zise Iisus lui: ’’Adevărat zic ţie, astăzi cu Mine vei fi în
rai’’. Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric se făcu
peste tot pământul, până la al nouălea ceas, şi se
’’Părinte, în mâinile Tale dau Duhul Meu’’. Şi acestea
slăvi pe Dumnezeu, zicând: ’’Adevărat acest Om drept
era’’. Şi toată mulţimea care venise împreună la acea
privelişte, văzând cele ce s-au făcut, bătând piepturile
lor, se întoarseră. Şi toţi cunoscuţii Lui şi femeile care
veniseră după El din Galileea, stăteau departe, văzând
acestea.
EVANGHELIA A NOUA A SFINTELOR PATIMI

DE LA IOAN (XIX, 25-37)
n vremea aceea, stăteau lângă crucea lui Iisus

maica Lui şi sora maicii Lui, Maria a lui Cleopa, şi
Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa şi
pe ucenic stând, pe care-l iubea, zise maicii Lui:
’’Femeie, iată fiul tău!’’ Şi după aceea zise ucenicului:
’’Iată maica ta!’’ Şi din ceasul acela a luat-o pe ea
ucenicul acela la ale sale. După aceea, ştiind Iisus că
toate acum s-au săvârşit, ca să se plinească
Scriptura, zise: ’’Sete Mi-e!’’ Deci zăcea un vas, plin de
oţet, şi ei, umplând buretele cu oţet şi cu isop punând
împrejur, apropiară de gura Lui. Deci când luă oţetul,
Iisus zise: ’’Săvârşitu-s-a’’. Şi plecând capul, şi-a dat

duhul. Deci jidovii, ca să nu rămână pe cruce
trupurile sâmbăta, de vreme ce vineri era, pentru că
era mare ziua sâmbetei aceleia, rugară pe Pilat ca să
se zdrobească lor fluierele şi să-i ridice. Deci veniră
slujitorii şi celui dintâi îi zdrobiră fluierele şi celuilalt
ce s-a răstignit împreună cu el. Iar la Iisus venind,
dacă îl văzură pe El mort fiind, n-au zdrobit Lui
fluierele. Ci unul din slujitori cu suliţa coasta Lui
împunse şi îndată ieşi sânge şi apă. Şi cela ce a văzut
a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui; şi acela
ştie că adevăr zice, ca voi să credeţi. Pentru că s-au
făcut acestea, ca Scriptura să se plinească: ’’Os nu se
va zdrobi de la El’’. Şi iarăşi altă Scriptură zice:
’’Vedea-vor pe Carele au împuns’’.
EVANGHELIA A ZECEA A SFINTELOR

PATIMI
DE LA MARCU (XV, 43-47)
n vremea aceea, veni Iosif din Arimateea, sfetnic cu

chip bun, carele şi acela aştepta împărăţia lui
Dumnezeu, îndrăznind, intră la Pilat şi ceru trupul
lui Iisus. Iar Pilat se miră că a murit aşa curând şi,
chemând pe sutaş, întrebă pe el dacă a murit de mult.
Şi aflând de la sutaş, dărui trupul lui Iosif. Iar el,
cumpărând giulgiu şi luând pe El, Îl înfăşură cu
giulgiu şi-L puse pe el El în mormânt, care era săpat
în piatră, şi răsturnă o piatră pe uşa mormântului. Iar
Maria Magdalena şi Maria lui Iosie priveau unde El Se

pune.
EVANGHELIA A UNSPREZECEA A
SFINTELOR PATIMI
DE LA IOAN (XIX, 38-42)
n vremea aceea, Iosif cel din Arimathea, fiind

ucenic al lui Iisus, dar ascuns de frica jidovilor, îl
rugă pe Pilat să-i dea voie să ridice trupul lui Iisus.
Şi a poruncit Pilat; deci veni şi ridică trupul lui Iisus.
Şi veni şi Nicodim, cela ce a venit noaptea dintâi la
Iisus, aducând amestecuri de smirnă şi aloe, cam vreo
100 de litre. Deci luară trupul lui Iisus şi legară pe el

cu cearşafuri împreună cu unsorile, după cum este
obiceiul jidovilor de a îngropa. Şi era în locul unde S-a
răstignit grădină, şi în grădină mormânt nou, întru
carele nimeni niciodată nu s-a pus. Deci acolo, pentru
vinerea jidovilor, căci aproape era mormântul, L-au
pus pe Iisus.
EVANGHELIA A DOUĂSPREZECEA A
SFINTELOR PATIMI
DE LA MATEI
(XXVII, 62-66)
n ziua aceea, a doua zi care este după vineri, se

adunară mai marii popilor şi fariseii la Pilat, zicând:
’’Doamne, adusu-ne-am aminte că acel amăgitor
zise încă fiind viu: ’După trei zile Mă voi scula’. Drept
aceea porunceşte să se păzească mormântul până a
treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii Lui noaptea, să-
L fure pe El şi vor zice oamenilor că S-a sculat din
morţi, şi va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decât cea
dintâi’’. Şi zise lor Pilat: ’’Aveţi pază, mergeţi de întăriţi
cum ştiţi’’. Iar ei merseră şi întăriră mormântul,
pecetluind piatra cu paza.
VINERI
LA CEASUL ÎNTÂI
(XXVII, 1-56)
n vremea aceea, fiind dimineaţă, făcură sfat toţi

arhiereii şi bătrânii norodului asupra lui Iisus, ca
să-L omoare pe El. Şi legând pe El, Îl duseră şi-L
dădură lui Pondiu Pilat, domnului. Atunci, văzând
Iuda, cela ce-L vânduse pe Iisus, că s-a fost învinuit,
căindu-se, întoarse cei 30 de arginţi popilor celor mari
şi bătrânilor, zicând: ’’Greşit-am vânzând sânge
nevinovat’’. Iar ei ziseră: ’’Ce e nouă? Tu vei vedea’’. Şi

aruncând arginţii în biserică, se duse în laturi şi
mergând se spânzură. Iar mai marii popilor, luând
arginţii, ziseră: ’’Nu se cade aceştia a-i pune în
vistierie, de vreme ce preţ de sânge este. Şi sfat
făcând, cumpărară cu ei Ţarina Olariului, pentru
îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a chemat acea
ţarină Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. (Atunci
se împlini ce s-a grăit prin Ieremia prorocul zicând:
’’Şi luară cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit,
carele s-a preţuit, din fiii lui Israil. Şi-i dădură pe
Ţarina Olariului, cum a rânduit mie Domnul’’). Iar
foarte. Iar la praznic avea obiceiu domnul să elibereze
norodului pe unul legat, pe care-l vroiau. Ci aveau
atunci un legat vestit de-l chema Varavva. Deci,
Hristos?’’ Că ştia că pentru pizmă L-au dat pe El. Şi
păţit astăzi în vis pentru El’’. Iar arhierii şi bătrânii
au îndemnat gloatele ca să ceară pe Varavva, iar pe
Iisus să-L piardă. Şi răspunzând dregătorul, zise lor:
’’Pe carele din cei doi voiţi să eliberez vouă?’’ Iar ei
ziseră: ’’Pe Varavva’’. Zise lor Pilat: ’’Dar ce voi face lui
Iisus ce se zice Hristos?’’ Ziseră lui toţi: ’’Să Se

Şi venind la locul ce se cheamă Golgotha, care se
tâlcuieşte: ’’Locul Căpăţânii’’, dădură Lui să bea oţet
cu fiere amestecat; şi dacă gustă, nu vru să bea. Iar
dacă-L răstigni pe El, împărţiră veşmintele Lui
aruncând sorţi, şi se împlini ce s-a zis de prorocul
zicând: ’’Împărţiră veşmintele Mele lor şi pe veşmântul
Meu aruncară sorţi’’. Şi şezând păzeau pe El acolo. Şi
puseră deasupra capului Lui vina Lui scrisă: ACESTA
ESTE IISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Atunci se
răstigniră cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul
de-a stânga. Iar cei ce treceau huleau pe El, clătinând

capetele lor, şi zicând: ’’Cela ce surpă biserica şi în
trei zile o zideşte, mântuieşte-Te pe Tine! De eşti Fiul
lui Dumnezeu, pogoară de pe cruce!’’ Aşişderea şi mai
marii popilor, bătându-şi joc cu cărturarii şi cu
bătrânii, ziceau: ’’Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu
Se poate mântui? De este Împăratul lui Israil,
pogoare-Se acum de pe cruce, şi vom crede Lui.
Nădăjduia în Dumnezeu; să-L izbăvească acum pe El,
de-L va vrea pe El, căci a zis că ’Sunt Fiul lui
Dumnezeu!’’ Acestea şi tâlharii care erau răstigniţi cu
El îi reproşau Lui. Iar din al şaselea ceas întuneric fu
peste tot pământul, până la al nouălea ceas. Iar într-
al nouălea ceas strigă Iisus cu glas mare, zicând: ’’Ili,
Illi, lama savahthani?’’ Aceasta este: ’’Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, de ce Mă lăsaşi?’’ Iar unii care
stăteau acolo, auzind, ziceau că pe Ilie îl strigă acesta.
Şi numaidecât alergă unul dintre ei şi, luând buretele,
umplându-l de oţet şi punându-l în trestie Îl adăpă pe
El. Iar alţii ziseră: ’’Lasă să vedem, oare va veni Ilie să-
L mântuiască pe El?’’ Şi Iisus, iarăşi strigând cu glas
mare, îşi dădu duhul. Şi iată, catapeteasma bisericii
se rupse în două, de sus până jos şi pământul se
cutremură şi pietrele se despicară. Şi mormintele se
deschiseră şi multe trupuri ale sfinţilor care erau
adormiţi se sculară. Şi ieşind din morminte după
învierea Lui, intrară în sfânta cetate şi se arătară
multora. Iar sutaşul şi cei ce erau cu el păzind pe
Iisus, văzând cutremurul şi cele ce au fost, se
înspăimântară foarte zicând: ’’Adevărat Fiul lui
Dumnezeu era Acesta’’. Şi erau acolo femei multe de
departe privind, care au mers după Iisus din Galileea,

să slujească Lui. Între carele era Maria Magdalena şi
Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosie, şi mama feciorilor
lui Zevedei.
LA CEASUL AL TREILEA
(XV, 16-41)
n vremea aceea, slujitorii Îl duseră pe El înăuntrul

curţii, care este divan, şi chemară toată mulţimea.
Şi îmbrăcară pe El în mohorât şi, împletind cunună
de spini Îi puseră Lui. Şi începură a se închina Lui,
zicând: ’’Bucură-Te, împăratul jidovilor!’’ Şi băteau
capul Lui cu trestie şi-L scuipau pe El şi, plecându-şi
genunchii, se închinau Lui. Şi dacă-şi bătură joc de
El, dezbrăcară pe El de mohorât şi-L îmbrăcară pe El
în veşmintele Lui şi-L scoaseră să-L răstignească. Şi
siliră pe un om ce trecea, anume Simon Chirineu
(venind din câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf), să
ducă crucea Lui. Şi-L duseră pe El în locul Golgothei,
care se tălmăceşte ’’Locul Căpăţânilor’’. Şi dădură Lui
să bea vin amestecat cu smirnă, iar El nu luă. Şi
răstignindu-L pe El, împărţeau veşmintele Lui,
aruncând sorţi spre ele, cine, ce ar lua. Şi era ceasul
al treilea şi-L răstigniră pe El. Şi era scrisoarea vinei
Lui scrisă: ’’Împăratul jidovilor’’. Şi cu El răstigniră
doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.
Şi se împlini scriptura, care zice: ’’Şi cu cei fără de
lege Se socoti’’. Iar ceia ce treceau huleau pe El,

clătinând capetele lor şi grăind: ’’Huă! Cela ce strică
biserica şi în trei zile o zideşte! Mântuieşte-Te pe Tine
şi pogoară de pe cruce!’’ Aşişderea şi arhiereii,
bătându-şi joc unul către altul, cu cărturarii ziceau:
’’Pe alţii a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui;
Hristos, împăratul lui Israil, pogoare-Se acum de pe
cruce, ca să vedem şi să credem’’. Şi cei ce erau
răstigniţi cu El Îl mustrau pe El. Şi fiind ceasul al
şaselea, întuneric se făcu peste tot pământul până la
al nouălea ceas. Şi în al nouălea ceas strigă Iisus cu
glas mare, zicând: ’’Eloi, Eloi, lamma savahtani?’’, ce
se zice se tălmăcindu-se: ’’Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, la ce M-ai părăsit?’’ Şi unii din cei
care stăteau acolo, auzind, ziceau: ’’Iată, pe Ilie
strigă’’. Şi alergând unul şi umplând burete de oţet şi
punându-l în trestie, Îi dădu să bea, zicând: ’’Lăsaţi să
vedem de va veni Ilie să-L pogoare pe El’’. Iar Iisus,
lăsând glas mare, Îşi dădu duhul. Şi catapeteasma
bisericii se rupse în două, de sus până jos. Şi văzând
sutaşul carele stătea în preajma Lui că strigând aşa
muri, zise: ’’Adevărat omul acesta Fiul lui Dumnezeu
era!’’ Şi erau şi femei de departe privind, între carele
era Maria Magdalena şi Maria lui Iacov cel mic şi
mama lui Iosie şi Salomea, carele şi când era în
Galileea au mers după El şi i-au slujit Lui şi altele
multe carele merseseră cu El în Ierusalim.
LA CEASUL AL ŞASELEA
(XXIII, 32-49)
n vremea aceea, duceau şi pe alţi doi făcători de

rele, împreună cu El să-i piardă. Şi când veniră la
locul ce se cheamă al Căpăţânii, acolo răstigniră pe
El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta, iar altul
de-a stânga. Iar Iisus zicea: ’’Părinte, iartă lor, că nu
ştiu ce fac’’. Iar împărţind veşmintele Lui, aruncară
sorţi. Şi stăteau oamenii de priveau şi batjocoreau, şi
boierii împreună, zicând: ’’Pe alţii a mântuit,
mântuiască-Se pe Sine, de este Acesta Hristos, Cel al
lui Dumnezeu ales’’. Şi-şi băteau joc de El şi ostaşii,
apropiindu-se şi oţet aducând Lui, şi zicând: ’’De eşti
Tu împăratul jidovilor, mântuieşte-Te pe Tine’’. Şi era
scris deasupra Lui, cu slove elineşti, şi râmleneşti, şi
jidoveşti: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL JIDOVILOR. Iar
unul din cei doi făcători de rele care era răstignit
hulea pe El, zicând: ’’De eşti Tu Hristos, mântuieşte-
Te pe Tine şi pe noi’’. Iar răspunzând celălalt, certa pe
el, zicând: ’’Nu te temi tu de Dumnezeu, căci întru
aceeaşi judecată eşti? Şi noi pe drept suntem osândiţi,
pentru că vrednice de cele ce am făcut luăm (că luăm
cum se cade după faptele noastre), iar Acesta nimic
rău n-a făcut’’. Şi zicea către Iisus: ’’Pomeneşte-mă,
Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta’’. Atunci
zise Iisus lui: ’’Adevărat zic ţie, astăzi cu Mine vei fi în
rai’’. Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric se făcu
peste tot pământul, până la al nouălea ceas, şi se

’’Părinte, în mâinile Tale dau Duhul Meu’’. Şi acestea
slăvi pe Dumnezeu, zicând: ’’Adevărat acest Om drept
era’’. Şi toată mulţimea care venise împreună la acea
privelişte, văzând cele ce s-au făcut, bătând piepturile
lor, se întoarseră. Şi toţi cunoscuţii Lui şi femeile care
veniseră după El din Galileea, stăteau departe, văzând
acestea.
LA CEASUL AL NOUĂLEA
(XVIII, 28-40; XIX, 1-37)
n vremea aceea, aduseră pe Iisus de la Caiafa la

divan; şi era dimineaţa şi ei n-au intrat la divan, ca
să nu se pângărească, ci să mănânce Paştile. Ieşi
drept aceea Pilat către ei şi zise: ’’Ce pâră aduceţi
asupra Omului Acesta?’’ Răspunseră şi ziseră lui: ’’De
nu ar fi Acesta făcător de rele, nu L-am da ţie pe El’’.
Zise lor drept aceea Pilat: ’’Luaţi-L pe El voi şi, după
legea voastră, judecaţi-L pe El’’. Deci ziseră lui jidovii:
’’Nouă nu ne este slobod să ucidem pe nimeni’’. Ca să
se plinească cuvântul lui Iisus, pe care l-a zis,
însemnând cu ce moarte era să moară. Deci intră în
divan iarăşi Pilat şi strigă pe Iisus şi zise Lui: ’’Tu eşti
împăratul jidovilor?’’ Răspunse lui Iisus: ’’De la tine tu
zici aceasta, sau alţii au zis ţie pentru Mine?’’
Răspunse Pilat: ’’Oare eu jidov sunt? Limba Ta şi

arhiereii Te-au dat mie, ce-ai făcut?’’ Răspunse Iisus:
’’Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. De ar fi
din lumea aceasta împărăţia mea, slugile Mele s-ar
trudi ca să nu Mă dau jidovilor. Iar acum împărăţia
Mea nu este de aici’’. Zise Lui drept aceea Pilat: ’’Dar
împărat eşti Tu?’’ Răspunse Iisus: ’’Tu zici că împărat
sunt Eu. Eu spre aceasta M-am făcut şi spre aceasta
am venit în lume, ca să mărturisesc adevărului. Tot
cela ce este din adevăr Îmi ascultă glasul Meu’’. Zise
Lui Pilat: ’’Ce este adevărul?’’ Şi acestea zicând, iarăşi
ieşi către jidovi şi zise lor: ’’Eu nicio vină nu aflu întru
El; ci este la voi obiceiul ca să vă eliberez pe unul la
Paşti. Deci voia vă este să eliberez pe împăratul
jidovilor?’’ Strigară drept aceea iarăşi toţi zicând: ’’Nu
pe Acesta, ci pe Varavva’’. Şi era Varavva tâlharul.
Atunci dar luă Pilat pe Iisus şi-L bătu. Şi slujitorii,
împletind cunună din spini, au pus peste capul Lui şi
cu haină mohorâtă L-au îmbrăcat pe El. Şi ziceau:
’’Bucură-Te, împăratul jidovilor!’’ Şi-I dădeau Lui
palme. Ieşi drept aceea iarăşi afară Pilat şi zise lor:
’’Iată, vi-l scot vouă pe El afară, ca să cunoaşteţi că
întru El nicio vină nu aflu’’. Ieşi drept aceea Iisus
afară, purtând cununa cea de spini şi haina cea
mohorâtă, şi zise lor: ’’Iată Omul!’’ Deci dacă văzură
pe El arhiereii şi slugile, strigară zicând: ’’Răstigneşte-
L! Răstigneşte-L!’’ Zise lor Pilat: ’’Luaţi-L pe El voi şi-L
răstigniţi, pentru că eu nu aflu întru El vină’’.
Răspunseră lui jidovii: ’’Noi lege avem şi, după legea
noastră, dator este să moară, căci pe El Fiu al lui
Dumnezeu S-a făcut’’. Deci dacă auzi Pilat acest
cuvânt, mai mult s-a înspăimântat. Şi intră în divan

iarăşi şi zise lui Iisus: ’’De unde eşti Tu?’’ Iar Iisus
răspuns n-a dat lui. Zise drept aceea Pilat Lui: ’’Mie
nu-mi grăieşti? Nu ştii că putere am să Te răstignesc
pe Tine şi putere am să Te slobozesc?’’ Răspunse lui
Iisus: ’’N-ai avea nicio putere asupra Mea, de nu ar fi
fost dată ţie de sus. Pentru aceea cela ce M-a vândut
ţie mai mare păcat are’’. Dintru aceasta încerca Pilat
să-L elibereze pe El, iar jidovii strigau zicând: ’’De-l vei
elibera pe Acesta, nu eşti prieten Cezarului’’. Tot cela
ce se face pe sine împărat stă împotriva lui Cezar’’.
Deci Pilat, auzind acest cuvânt, scoase afară pe Iisus
şi şezând pe scaun, în locul ce se cheamă ’’Aşternut
cu piatră’’, iar jidoveşte Gavatha. Şi era Vinerea
Paştilor, şi ca la al şaselea ceas, şi zise jidovilor:
’’Vedeţi Împăratul vostru!’’ Iar ei strigară: ’’Ridică-L!
Ridică-L! Răstigneşte-L pe El’’. Zise lor Pilat: ’’Pe
Împăratul vostru să-L răstignesc?’’ Răspunseră
arhiereii: ’’Nu avem împărat fără numai pe Cezar’’.
Deci atunci Îl dădu pe El lor, ca să Se răstignească.
Şi-L luară pe Iisus şi-L duseră. Şi purtând crucea Lui,
ieşi la locul ce se cheamă al Căpăţânilor, care se
cheamă jidoveşte Golgotha, unde pe El L-au răstignit,
şi împreună cu El pe alţi doi, de-o parte şi de alta, şi
în mijloc pe Iisus. Şi scrise şi titlul Pilat şi-l puse pe
cruce. Şi era scris: ’’Iisus Nazarineanul, Împăratul
jidovilor’’. Deci acest titlu mulţi l-au citit dintre jidovi,
căci aproape era de cetate locul unde s-a răstignit
Iisus. Şi era scris jidoveşte, elineşte, râmleneşte. Deci
ziceau lui Pilat arhiereii jidovilor: ’’Nu scrie: ’Împăratul
jidovilor’, ci cum că Acela a zis: ’Împărat sunt
jidovilor’’’. Răspunse Pilat: ’’Ce am scris, am scris’’.

Deci slujitorii, când au răstignit pe Iisus, luară
hainele Lui ( şi făcură patru părţi, fiecărui slujitor o
parte) şi veşmântul. Şi era veşmântul necusut, de sus
ţesut peste tot. Deci ziseră între ei: ’’Să nu-l
spintecăm pe el, ci să aruncăm sorţi pentru el, al cui
va fi!’’; ca să se plinească Scriptura, care zice:
’’Împărţiră hainele Mele lor, şi pe îmbrăcămintea Mea
puseră sorţi’’. Deci slujitorii acestea au făcut. Şi sta
lângă crucea lui Iisus maica Lui şi sora maicii Lui,
Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus,
văzând pe maica Sa şi pe ucenic stând, pe care-l
iubea, zise maicii Lui: ’’Femeie, iată fiul tău!’’ Şi după
aceea zise ucenicului: ’’Iată maica ta!’’ Şi din ceasul
acela a luat-o pe ea ucenicul acela la ale sale. După
aceea, ştiind Iisus că toate acum s-au săvârşit, ca să
se plinească Scriptura, zise: ’’Sete Mi-e!’’ Deci zăcea
un vas, plin de oţet, şi ei, umplând buretele de oţet şi
cu isop punând împrejur, îl apropiară de gura Lui.
Deci când luă oţetul, Iisus zise: ’’Săvârşitu-s-a’’. Şi
plecând capul, şi-a dat duhul. Deci jidovii, ca să nu
rămână pe cruce trupurile sâmbăta, de vreme ce
vineri era, pentru că era mare ziua sâmbetei aceleia,
rugară pe Pilat ca să se zdrobească lor fluierele şi să-i
ridice. Deci veniră slujitorii şi celui dintâi îi zdrobiră
fluierele şi celuilalt ce s-a răstignit împreună cu el. Iar
la Iisus venind, dacă văzură pe El mort fiind, n-au
zdrobit Lui fluierele. Ci unul din slujitori cu suliţa
coasta Lui împunse şi îndată ieşi sânge şi apă. Şi cela
ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui;
şi acela ştie că adevăr zice, ca voi să credeţi. Pentru că
s-au făcut acestea, ca Scriptura să se plinească: ’’Os

nu se va zdrobi de la El’’. Şi iarăşi altă Scriptură zice:
’’Vedea-vor pe Carele au împuns’’.
VINERI SEARA
(XXVII, 1-54; Ioan XIX, 31-37; Matei XXVII, 55-61)
n vremea aceea, fiind dimineaţă, făcură sfat toţi

arhiereii şi bătrânii norodului asupra lui Iisus, ca
să-L omoare pe El. Şi legând pe El, Îl duseră şi-L
dădură lui Pondiu Pilat, domnului. Atunci, văzând
Iuda, cela ce-L vânduse pe Iisus, că s-a fost învinuit,

căindu-se, întoarse cei 30 de arginţi popilor celor mari
şi bătrânilor, zicând: ’’Greşit-am vânzând sânge
nevinovat’’. Iar ei ziseră: ’’Ce e nouă? Tu vei vedea’’. Şi
aruncând arginţii în biserică, se duse în laturi şi
mergând se spânzură. Iar mai marii popilor, luând
arginţii, ziseră: ’’Nu se cade aceştia a-i pune în
vistierie, de vreme ce preţ de sânge este. Şi sfat
făcând, cumpărară cu ei Ţarina Olariului, pentru
îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a chemat acea
ţarină Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. (Atunci
se împlini ce s-a grăit prin Ieremia prorocul zicând:
’’Şi luară cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit,
carele s-a preţuit, din fiii lui Israil. Şi-i dădură pe
Ţarina Olariului, cum a rânduit mie Domnul’’). Iar
foarte. Iar la praznic avea obiceiu domnul să elibereze
norodului pe unul legat, pe care-l vroiau. Ci aveau
atunci un legat vestit de-l chema Varavva. Deci,
Hristos?’’ Că ştia că pentru pizmă L-au dat pe El. Şi
păţit astăzi în vis pentru El’’. Iar arhierii şi bătrânii
au îndemnat gloatele ca să ceară pe Varavva, iar pe
Iisus să-L piardă. Şi răspunzând dregătorul, zise lor:

’’Pe carele din cei doi voiţi să eliberez vouă?’’ Iar ei
ziseră: ’’Pe Varavva’’. Zise lor Pilat: ’’Dar ce voi face lui
Iisus ce se zice Hristos?’’ Ziseră lui toţi: ’’Să Se
Şi venind la locul ce se cheamă Golgotha, care se
tâlcuieşte: ’’Locul Căpăţânii’’, dădură Lui să bea oţet
cu fiere amestecat; şi dacă gustă, nu vru să bea. Iar
dacă-L răstigni pe El, împărţiră veşmintele Lui
aruncând sorţi, şi se împlini ce s-a zis de prorocul
zicând: ’’Împărţiră veşmintele Mele lor şi pe veşmântul
Meu aruncară sorţi’’. Şi şezând păzeau pe El acolo. Şi
puseră deasupra capului Lui vina Lui scrisă: ACESTA

ESTE IISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Atunci se
răstigniră cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul
de-a stânga. Iar cei ce treceau huleau pe El, clătinând
capetele lor, şi zicând: ’’Cela ce surpă biserica şi în
trei zile o zideşte, mântuieşte-Te pe Tine! De eşti Fiul
lui Dumnezeu, pogoară de pe cruce!’’ Aşişderea şi mai
marii popilor, bătându-şi joc cu cărturarii şi cu
bătrânii, ziceau: ’’Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu
Se poate mântui? De este Împăratul lui Israil,
pogoare-Se acum de pe cruce, şi vom crede Lui.
Nădăjduia în Dumnezeu; să-L izbăvească acum pe El,
de-L va vrea pe El, căci a zis că ’Sunt Fiul lui
Dumnezeu!’’ Acestea şi tâlharii care erau răstigniţi cu
El îi reproşau Lui. Iar din al şaselea ceas întuneric fu
peste tot pământul, până la al nouălea ceas. Iar într-
al nouălea ceas strigă Iisus cu glas mare, zicând: ’’Ili,
Illi, lama savahthani?’’ Aceasta este: ’’Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, de ce Mă lăsaşi?’’ Iar unii care
stăteau acolo, auzind, ziceau că pe Ilie îl strigă acesta.
Şi numaidecât alergă unul dintre ei şi, luând buretele,
umplându-l de oţet şi punându-l în trestie Îl adăpă pe
El. Iar alţii ziseră: ’’Lasă să vedem, oare va veni Ilie să-
L mântuiască pe El?’’ Şi Iisus, iarăşi strigând cu glas
mare, îşi dădu duhul. Şi iată, catapeteasma bisericii
se rupse în două, de sus până jos şi pământul se
cutremură şi pietrele se despicară. Şi mormintele se
deschiseră şi multe trupuri ale sfinţilor care erau
adormiţi se sculară. Şi ieşind din morminte după
învierea Lui, intrară în sfânta cetate şi se arătară
multora. Iar sutaşul şi ceia ce erau cu el păzind pe
Iisus, văzând cutremurul şi cele ce au fost, se

înspăimântară foarte zicând: ’’Adevărat Fiul lui
Dumnezeu era Acesta’’. Deci jidovii, ca să nu rămână
pe cruce trupurile sâmbăta, de vreme ce vineri era,
pentru că era mare ziua sâmbetei aceleia, rugară pe
Pilat ca să se zdrobească lor fluierele şi să-i ridice.
Deci veniră slujitorii şi celui dintâi îi zdrobiră fluierele
şi celuilalt ce s-a răstignit împreună cu el. Iar la Iisus
venind, dacă văzură pe El mort fiind, n-au zdrobit Lui
fluierele. Ci unul din slujitori cu suliţa coasta Lui
împunse şi îndată ieşi sânge şi apă. Şi cela ce a văzut
a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui; şi acela
ştie că adevăr zice, ca voi să credeţi. Pentru că s-au
făcut acestea, ca Scriptura să se plinească: ’’Os nu se
va zdrobi de la El’’. Şi iarăşi altă Scriptură zice:
’’Vedea-vor pe Carele au împuns’’. Şi erau acolo femei
multe de departe privind, carele au mers după Iisus
din Galileea, să-i slujească Lui. Între carele era şi
Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui
Iosie, şi mama feciorilor lui Zevedei. Şi fiind înspre
seară veni un om bogat din Arimathea al cărui nume
era Iosif, care şi el fusese ucenic lui Iisus. Acesta
apropiindu-se către Pilat, ceru trupul lui Iisus. Atunci
Pilat porunci să-i dea trupul; şi luând trupul, Iosif îl
înveli în cearşaf curat. Şi-l puse pe El în mormântul
lui cel nou, pe care l-a cioplit în piatră; şi prăvălind o
piatră mare la uşa mormântului, se duse. Şi erau
acolo Maria Magdalena şi cealaltă Marie şezând în
preajma mormântului.
SÂMBĂTĂ
LA UTRENIE DUPĂ DOXOLOGIE
(XXVII, 62-66)
n ziua aceea, a doua zi care este după vineri, se

adunară mai marii popilor şi fariseii la Pilat, zicând:
’’Doamne adusu-ne-am aminte că acel amăgitor
zise încă fiind viu: ’După trei zile Mă voi scula’. Drept
aceea porunceşte să se păzească mormântul până a
treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii Lui noaptea, să-
L fure pe El şi vor zice oamenilor că S-a sculat din
morţi, şi va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decât cea
dintâi’’. Şi zise lor Pilat: ’’Aveţi păzitori, mergeţi de
întăriţi cum ştiţi’’. Iar ei merseră şi întăriră
mormântul, pecetluind piatra cu pază.
SÂMBĂTĂ
(XXVIII, 1-20)
n vremea aceea, în seara sâmbetelor, cei ce lumina

întru una a sâmbetelor, veni Maria Magdalena şi
cealaltă Marie să vadă mormântul. Şi iată,
cutremur mare fu; că îngerul Domnului coborând din
cer, venind, prăvăli piatra de pe uşă şi şezu peste ea.

Şi era înfăţişarea lui ca fulgerul, şi veşmântul lui alb
ca zăpada. Iar străjerii, de frica lui, se înspăimântară
şi fură ca morţii. Iar răspunzând îngerul, zise
femeilor: ’’Voi nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus
răstignitul căutaţi. Nu este aici, că S-a sculat, precum
a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul. Şi,
curând mergând, ziceţi ucenicilor Lui că S-a sculat
din morţi şi iată, va merge înaintea voastră în
Galileea; acolo Îl veţi vedea; iată, am zis vouă’’. Şi
ieşind curând din mormânt, cu frică şi cu bucurie
mare, alergară să spună ucenicilor Lui. Şi dacă
merseră să spună ucenicilor Lui, iată, Iisus le
întâmpină pe ele, zicând: ’’Bucuraţi-vă’’. Iar ele,
apropiindu-se, îi apucară Lui picioarele şi se
închinară Lui. Atunci zise lor Iisus: ’’Nu vă temeţi,
mergeţi de vestiţi fraţilor Mei să meargă în Galileea şi
acolo Mă vor vedea’’. Şi mergând ele, iată, unii din
străjeri, mergând în cetate, dădură ştire arhiereilor
toate cele ce s-au făcut. Şi adunându-se cu bătrânii şi
sfat făcând, argint dădură slujitorilor, zicând: ’’Ziceţi
că ucenicii Lui, noaptea venind, L-au furat pe El,
dormind noi. Iar de se va auzi aceasta la dregător, noi
vom îmblânzi pe el şi pe voi fără frică vom face’’. Iar ei,
luând banii făcură cum au fost învăţaţi şi se vesti
cuvântul între iudei până în ziua de astăzi. Iar cei
unsprezece ucenici merseră în Galileea, în muntele
unde rânduise lor Iisus. Şi văzându-L pe El, se
închinară Lui, iar unii se îndoiră. Şi apropiindu-Se
Iisus, grăi lor, zicând: ’’Datu-Mi-s-a toată puterea în
cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate
limbile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al

Fiului şi al Duhului Sfânt, învăţând pe ei să ţină toate
câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate
zilele, până la sfârşitul veacului. Amin’’.
CELE UNSPREZECE EVANGHELII ALE

ÎNVIERII
EVANGHELIA ÎNTÂIA A ÎNVIERII

DE LA MATEI
(XXVIII, 16-20)
n vremea aceea, cei unsprezece ucenici merseră în

Galileea, în muntele unde rânduise lor Iisus. Şi
văzându-L pe El, se închinară Lui, iar unii se
îndoiră. Şi apropiindu-Se Iisus, grăi lor, zicând:
’’Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept
aceea, mergând, învăţaţi toate limbile, botezându-i pe
ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt,
învăţând pe ei să ţină toate câte am poruncit vouă; şi
iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul

veacului. Amin’’.
EVANGHELIA A DOUA A ÎNVIERII

DE LA MARCU
(XVI, 1-8)
n vremea aceea, făcându-se sâmbătă, Maria

Magdalena şi Maria, mama lui Iacov, şi Salomea au
cumpărat unsori ca să meargă să-L ungă pe El. Şi
foarte de dimineaţă, întru una a sâmbetelor, veniră la
mormânt, răsărind soarele. Şi grăiau una către alta:
’’Cine va răsturna nouă piatra de pe uşa
mormântului?’’ Şi căutând ele, văzură că era piatra
răsturnată; că era foarte mare. Şi, intrând în
mormânt, văzură pe un tânăr, şezând de-a dreapta,
îmbrăcat în veşmânt alb, şi se înspăimântară. Iar el
zise lor: ’’Nu vă înspăimântaţi! Pe Iisus căutaţi,
Nazarineanul cel răstignit? Sculatu-S-a! Nu este aici.
Iată locul unde L-au pus pe El. Ci mergeţi, spuneţi
ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge, mai înainte de
voi, în Galileea; acolo veţi vedea pe El, cum a zis
vouă’’. Şi ieşind ele, fugiră de la mormânt, că erau
cuprinse de tremur şi de mirare; şi nimic nimănui nu
ziseră, că se temeau.
EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII

DE LA MARCU
(XVI, 9-20)
n vremea aceea, înviind dimineaţa, în ziua dintâi a

săptămânii, Iisus Se arătă întâi Mariei Magdalena,
din care scosese 7 draci. Aceea, mergând, vesti
celora ce fusese cu El, jelind şi plângând. Iar aceia,
dacă auziră că este viu şi L-a văzut ea, nu crezură. Iar
după aceea, la doi dintre dânşii mergând Se arătă
într-alt chip. Şi aceia, mergând, dădură veste
celorlalţi; însă nici pe aceia nu-i crezură. Mai apoi,
şezând ei, cei unsprezece, S-a arătat lor şi înfruntă
necredinţa lor şi împietrirea inimii, că cei ce L-au
văzut pe El sculat, nu crezură. Şi zise lor: ’’Mergeţi în
toată lumea, propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea.
Cela ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cela
ce nu va crede, se va osândi. Iar semnele celor ce vor
crede acestea vor urma: cu numele Meu dracii vor
scoate, grăi-vor în limbi noi. Şerpi vor lua şi de-ar bea
ceva de moarte nu îi va vătăma, pe bolnavi mâinile-şi
vor pune şi bine le va fi’’. Iar Domnul, după ce grăi lor,
Se luă sus în cer şi şezu de-a dreapta lui Dumnezeu.
Iar ei, ieşind, propovăduiră pretutindeni, Domnul
împreună lucrând şi cuvântul întărind, prin semnele
ce urmau. Amin.
EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII

DE LA LUCA
(XXIV, 1-12)
n vremea aceea, într-una din sâmbete, dis de

dimineaţă, femeile merseră la mormânt, ducând
miresmele care le gătiseră şi altele – împreună cu
ele. Şi aflară piatra răsturnată de pe mormânt. Şi
intrând, nu aflară trupul Domnului Iisus. Şi
îndoindu-se ele de aceasta, iată, doi bărbaţi veniră
înaintea lor, în veşminte strălucind. Şi înspăi-
mântându-se ele, plecară feţele la pământ; şi ziseră
către ele: ’’Ce căutaţi pe Cel viu cu morţii? Nu este
aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum a grăit
vouă, încă fiind în Galileea, zicând că se cade Fiului
Omului a Se da în mâinile oamenilor păcătoşi şi a Se
răstigni, şi a treia zi a învia’’. Şi-şi aduseră aminte de
cuvintele Lui. Şi întorcându-se de la mormânt,
spuseră acestea toate celor unsprezece şi altora. Şi
erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria a lui Iacov,
şi celelalte împreună cu ele, carele ziseră către
apostoli acestea. Şi se păru înaintea lor cuvintele
acelora ca o bârfă şi nu le crezură pe ele. Iar Petru,
sculându-se, alergă la mormânt şi, aplecându-se,
văzu cearşafurile singure zăcând; şi se duse mirându-
se întru sine de cele ce-au fost.
EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII

DE LA LUCA
(XXIV, 12-35)
n vremea aceea, Petru, sculându-se, alergă la

mormânt şi, plecându-se, văzu cearşafurile singure
zăcând; şi se duse mirându-se întru sine de cele ce-
au fost. Şi iată, doi dintre ei erau mergând într-
aceeaşi zi într-un sat, carele era îndepărtat la şaizeci
de stadii de Ierusalim, al cărui nume era Emmaus. Şi
aceia vorbeau unul către altul de toate acestea care se
întâmplară. Şi fu când vorbeau şi se întrebau, şi
Însuşi Iisus apropiindu-Se mergea împreună cu ei. Iar
ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască pe El. Şi zise

către ei: ’’Ce sunt cuvintele acestea despre care vorbiţi
unul către altul, mergând, şi sunteţi posomorâţi? Şi
răspunzând, unul, al cărui nume era Cleopa, zise lui:
’’Tu singur pribegeşti în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-
au întâmplat în el zilele acestea?’’ Şi zise lor: ’’Care?’’
Şi ei ziseră Lui: ’’Cele de Iisus Nazarineanul, Carele s-
a făcut om – proroc, puternic în cuvânt şi în faptă
înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor; cum îl
dădură pe El mai-marii popilor şi domnii noştri spre
judecată de moarte şi răstigniră pe El. Şi noi
nădăjduiam că El este Cel ce va să răscumpere pe
Israil; ci cu acestea toate împreună, a treia zi este
astăzi de când acestea s-au făcut. Ci şi nişte femei
dintr-ale noastre ne înspăimântară, care merseră de
dimineaţă la mormânt şi, neaflând trupul Lui, veniră
zicând că şi vedere de îngeri au văzut, care zic că El
este viu. Şi merseră unii dintre noi la mormânt şi
găsiră aşa cum şi femeile ziseră, iar pe El nu L-au
văzut’’. Şi El zise către ei: ’’O, voi, fără minte şi târzii
cu inima a crede toate carele au grăit prorocii! Oare
nu se cădea acestea să le pătimească Hristos şi să
intre întru slava Lui? Şi începând, de la Moise şi de la
toţi prorocii, le tâlcui lor, din toate scripturile cele
pentru El. Şi se apropiară de satul în care mergeau, şi
El Se făcea că merge mai departe. Şi-L sileau pe El,
zicând: ’’Rămâi cu noi, căci este seară şi s-a plecat
ziua’’. Şi intră să rămână cu ei. Şi a fost când şezu El
cu ei, luând pâine, o blagoslovi şi, frângând, dădu lor.
Iar lor li se deschiseră ochii şi-L cunoscură pe El, şi El
nevăzut Se făcu de la dânşii. Şi ziseră unul către
altul: ’’Oare nu ardea inima noastră întru noi când ne

grăia nouă pe cale şi când ne deschidea nouă
Scripturile?’’ Şi sculându-se întru acel ceas, se
întoarseră la Ierusalim şi-i aflară adunaţi pe cei
unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, zicând că S-a
sculat Domnul adevărat şi S-a arătat lui Simon. Şi ei
povestiră cele petrecute pe cale şi cum S-a arătat lor
în frângerea pâinii.
EVANGHELIA A ŞASEA A ÎNVIERII

DE LA LUCA (XXIV, 36-53)
n vremea aceea, Însuşi Iisus stătu în mijlocul lor şi

zise lor: ’’Pace vouă’’! Iar ei înspăimântându-se şi
înfricoşaţi fiind, li se părea că văd un duh. Şi zise
lor: ’’Ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce intră cugete în
inimile voastre? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele,
că Însumi Eu sunt, pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul
carne şi oase n-are, precum Mă vedeţi pe Mine
având’’. Şi aceasta zicând, arătă lor mâinile şi
picioarele. Şi încă necrezând ei, de bucurie, şi
mirându-se, zise lor: ’’Aveţi ceva de mâncare aici? Iar
ei dădură Lui o bucată de peşte fript şi dintr-un
fagure de miere. Şi, luând, înaintea lor mâncă. Şi zise
lor: ’’Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către
voi încă fiind împreună cu voi, căci se cade a se
împlini toate carele-s scrise în Legea lui Moise, şi în
proroci, şi în psalmi pentru Mine’’. Atunci deschise lor
mintea ca să înţeleagă Scripturile. Şi zise lor că aşa-i
scris şi aşa se cădea să păţească Hristos, şi să învie

din morţi a treia zi, şi să se propovăduiască în numele
Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor, în toate limbile,
începând din Ierusalim. ’’Iar voi sunteţi mărturii
acestora. Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui Meu
peste voi; iar voi staţi în cetatea Ierusalimului, până
când vă veţi îmbrăca cu putere de sus’’. Şi-i scoase pe
ei afară până în Vithania şi, ridicând mâinile Sale,
blagoslovi pe ei. Şi pe când îi blagoslovea El pe ei, Se
despărţi de ei, şi Se suia în cer. Iar ei, închinându-se
Lui, se întoarseră în Ierusalim cu bucurie mare. Şi
erau în toată vremea în biserică, lăudând şi
binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII

DE LA IOAN (XX, 1-10)
ntr-una din sâmbete, Maria Magdalena veni

dimineaţa, întuneric încă fiind, la mormânt, şi văzu
piatra ridicată de pe mormânt. Alergă drept aceea şi
veni către Simon Petru şi către celălalt ucenic, pe
carele iubea Iisus, şi zise lor: ’’Au ridicat pe Domnul
din groapă şi nu ştim unde L-au pus pe El’’. Deci ieşi
Petru şi celălalt ucenic şi veniră către mormânt. Şi
alergau amândoi împreună, şi celălalt ucenic alergă
înainte, mai repede decât Petru, şi veni întâiul la
mormânt. Şi plecându-se, văzu zăcând cearşafurile,
însă nu intră. Deci veni Simon Petru, urmând lui, şi
intră în mormânt şi văzu cearşafurile zăcând. Şi
mahrama care era pe capul Lui nu zăcea împreună cu

cearşafurile, ci separat, înfăşurată, într-un loc. Deci
atunci intră şi celălalt ucenic, cela ce a venit dintâiul
la mormânt, şi văzu şi crezu. Pentru că încă nu ştia
Scriptura, că trebuie El din morţi Să învie. Deci se
duseră iarăşi către dânşii ucenicii.
EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII

DE LA IOAN (XX, 11-18)
n vremea aceea, Maria stătea către mormânt,

plângând afară, şi plângând se plecă în mormânt.
Şi văzu doi îngeri în veşminte albe şezând: unul
către cap, altul către picioare, unde zăcea trupul lui
Iisus. Şi ziseră aceia către ea: ’’Femeie, ce plângi?’’
Zise lor: ’’Căci au ridicat pe Domnul meu şi nu ştiu
unde L-au pus pe El’’. Şi acestea zicând, se întoarse

îndărăt şi văzu pe Iisus stând, şi nu ştia că Iisus este.
Zise ei Iisus: ’’Femeie, ce plângi? Pe cine cauţi?’’
Aceea, părându-i-se că grădinarul este, zise Lui:
’’Doamne, de l-ai ridicat tu pe El, spune-mi unde L-ai
pus, ca eu pe Dânsul să-L ridic’’. Zise ei Iisus:
’’Mario!’’ Întorcându-se, aceea zise Lui: ’’Ravvuni!’’,
care se zice ’’Învăţătorule’’. Zise ei Iisus: ’’Nu te atinge
de Mine, pentru că încă nu M-am suit către Părintele
Meu, ci mergi către fraţii Mei şi zi-le lor: ’’Mă sui către
Părintele Meu şi Părintele vostru şi Dumnezeul Meu şi
Dumnezeul vostru’’. Şi veni Maria Magdalena vestind
ucenicilor că a vazut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.
EVANGHELIA A NOUA A ÎNVIERII

DE LA IOAN
(XX, 19-31)
n vremea aceea, fiind seară în ziua aceea, într-una

a sâmbetelor, şi uşile fiind închise unde erau
zicând, le-a arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-
se drept aceea ucenicii văzând pe Domnul. Deci iarăşi
zise lor Iisus: ’’Pace vouă!’’ Cum M-a trimis pe Mine
Părintele, şi Eu vă trimit pe voi’’. Şi acestea zicând, a

suflat către ei şi le zise lor: ’’Luaţi Duh Sfânt: Cărora
le veţi lăsa păcatele, se vor lăsa lor; iar cărora le veţi
opri, oprite sunt’’. Iar Toma, unul din cei doisprezece,
cela ce se cheamă Geamăn, nu era cu ei când a venit
Iisus. Deci ziceau lui ceilalţi ucenici: ’’Văzut-am pe
Domnul!’’ Iar el zise lor: ’’De nu voi vedea întru
mâinile Lui semnul cuielor şi nu voi pune degetul meu
în semnul cuielor şi nu voi pune mâna mea în coasta
Lui, nu voi crede’’. Şi după opt zile, iar erau înăuntru
ucenicii Lui, şi Toma cu ei. Veni Iisus, uşile fiind
închise, şi stătu în mijloc şi zise: ’’Pace vouă!’’ Apoi
zise Tomei: ’’Adu degetul tău aici şi vezi mâinile Mele;
adu mâna ta şi pune-o pe coasta Mea; şi nu te face
necredincios, ci credincios’’. Şi răspunse Toma şi zise
Lui: ’’Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!’’ Zise lui
Iisus: ’’Căci M-ai văzut pe Mine, Tomo, ai crezut.
Fericiţi aceia ce n-au văzut şi au crezut’’. Deci multe
şi alte semne a făcut Iisus înaintea ucenicilor Lui,
carele nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-
au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, şi crezând, viaţă să aveţi întru numele
Lui.
EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII

DE LA IOAN
(XXI, 1-14)
n vremea aceea, S-a arătat iarăşi pe Sine Iisus

ucenicilor, la Marea Tiveriada, şi Se arătă aşa: Era
împreună cu Simon Petru şi Thoma ce se cheamă
Geamăn şi Nathanail cel din Cana Galileului şi cei ai
lui Zevedei şi alţi doi dintre ucenicii Lui. Zise lor
Simon Petru: ’’Duce-mă-voi să vânez’’. Ziseră lui:
’’Veni-vom şi noi împreună cu tine!’’ Ieşiră şi se suiră
în vas îndată, şi într-acea noapte n-au prins nimic. Şi
făcându-se dimineaţă, stătea Iisus la ţărm, însă nu
ştiau ucenicii că Iisus este. Zise drept aceea lor Iisus:
’’Copii, nu aveţi ceva de mâncat?’’ Răspunseră Lui:
’’Nu’’. Şi El zise lor: ’’Puneţi de-a dreapta vasului
mreaja şi veţi afla’’. Deci puseră mreaja şi nu mai
puteau să-l tragă de mulţimea peştilor. Deci zise
ucenicul acela, pe carele iubea Iisus, lui Petru:
’’Domnul este!’’ Deci Simon Petru, auzind că Domnul
este, cu haina sa se încinse, căci era gol, şi se aruncă
pe dânsul în mare. Iar ceilalţi ucenici au venit cu
văsciorul, căci nu era departe de pământ, ci ca la vreo
200 de coţi, trăgând năvodul peştilor. Deci dacă ieşiră
la pământ, văzură jăratec jos şi peşte deasupra şi
pâine. Zise lor Iisus: ’’Aduceţi din peştii care i-aţi
prins acum!’’ Şi se sui Simon Petru şi trase năvodul
pe pământ plin de peşti mari, 153, şi, atâţia fiind nu
s-a rupt năvodul. Zise lor Iisus: ’’Veniţi de prânziţi’’. Şi
nimeni din ucenici nu cuteza să întrebe pe El: ’’Tu
cine eşti?’’, ştiind că Domnul este. Veni drept aceea

Iisus şi luă pâinea şi dădu lor, şi peştele aşişderea.
Aceasta dar a treia oară S-a arătat Iisus ucenicilor
Lui, sculându-Se din morţi.
EVANGHELIA A UNSPREZECEA A ÎNVIERII

DE LA IOAN
(XXI, 15-25)
n vremea aceea, a treia oară S-a arătat Iisus

ucenicilor Lui, sculându-Se din morţi. Deci dacă
prânziră, zise Iisus lui Simon Petru : ’’Simon Iona,
Mă iubeşti mai mult decât aceştia?’’ Zise Lui: ’’Aşa,
Doamne, Tu ştii că Te iubesc!’’ Zise lui: ’’Paşte mieii
Mei’’. Zise lui iarăşi, a doua oară: ’’Simon Iona, Mă
iubeşti?’’ Zise Lui: ’’Aşa, Doamne, Tu ştii că Te
iubesc!’’ Zise lui: ’’Paşte oile Mele’’. Zise lui a treia
oară: ’’Simon Iona, Mă iubeşti?’’ Mâhnitu-s-a pentru
căci i-a zis lui a treia oară ’’Mă iubeşti?’’, şi zise Lui:
’’Doamne, Tu toate le ştii. Tu ştii că Te iubesc’’. Zise
lui Iisus: ’’Paşte oile Mele. Amin, amin zic ţie: Când
erai mai tânăr, te încingeai pe tine şi umblai pe unde
vroiai; iar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale
şi altul te va încinge şi te va aduce unde nu vrei’’. Şi
aceasta a zis, arătând cu ce moarte va slăvi pe
Dumnezeu. Şi acestea zicând, zise lui: ’’Vino după
Mine!’’ Şi întorcându-se Petru, văzu pe ucenicul pe
carele iubea Iisus, mergând, carele a şi căzut la Cină
pe pieptul Lui şi-I zise: ’’Doamne, cine este cela ce
vinde pe Tine?’’ Pe acesta văzându-l Petru, zicea lui

Iisus: ’’Doamne, dar acesta ce?’’ Zise lui Iisus: ’’De-l
voi vrea pe el să rămână până voi veni, ce-ţi este ţie?
Tu vino după Mine’’. Deci ieşi cuvântul acesta la fraţi
că ucenicul acela nu moare. Şi nu îi zise lui Iisus că
nu va muri, ci: ’’De voi vrea să rămână el până voi
veni, ce-ţi este ţie?’’ Acesta este ucenicul cela ce
mărturiseşte pentru acestea şi a scris acestea, şi ştim
că adevărată este mărturisirea lui. Şi sunt şi altele
multe care le-a făcut Iisus, carele de se vor scrie câte
una, nici în lumea acesta gândesc că n-ar încăpea
cărţile ce s-ar scrie. Amin.
EVANGHELIILE LA SĂRBĂTORILE DE PESTE

AN
SEPTEMBRIE
8. † Naşterea Preasfintei, Stăpânei noastre, de

Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria.
La Utrenie Evanghelia de la Luca ( I, 39-49, 56)
n zilele acelea, sculându-se Maria, merse la munte,

degrabă, în cetatea Iudei. Şi intră în casa lui
Zaharia şi se închină Elisabetei. Şi când auzi
Elisabeta închinăciunea Mariei, săltă pruncul în
pântecele ei şi se umplu
de Duhul Sfânt Elisabeta,
şi strigă cu glas mare şi
zise: ’’Blagoslovită eşti tu
între femei şi blagoslovit
rodul pântecelui tău. Şi de
unde mie aceasta, ca să
vină Maica Domnului meu
către mine? Că iată, cum
fu glasul închinării tale
întru urechile mele, săltă
pruncul cu bucurie în
pântecele meu. Şi fericită e
cea care a crezut că va fi
săvârşire celor zise ei de la Domnul’’. Şi zise Maria:
’’Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi se bucură
sufletul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a
căutat spre smerenia slujniciei Sale. Că, iată, de acum

mă vor ferici toate neamurile. Că făcu cu mine măriri
Cel Puternic, şi sfânt e numele Lui. Şi rămase Maria
cu ea ca la trei luni; şi se întoarse la casa ei.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (X, 38-42; XI, 27-28)
n vremea aceea, intră Iisus într-un sat, iar o femeie,

pe numele ei Martha, primi pe El în casa ei. Şi
aceasta avea o soră ce o chema Maria, care şezând
la picioarele lui Iisus, asculta cuvântul Lui. Iar
Martha se învăluia împrejur cu multă slujbă şi, stând
zise: ’’Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat
singură să slujesc? Ci zi-i ei ca să-mi ajute’’. Şi
răspunzând Iisus, zise ei: ’’Martho, Martho, te-
ngrijeşti şi împrejur multe te sileşti. Ci un lucru
trebuie, iară Maria partea cea bună şi-a ales, care nu
se va lua de la ea’’. Şi pe când grăia El acestea,
ridicând o femeie glas din mulţime, zise Lui: ’’Fericit
pântecele care Te-a purtat şi sânii ce-ai supt’’. Iar El
zise: ’’Adevărat, fericiţi-s ceia ce aud cuvântul lui
Dumnezeu şi-l păzesc’’.
13. Închinarea cinstitei Cruci, pomenirea înnoirii

Sfintei Biserici a Învierii lui Hristos, Dumnezeul
nostru, Sfântul sfinţit Mucenic Cornelie sutaşul şi
înainte-prăznuirea Înălţării cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci.
La Liturghie Evanghelia de la Ioan (XII, 25-36)
is-a Domnul: cela ce iubeşte sufletul lui, îl va

pierde pe el; şi cela ce urăşte sufletul lui în lumea
aceasta, întru viaţă veşnică îl va păzi pe el. De
Mie va sluji cineva, Mie să urmeze, şi unde sunt Eu,
acolo şi sluga Mea va fi. Şi de va sluji cineva Mie, îl va
cinsti pe el Părintele. Acum sufletul Meu s-a tulburat,
şi ce voi zice? Părinte, mântuieşte-Mă din ceasul
acesta! Ci pentru aceea am venit la ceasul acesta.
Părinte, măreşte numele Tău!’’ Deci veni glas din cer:
’’Şi am mărit şi iarăşi voi mări’’. Iar gloata aceea ce
stătea şi a auzit zicea că tunet se făcu. Alţii ziceau:
’’Înger Lui a grăit’’. Răspunse Iisus şi zise: ’’Nu pentru
Mine acest glas s-a făcut, ci pentru voi. Acum
judecată este lumii acesteia, acum biruitorul lumii
acesteia se va scoate afară. Iar Eu, de Mă voi înălţa de
la pământ, pe toţi vă voi trage către Mine’’. Şi aceasta
zicea însemnând cu ce moarte avea să moară.
Răspunse Lui gloata: ’’Noi am auzit din Lege că
Hristos rămâne în veac, şi cum Tu zici că trebuie a Se
înălţa Fiul Omului? Cine este acesta Fiul Omului?’’
Zise lor drept aceea Iisus: ’’Încă puţină vreme Lumina
cu voi este. Umblaţi până aveţi Lumina, ca nu
întuneric pe voi să vă apuce. Şi cela ce umblă în

Acestea a grăit Iisus şi, ducându-Se, S-a ascuns de ei.
Se citeşte şi Evanghelia înnoirii, de la Matei (XVI, 13-19)
n vremea aceea, venind Iisus în părţile Cezareii lui

Filip, întreba pe ucenicii Săi zicând: ’’Cine zic
oamenii că este Fiul Omului?’’ Iar ei ziseră: ’’Unii
Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia, sau unul
din proroci’’. Zise lor: ’’Dar voi cine-Mi ziceţi că sunt?’’
Şi răspunzând Simon Petru, zise: ’’Tu eşti Hristos,
Fiul lui Dumnezeu celui viu’’. Şi răspunzând Iisus,
zise lui: ’’Fericit eşti, Simone, Var Iona, că trupul şi
sângele nu-ţi arată ţie acestea, ci Părintele Meu cel
din ceruri! Şi Eu zic ţie că tu eşti Petru şi pe această
piatră voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor
învinge. Şi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi orice
vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei
dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri’’.
14. † Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci

La Utrenie Evanghelia de la Ioan (XII, 28-36)
is-a Domnul: ’’Părinte, măreşte numele Tău!’’ Deci

veni glas din cer: ’’Şi am mărit şi iarăşi voi mări’’.
Iar gloata aceea ce stătea şi a auzit zicea că tunet
se făcu. Alţii ziceau: ’’Înger Lui a grăit’’. Răspunse
Iisus şi zise: ’’Nu pentru Mine acest glas s-a făcut, ci
pentru voi. Acum judecată este lumii acesteia, acum
biruitorul lumii acesteia se va scoate afară. Iar Eu, de
Mă voi înălţa de la pământ, pe toţi vă voi trage către

Mine’’. Şi aceasta zicea însemnând cu ce moarte avea
să moară. Răspunse Lui gloata: ’’Noi am auzit din
Lege că Hristos rămâne în veac, şi cum Tu zici că
trebuie a Se înălţa Fiul Omului? Cine este acesta Fiul
Omului?’’ Zise lor drept aceea Iisus: ’’Încă puţină
vreme Lumina cu voi este. Umblaţi până aveţi
Lumina, ca nu întuneric pe voi să vă apuce. Şi cela ce
umblă în întuneric nu ştie unde merge. Până când
aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca fiii Luminii să
fiţi!’’ Acestea a grăit Iisus şi, ducându-Se, S-a ascuns
de ei.
La Liturghie Evanghelia de la Ioan (XIX, 6-11; 13-20; 25-28;
31-35)
n vremea aceea, dacă-L văzură pe El arhiereii şi

slugile, strigară zicând: ’’Răstigneşte-L! Răstigneşte-
L!’’ Zise lor Pilat: ’’Luaţi-L pe El voi şi-L răstigniţi,
pentru că eu nu aflu întru El vină’’. Răspunseră lui
jidovii: ’’Noi lege avem şi, după legea noastră, dator
este să moară, căci pe El Fiu al lui Dumnezeu S-a
făcut’’. Deci dacă auzi Pilat acest cuvânt, mai mult s-a
înspăimântat. Şi intră în divan iarăşi şi zise lui Iisus:
’’De unde eşti Tu?’’ Iar Iisus răspuns n-a dat lui. Zise
drept aceea Pilat Lui: ’’Mie nu-mi grăieşti? Nu ştii că
putere am să Te răstignesc pe Tine şi putere am să Te
slobozesc?’’ Răspunse Iisus: ’’N-ai avea nicio putere
asupra Mea, de nu ar fi fost dată ţie de sus. Deci Pilat,
auzind acest cuvânt, îl scoase afară pe Iisus şi şezând
pe scaun, în locul ce se cheamă ’’Aşternut cu piatră’’,
iar jidoveşte Gavatha. Şi era Vinerea Paştilor, şi ca la
al şaselea ceas, şi zise jidovilor: ’’Vedeţi Împăratul

vostru!’’ Iar ei strigară: ’’Ridică-L! Ridică-L!
Răstigneşte-L pe El’’. Zise lor Pilat: ’’Pe Împăratul
vostru să-L răstignesc?’’ Răspunseră arhiereii: ’’Nu
avem împărat fără numai pe Cezar’’. Deci atunci dădu
lor pe El, ca să Se răstignească. Şi luară pe Iisus şi-L
duseră. Şi purtând crucea Lui, ieşi la locul ce se
cheamă al Căpăţânilor, care se cheamă jidoveşte
Golgotha, unde pe El L-au răstignit, şi împreună cu El
pe alţi doi, de-o parte şi de alta, şi în mijloc pe Iisus.
Şi scrise şi titlul Pilat şi-l puse pe cruce. Şi era scris:
’’Iisus Nazarineanul, Împăratul jidovilor’’. Deci acest
titlu mulţi l-au citit dintre jidovi, căci aproape era de
cetate locul unde s-a răstignit Iisus. Şi era scris
jidoveşte, elineşte, râmleneşte. Şi sta lângă crucea lui
Iisus maica Lui şi sora maicii Lui, Maria a lui Cleopa,
şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa şi
pe ucenic stând, pe carele iubea, zise maicii Lui:
’’Femeie, iată fiul tău!’’ Şi după aceea zise ucenicului:
’’Iată maica ta!’’ Şi din ceasul acela a luat-o pe ea
ucenicul acela la ale sale. După aceea, ştiind Iisus că
toate acum s-au săvârşit, ca să se plinească
Scriptura, zise: ’’Sete Mi-e!’’ Deci jidovii, ca să nu
rămână pe cruce trupurile sâmbăta, de vreme ce
vineri era, pentru că era mare ziua sâmbetei aceleia,
rugară pe Pilat ca să se zdrobească lor fluierele şi să-i
ridice. Deci veniră slujitorii şi celui dintâi îi zdrobiră
fluierele şi celuilalt ce s-a răstignit împreună cu el. Iar
la Iisus venind, dacă văzură pe El mort fiind, n-au
zdrobit Lui fluierele. Ci unul din slujitori cu suliţa
coasta Lui împunse şi îndată ieşi sânge şi apă. Şi cela
ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui;

şi acela ştie că adevărat zice, ca voi să credeţi.
23. Zămislirea cinstitului, slăvitului Proroc,

Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (I, 5-25)
n vremea aceea, în zilele lui Irod, împăratul Iudeii,

era un oarecare preot, anume Zaharia, din
rânduiala Aviei, şi femeia lui din fetele lui Aaron, şi
numele ei era Elisabeta. Şi erau drepţi amândoi
înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile
şi dreptăţile Domnului, fără prihană. Şi nu aveau ei
feciori, pentru că Elisabeta era stearpă şi amândoi
bătrâni în zilele lor erau. Şi când preoţea el la
rânduiala slujbei lui înaintea lui Dumnezeu, după
obiceiul preoţiei, se întâmplă să tămâieze intrând în
biserica Domnului. Şi toată mulţimea de oameni era
rugându-se afară în vremea tămâierii. Iar lui i se arătă
îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului
tămâierii. Şi Zaharia, văzând, se tulbură, şi frică căzu
peste el. Şi zise către el îngerul: ’’Nu te teme, Zahario,
că s-a ascultat rugăciunea ta, şi femeia ta, Elisabeta,
va naşte fiu ţie şi îi vei pune numele lui Ioan. Şi-ţi va
fie ţie bucurie şi mulţi de naşterea lui se vor bucura.
Că va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi cidru nu va
bea, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele
maicii lui. Şi pe mulţi fii ai lui Israil va întoarce către
Domnul Dumnezeul lor. Şi el va merge înaintea Lui,
cu duhul şi cu puterea lui Ilie, şi va întoarce inima

părinţilor către feciori, şi pe cei neascultători întru
înţelepciunea celor drepţi, să gătească Domnului
norod tocmit’’. Şi zise Zaharia către înger: ’’Din ce voi
cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân şi femeia mea
trecută în zilele ei’’. Şi, răspunzând îngerul, zise lui:
’’Eu sunt Gavriil, carele stau înaintea lui Dumnezeu,
şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi vestesc ţie
acestea. Şi iată, vei fi tăcând şi nu vei putea grăi până
în ziua ce vor fi acestea, pentru că nu crezuşi
cuvintele mele, carele se vor împlini la vremea lor’’. Şi
era norodul aşteptând pe Zaharia şi se mira de ce
zăboveşte în biserică. Şi ieşind, nu putea grăi lor. Şi
cunoscură că a văzut vedenie în biserică; şi el arătă
lor şi rămase mut. Şi dacă se împliniră zilele slujbei
lui, se duse la casa lui. Iar după acele zile, zămisli
Elisabeta, femeia lui, şi se ascunse pe sine cinci luni,
zicând: ’’Că aşa-mi făcu mie Domnul, în zilele carele a
socotit să ia ocara mea întru oameni’’.
30. Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie, episcopul

Armeniei celei mari.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (XXIV, 42-47)
is-a Domnul: deci privegheaţi, că nu ştiţi în care

ceas Domnul nostru va veni. Iar aceasta să ştiţi,
că de-ar şti stăpânul casei în care strajă va veni
furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să-i sape casa lui.
Drept aceasta şi voi fiţi gata, că, în ceasul care n-aţi
gândi, Fiul Omului va veni. Oare cine este sluga cea

îl va pune pe el.
OCTOMBRIE
14. † Cuvioasa maica noastră Parascheva, sfinţii
Mucenici: Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (VII, 36-50)


26. † Sfântul Mare mucenic Dimitrie Izvorâtorul de

mir şi pomenirea înfricoşatului cutremur.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (VIII, 23-27)
n vremea aceea, intrând El în corabie, merseră

după El ucenicii Lui. Şi iată, cutremur mare se făcu
în mare, încât se acoperea corabia de valuri; iar El
dormea. Şi apropiindu-se ucenicii Lui, îl deşteptară pe
El, zicând: ’’Doamne, mântuieşte-ne, că pierim’’. Şi
zise lor Iisus: ’’Ce sunteţi fricoşi, puţin credincioşilor?’’
Atunci sculându-Se, certă vânturile şi marea şi se
făcu linişte mare. Iar oamenii se mirară, zicând: ’’În ce
chip este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de

El?’’
Se citeşte şi Evanghelia Sfântului de la Ioan (XV, 17-27;
XVI, 1-2)
is-a Domnul: acestea poruncesc vouă ca: Să vă

lui Dumnezeu.
27. † Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou de la Bucureşti

(Basarabov)
La Liturghie Evanghelia de la Matei (X, 16-22)
omnul ucenicilor Lui: iată, Eu vă trimit pe voi ca

oile în mijlocul lupilor; deci fiţi înţelepţi ca şerpii
şi blânzi ca porumbeii. Şi feriţi-vă de oameni, că
vă vor da pe voi la adunări şi în soboarele lor vă vor
bate pe voi. Şi la domni şi împăraţi veţi fi duşi pentru
Mine, întru mărturie lor şi limbilor. Iar când vă vor da
pe voi, nu vă îngrijiţi cum şi ce veţi grăi, că se va da
vouă într-acel ceas ce veţi grăi. Că nu veţi fi voi cei ce
grăiţi, ci Duhul Tatălui vostru cel ce grăieşte întru voi.
Da-va frate pe frate la moarte, şi tată pe fiu, şi se vor
scula feciorii peste părinţi şi-i vor omorî pe ei. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru Numele Meu; iar cela ce va răbda
până în sfârşit, acela se va mântui.
NOIEMBRIE
1. Sfinţii doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian,
făcătorii de minuni din Asia.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (X, 1, 5-8)
n vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece

ucenici ai Săi, dădu lor putere peste duhurile
boala şi toată neputinţa. Pe aceştia doisprezece îi
trimise Iisus poruncindu-le lor zicând: ’’În calea
păgânilor să nu mergeţi şi în cetatea samarinenilor

nu intraţi. Ci să vă duceţi mai vârtos către oile cele
pierdute ale casei lui Israil. Şi mergând, propovăduiţi
zicând că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Pe cei
bolnavi vindecaţi, pe leproşi curăţiţi, pe morţi îi
înviaţi, pe draci îi scoateţi; în dar aţi luat, în dar să
daţi.
8. † Soborul mai marilor Voievozi Mihail şi Gavriil şi al

tuturor Puterilor cereşti.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (X, 16-21)
is-a Domnul ucenicilor Săi: cela ce ascultă pe voi,

pe Mine Mă ascultă, iar cela ce se leapădă de voi,
de Mine se leapădă; iar cela ce se leapădă de
Mine, leapădă pe Cela ce M-a trimis pe Mine. Şi se
întoarseră cei 70 cu bucurie, zicând: ’’Doamne, şi
dracii se pleacă nouă, întru numele Tău’’. Iar El zise
lor: ’’Văzui pe satana, ca un fulger din cer căzând.
Iată, dau vouă putere să călcați peste şerpi şi peste
scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic
vouă nu vor face. Însă de aceasta nu vă bucuraţi căci
duhurile vouă se pleacă, ci bucuraţi-vă că numele
vostru scris este în ceruri’’. Într-acel ceas Se bucură
cu Duhul Iisus şi zise: ’’Mărturisescu-mă Ţie, Părinte,
Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns
acestea de către înţelepţi şi înţelegători, şi le
descoperişi pe acelea pruncilor. Aşa, Părinte, că aşa
Ţi-a fost bunăvoirea înaintea Ta.
21. † Intrarea în Biserică a Preasfintei, Stăpânei

noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea
Fecioarei Maria.
n vremea aceea, Iisus intră într-un sat, iar o femeie,

pe nume Martha, primi pe El în casa ei. Şi aceasta
avea o soră ce o chema
Maria, care şi şezând la
picioarele lui Iisus, asculta
cuvântul Lui. Iar Martha se
învăluia împrejur cu multă
slujbă şi, stând zise:
’’Doamne, nu socoteşti că
sora mea m-a lăsat singură
să slujesc? Ci zi-i ei ca să-mi
ajute’’. Şi răspunzând Iisus,
zise ei: ’’Martho, Martho, te-
ngrijeşti şi împrejur multe te
sileşti. Ci un lucru trebuie, iară Maria partea cea
bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea’’. Şi pe când
grăia El acestea, ridicând o femeie glas din mulţime,
zise Lui: ’’Fericit pântecele ce Te-a purtat şi sânii ce-ai
supt’’. Iar El zise: ’’Adevărat, fericiţi-s cei ce aud
cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc’’.
30. † Pomenirea sfântului, slăvitului Apostol Andrei,

cel întâi chemat.
La Liturghie Evanghelia de la Ioan (I, 35-51)
doua zi iarăşi sta Ioan şi doi dintre ucenicii lui.

Şi privindu-L pe Iisus umblând, zise: ’’Vezi Mielul
lui Dumnezeu!’’ Şi auziră pe el cei doi ucenici
grăind şi merseră după Iisus. Şi întorcându-Se Iisus
şi văzându-i pe ei urmând Lui, zise lor: ’’Ce căutaţi?’’
Iar ei ziseră Lui: ’’Ravvi – care se tălmăceşte:
’Învăţătorule’ – unde rămâi?’’ Zise lor: ’’Veniţi şi ve-
deţi!’’ Veniră şi văzură unde rămâne şi lângă El răma-
seră în ziua aceea. Şi ceasul era ca la al zecelea. Era
Andrei, fratele lui Simon Petru, unul dintre cei doi ce
au auzit de la Ioan şi au mers după El. Află acesta
întâi pe fratele său, pe Simon, şi zise lui: ’’Aflat-am pe
Mesia!’’, care este tălmăcindu-se: Hristos. Şi-l aduse
pe el către Iisus şi privindu-l pe el Iisus zise: ’’Tu eşti
Simon, feciorul lui Iona? Tu te vei chema Chifa’’, care
se tâlcuieşte: Petru. Iar a doua zi vru Iisus să iasă în
Galileea şi află pe Filip, şi zise lui: ’’Vino după Mine!’’
Şi era Filip de la Vithsaida, din cetatea lui Andrei şi a
lui Petru. Află Filip pe Nathanail şi zise lui: ’’Pe Carele
l-a scris Moise în Lege şi prorocii l-am aflat, pe Iisus,
feciorul lui Iosif, pe Cel de la Nazaret.’’ Şi zise lui
Nathanail: ’’Din Nazaret poate ceva bun să fie?’’ Zise
lui Filip: ’’Vino şi vezi’’. Văzu Iisus pe Nathanail venind
către El şi zise pentru el: ’’Vezi adevărat israelitean,
întru carele vicleşug nu este’’. Zise lui Nathanail: ’’De
unde mă ştii?’’ Răspunse Iisus şi zise lui: ’’Mai înainte
de a te striga Filip, fiind sub smochin te-am văzut’’.
Răspunse Nathanail şi zise Lui: ’’Ravvi, Tu eşti Fiul lui

Dumnezeu? Tu eşti Împăratul lui Israil?’’ Răspunse
Iisus şi zise lui: ’’Căci am zis ţie: ’Văzutu-te-am
dedesubtul smochinului, crezi?’ Mai mari decât
acestea vei vedea’’. Şi zise lui: ’’Amin, amin zic vouă:
De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii
lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul
Omului’’.
DECEMBRIE
6. † Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae,

arhiepiscopul Mirelor-Likiei, făcătorul de minuni.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (VI, 17-23)

veniseră să asculte pe El şi să se vindece de bolile lor,
şi care erau chinuiţi de duhuri necurate, se vindecau.
Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere
ieşea din El şi vindeca pe toţi. Iar El, ridicând ochii
Lui spre ucenicii Săi, grăia: ’’Fericiţi voi cei săraci, că
a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi cei
care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei
care plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă
vor urî pe voi oamenii şi când vă vor despărţi, şi vă vor
ocorî şi numele vostru ca un rău îl vor scoate, pentru

Fiul Omului. Bucuraţi-vă într-acea zi şi săltaţi, că
iată, plata voastră multă este în cer.
DUMINICA
ÎNAINTEA NAŞTERII LUI HRISTOS
A SFINŢILOR PĂRINŢI
La Liturghie Evanghelia de la Matei (I, 1-25)
C
artea naşterii lui Iisus Hristos, fiul lui David,
fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, iar
Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov născu pe Iuda
şi pe fraţii lui, iar Iuda născu pe Fares şi pe Zara din
Thamar, iar Fares născu pe Esrom şi Esrom născu pe
Aram. Aram născu pe Aminadav, iar Aminadav născu
pe Nasson, Nasson născu pe Salmon, Salmon născu
pe Vooz din Rahav, iar Vooz născu pe Ovid din Ruth,
iar Ovid născu pe Iesei. Iesei născu pe David
împăratul, iar David împărat născu pe Solomon din
femeia care a fost a lui Urie. Solomon născu pe
Rovoam, iar Rovoam născu pe Avia şi Avia născu pe
Assa. Assa născu pe Iosafat, iar Iosafat născu pe
Ioram, şi Ioram născu pe Ozia, iar Ozia născu pe
Ioatham, iar Ioatham născu pe Ahaz, iar Ahaz născu
pe Ezechia. Ezechia născu pe Manasi, iar Manasi
născu pe Amon. Amon născu pe Iosia, iar Iosia născu
pe Iehonia şi pe fraţii lui, spre mutarea Vavilonului.
Iar după mutarea Vavilonului, Iehonia născu pe
Salathiil, iar Salathiil născu pe Zorovavel. Zorovavel

născu pe Aviud, iar Aviud născu pe Eliachim, iar
Eliachim născu pe Azor. Azor născu pe Sadoc, iar
Sadoc născu pe Ahim şi Ahim născu pe Eliud. Eliud
născu pe Eleazar, iar Eleazar născu pe Matthan, iar
Matthan născu pe Iacov, iar Iacov născu pe Iosif,
bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, carele se
cheamă Hristos. Toate neamurile de la Avraam până
la David, 14 neamuri, şi de la David până la mutarea
în Vavilon, 14 neamuri, şi de la mutarea Vavilonului
până la Hristos, neamuri 14. Iar naşterea lui Iisus
Hristos aşa era, că logodindu-se maica Lui, Maria cu
Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat că are în
pântec din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind
drept şi nevrând să o vădească pe ea, vru să o lase pe
ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului
i se arătă lui în vis grăind: ’’Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria femeia ta, că cel născut întru ea
din Duhul Sfânt este. Şi va naşte fiu şi îi vei pune
numele Lui Iisus, că Acela va mântui pe norodul Lui
din păcatele lor. Şi aceasta s-a făcut tot ca să se
împlinească ce e zis de Domnul prin prorocul zicând:
’Iată, fecioara în pântece va avea şi va naşte fiu şi
numele lui Emmanuil, care tălmăcindu-se înseamnă:
’Cu noi este Dumnezeu’’’. Şi sculându-se Iosif din
somn, a făcut cum i-a poruncit îngerul Domnului şi
luă pe femeia lui. Şi nu o cunoscu pe ea până când a
născut pe fiul ei cel dintâi născut şi-i puse Lui numele
Iisus.
EVANGHELIILE CEASURILOR
ÎN AJUNUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
LA CEASUL ÎNTÂI
Evanghelia de la Matei (I, 18-24)
aşterea lui Iisus Hristos aşa era, că logodindu-se

maica Lui, Maria cu Iosif, mai înainte de a se
aduna ei, s-a aflat că are în pântec din Duhul
Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind drept şi nevrând să o
vădească pe ea, vru să o lase pe ascuns. Şi cugetând
el acestea, iată îngerul Domnului i se arătă lui în vis
grăind: ’’Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe
Maria femeia ta, că cel născut întru ea din Duhul
Sfânt este. Şi va naşte fiu şi îi vei pune numele Lui
Iisus, că Acela va mântui pe norodul Lui din păcatele
lor. Şi aceasta se făcu tot ca să se împlinească ce e zis
de Domnul prin prorocul zicând: ’Iată, fecioara în
pântece va avea şi va naşte fiu şi numele lui
Emmanuil, care tălmăcindu-se înseamnă: ’Cu noi este
Dumnezeu’’. Şi sculându-se Iosif din somn, a făcut
cum i-a poruncit îngerul Domnului şi luă pe femeia
lui. Şi nu o cunoscu pe ea până când a născut pe fiul
ei cel Dintâi Născut şi îi puse lui numele Iisus.
LA CEASUL AL TREILEA
Evanghelia de la Luca (II, 1-20)
n zilele acelea, ieşi poruncă de la Cezar August să

se scrie toată lumea. (Această scrisoare s-a făcut
întâi, când domnea în Siria Chirineu). Şi mergeau
toţi să se scrie, fiecare în oraşul său. Şi se sui şi Iosif
din Galileea, din oraşul Nazaretului, în Iudea, în
cetatea lui David, care se cheamă Vithleem (pentru că
el era din casa şi din neamul lui David), să se scrie cu
Maria, cea logodită cu el, fiind însărcinată. Şi fiind ei
acolo, se împliniră zilele ca să nască ea. Şi născu pe
Fiul ei Cel Dintâi Născut, şi-L înfăşă pe El, şi-L puse
în iesle, pentru că nu era loc în sălaş. Şi păstori erau
într-acelaşi loc priveghind cu fluiere şi păzind de
strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată, îngerul
Domnului stătu deasupra lor şi slava Domnului a
strălucit împrejurul lor, şi se înfricoşară cu frică
mare. Şi zise lor îngerul: ’’Nu vă temeţi, că, iată, vă
vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot norodul;
că se născu nouă astăzi Mântuitorul (Carele este
Hristos Domnul), în cetatea lui David. Şi acesta este
vouă semnul: veţi afla pruncul înfăşat, culcat în
iesle’’. Şi îndată a fost, cu îngerul, mulţime de oaste
cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ’’Slavă lui
Dumnezeu întru înălţimi şi pe pământ pace, întru
oameni bună voire’’. Şi dacă se duseră de la ei îngerii
la cer, oamenii, păstorii, ziseră unii către alţii: ’’Să
mergem, dar, în Vithleem şi să vedem cuvântul acesta
ce s-a făcut, pe care Domnul L-a arătat nouă’’. Şi
veniră degrabă şi aflară şi pe Maria şi pe Iosif, şi
Pruncul culcat în iesle. Şi văzând, au cunoscut

cuvântul ce s-a grăit lor pentru Pruncul acesta. Şi toţi
care auzeau se mirau de cele zise de păstori lor. Iar
Maria toate cuvintele acestea le păzea, punându-le în
inima ei. Şi se întoarseră păstorii, slăvind şi lăudând
pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziră şi văzură,
cum a fost grăit către ei.
LA CEASUL AL ŞASELEA
Evanghelia de la Matei (II, 1-12)
ar Iisus născându-Se în Vithleemul jidovesc, în

zilele lui Irod împărat, iată, vrăjitorii de la răsărituri,
au venit la Ierusalim, zicând: ’’Unde este cel ce s-a
născut, Împăratul jidovilor? Că am văzut steaua Lui
spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui’’. Şi
auzind Irod împărat, se tulbură, şi tot Ierusalimul cu
el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii norodului,
întrebă pe ei unde Se naşte Hristos. Iar ei ziseră lui:
’’În Vithleemul Iudeii, pentru că aşa este scris prin
prorocul: ’Şi tu, Vithleeme, pământul Iudeii, nici într-
un chip mai mic eşti între povăţuitorii Iudii; că dintru
tine va ieşi Povăţuitorul Carele paşte pe norodul Meu
Israil’’’. Atunci Irod, pe ascuns chemând pe vrăjitori,
cercetă de la ei vremea ceea când s-a arătat steaua. Şi
trimiţându-i pe ei în Vithleem zise: ’’Ducându-vă,
cercetaţi cu deadinsul pe Prunc; şi dacă-L veţi afla,
daţi-mi ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui’’. Iar ei,
ascultând pe împăratul, merseră; şi iată, steaua pe
care au văzut-o la răsărit înainte îi aducea pe ei, până

ce venind a stat deasupra unde era Pruncul. Iar dacă
văzură steaua, se bucurară cu bucurie mare, foarte.
Şi intrând în casă, aflară Pruncul cu Maria, mama
Lui, şi căzând se închinară Lui şi, deschizând
comorile lor, aduseră Lui daruri; aur, tămâie şi
smirnă. Şi luând răspuns în vis să nu se întoarcă
către Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
LA CEASUL AL NOUĂLEA
Evanghelia de la Matei (II, 13-23)
ucându-se vrăjitorii în ţara lor, iată, îngerul

Domnului se arătă în vis lui Iosif zicând:
’’Sculându-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi
în Egipt şi stai acolo până voi zice ţie; pentru că va să
caute Irod pe Prunc să-L piardă’’. Iar el sculându-se,
luă Pruncul şi pe maica Lui noaptea şi se duse în
Egipt. Şi stătu acolo până la moartea lui Irod, ca să se
plinească ce e zis de Domnul prin prorocul care zice:
’’Din Egipt am chemat pe Fiul Meu’’. Atunci Irod,
văzând că a fost batjocorit de vrăjitori, se mânie foarte
şi trimiţând a ucis pe toţi copiii din Vithleem şi din
toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, după vremea
pe care o iscodise de la vrăjitori. Atunci se plini ceea
ce s-a grăit de Ieremia prorocul zicând: ’’Glas în Rama
se auzi, plângere şi suspin şi ţipăt mult: Rahila
plângându-şi copiii săi şi nu vrea să se mângâie, căci
nu erau’’. Iar dacă muri Irod, iată îngerul Domnului în
vis se arătă lui Iosif în Egipt zicând: ’’Scoală şi ia

Pruncul şi pe maica Lui şi du-te în pământul lui
Israil, că au murit ceia ce căutau sufletul Pruncului’’.
Iar el sculându-se, luă Pruncul şi pe maica Lui şi veni
în pământul lui Israil. Şi auzind că Arhelau domneşte
în Iudea în locul lui Irod, tatăl său, se temu a merge
acolo şi, luând ştire în vis, se duse în părţile Galileii.
Şi venind sălăşlui în cetatea care se cheamă Nazareth,
ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin proroci, că Se
va chema Nazarinean.
25. † Naşterea cea după trup a Domnului Dumnezeu-

lui şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos
La Liturghie Evanghelia de la Matei (II, 1-12)
ar Iisus născându-Se în Vithleemul jidovesc, în

zilele lui Irod împărat, iată, vrăjitorii de la răsărituri,
au venit la Ierusalim, zicând:
’’Unde este cela ce s-a născut,
Împăratul jidovilor? Că am
văzut steaua Lui spre răsărit şi
am venit să ne închinăm Lui’’.
Şi auzind Irod împărat, se
tulbură şi tot Ierusalimul cu
el. Şi adunând pe toţi arhiereii
şi cărturarii norodului, întreba
pe ei unde Se naşte Hristos.
Iar ei ziseră lui: ’’În Vithleemul
Iudeii, pentru că aşa este scris
prin prorocul: ’Şi tu, Vithleeme, pământul Iudeii, nici

într-un chip nu eşti mai mic între povăţuitorii Iudii; că
dintru tine va ieşi Povăţuitorul Carele paşte pe
norodul Meu Israil’’’. Atunci Irod, pe ascuns chemând
pe vrăjitori, cercetă de la ei vremea ceea când s-a
arătat steaua. Şi trimiţându-i pe ei în Vithleem zise:
’’Ducându-vă, cercetaţi cu deadinsul pe Prunc; şi
dacă-L veţi afla, daţi-mi ştire, ca să vin şi eu să mă
închin Lui’’. Iar ei, ascultând pe împăratul, merseră; şi
iată, steaua pe care au văzut-o la răsărit înainte îi
aducea pe ei, până ce venind a stat deasupra unde
era Pruncul. Iar dacă văzură steaua, se bucurară cu
bucurie mare, foarte. Şi intrând în casă, aflară
Pruncul cu Maria, mama Lui, şi căzând se închinară
Lui şi, deschizând comorile lor, aduseră Lui daruri;
aur, tămâie şi smirnă. Şi luând răspuns în vis să nu
se întoarcă către Irod, pe altă cale s-au dus în ţara
lor.
26. † Soborul Preasfintei, Stăpânei noastre, de

Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria şi
sfântul Mucenic Eftimie, episcopul Sardelor.
În acestă zi se pomeneşte şi Preacuviosul de
Dumnezeu purtătorul părintele Nicodim cel sfinţit din
ale cărei moaşte o parte se află în Mănăstirea
Tismana.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (II, 13-23)
upă ce vrăjitorii s-au întors în ţara lor, iată,

îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif zicând:
’’Sculându-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi
în Egipt şi stai acolo până îţi voi zice ţie; pentru că
Irod o să caute Pruncul ca să-L piardă’’. Iar el
sculându-se, luă Pruncul şi pe maica Lui noaptea şi
se duse în Egipt. Şi stătu acolo până la moartea lui
Irod, ca să se plinească ce e zis de Domnul prin
prorocul care zice: ’’Din Egipt am chemat pe Fiul
Meu’’. Atunci Irod, văzând că a fost batjocorit de
vrăjitori, se mânie foarte şi trimiţând a ucis pe toţi
copiii din Vithleem şi din toate hotarele lui, de doi ani
şi mai mici, după vremea pe care o iscodise de la
vrăjitori. Atunci se plini ceea ce s-a grăit de Ieremia
prorocul zicând: ’’Glas în Rama se auzi, plângere şi
suspin şi ţipăt mult: Rahila plângându-şi copiii săi şi
nu vrea să se mângâie căci nu mai sunt’’. Iar dacă
muri Irod, iată îngerul Domnului în vis se arătă lui
Iosif în Egipt zicând: ’’Scoală şi ia Pruncul şi pe maica
Lui şi du-te în pământul lui Israil, că a murit cel ce
căuta sufletul Pruncului’’. Iar el sculându-se, luă
Pruncul şi pe maica Lui şi veni în pământul lui Israil.
Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudea în locul lui

Irod, tatăl său, se temu a merge acolo şi, luând ştire
în vis, se duse în părţile Galileii. Şi venind aici se
sălăşlui în cetatea care se cheamă Nazareth, ca să se
plinească ceea ce s-a grăit prin proroci, că Se va
chema Nazarinean.
27. † Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi arhidiacon

Ştefan şi Cuviosul părintele nostru mărturisitorul
Teodor cel însemnat.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (XXI, 33-44)
ise Domnul pilda aceasta: era un om căsătorit,

care sădi vie şi cu gard o îngrădi pe ea şi săpă în
ea teasc şi zidi turn şi o dădu pe ea lucrătorilor şi
se duse departe. Iar când se apropie vremea rodului,
trimise slugile sale către lucrători să-i ia rodul ei. Şi
lucrătorii, prinzând slugile lui, pe unul bătură, iar pe
altul omorâră, pe altul cu pietre îl uciseră. Şi iar
trimise şi pe alte slugi, mai multe decât întâia oară, şi
făcură lor aşişderea. Mai apoi trimise către ei pe fiul
său, zicând: ’Se vor ruşina de fiul meu’. Iar lucrătorii,
văzând pe fiul, ziseră între ei: ’Acesta este moşteanul,
veniţi să-l omorâm pe el şi să ţinem moştenirea lui’. Şi
prinzându-l pe el, îl scoaseră afară din vie, şi-l
omorâră. Dar, când va veni domnul viei, ce va face
lucrătorilor acelora?’’ Ziseră Lui: ’’Pe răi, rău îi va
pierde şi via o va da altor lucrători, care vor da lui
rodul la vremea lui’’. Zise Iisus lor: ’’N-aţi citit

aceasta, se va zdrobi; iar pe carele va cădea, va
spulbera pe el’’.
SÂMBĂTĂ
DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
La Liturghie Evanghelia de la Matei (XII, 15-21)
n vremea aceea, merseră după Iisus noroade multe

şi-i vindecă pe ei pe toţi. Şi-i certă pe ei ca să nu-L
facă pe El vădit. Ca să se împlinească ceea ce s-a
grăit prin Isaia prorocul care zice: ’’Iată, Fiul Meu, pe
Care am ales, iubitul Meu, în Carele binevru sufletul
meu, pune-voi Duhul Meu peste El şi va vesti limbilor
judecată. Nu va mustra, nici va striga, nici nu va auzi
cineva în uliţe glasul Lui. Trestia zdrobită nu va
frânge şi inul ce fumegă nu va stinge, până când va
scoate judecata la biruinţă. Şi întru numele Lui
limbile vor nădăjdui’’.
SÂMBĂTĂ
ÎNAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI
La Liturghie Evanghelia de la Matei (III, 1-11)
n vremea aceea, veni Ioan Botezătorul propovădu-

ind în pustiul Iudei şi zicând: ’’Pocăiţi-vă, că s-a
apropiat împărăţia cerurilor. Că acesta e cel ce s-a
grăit Isaia prorocul zicând: Glasul celui ce strigă în
pustiu: ’Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările
Lui!’’’ Şi acesta Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr
de cămilă şi brâu de curea împrejurul mijlocului; şi
hrana lui erau vlăstarele şi mierea sălbatică. Atunci
ieşi la el Ierusalimul şi toată Iudea şi tot împrejurul
Iordanului. Şi se botezau de la el în Iordan
spovedindu-şi păcatele lor. Şi văzând pe mulţi din
farisei şi saduchei venind către botezul lui, zise lor:
’’Pui de năpârci, cine v-a arătat vouă să fugiţi de urgia
ceea ce vine? Faceţi dar rod vrednic de pocăinţă. Şi să
nu vă pară a grăi între voi: ’Părinte avem pe Avraam!’,
că zic vouă că poate Dumnezeu din pietrele acestea să
ridice feciori lui Avraam. Şi, iată, şi securea zace la
rădăcina copacilor; deci tot pomul ce nu face rod bun
se taie şi în foc se bagă. Că eu vă botez pe voi cu apă
întru pocăinţă; iar Cela ce vine după mine mai tare
decât mine este, Căruia nu-i sunt vrednic să-I port
încălţămintea; Acela va boteza pe voi cu Duhul Sfânt
şi cu foc.
DUMINICĂ
ÎNAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI
La Liturghie Evanghelia de la Marcu (I, 1-8)
nceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiului lui

Dumnezeu. Precum s-a scris în proroci: ’’Iată, Eu
voi trimite îngerul Meu înaintea feţei Tale, carele va
găti calea Ta înaintea Ta’’. Glasul celui ce strigă în
pustie: ’’Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările
Lui’’. Era Ioan botezând în pustie şi propovăduind
botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşea
către el toată ţara Iudeii şi ierusalimlenii şi se botezau
de la el toţi în râul Iordanului, spovedindu-şi păcatele
lor. Şi era Ioan îmbăcat cu păr de cămilă şi brâu de
curea împrejurul mijlocului şi mânca vlăstari şi miere
sălbatică. Şi propovăduia, zicând: ’’Vine după mine
Cel mai tare decât mine, Căruia nu-i sunt vrednic,
plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.
Că eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela va boteza
pe voi cu Duhul Sfânt’’.
IANUARIE
1. † Tăierea împrejur cea după trup a Domnului
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi
pomenirea celui între sfinţi, Părintele nostru Vasile cel
Mare, episcopul Cezareii Capadociei.
La Liturghie Evanghelia Tăierii împrejur, de la Luca (II, 20-
21; 40-52)
n vremea aceea, se întoarseră păstorii, slăvind şi

lăudând pe Dumnezeu de toate cele ce auziră şi
văzură, cum fusese grăit către ei. Şi când se
împliniră opt zile, Se tăie Pruncul împrejur şi Se puse
numele Lui Iisus, cel ce a fost numit de înger, încă
mai dinainte, până nu Se prinsese El în pântece. Iar
Pruncul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se
de înţelepciune, şi darul lui Dumnezeu era peste El. Şi
părinţii Lui mergeau, în toţi anii, în Ierusalim, la
praznicul Paştilor. Şi când era de 12 ani, suindu-se ei
în Ierusalim, după obiceiul
praznicului, sfârşindu-se zilele
când se întorceau ei, rămase
Pruncul Iisus în Ierusalim, şi
n-au ştiut Iosif şi mama Lui.
Şi gândind ei că ar fi El cu cei
împreună-călători, merseră
cale de o zi, şi-L căutară pe El
prin rudenii şi în cunoscuţi.
Şi, neaflându-L, se întoaseră
în Ierusalim, căutând pe El. Şi
după a treia zi, Îl aflară pe El
în biserică, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i

şi întrebând pe ei. Şi toţi care-L auzeau pe El se mirau
de înţelpciunea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L
pe El, se mirară; şi zise mama Lui către El: ’’Fiule, de
ce făcuşi nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu, îngrijoraţi,
Te căutam pe Tine’’. Şi zise către ei: ’’Ce e de Mă
căutaţi? Oare nu ştiaţi că Mi se cade Mie a fi întru
cele ale Tatălui Meu?’’ Iar ei nu înţeleseră cuvântul
care-l grăi lor. Şi coborî cu ei şi veni în Nazaret şi
asculta de ei. Şi mama Lui ţinea toate cuvintele
acestea întru inima ei. Şi Iisus creştea întru
înţelepciune şi vârstă şi în dar, lângă Dumnezeu şi
lângă oameni.
AJUNUL BOTEZULUI
La Liturghie Evanghelia de la Luca (III, 1-18)
n anul al cincisprezecelea al
domniei lui Tiberiu Cezarul,
domnind în Iudea Pilat din
Pont, şi Irod stăpânind a patra
parte a Galileii, şi Filip, fratele lui,
stăpânind a patra parte din Itirea
şi din ţara Trahoniei, şi Lisanie,
din Avilenea a patra parte
stăpânind, pe vremea arhiereilor
Ana şi Caiafa, a fost cuvântul lui
Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi
veni împrejurul Iordanului, propovăduind botezul
pocăinţei, întru iertarea păcatelor. Cum e scris în

cartea cuvintelor Isaiei prorocul, zicând: ’’Glasul celui
ce strigă în pustie: Găţiti calea Domnului, drepte
faceţi cărările Lui. Toată valea se va umple, şi tot
muntele şi măgura se va smeri, şi cele strâmbe vor fi
drepte, şi cele aspre spre căi netede. Şi va vedea tot
trupul mântuirea lui Dumnezeu’’. Deci grăia mulţimii
celei ce mergea să se boteze de la el: ’’Naşteri de
năpârci, cine v-a arătat vouă să fugiţi de mânia ce
vine? Faceţi, dar, roade vrednice pocăinţei şi nu
începeţi a grăi între voi înşivă ’Tată avem pe Avraam’,
că zic vouă că poate Dumnezeu din aceste pietre a
ridica feciori lui Avraam. Şi iată şi securea la rădăcina
copacilor zace, deci tot pomul carele nu face rod bun
se taie şi în foc se aruncă’’. Şi-l întrebă pe el
mulţimea, zicând: ’’Dar ce vom face?’’ Şi, răspunzând,
zise lor: ’’Cine are două veşminte să dea celuia ce n-
are, şi cela ce are bucate aşişderea să facă’’. Şi veniră
şi vameşi să se boteze, şi ziseră către el: ’’Învăţătorule,
ce vom face?’’ Iar el zise către ei: ’’Nimic mai mult
decât vă e rânduit faceţi’’. Şi întrebară şi slujitorii pe
el, zicând: ’’Dar noi ce vom face?’’ Şi zise lor: ’’Pe
nimeni să nu clintiţi, nici nu-i năpăstuiţi, ci mulţumiţi
fiţi cu câştigurile voastre’’. Şi aşteptând oamenii şi
cugetând toţi întru inimile lor de Ioan, nu cumva el va
fi Hristos. Răspunse Ioan, zicând tuturor: ’’Eu cu apă
vă botez pe voi, ci vine Cel mai tare decât mine,
Căruia nu-s vrednic să-I dezleg cureaua
încălţămintelor Lui. Acela va boteza pe voi cu Duhul
Sfânt şi cu foc, Căruia îi e lopata în mâna Lui şi
curăţă aria Lui, şi va strânge grâul în jitniţa Lui, iar
paiele le va arde cu foc nestins’’. Deci multe şi alte

mângâieri, binevestea oamenilor.
6. † Sfântul şi dumnezeiescul Botez al Domnului

Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (III, 13-17)
n vremea aceea, veni Iisus

din Galileea la Iordan către
Ioan, Să se boteze de
dânsul. Iar Ioan Îl opri pe El,
zicând: ’’Eu trebuie să mă
botez de Tine; şi Tu vii la
mine?’’ Şi răspunzând Iisus
zise către el: ’’Lasă acum, că
aşa se cade nouă a împlini
toată dreptatea’’. Atunci lăsă
pe El. Şi botezându-Se Iisus,
numaidecât ieşi din apă, şi,
iată, I se deschiseră Lui cerurile şi văzu Duhul lui
Dumnezeu pogorându-se ca un porumb şi venind spre
El. Şi iată glas din ceruri grăind: ’’Acesta este Fiul
Meu cel iubit, întru carele am binevoit’’.
7. † Soborul cinstitului, slăvitului Proroc, înainte-

mergătorului şi Botezătorului Ioan.
La Liturghie Evanghelia de la Ioan (I, 29-34)
n vremea aceea, a văzut Ioan pe Iisus venind către

el şi zise: ’’Vezi Mielul lui Dumnezeu, Cela ce ridică
păcatul lumii. Acesta este pentru Carele eu am zis:
’După mine vine bărbat, Carele înaintea mea a fost,
căci întâiul meu era’, şi eu nu-L ştiam pe El, ci ca să
Se arate lui Israil, pentru aceea am venit eu cu apă
botezând’’. Şi mărturisi Ioan zicând că: ’’Am văzut
Duhul, ca un porumb pogorând din cer, şi rămase pe
El. Şi eu nu-L ştiam pe El, ci Cela ce m-a trimis pe
mine să botez cu apă, Acela mi-a zis: ’Peste Carele vei
vedea Duhul pogorând şi rămânând peste El, Acesta
este Cela ce botează cu Duhul Sfânt’. Şi eu am văzut
şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu’’.
DUMINICĂ
DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
La Liturghie Evanghelia de la Matei (IV, 12-17)
n vremea aceea, auzind Iisus că Ioan a fost prins,

merse în Galileea. Şi lăsând Nazaretul, veni şi locui
în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zavulon
şi Neftalim; ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia
prorocul zicând: ’’Pământul lui Zavulon şi pământul
lui Neftalin, calea mării, de cealaltă parte de Iordan,
Galileea limbilor, norodul cel ce şedea în întuneric
văzu lumină mare; şi celor ce şedeau în locul şi în

umbra morţii, lumină răsări lor’’. De atunci începu
Iisus a propovădui şi a grăi: ’’Pocăiţi-vă, că s-a
apropiat împărăţia cerurilor’’.
30. † Sfinţii Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli: Vasile

cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur şi
sfântul sfinţit Mucenic Ipolit, papă al Romei.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (V, 14-19)
is-a Domnul către ucenicii Săi: voi sunteţi lumina

lumii; nu se poate ascunde cetatea deasupra
dealului stând, nici aprind făclie şi o pun sub
obroc, ci în sfeşnic; şi luminează tuturor celora ce
sunt în casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune, şi vor
mări pe Tatăl vostru cel din ceruri. Gândiţi că am
venit să stric legea, sau prorocii? Că n-am venit să
stric, ci să plinesc. Că adevăr grăiesc vouă, până ce va
trece cerul şi pământul, o iotă, sau o cirtă nu va trece
din lege, până ce toate se vor face. Cel care va dezlega
una dintr-aceste porunci mai mici şi-i va învăţa pe
oameni aşa, mai mic se va chema întru împărăţia
cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se
va chema întru împărăţia cerurilor.
FEBRUARIE
2. † Întâmpinarea Domnului Dumnezeului şi Mântui-

torului nostru Iisus Hristos.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (II, 22-40)
n vremea aceea, când se împliniră zilele

curăţeniilor, după Legea lui Moise, Îl duseră pe El
în Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului (Cum
e scris în Legea Domnului, că tot ce e parte
bărbătească, deschizând pântecele sfânt Domnului se
va chema), şi să se dea jertfă, după cum e scris în
Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de
porumbei. Şi, iată, era un om în Ierusalim, cu numele
Simeon; şi era omul
acesta drept şi cu frica
lui Dumnezeu, aşteptând
mângâierea lui Israil, şi
Duhul Sfânt era asupra
lui. Şi îi era zis lui de
Duhul cel Sfânt să nu
vadă moartea până ce
nu-L va vedea pe
Hristosul Domnului. Şi
veni cu Duhul în biserică,
şi când duseră părinţii
înăuntru pe pruncul
Iisus, să facă ei pentru El
cum era obiceiul Legii, el îl luă pe El în braţele lui şi
binecuvântă pe Dumnezeu şi zise: ’’Acum, slobozeşte
pe sluga Ta, Doamne, după cuvântul Tău, cu pace, că
văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea

feţei tuturor noroadelor: Lumină întru descoperirea
limbilor şi slavă norodului Tău, Israil’’. Şi era Iosif şi
mama Lui mirându-se de cele grăite pentru El. Şi-i
blagoslovi pe ei Simeon şi zise către Maria, mama Lui:
’’Iată, Acesta zace spre căderea şi scularea multora
întru Israil şi întru semn împotrivă grăindu-i-se (Şi ţie
singură prin suflet îţi va pătrunde sabie), ca să se
descopere cugetele multor inimi’’. Şi era Anna
prorociţa, fata lui Fanuil, din ruda lui Asir, aceasta
îmbătrânise în zile multe, care trăise cu bărbatul ei
şapte ani din fecioria ei. Şi ea văduvă, ca de 80 şi
patru de ani, care nu se depărta de biserică, cu
posturi şi cu rugăciuni slujind noaptea şi ziua. Şi
aceasta într-acel ceas stând, se mărturisea Domnului,
şi grăia de El tututor celor ce aşteptau răscumpărarea
în Ierusalim. Şi dacă săvârşiră toate cele după Legea
Domnului, se întoarseră în Galileea, în oraşul lor, în
Nazaret. Iar Pruncul creştea şi Se întărea cu duhul,
umplându-Se de înţelepciune, şi darul lui Dumnezeu
era peste El.
23. Sfântul sfinţitul Mucenic Policarp, episcopul

Smirnei
La Liturghie Evanghelia de la Ioan (XII, 24-26; 35-36)
is-a Domnul ucenicilor Săi: grăuntele de grâu,

căzând în pământ, de nu va muri, el singur
rămâne, iar de va muri, multă roadă aduce. Cela
ce iubeşte sufletul lui, îl va pierde pe el; şi cela ce

urăşte sufletul lui în lumea aceasta, întru viaţă
veşnică îl va păzi pe el. De Mie va sluji cineva, Mie să
urmeze, şi unde sunt Eu, acolo şi sluga Mea va fi. Şi
de va sluji cineva Mie, îl va cinsti pe el Părintele. Zise
lor drept aceea Iisus: ’’Încă puţină vreme Lumina cu
voi este. Umblaţi până când aveţi Lumina, ca nu
întuneric pe voi să nu vă apuce. Şi cela ce umblă în
MARTIE
25. † Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu
Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (I, 24-38)
n vremea aceea, zămisli

Elisabeta, femeia lui, şi se
ascunsese pe sine cinci luni,
zicând: ’’Că aşa-mi făcu mie
Domnul, în zilele carele a
socotit să ia ocara mea dintru
oameni’’. Iar în a şasea lună a
fost trimis îngerul Gavriil de
Dumnezeu în oraşul Galileei,
care se numea Nazaret, către
fecioară logodită cu un bărbat
al cărui nume era Iosif din casa
lui David; şi numele fecioarei era Maria. Şi intrând la

ea îngerul, zise: ’’Bucură-te cea plină de dar, Domnul
e cu tine; blagoslovită tu între femei’’. Iar ea văzând,
se tulbură de cuvântul lui, şi cugeta: ’’Oare ce ar fi
închinarea aceea?’’ Şi-i zise ei îngerul: ’’Nu te teme,
Maria, că aflaşi har la Dumnezeu. Şi iată, vei zămisli
în pântece, şi vei naşte fiu şi îi vei pune numele lui
Iisus. Acesta va fi mare, şi Fiul Celui de Sus Se va
chema, şi-I va da Lui Domnul Dumnezeu scaunul lui
David, tatăl Său, şi va împărăţi în casa lui Iacov în
veci, şi împărăţiei Lui nu va fi sfârşit’’. Iar Maria zise
către înger: ’’Cum va fi aceasta, de vreme ce bărbat nu
cunosc?’’ Şi răspunzând, îngerul zise ei: ’’Duhul Sfânt
va pogorî spre tine şi puterea Celuia de Sus te va
umbri; drept aceea şi Cel ce Se va naşte din tine
Sfânt, Se va chema Fiul lui Dumnezeu. Şi iată
Elisabeta, rudenia ta şi ea a zămislit fiu în bătrâneţile
ei, şi aceasta a şasea luna este ei, celei ce se numea
stearpă. Că la Dumnezeu nu va fi cu neputinţă tot
cuvântul’’. Iar Maria zise: ’’Iată roaba Domnului, fie
mie după cuvântul tău’’. Şi se duse de la ea îngerul.
APRILIE
1. Cuvioasa maică Maria Egipteanca

La Liturghie Evanghelia de la Ioan (VIII, 3-11)
n vremea aceea, aduseră cărturarii şi fariseii către

Iisus o femeie, în preacurvie fiind prinsă, şi
punând-o pe ea în mijloc, ziseră Lui: ’’Învăţătorule,
această femeie a fost prinsă aşa de faţă preacurvind,
iar în Lege Moise nouă a poruncit unele ca acestea a
se ucide cu pietre. Deci tu ce zici?’’ Şi aceasta ziceau
ispitind pe El ca să poată să-L hulească pe El. Iar
Iisus jos plecându-Se, cu degetul scria în pământ,
nebăgându-i în seamă. Iar dacă-L aţâţau întrebând pe
El, ridicându-Se zise către ei: ’’Cel fără de păcat dintre
voi, întâi cu piatra asupra ei să lovească’’. Şi iarăşi jos
plecându-Se, scria în pământ. Iar ei auzind şi de
ştiinţa lor mustrându-se, ieşeau unul câte unul,
începând de la cei bătrâni până la cei din urmă, şi
rămase singur Iisus, şi femeia în mijloc stând. Şi
sculându-Se Iisus şi pe nimeni văzând în afară de
femeie, zise ei: ’’Femeie, unde sunt aceia pârâşii tăi?
Nimeni nu te-a osândit?’’ Iar ea zise: Nimeni,
Doamne!’’ Şi zise ei Iisus: ’’Nici Eu nu te osândesc,
mergi şi să nu mai greşeşti’’.
23. † Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

La Liturghie Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2)
is-a Domnul ucenicilor Săi: acestea poruncesc

vouă ca: Să vă iubiţi unul pe altul. De lumea pe
voi vă urăşte, cunoaşteţi că pe Mine mai înainte
decât pe voi au urât. De aţi fi din lume, lumea ar iubi
pe al său; iar pentru că din lume nu sunteţi, ci Eu v-
am ales pe voi din lume, pentru aceea vă urăşte pe voi
lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul carele Eu am
zis vouă: ’Nu este sluga mai mare decât domnul lui’.
De M-au gonit pe Mine, şi pe voi vor goni; de au păzit
Cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Ci acestea
toate vor face vouă pentru numele Meu, căci nu ştiu
pe Cela ce M-a trimis pe Mine. De n-aş fi venit şi n-aş
fi grăit lor, păcat n-ar avea, iar acum pricină n-au
pentru păcatul lor. Cela ce pe Mine urăşte şi pe Tatăl
Meu urăşte. De n-aş fi făcut lucrurile întru ei, carele
nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; iar acum
au şi văzut, şi au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Ci
ca să se plinească tot cuvântul cel scris în Legea lor:
’Căci Mă urâră în zadar’. Iar când va veni
Mângâietorul, Carele Eu voi trimite vouă, de la
Părintele, Duhul Adevărului, Carele de la Părintele
este, Acela va mărturisi pentru Mine. Şi voi
mărturisiţi, că din început cu Mine sunteţi. Acestea
am grăit vouă, ca să nu vă smintiţi. Vă vor îndepărta
pe voi de adunare; ci vine ceasul ca tot cel ce va ucide
pe voi, îi va părea că aduce slujbă lui Dumnezeu.
MAI
21. † Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu
Apostolii împăraţii: Constantin şi maica sa Elena.
La Liturghie Evanghelia de la Ioan (X, 1-9)
is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul:

amin, amin, zic vouă: Cela ce nu intră prin uşă în
ocolul oilor, ci se suie pe aiurea, acela fur este şi
tâlhar. Iar cela ce intră prin uşă, păstor este oilor.
Acestuia portarul deschide şi oile glasul lui îl aud, şi
pe ale sale oi le cheamă pe nume şi le scoate pe ele. Şi
când scoate oile sale, înaintea lor merge, şi oile lui îl
urmează, căci ştiu glasul lui. Iar pe cel străin nu-l vor
urma, ci vor fugi de la el, căci nu ştiu glasul celor
străini’’. Această pildă zise lor Iisus, iar aceia n-au
cunoscut ce erau acelea ce le grăia lor. Deci zise iarăşi
lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă că: Eu sunt uşa oilor.
Toţi câţi mai înainte de Mine au venit furi sunt şi
tâlhari, şi n-au ascultat de ei oile. Eu sunt uşa, prin
Mine de va intra cineva, se va mântui. Şi va intra şi va
ieşi şi păşune va afla.
IUNIE
24. † Naşterea cinstitului slăvitului Proroc, Înainte-
mergătorului şi Botezătorului Ioan.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (I, 1-25; 57-68, 76, 80)
e vreme ce mulţi se apucară să întocmească

poveste pentru cele adevărate întru noi lucruri,
cum ne-au dat nouă cei de-nceput singuri
văzători, şi slugi făcându-se cuvântului, părutu-s-a şi
mie, urmând de sus la toate cu de-amănuntul pe rând
a scrie ţie, puternice Theofile, ca să cunoşti
întemeierea cuvintelor pentru carele te-ai învăţat. Şi
era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un oarecare
preot, anume Zaharia, din rânduiala Aviei, şi femeia
lui din fetele lui Aron, şi numele ei era Elisabeta. Şi
erau drepţi amândoi înaintea
lui Dumnezeu, umblând întru
toate poruncile şi dreptăţile
Domnului, fără prihană. Şi nu
aveau ei feciori, pentru că
Elisabeta era stearpă şi
amândoi erau bătrâni în zilele
lor. Şi când preoţea el la
rânduiala slujbei lui înaintea
lui Dumnezeu, după obiceiul
preoţiei, se întâmplă să
tămâieze intrând în biserica Domnului. Şi toată
mulţimea de oameni era rugându-se afară în vremea
tămâierii. Iar lui i se arătă îngerul Domnului, stând
de-a dreapta altarului tămâierii. Şi Zaharia, văzând,
se tulbură, şi frică căzu peste el. Şi zise către el

îngerul: ’’Nu te teme, Zahario, că s-a ascultat
rugăciunea ta, şi femeia ta, Elisabeta, va naşte fiu ţie
şi îi vei pune numele lui Ioan. Şi-ţi va fie ţie bucurie şi
mulţi de naşterea lui se vor bucura. Că va fi mare
înaintea Domnului, şi vin şi cidru nu va bea, şi se va
umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii lui. Şi
pe mulţi fii ai lui Israil va întoarce către Domnul
Dumnezeul lor. Şi el va merge înaintea Lui, cu duhul
şi cu puterea lui Ilie, şi va întoarce inima părinţilor
către feciori, şi pe cei neascultători întru înţelepciunea
celor drepţi, să gătească Domnului norod tocmit’’. Şi
zise Zaharia către înger: ’’Din ce voi cunoaşte aceasta?
Că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei’’.
Şi, răspunzând îngerul, zise lui: ’’Eu sunt Gavriil,
carele stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis să
grăiesc către tine şi să-ţi vestesc ţie acestea. Şi iată,
vei fi tăcând şi nu vei putea grăi până în ziua ce vor fi
acestea, pentru că nu crezuşi cuvintele mele, carele se
vor împlini la vremea lor’’. Şi era norodul aşteptând pe
Zaharia şi se mira de ce zăboveşte în biserică. Şi
ieşind, nu putea grăi lor. Şi cunoscură că a văzut
vedenie în biserică; şi el arătă lor şi rămase mut. Şi
dacă se împliniră zilele slujbei lui, se duse la casa lui.
Iar după acele zile, zămisli Elisabeta, femeia lui, şi se
ascunse pe sine cinci luni, zicând: ’’Că aşa-mi făcu
mie Domnul, în zilele carele a socotit să ia ocara mea
întru oameni’’. Iar Elisabetei i se împlini vremea
naşterii ei şi născu fiu. Şi auziră vecinii şi rudeniile ei
că Domnul a mărit mila Lui cu ea şi se bucurau
împreună cu ea. Şi când se împlini a opta zi, veniră să
taie împrejur copilul, şi îl numi pe el cu numele

tatălui său, Zaharia. Şi răspunzând mama lui, zise:
’’Nu! Ci se va chema Ioan’’. Şi ziseră către ea: ’’Nimeni
nu este în ruda ta care să aibă acest nume’’. Ci arătă
tatăl lui cum va vrea să-l cheme pe el. Şi el, cerând
tablă, scrise zicând: ’’Ioan e numele lui’’. Şi se mirară
toţi. Şi se deschise gura lui numaidecât şi limba lui, şi
grăi, lăudând pe Dumnezeu. Şi veni frică peste toţi
vecinii lor; şi în tot muntele Iudeii se grăiau toate
cuvintele acestea. Şi toţi ceia ce auzeau puseră întru
inimile lor, zicând: ’’Oare ce va fi copilul acesta?’’ Şi
mâna Domnului era cu el. Şi Zaharia, tatăl lui, se
umplu de Duhul Sfânt şi proroci, zicând: ’’Blagoslovit
Domnul Dumnezeul lui Israil, că socoti şi făcu
răscumpărare norodului Său; şi tu, pruncule, proroc
Celul de Sus te vei chema, că vei umbla înaintea feţei
Domnului să găteşti calea Lui. Iar pruncul creştea şi
se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua
arătării lui către Israil.
29. † Sfinţii slăviţii şi întru tot lăudaţii Apostoli: Petru

şi Pavel.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (XVI, 13-19)
n vremea aceea, venind Iisus în părţile Cezareii lui

Filip, întreba pe ucenicii Săi zicând: ’’Cine zic
oamenii că este Fiul Omului?’’ Iar ei ziseră: ’’Unii
Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia, sau unul
din proroci’’. Zise lor: ’’Dar voi cine-Mi ziceţi că sunt?’’
Şi răspunzând Simon Petru, zise: ’’Tu eşti Hristos,

Fiul lui Dumnezeu celui viu’’. Şi răspunzând Iisus,
zise lui: ’’Fericit eşti, Simone, Var Iona, că trupul şi
sângele nu-ţi arată ţie acestea, ci Părintele Meu cel
din ceruri! Şi Eu zic ţie că tu eşti Petru şi pe această
piatră voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor
învinge. Şi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi orice
vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei
dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri’’.
IULIE
8. Sfântul Mare Mucenic Procopie
La Liturghie Evanghelia de la Luca (VI, 17-19; IX, 1-2; X, 16-
21)

veniseră să-L asculte pe El şi să se vindece de bolile
lor, şi care erau chinuiţi de duhuri necurate, se
vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El,
că putere ieşea din El şi vindeca pe toţi. Şi chemând
pe cei 12 ucenici ai Lui, dădu lor putere şi stăpânire
spre toţi dracii, şi toate bolile să le vindece. Şi trimise
pe ei să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să
vindece bolnavii şi zise lor: cela ce ascultă pe voi, pe
Mine Mă ascultă, şi cela ce se leapădă de voi, de Mine
se leapădă; iar cela ce se leapădă de Mine, leapădă pe
Cela ce M-a trimis pe Mine. Şi se întoarseră cei 70 cu

bucurie, zicând: ’’Doamne, şi dracii se pleacă nouă,
întru numele Tău’’. Iar El
zise lor: ’’Văzui pe satana,
ca un fulger din cer
căzând. Iată, vă dau vouă
putere să călcați peste şerpi
şi peste scorpii, şi peste
toată puterea vrăjmaşului,
şi nimic vouă nu vor face.
Însă de aceasta nu vă
bucuraţi căci duhurile se
pleacă vouă, ci bucuraţi-vă
că numele vostru scris este
în ceruri’’. Într-acel ceas Se
bucură cu Duhul Iisus şi
zise: ’’Mărturisescu-mă Ţie, Părinte, Doamne al
cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de către
înţelepţi şi înţelegători, şi le descoperişi pe acelea
pruncilor. Aşa, Părinte, că aşa Ţi-a fost bunăvoirea
înaintea Ta.
20. † Sfântul slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul

La Liturghie Evanghelia de la Luca (IV, 22-30)
n vremea aceea, toţi mărturiseau pe El şi se mirau

de cuvintele cele de dar, carele ieşeau din gura Lui,
şi ziceau: ’’Oare nu este Acesta feciorul lui Iosif?’’ Şi
zise către ei: ’’Cu adevărat veţi zice Mie pilda aceasta:
’Vraciule, vindecă-te pe tine însuţi; câte am auzit că s-

au făcut în Capernaum, fă şi aici în moşia Ta’’. Şi zise:
la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi
stricaţi erau în zilele lui Elisei prorocul în Israil, şi nici
unul din ei nu se curăţi, fără numai Neeman
Sirianul.’’ Şi se umplură toţi de mânie, în adunare,
auzind acestea. Şi sculându-se, îl scoaseră pe El afară
din oraş, şi-L duseră pe El până în sprânceana
muntelui, pe care cetatea lor era zidită, ca să-L
împingă pe El. Iar El, trecând prin mijlocul lor,
mergea.
AUGUST
1. Închinarea cinstitului lemn al cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci şi sfinţii şapte Mucenici Macabei, cu
mama lor Solomoni şi dascălul lor Eleazar.
La Sfinţirea apei, Evanghelia de la Ioan (V, 1-4)


cuprins.
6. † Schimbarea la faţă a Domnului Dumnezeului şi

Mântuitorului nostru Iisus Hristos
La Liturghie Evanghelia de la Matei (XVII, 1-9)
n vremea aceea, după şase zile luă Iisus cu El pe

Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi-i sui pe ei
spre un munte înalt. Şi Se schimbă la faţă înaintea
lor şi străluci faţa Lui ca
soarele, iar veşmintele Lui
se făcură albe, ca lumina. Şi
iată, se arătă lor Moise şi
Ilie grăind cu El. Şi
răspunzând Petru, zise lui
Iisus: ’’Doamne, bine este
nouă aici a fi ; de voieşti, să
facem trei colibe, Ţie una şi
lui Moise una şi una lui
Ilie’’. Încă grăind el, iată un
nor luminat îi umbri pe ei şi
iată glas din nor grăind:
’’Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Carele am
binevoit, pe Acela ascultaţi!’’ Şi auzind ucenicii,
căzură cu faţa la pământ şi se temură foarte. Şi
apropiindu-Se Iisus, Se atinse de ei şi zise: ’’Sculaţi şi
nu vă temeţi’’. Şi ridicând ochii lor, pe nimeni nu

văzură, numai pe Iisus singur. Şi coborându-se din
munte, porunci lor Iisus, zicând: ’’Nimănui să nu
spuneţi vedenia până când va învia Fiul Omului din
morţi’’.
7. Sfântul Preacuviosul mucenic Dometie Persul

La Liturghie Evanghelia de la Marcu (IX, 2-9)
n vremea aceea, luă Iisus pe Petru şi pe Iacov şi pe

Ioan, şi-i aduse pe ei într-un munte înalt, numai pe
ei, şi-Şi schimbă faţa înaintea lor. Şi veşmintele Lui
erau sclipind, albe foarte, ca zăpada, care înălbitorii
pe pământ nu pot să le albească. Şi se arătă lor Ilie cu
Moise, grăind cu Iisus. Şi răspunzând Petru, zise lui
Iisus: ’’Ravvi, bine e nouă să fim aici; şi să facem trei
colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una’’. Că nu
ştia ce va grăi, că erau înfricoşaţi. Şi fu nor umbrind
pe ei şi veni glas din nor zicând: ’’Acesta este Fiul Meu
cel iubit, pe El ascultaţi’’. Şi numaidecât căutând
împrejur, pe nimeni nu mai văzură, ci numai pe Iisus
Însuşi cu ei. Iar coborând ei din munte, le porunci lor
să nu povestească nimănui cele ce au văzut, ci numai
când Se va scula Fiul Omului din morţi.
15. † Adormirea Preasfintei, Slăvitei, Stăpânei noas-

tre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei
Maria.
n vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat, iar o

femeie, pe nume Martha, primi pe El în casa ei. Şi
aceasta avea o soră ce o chema Maria, care şi
şezând la picioarele lui Iisus,
asculta cuvântul Lui. Iar
Martha se învăluia împrejur
cu multă slujbă şi, stând zise:
’’Doamne, nu socoteşti că sora
mea m-a lăsat singură să
slujesc? Ci zi-i ei ca să-mi
ajute’’. Şi răspunzând Iisus,
zise ei: ’’Martho, Martho, te-
ngrijeşti şi împrejur multe te
sileşti. Ci un lucru trebuie,
iară Maria partea cea bună şi-
a ales, care nu se va lua de la ea’’. Şi pe când grăia El
acestea, ridicând o femeie glas din mulţime, zise Lui:
’’Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânii ce-ai supt’’.
Iar El zise: ’’Adevărat, fericiţi sunt aceia ce aud
cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc’’.
16. Aducerea din Edesa la Constantinopol a chipului

cel nefăcut de mână al Domnului nostru Iisus Hristos
(Sfânta Mahramă) şi sfântul Mucenic Diomid.
La Liturghie Evanghelia de la Luca (IX, 51-57; X, 22-24)
n vremea aceea, pe când se împlineau zilele

Înălţării Lui, şi El întări faţa Lui să meargă în
Ierusalim. Şi trimise vestitori înaintea feţei Lui. Şi
mergând intrară într-un sat al samarinenilor ca să-i
gătească Lui. Şi ei nu îl primiră pe El, căci faţa Lui era
mergând în Ierusalim. Iar văzând ucenicii Lui, Iacov si
Ioan, ziseră: ’’Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc
din cer şi să-i mistuiască pe ei, cum făcu Ilie?’’ Iar
Iisus, întorcându-Se, certă pe ei şi zise: ’’Nu ştiţi din
ce fel de duh sunteţi voi. Că Fiul Omului n-a venit să
piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască’’. Şi
merseră într-alt sat. Şi mergând ei pe cale, zise cineva
Lui: ’’Merge-voi după Tine, oriunde vei merge,
Doamne’’. Zis-a Domnul către ucenici: toate-Mi sunt
date de Părintele Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul,
fără numai Tatăl, şi cine este Tatăl, fără numai Fiul şi
oricui va vrea Fiul să-i arate’’. Şi întorcându-Se către
ucenici, singur zise: ’’Ferice de ochii care văd cele ce
vedeţi! Că zic vouă că mulţi proroci şi împăraţi au vrut
să vadă cele ce vedeţi voi, şi nu văzură; şi să audă cele
ce auziţi, şi nu auziră’’.
29. † Tăierea cinstitului cap al sfântului, slăvitului

Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan.
La Liturghie Evanghelia de la Marcu (VI, 14-30)
n vremea aceea, auzi împăratul Irod (că arătat s-a

făcut numele Lui) şi zicea că Ioan cela ce boteza s-a
sculat din morţi şi drept aceea lucrează puterile
întru el. Alţii ziceau că
Ilie este, iar alţii ziceau
că este proroc sau ca
unul din proroci. Iar
auzind, Irod zise că
’’Acesta e Ioan pe care l-
am tăiat eu, el s-a sculat
din morţi’’. Că Irod
acesta, trimiţând slugile,
au prins pe Ioan şi l-au
legat pe el în temniţă,
pentru Irodiada, femeia
lui Filip, fratele său, pe
care o luase de soţie. Că zicea Ioan lui Irod că: ’’Nu ţi
se cade să ai pe femeia fratelui tău’’. Iar Irodiada îl
pizmuia pe el şi vroia să-l omoare, şi nu putea, căci
Irod se temea de Ioan, ştiindu-l pe el om drept şi
sfânt, şi-l socotea pe el şi, ascultând pe el, multe făcea
şi cu drag asculta pe el. Şi întâmplându-se o zi de
bună vreme, când Irod de ziua naşterii făcea cină
boierilor săi şi căpitanilor şi mai marilor Galileii,
intrând fata Irodiadei şi jucând, şi plăcându-i lui Irod
şi celor ce şedeau cu el, zise împăratul fetei: ’’Cere de
la mine ce vei vrea, şi îţi voi da’’. Şi se jură ei că:
’’Orice vei cere de la mine, îţi voi da ţie, până la

jumătate din împărăţia mea’’. Iar ea, ieşind, spuse
maicii sale: ’’Ce să cer?’’ Iar ea zise: ’’Capul lui Ioan
Botezătorul’’. Şi intrând îndată, cu grabă, la împărat,
ceru, zicând: ’’Voiesc ca să-mi dai acum, în blid, capul
lui Ioan Botezătorul’’. Şi împăratul, întristându-se
foarte, pentru jurământuri şi pentru cei ce şedeau cu
el, nu vru să-i lepede cererea. Şi numaidecât
trimiţând împăratul pe călău, porunci să se aducă
capul lui. Iar el, mergând, tăie capul lui în temniţă şi-l
aduse în blid şi-l dădu fetei, şi fata îl dădu maicii sale.
Şi auzind, ucenicii lui veniră şi luară trupul lui şi-l
puseră în mormânt. Atunci se adunară apostolii la
Iisus şi-I spuseră Lui toate, şi câte au făcut, şi câte au
învăţat.
EVANGHELIILE DE OBŞTE
EVANGHELIILE LA MORŢI
LUNI
Evanghelia de la Ioan (V, 17-24)
is-a Domnul lor: ’’Părintele meu până acum

lucrează, şi Eu lucrez’’. Pentru aceea dar mai
mult încercau jidovii să-L omoare, căci nu numai
dezlega sâmbăta, ci şi Tată al Lui îl numea pe Dumne-
zeu, întocmai pe sine făcându-se cu Dumnezeu. Deci
răspunse Iisus şi zise lor: ’’Amin, amin, zic vouă: Nu
poate Fiul să facă de la Dânsul nimic, de nu va vedea
ceva pe Tatăl făcând, pentru că cele ce ar face Acela,

acelea şi Fiul asemenea face. Pentru că Tatăl iubeşte
pe Fiul şi toate le arată Lui, cele ce face El, şi mai
mari lucruri decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă
miraţi. Pentru că în ce chip Tatăl scoală pe morţi şi-i
face vii, aşa şi Fiul, pe care-i voieşte, îi face vii. Pentru
că nici Tatăl nu judecă pe nimeni, ci judecata toată a
dat-o Fiului, ca toţi să cinstească pe Fiul, în ce chip
cinstesc pe Tatăl. Cela ce nu cinsteşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl, pe Cela ce L-a trimis pe El. Amin,
amin zic vouă că cel ce cuvântul Meu aude şi crede pe
Cela ce M-a trimis, are viaţă veşnică, şi la judecată nu
vine, ci s-a mutat din moarte la viaţă.
MARŢI ŞI SÂMBĂTĂ


MIERCURI
Evanghelia de la Ioan (VI, 35-39)
is-a lor Domnul: ’’Eu sunt pâinea vieţii; cela ce

vine către Mine nu va flămânzi şi cela ce crede în
Mine nu va însetoşa niciodată. Ci am zis vouă: că
M-aţi şi văzut pe Mine şi nu credeţi. Pe tot care-Mi va
da Mie Părintele, către mine va veni, şi pe cela ce vine
către Mine nu-l voi scoate afară. Căci M-am pogorât
din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a
trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Părintelui Celui ce
M-a trimis pe Mine, ca tot ce Mi-a dat Mie, să nu pierd
de la El, ci să-l înviez în ziua cea de apoi.
JOI
is-a Domnul: şi aceasta este voia Celui ce M-a

trimis, ca tot cel ce va vedea pe Fiul şi va crede
întru El va avea viaţă veşnică şi Eu îl voi învia pe
el în ziua cea de apoi’’. Deci cârteau jidovii împotriva
Lui căci zise: ’’Eu sunt pâinea ceea ce s-a pogorât din
cer’’, şi ziceau: ’’Oare nu este Acesta Iisus, feciorul lui

Iosif, căruia noi îl ştim pe tatăl Său şi pe mama Sa?
Cum dar zice Acesta că: ’Din cer m-am pogorât?’’’ Deci
răspunse Iisus şi zise lor: ’’Nu cârtiţi unii spre alţii.
Nimeni nu poate să vină către Mine de nu-l va trage
pe el Tatăl, Cel ce M-a trimis pe Mine, şi Eu îl voi
scula pe El în ziua cea de apoi.
VINERI
is-a Domnul: Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri

au mâncat mana în pustiu, şi au murit. Aceasta
este pâinea ceea ce se pogoară din cer, ca să
mănânce oricine dintr-însa, şi să nu moară. Eu sunt
pâinea cea vie, aceea ce din cer a pogorât. Cine va
mânca dintr-această pâine va trăi în veac. Şi pâinea
pe care Eu o voi da, trupul Meu este, pe care Eu îl voi
da pentru viaţa lumii. Deci se certau jidovii între ei,
zicând: ’’Cum poate Acesta nouă să-Şi dea trupul să-l
mâncăm?’’ Deci zise lor Iisus: ’’Amin, amin zic vouă:
De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea
sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce
mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă
veşnică, şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi.
EVANGHELIILE LA SFÂNTUL MASLU
EVANGHELIA ÎNTÂIA
de la Luca (X, 25-37)
n vremea aceea, un legiuitor se sculă, ispitindu-L

pe Iisus şi zicând: ’’Învăţătorule ce să fac, viaţa de
veci să moştenesc?’’ Iar El zise lui: ’’În Lege ce s-a
scris? Cum citeşti?’’ Iar el, răspunzând, zise: ’’Să
şi din tot sufletul tău şi din toată vârtutea ta şi din tot
cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine’’. Şi zise lui:
’’Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi’’. Iar el, vrând
să se îndrepteze pe sine, zise lui Iisus: ’’Şi cine este
aproapele meu?’’ Şi răspunzând Iisus, zise: ’’Un om
oarecare se cobora din Ierusalim în Erihon şi căzu
între tâlhari, care, şi dezbrăcându-l pe el, şi rănindu-l,
se duseră, lăsându-l mai mult mort. Iar după
întâmplare, un preot cobora pe acea cale şi, văzându-l
pe el, trecu pe lângă el. Aşişderea şi un levit, sosind în
acel loc, venind şi văzând, trecu pe lângă el. Iar un
samaritean, venind pe cale, sosi la el şi, văzând pe el,
i-a fost milă de el. Şi, apropiindu-se, legă rănile lui,
turnând untdelemn şi vin; punându-l pe el pe
animalul lui, îl duse într-un sălaş de oaspeţi şi-i purtă
grija lui. Şi a doua zi mergând, scoase doi dinari şi-i
dădu gazdei, şi zise lui: ’Poartă-i de grijă lui şi, oricât
vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, voi plăti ţie’.
Dar, carele dintre acei trei ţi se pare să fi fost prieten
celui ce căzu între tâlhari?’’ Iar El zise: ’’Cel carele a
făcut milă cu el’’. Iar Iisus zise lui: ’’Mergi de fă şi tu

asemenea’’.
EVANGHELIA A DOUA
de la Luca (XIX, 1-10)
n vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată un

om, chemându-se Zaheu, şi el era mai marele
vameşilor, şi acesta era bogat. Şi căuta să-l vadă pe
Iisus cine este, şi nu putea de mulţime, că era mic de
statură. Şi alergând înainte, se sui într-un smochin,
ca să-L vadă pe El, că pe acolo vroia să treacă. Şi cum
sosi la acel loc, uitându-se Iisus, îl văzu pe el şi zise
lui: ’’Zahee, grăbeşte de te coboară, că astăzi în casa
ta Mi se cade a rămâne’’. Şi grăbindu-se, coborî şi-L
primi pe El bucuros. Şi văzându-L, toţi cârteau,
zicând că la un om păcătos a intrat să poposească. Şi
stând Zaheu, zise către Domnul: ’’Iată, jumătate din
averile mele, Doamne le dau săracilor, şi, de am
năspăstuit ceva de-al cuiva, îl voi da împătrit.’’ Şi zise
către el Iisus, că: ’’Astăzi se făcu mântuirea casei
acesteia, pentru că şi el fecior al lui Avraam este. Că
veni Fiul Omului să caute şi să mântuiască pe cel ce
era pierdut’’.
EVANGHELIA A TREIA
de la Matei (X, 1; 5-8)
n vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece

ucenici ai Săi, dădu lor putere peste duhurile
boala şi toată neputinţa. Pe aceştia doisprezece îi
trimise Iisus poruncindu-le lor zicând: ’’În calea
păgânilor să nu mergeţi şi în cetatea samarinenilor
nu intraţi. Ci să vă duceţi mai vârtos către oile cele
pierdute ale casei lui Israil. Şi mergând, propovăduiţi
zicând că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Pe cei
bolnavi vindecaţi, pe leproşi curăţiţi, pe morţi îi
înviaţi, pe draci îi scoateţi; în dar aţi luat, în dar să
daţi.
EVANGHELIA A PATRA
de la Matei (VIII, 14-23)
n vremea aceea, venind Iisus în

casa lui Petru văzu pe soacra
lui zăcând şi înfierbântată. Şi o
atinse de mână şi o lăsară pe ea
frigurile şi se sculă şi sluji Lui. Iar
dacă se făcu seară îi aduseră Lui
îndrăciţi mulţi şi scotea duhurile
cu cuvântul şi pe toţi bolnavii îi
vindecă, ca să se împlinească ce
s-a zis prin Isaia prorocul zicând:
’’Acesta a luat slăbiciunile noastre şi bolile noastre a

purtat’’. Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul
Său, porunci să treacă de cealaltă parte. Şi
apropiindu-se un cărturar, zise Lui: ’’Învăţătorule,
vreau să merg după Tine oriunde vei merge’’. Şi zise
Lui Iisus: ’’Vulpile au vizuini, şi păsările cerului
lăcaşuri, iar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece
capul’’. Iar altul din ucenicii Lui îi zise Lui: ’’Doamne,
lasă-mă mai înainte să merg să-l îngrop pe tatăl meu’’.
Iar Iisus zise Lui: ’’Vino după Mine şi lasă pe morţi să-
şi îngroape morţii lor’’. Şi intrând El în corabie
merseră după El ucenicii Lui.
EVANGHELIA A CINCEA
de la Matei (XXV, 1-13)
is-a Domnul pilda aceasta: se va asemăna

împărăţia cerurilor cu zece fete, care luând făcliile
lor, ieşiră întru întâmpinarea ginerelui. Iar cinci
dintre ele erau înţelepte şi cinci nebune. Cele nebune,
luându-şi făcliile lor, nu luară cu sine untdelemn. Iar
cele înţelepte luară untdelemn în vasele lor cu făcliile
lor. Şi, zăbovind ginerele, au aţipit toate şi dormeau.
Iar la miazănoapte se făcu strigare: ’Iată, ginerele vine.
Ieşiţi în întâmpinarea lui’. Atunci se sculară toate
fecioarele acelea şi-şi împodobiră făcliile lor. Iar cele
nebune ziseră celor înţelepte: ’Daţi-ne nouă din
untdelemnul vostru, că făcliile noastre se sting’. Şi
răspunseră cele înţelepte zicând: ’Ca nu cumva să nu
ne ajungă nouă şi vouă, mai bine mergeţi la vânzători

şi vă cumpăraţi. Şi mergând ele să cumpere, veni
ginerele şi cele ce erau gata intrară cu el la nuntă şi
se închise uşa. Iar mai apoi veniră şi celelalte fecioare,
zicând: ’Doamne, Doamne, deschide nouă’. Iar el
răspunzând a zis: ’Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc
pe voi’. Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici
ceasul în care Fiul Omului va veni.
EVANGHELIA A ŞASEA
de la Matei (XV, 21-28)
n vremea aceea, se duse Iisus în partea Tirului şi a

Sidonului. Şi iată o femeie cananeancă ieşind dintr-
acele hotare, strigă Lui grăind: ’’Miluieşte-mă,
Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte’’.
Iar El nu răspunse ei cuvânt; şi apropiindu-se
ucenicii Lui rugară pe El zicând: ’’Slobozeşte-o pe ea,
că strigă după noi’’. Iar El răspunzând zise: ’’Nu sunt
trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui
Israil’’. Iar ea, venind, se închina Lui, grăind:
’’Doamne, ajută-mi’’. Iar El răspunzând zise: ’’Nu e
bine a lua pâinea feciorilor şi a o arunca câinilor’’. Iar
ea zise: ’’Aşa Doamne, că şi câinii mănâncă din
fărâmele cele ce cad de la masa domnilor lor’’. Atunci
răspunzând Iisus zise ei: ’’O, femeie, mare-i credinţa
ta, fie ţie cum voieşti’’; şi se însănătoşi fiica ei dintr-
acel ceas.
EVANGHELIA A ŞAPTEA
de la Matei (IX, 9-13)
n vremea aceea, trecând Iisus, văzu un om şezând

la o vamă, Matei chemându-se, şi zise lui: ’’Vino
după Mine’’; şi se sculă şi merse după El. Şi era El
şezând în casă şi iată, mulţi vameşi şi păcătoşi veniră
de şezură cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând
fariseii, ziseră ucenicilor Lui: ’’Pentru ce cu vameşii şi
cu păcătoşii mănâncă învăţătorul vostru?’’ Iar Iisus,
auzind, zise lor: ’’Nu sănătoşilor le trebuie doctor, ci
bolnavilor. Ci mergând învăţaţi ce este: ’Milă voiesc, şi
nu jertfă’; că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe
cei păcătoşi la pocăinţă’’.
EVANGHELII LA TOATĂ TREBUINŢA
LA SFÂNTUL BOTEZ
Evanghelia de la Matei (XXVIII, 16-20)
n vremea aceea, cei unsprezece ucenici merseră în

Galileea, în muntele unde rânduise lor Iisus. Şi
văzându-L pe El, se închinară Lui, iar unii se
îndoiră. Şi apropiindu-Se Iisus, grăi lor, zicând:
’’Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept
aceea, mergând, învăţaţi toate limbile, botezându-i pe
ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt,
învăţând pe ei să ţină toate câte am poruncit vouă; şi
iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul

veacului. Amin’’.
LA CUNUNIE
Evanghelia de la Ioan (II, 1-11)
n vremea aceea, în ziua a treia s-a făcut nuntă în

Cana Galileului şi era maica lui Iisus acolo. Şi a
fost chemat şi Iisus şi ucenicii Lui la nuntă. Şi
sfârşindu-se vinul, zise maica lui Iisus către El: ’’Vin
nu au’’. Zise ei Iisus: ’’Ce-i Mie şi ţie femeie? Încă n-a
venit ceasul Meu’’. Zise maica Lui slugilor: ’’Orice va
zice vouă, faceţi!’’ Şi erau acolo şase vase de piatră,
puse după curăţenia jidovilor, încăpând câte două sau
trei măsuri. Zise lor Iisus:
’’Umpleţi vasele de apă!’’ Şi
le-au umplut pe ele până
sus. Şi zise lor: ’’Scoateţi
acum şi aduceţi naşului!’’
Şi aduseră. Şi dacă gustă
naşul apa făcută vin, şi nu
ştia de unde este, iar
slugile ştiau, ceia ce au
cărat apa, strigă naşul pe
ginere. Şi zise lui: ’’Tot
omul întâi vinul cel bun
pune, şi, când se vor îmbăta, atunci pe cel mai prost.
Tu ai păzit vinul cel bun până acum’’. Aceasta a făcut
începătura semnelor lui Iisus în Cana Galileului şi a

arătat mărirea Lui; şi au crezut în El ucenicii Lui.
LA SFINŢIREA APEI

cuprins.
LA MULTA PLOUARE
Evanghelia de la Matei (VII, 7-11)
is-a Domnul: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi

veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă. Că tot cel
ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce bate i se
va deschide. Sau cine este dintre voi omul carele, de-i
va cere feciorul lui pâine, oare îi va da lui piatră? Şi
de-ar cere peşte, oare şarpe îi va da lui? Deci, fiind voi
răi, ştiţi daruri bune a da fiilor voştri, cu atât mai
mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor

ce cer de la El!
Tot această Evanghelie se citeşte şi la împăcarea şi unirea cu
dreptmăritoarea Credinţă; pentru cei ce fac milostenie, şi la
toată cererea.
LA NEPLOUARE
Evanghelia de la Matei (XVI, 1-3; Luca IV, 24-26; Ioan VI, 30-
33)
n vremea aceea, apropiindu-se fariseii şi saducheii

ispitind, rugară pe El semn din cer să le arate lor.
Iar El răspunzând zise lor: ’’Făcându-se seară,
ziceţi: ’Senin e, că se înroşeşte cerul’. Şi dimineaţa:
’Astăzi este vreme tulbure, că se înroşeşte cerul
posomorându-se’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi a o
alege, iar semnele vremurilor nu puteţi? Şi zise:
la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Deci ziseră
Lui: ’’Dar ce semn faci ca să vedem şi să credem Ţie?
Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mana în pustie,
precum este scris, pâine din cer a dat lor să
mănânce’’. Deci zise lor Iisus: ’’Amin, amin, zic vouă:
Nu Moise a dat vouă pâinea din cer, ci Părintele Meu
dă vouă pâinea din cer cea adevărată. Pentru că
pâinea lui Dumnezeu este ceea ce se pogoară din cer

şi viaţă dă lumii’’.
LA TUNDEREA MONAHILOR
Evanghelia de la Matei (X, 37-42; XI, 1)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a şaptea după

Pogorârea Sfântului Duh.
LA TUNDEREA MONAHILOR
Evanghelia de la Matei (XXV, 1-13)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a şaptesprezecea

după Pogorârea Sfântului Duh.
PENTRU CEI BOLNAVI

Evanghelia de la Luca (IX, 1-6)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a douăzeci şi

patra după Pogorârea Sfântului Duh.
Sau Evanghelia de la Matei (VIII, 14-23)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a patra după

Sau Evanghelia de la Marcu (V, 24-34)

Caută Evanghelia de luni din săptămâna a cincisprezecea după

Sau Evanghelia de la Ioan (IV, 46-54)
Caută Evanghelia de luni din săptămâna a treia după Paşti.
PENTRU FEMEI BOLNAVE

Evanghelia de la Marcu (V, 24-34)
Caută Evanghelia de luni din săptămâna a cincisprezecea după

LA PRIMEJDIA DE OBŞTE
Evanghelia de la Marcu (XI, 22-26; Matei VII, 7-8)
Caută Evanghelia de miercuri seara din săptămâna întâia a

Sfântului şi Marelui Post.
Această Evanghelie se citeşte şi pentru conducători şi popor în

vreme de război; pentru împăcarea şi unirea Bisericii, şi la
toată cererea.
LA FRICA DE CUTREMUR
Evanghelia de la Matei (VIII, 23-27)
Caută Evanghelia de joi din săptămâna a doua după Pogorârea

Sfântului Duh.
LA VREME DE CIUMĂ ORI DE HOLERĂ

Evanghelia de la Luca (IV, 38-44)
Caută Evanghelia de luni din săptămâna a nouăsprezecea

LA NĂVĂLIREA BARBARILOR
Evanghelia de la Luca (XIII, 1-9)
Caută Evanghelia de joi din săptămâna a douăzeci şi cincea

LA ARDERE DE FOC
Evanghelia de la Luca (XII, 48-59)
Caută Evanghelia de miercuri din săptămâna a douăzeci şi

cincea după Pogorârea Sfântului Duh.
LA TOATĂ CEREREA
Evanghelia de la Matei (VII, 7-11)
Caută Evanghelia de joi seara din săptămâna întâia a Sfântului

şi Marelui Post.
Sau Evanghelia de la Marcu (XI, 22-26; Matei VII, 7-8)
Caută Evanghelia de miercuri seara din săptămâna întâia a

Sau Evanghelia de la Luca (XVIII, 2-8)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a treizeci şi treia

LA MĂRTURISIRE
Evanghelia de la Luca (XV, 1-10)
Caută Evanghelia de miercuri din săptămâna a douăzeci şi

şasea după Pogorârea Sfântului Duh.
Sau Evanghelia de la Matei (IX, 9-13)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a cincea după

LA MĂRTURISIREA FEMEILOR
Evanghelia de la Ioan (XII, 19-36)
Caută Evanghelia de marţi din săptămâna a şasea după Paşti.
PENTRU CEI CARE PĂTIMESC DE DUHURI

NECURATE
Evanghelia de la Matei (VIII, 28-34; IX, 1)
Caută Evanghelia de la Liturghia din duminica a cincea după

Sau Evanghelia de la Matei (XVII, 14-23)

Caută Evanghelia de la Liturghia din duminica a zecea după

Sau Evanghelia de la Marcu (V, 1-20)
Caută Evanghelia de joi din săptămâna a patrusprezecea după

Sau Evanghelia de la Marcu (IX, 17-32)
Caută Evanghelia de la Liturghia din duminica a patra a

Sau Evanghelia de la Luca (IX, 37-43)
Caută Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a douăzeci şi

cincea după Pogorârea Sfântului Duh.
LA ÎNGROPAREA PRUNCILOR
Caută Evanghelia de miercuri din săptămâna a treia după

Paşti.
LA ÎNGROPAREA MIRENILOR ŞI A MONAHILOR

Caută Evanghelia de joi din săptămâna a doua după Paşti.

CINCI EVANGHELII LA ÎNGROPAREA PREOŢILOR

Evanghelia întâia de la Ioan (V, 24-30)
Caută Evanghelia de joi din săptămâna a doua după Paşti.
Evanghelia a doua de la Ioan (V, 17-24)
Caută Evanghelia de luni pentru morţi.
Evanghelia a treia de la Ioan (VI, 35-39)
Caută Evanghelia de miercuri pentru morţi.
Evanghelia a patra de la Ioan (VI, 40-44)
Caută Evanghelia de joi pentru morţi.
Evanghelia a cincea de la Ioan (VI, 48-54)
Caută Evanghelia de vineri pentru morţi.
LA PACE
Evanghelia de la Ioan (XIV, 21-27)
is-a Domnul: cela ce are poruncile Mele şi le

păzeşte pe ele, acela este cela ce iubeşte pe Mine;
iar cela ce Mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de
Părintele Meu, şi Eu voi iubi pe el şi Mă voi arăta lui’’.
Zise Lui Iuda, nu Iscariotul: ’’Doamne, cum se face că
nouă vrei să ni Te arăţi pe Tine, şi nu lumii?’’
Răspunse Iisus şi zise lui: ’’De Mă iubeşte cineva,
cuvântul Meu va păzi, şi Tatăl Meu va iubi pe el, şi
către el vom veni şi lângă el lăcaş vom face. Cela ce nu
Mă iubeşte pe Mine, cuvintele Mele nu le păzeşte. Şi
cuvântul care-l auziţi nu este al Meu, ci al Părintelui

Celui ce M-a trimis. Acestea am grăit vouă, lângă voi
şezând, iar Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, Carele va
trimite Părintele întru numele Meu, Acela pe voi va
învăţa toate şi vă va aduce aminte toate care le-am zis
vouă. Pace las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu după
cum lumea dă, Eu dau vouă.
EVANGHELISTAR
Extras din Sfânta Evanghelie de la 1911
ÎNSEMNARE
În care se arată urmarea Evangheliştilor şi citirea
Evangheliilor: se cuprind 35 de table în care se găsesc
Evangheliile Duminicilor de peste tot anul;
exapostilariile şi care glas se cântă în fiecare
Duminică, şi altele de nevoie; pentru a găsi în fiecare
an în care lună şi în câte zile ale lunii sunt Sfintele
Paşti, şi care an este bisect.
Alcătuit de Emanuil Glizonie. Cele 35 de table s-au

îndreptat din nou cu îndemnarea Preafericitului
oarecând Patriarh al Ierusalimului, Domnul Hrisant.
Pentru urmarea Evangheliştilor şi citirea

Evangheliilor.
S fânta Evanghelie de la Ioan se citeşte în şapte

săptămâni întregi, începând de la Sfânta şi marea
Duminică a Paştilor, şi sfârşindu-se tocmai la
Duminica Pogorârii Sfântului Duh, fără trei zile, care
sunt: Marţea Luminată, Duminica Mironosiţelor şi

Joia Înălţării, căci în acelea nu se citeşte de la Ioan.
S fânta Evanghelie de la Matei se citeşte de Luni

după Duminica Cincizecimii, adică din ziua
Pogorârii Sfântului Duh, până în Vinerea cea după
Înălţarea Crucii, cuprinzând 17 săptămâni, din care:
În 11 săptămâni se citesc Evangheliile cele de la Matei
deplin; în a 12-a săptămână, în cinci zile ale
săptămânii, se citeşte Evanghelia de la Marcu; iar
Sâmbetele şi Duminicile se citeşte iarăşi Matei până la
a 17-a săptămână. Iar a 17-a săptămână nu are
Evanghelii, pentru că rareori se citesc Evanghelii întru
această săptămână. Iar de este să se citească şi întru
această săptămână, trebuie să te întorci înapoi şi să
citeşti din orice săptămână vei vrea, afară de Sâmbăta
şi Duminica, în care sunt puse Evangheliile de rând.
S fânta Evanghelie de la Luca se începe de Luni

după Înălţarea Crucii până la Duminica Fiului
risipitor, cuprinzând în total 12 săptămâni întregi; iar
din Lunea a 13-a săptămână, în 5 zile ale săptămânii,
se citesc Evangheiile de la Marcu, iar Sâmbetele şi
Duminicile se citesc Evangheliile iarăşi de la Luca.
S fânta Evanghelie de la Marcu, afară de câtă se va

citi între Matei şi între Luca, cealaltă se citeşte în
Postul Mare, adică în 5 săptămâni ale Patruzecimii, în
cinci Sâmbete şi în patru Duminici.
Învăţătura pentru Evanghelia din Duminica

Cananeencei şi pentru săptămânile cele după
Botez, câte se ţin şi cum se citesc Evangheliile.
E vanghelia de la Matei din a şaptesprezecea

Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, adică a
Cananeencei, în altă vreme nu se citeşte la rândul
Duminicilor, fără numai când se întâmplă Paştile la
22 Martie; iar într-alt chip rămâne şi se citeşte în
Duminicile în care se citesc Evangheliile lui Luca, mai
înaintea Duminicii Vameşului şi a Fariseului. Însă de
vor lipsi Evangheliile de la Luca, şi când se va citi
această Duminică a Cananeencei, trebuie să se
citească în cinci zile ale săptămânii aceleia din
Evanghelia lui Marcu, a aceleiaşi săptămâni.
Î
nsemnează peste tot, că de cad Paştile cele viitoare
la 22, sau la 23, sau la 24 Martie, Duminica după
Botez nu este, pentru că ajunge începerea Triodului.
Iar atunci Evanghelia Duminicii de după Botez se
citeşte la 7 zile ale lui Ianuarie. Iar de vor fi Paştile
cele viitoare la 25, 26, 27, 28, 29, 30 sau la 31 Martie,
se ţine numai Duminica după Botez şi apoi se începe
Triodul. Iar de vor cădea Paştile la întâia zi sau până
la 7 zile ale lui Aprilie, atunci se ţine o săptămână
între Duminica cea după Botez şi între începerea
Triodului şi într-acea Duminică din mijloc se citeşte
Evanghelia cea de-a XV-a săptămână a lui Luca, adică
din Duminica a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh,
apoi se începe Triodul. Iar când cad Paştile între 8 şi
14 Aprilie, se ţin două săptămâni între Duminica cea
după Botez şi între începerea Triodului. Şi după
Duminica cea după Botez 1-a se citeşte Evanghelia a

12-a de la Luca, adică a 29-a după Pogorârea
Sfântului Duh; după aceea se citeşte Evanghelia a 15-
a de la Luca, cea din Duminica a 32-a după Pogorârea
Sfântului Duh, apoi începe Triodul. Iar de vor cădea
Paştile între 15 şi 21 Aprilie, avem între Duminica cea
după Botez şi între începerea Triodului 3 săptămâni şi
se citeşte în Duminica cea după Botez întâi
Evanghelia a 12-a de la Luca (din Duminica a 29-a
după Pogorârea Sfântului Duh). În a doua se citeşte a
15-a de la Luca (din Duminica a 32-a după Pogorârea
Sfântului Duh). În a treia se citeşte cea din Duminica
a 17-a a lui Matei, apoi se începe Triodul. Iar de vor
cădea Paştile la 22, 23, 24 sau 25 Aprilie, între
Duminica cea după Botez şi începerea Triodului, sunt
patru săptămâni şi se citeşte în Duminica 1-a după
Botez Evanghelia a 12-a de la Luca (din Duminica 29
după Pogorârea Sfântului Duh); în a doua Duminică,
Evanghelia a 14-a de la Luca (din Duminica 31 după
Pogorârea Sfântului Duh), şi după aceea Evanghelia a
15-a de la Luca (din Duminica a 32-a după Pogorârea
Sfântului Duh); apoi se citeşte Evanghelia a 17-a de la
Matei (din Duminica a 17-a după Pogorârea Sfântului
Duh), dupa care se începe Triodul. Iar de s-a citit mai
dinainte Evanghelia a 14-a de la Luca, după cea de-a
12-a de la Luca, apoi cea de-a 16-a a lui Matei şi după
aceasta cea de-a 17-a iarăşi a lui Matei, apoi se începe
Triodul.
I ar ia aminte şi aceasta cu amănuntul şi anume: De

va fi anul bisect, între Paştile cele trecute şi între
cele viitoare, şi Pastile cele viitoare vor fi la 24 ale lui

Martie, atunci este şi Duminica cea după Botez.
Asemenea şi de vor fi Paştile la 31 Martie, este acea
săptămână, adică cea după Botez. Iar de cad Paştile la
7 Aprilie, sunt 2 săptămâni; iar de vor cădea Paştile la
14 Aprilie, sunt 3 săptămâni; iar de cad Paştile la 21
Aprilie, sunt 4 săptămâni, pentru adaosul zilei cea de
bisect, adică se fac cele 24 de zile ale lui Martie,
precum la 25 şi la 31 Martie, precum şi la 1 şi la 7
Aprilie, precum şi la 8 şi la 14, precum şi la 15
asemenea şi la 21 precum la 12, şi se citesc
Evangheliile săptămânii, după cum mai sus s-a
arătat.
C ade-se a şti, că Evangheliile Duminicilor, care se

lasă necitite în Duminici, se citesc în zilele cele de
rând ale săptămânii, până se vor împlini. Asemenea şi
Apostolele Duminicilor.
C ade-se a şti, că la 11 Octombrie se citeşte

Evanghelia a 4-a de la Luca, de se va întâmpla
Duminica, iar de nu se va întâmpla Duminica, se
citeşte în Duminica cea viitoare după 11 zile ale lunii
Octombrie. În Duminica cea mai înainte de şase
Noiembrie se citeşte Evanghelia a V-a de la Luca. În
Duminica Sfinţilor Părinţi se citeşte Evanghelia a XI-a
de la Luca (din Duminica 28 după Pogorârea
Sfântului Duh), adică a Cinei.
Tâlcuirea celor 35 de table, ce cuprind şi cum se

cade să ne folosim de ele şi pentru ce sunt 35, iar
nu mai multe, nici mai puţine.
D upă urmarea înconjurărilor celor 35 de Pascalii

ale Sfintelor Paşti, sunt şi aceste 35 table, şi
fiecare tablă cuprinde învăţătura citirii Evangheliilor
unui an; asemenea şi a exapostilariilor şi glasurilor ce
se cântă în fiecare Duminică, şi la câte zile ale fiecărei
luni sunt Duminicile acelui an. Însă Duminicile ce
încep din Duminica cea după Botez, a înconjurării
acelui an (precum şi Pascaliile se încep din ajunul
Naşterii lui Hristos), şi se sfârşesc Duminicile iarăşi la
Duminica cea înaintea Botezului. Însă de la Duminica
cea după Botez până la Duminica Vameşului şi a
Fariseului, nu s-au pus nici glasuri, nici exapostilarii,
pentru că Paştile se suie şi se pogoară, adică: Uneori
sunt mai multe săptămâni de la Paşti până la altele,
alteori sunt mai puţine. Deci glasurile şi
exapostilariile săptămânilor acelora sunt însemnate
cu rânduiala lor la sfârşitul tablei, a Paştilor celor
trecute, adică după Duminica cea dinaintea Botezului
sunt toate însemnate la fiecare rând, adică la câteva
zile ale lunii este fiecare Duminică şi care Evanghelie
şi Apostol se citeşte, şi care exapostilarii şi ce glas se
cântă, prea deplin şi fără de lipsă. Pentru aceea în
aceste table, cel ce voieşte, uşor va afla în câte zile ale
lunii cade fiecare Duminică, şi în fiecare Duminică ce
exapostilare şi ce glas este.
Şi de va vrea cineva să afle la câte zile ale lunii este

fiecare Duminică, să facă aşa: Să caute tabla în care
sunt însemnate Paştile acelui an, şi la acea tablă să

caute Duminica care doreşte; şi întru acel rând din
afară din partea cea din stânga a tablei aceleia sunt
însemnate zilele lunilor întru care sunt Duminicile.
Iar de va vrea cineva să ştie ce Evanghelie se citeşte în
fiecare Duminică, ce exapostilare şi ce glas se cântă,
asemenea să facă, adică să caute la tabla în care sunt
însemnate deasupra Paştile anului aceluia, şi întru
acea tablă să caute luna şi ziua lunii din afară în
partea de-a stânga a aceleiaşi table şi într-acelaşi
rând le va afla toate însemnate, adică în care
Duminică se află, care Evanghelie se citeşte, ce
exapostilare şi ce glas se cântă, fără numai de la
Duminica cea după Botez până la Duminica
Vameşului, nu s-a pus glasul, nici exapostilaria,
pentru că Paştile se suie şi se pogoară, precum s-a zis
mai sus. Şi pentru aceea, când va vrea cineva să
caute la Duminicile acelea, să caute mai întâi în
Duminica care va vrea, în tabla Paştilor celor viitoare,
la câte zile ale lunii sunt, şi într-aceea va afla
Evanghelia însemnată. Apoi să treacă la tabla Paştilor
celor trecute, şi acolo să ia seama ca să lase Duminica
ce se află la atâtea zile ale aceleaşi luni, şi acolo este
însemnat glasul şi exapostilaria. De pildă: Dorim să
aflam în anul 1935, care exapostilarie şi glas se cântă
când se începe Triodul. Şi deoarece Paştile acelui an
cad la 15 Aprilie, vom afla întru aceeaşi tablă, că
Duminica Vameşului este la 4 Februarie; deci acum
mergem la tabla anului 1934, adica la 26 Martie,
pentru că la atâtea zile vor fi Paştile atunci, şi întru
acea tabla vom afla acele patru zile ale lui Februarie,
şi este însemnat glas 5, exapostilaria 5, şi pentru

aceea zicem, că în anul 1935, când se începe Triodul,
avem glas 5, exapostilaria a 5-a. Şi aşa se cade să
facem. Însă aceasta trebuie să însemnăm mai cu
deadinsul, şi într-aceste table, precum s-a însemnat
la învăţătura ce s-a zis mai înaintea acesteia, adică de
este bisect se cade să trecem şi să citim în tabla din
urmă a acesteia, din ajunul Naşterii lui Hristos până
la Duminica Vameşului şi Fariseului, apoi să ne
întoarcem iarăşi la tabla acestui an şi să citim de la
Paşti, sau de la Buna-Vestire până la Duminica cea
dinaintea Botezului, ca şi cum am zice, de pildă, în
anul 1980 este an bisect şi Sfintele Paşti sunt în 24
Martie, adică tabla anului este Martie 24 zile şi noi
mergem la 6 Ianuarie, şi citim de la Duminica cea
după Botez până la Duminica Vameşului; apoi ne
întoarcem iarăşi la anul de la 24 de zile, şi începem a
citi de la Paşti înainte, însă această deosebire este
întru aceasta, căci când avem Paştile la 24 Martie,
atunci este ajunul Nasterii lui Hristos Luni. Iar când
avem Paştile la 25 Martie, ajunul este Duminică, când
cad Paştile la 24 Martie, sunt zile de carne 34, când
cad la 25, sunt zile de carne 35, şi de cad Paştile în 24
Martie, sunt din Duminica cea după Botez până când
se începe Triodul, una săptămână, şi de cad Paştile în
24 Martie, vine Duminica Vameşului şi a Fariseului în
13 Ianuarie, iar de cad Paştile la 25 Martie, Duminica
Vameşului vine la 14 Ianuarie. Şi aceasta se întâmplă
din adaosul zilei bisectului, şi pentru aceasta trebuie
să facem precum s-a arătat mai sus.
Cade-se a şti, că rândul Apostolelor urmează ca şi al

Evangheliilor.
Învăţătură cum se citesc Evagheliile Învierii la

Utrenie
De la Duminica Tomei şi până la Cincizecime trebuie

să zicem toate Evangheliile Învierii în acest chip,
adică:
De la Duminica Tomei şi până la Înălţare nu se citeşte

Evanghelia care istoriseşte de Înălţare, ci în Duminica
lui Toma, la Utrenie, se citeşte Evanghelia Învierii I-a,
iar la Liturghie se citeşte Evanghelia Învierii a IX-a.
În Duminica Mironosiţelor, la Utrenie, se citeşte

Evanghelia Învierii a IV-a şi la Liturghie Evanghelia a
II-a.
În Duminica Slăbănogului, la Utrenie, se citeşte

Evanghelia a V-a a Învierii, care s-a citit şi în Marţea
Luminată.
În Duminica Samarinencei, la Utrenie, se citeşte

Evanghelia a VII-a a Învierii.
În Duminica Orbului, la Utrenie se citeşte Evanghelia

a VIII-a a Învierii.
În Joia Înălţării, la Utrenie se citeşte Evanghelia a III-

a a Învierii, iar la Liturghie a VI-a.
În Duminica Sfinţilor Părinţi, la Utrenie se citeşte

Evanghelia a X-a a Învierii.
Iar a XI-a Evanghelie a Învierii se citeşte în Sâmbăta

Cincizecimii, şi aşa se săvârşesc cele 11 Evanghelii ale
Învierii şi se păzesc canoanele.
DATA PAŞTILOR PENTRU ANII 2019-2029
2019 ......................... 15 Aprilie (în calendarul civil 28 Aprilie)
2020 .......................... 6 Aprilie (în calendarul civil 19 Aprilie)
2021 ......................... 19 Aprilie (în calendarul civil 2 Mai)
2022 ......................... 11 Aprilie (în calendarul civil 24 Aprilie)
2023 ........................... 3 Aprilie (în calendarul civil 16 Aprilie)
2024 ........................ 22 Aprilie (în calendarul civil 5 Mai)
2025 ........................... 7 Aprilie (în calendarul civil 20 Aprilie)
2026 ......................... 30 Martie (în calendarul civil 12 Aprilie)
2027 ......................... 19 Aprilie (în calendarul civil 2 Mai)
2028 .......................... 3 Aprilie (în calendarul civil 16 Aprilie)
2029 ......................... 26 Martie (în calendarul civil 8 Aprilie)
Anii scrişi cu litere groase sunt ani bisecţi

escoperirea lui Iisus Hristos căruia I-a dat Lui

Dumnezeu să arate robilor Lui care trebuie să fie
degrabă, şi a însemnat, trimiţând prin îngerul Lui,
robului Lui, Ioan, 2 Care a mărturisit cuvântul lui
Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos şi câte a
văzut.3 Fericit cel ce citeşte şi cei ce aud cuvintele
prorociei şi păzesc cele ce-s scrise într-însa, pentru că
vremea e aproape. 4 Ioan, celor şapte Biserici ce-s în
Asia: Dar vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi
Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri care sunt
înaintea scaunului Lui. 5 Şi de la Iisus Hristos, Măr-
turia cea credincioasă, Întâiul-Născut din morţi şi

Biruitorul împăraţilor pământului; Cel ce ne-a iubit pe
noi şi ne-a spălat pe noi de păcate cu sângele Lui. 6 Şi
a făcut pe noi împăraţi şi preoţi ai lui Dumnezeu şi
Părintelui Său, Lui mărirea şi tăria, în vecii vecilor!
Amin. 7 Iată, vine cu norii şi va vedea pe El tot ochiul,
şi cei ce au împuns pe El, şi vor tângui asupra Lui
toate felurile pământului. Aşa. Amin. 8 ’’Eu sunt Alfa
şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul, Cel ce
este şi Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul’’. 9 Eu,
Ioan, care şi frate vouă şi împreună părtaş întru
scârbă şi întru împărăţie şi întru îngăduinţa lui Iisus
Hristos, fusei în ostrovul cel ce se cheamă Patmo,
pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui
Iisus Hristos. 10 Fusei cu duhul într-o zi de duminică
şi auzii dinapoia mea glas mare ca de trâmbiţă 11 Zi-
când: ’’Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de
apoi, şi, ce vezi, scrie în carte şi trimite la Bisericile
cele din Asia, la Efes şi la Zmirna şi la Pergam şi la
Theatira şi la Sardis şi la Filadelfia şi la Laodichia’’.
12 Şi m-am întors a vedea glasul care a grăit cu mine,
şi întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur. 13

Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, asemenea cu Fiul
Omului, îmbrăcat cu haină până jos şi încins cu brâu
de aur. 14 Iară capul Lui şi părul, alb ca lâna cea albă,
ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului. 15 Şi
picioarele, asemenea ca arama de Livan, ca într-un
cuptor arse fiind, şi glasul Lui, ca glas de ape multe;
16 Şi având în mâna Lui cea dreaptă şapte stele; şi din
gura Lui, sabie cu două ascuţişuri, ascuţită ieşind, şi

vederea Lui în ce chip soarele luminează cu puterea
lui. 17 Şi dacă văzui pe El, am căzut la picioarele Lui

ca un mort. Şi a pus mâna Lui cea dreaptă peste
mine, zicându-mi: ’’Nu te teme, Eu sunt Cel dintâi şi
Cel de apoi, şi Cel ce trăiesc; 18 Şi fusei mort şi, iată,
viu sunt, în vecii vecilor, amin, şi am cheile iadului şi
ale morţii. 19 Scrie cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi
cele ce vor să fie după aceasta. 20 Taina celor şapte
stele care le-ai văzut pe dreapta mea şi cele şapte
sfeşnice de aur: cele şapte stele, îngerii celor şapte
biserici sunt, şi cele şapte sfeşnice care le-ai văzut,
şapte biserici sunt.
ngerului Bisericii Efesului scrie: Acestea zice Cel ce

ţine cele şapte stele, Cel ce umblă în mijlocul celor
şapte sfeşnice de aur: 2 ’’Ştiu lucrurile tale şi truda ta
şi îngăduinţa ta şi cum că nu poţi să porţi pe cei răi şi
ai ispitit pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi
aflaşi pe ei mincinoşi. 3 Şi ai purtat şi îngăduinţă ai, şi
pentru numele Meu ai ostenit şi n-ai pregetat, 4 Ce am
asupra ta, căci dragostea ta cea dintâi ai lăsat. 5 Deci,
adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi cele
dintâi fapte fă; iară de nu, vin la tine curând şi voi
porni sfeşnicul tău din locul lui, de nu te vei pocăi.
6 Ci aceasta ai, că urăşti lucrurile nicolaitenilor, care
şi Eu urăsc. 7 Cel ce are ureche, audă ce zice Duhul

Bisericilor: Celui ce biruieşte, da-voi lui să mănânce
din lemnul vieţii, care este în mijlocul raiului lui
Dumnezeu’’. 8 Şi îngerului Bisericii zmirnenilor scrie:
Aceasta zice Cel dintâi şi Cel de apoi, Care fu mort şi

trăi: 9 ’’Ştiu-ţi faptele şi necazul şi sărăcia, şi bogat
eşti, şi hula celor ce zic ei a fi jidovi şi nu sunt, ci
adunarea satanei. 10 De nimic nu te teme de cele ce
vei pătimi. Iată, va să pună dintre voi diavolul în
temniţă, ca să vă ispitiţi şi să aveţi necaz de zece zile.
Fii credincios până la moarte şi voi da ţie cununa
vieţii. 11 Cel ce are ureche, să asculte ce zice Duhul
Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va avea strâmbătate de
moartea a doua.’’ 12 Şi îngerului ce-i din Pergam
Biserici scrie: Aceasta zice Cel ce are sabia cea cu
două ascuţişuri, cea ascuţită: 13 ’’Ştiu lucrurile tale şi
unde locuieşti: unde este scaunul satanei, şi ţii
numele Meu şi nu ai lepădat legea Mea, şi în zilele
întru care Antipa, mărturia Mea, cea credincioasă,
care s-a omorât la voi, unde locuieşte satana. 14 Ce
am asupra ta puţine, că ai acolo pe cei ce ţin
învăţătura lui Valaam, care învaţă la Valaac să pună
sminteală înaintea fiilor lui Israil să mănânce jertfele
idolilor şi să curvească. 15 Aşa şi tu pe cei ce ţin
învăţătura nicolaiţilor, care-o urăsc. 16 Pocăieşte-te,
iar de nu, vin la tine curând şi voi da război cu ei cu
sabia gurii Mele. 17 Cel ce are ureche, audă ce zice
Duhul Bisericilor: Cel ce biruieşte, da-i-voi lui să
mănânce din mana cea ascunsă, şi voi da lui piatră
albă, şi pe piatră nume nou scris, pe care nimenea nu
l-a ştiut, fără numai cel ce ia’’. 18 Şi îngerului cel din
Biserica thiatirilor scrie: Aceasta zice Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce are ochii Lui ca para focului şi
picioarele Lui asemenea ca arama de Livan: 19 ’’Ştiu
faptele tale şi dragostea şi slujba şi credinţa şi
îngăduinţa ta şi faptele tale, şi cele de apoi mai mult

decât cele dintâi. 20 Ce am asupra ta puţine, căci laşi
pe muierea Iezavil, ceea ce se numeşte pe sine
prorociţă, a învăţa şi a înşela pe ai Mei robi să
curvească şi junghiatele la idoli să mănânce. 21 Şi am
dat ei vreme să se pocăiască din curvia ei, şi nu s-a
pocăit. 22 Iată, Eu pun pe ea în pat şi pe cei ce
preacurvesc cu ea în strânsoare mare, de nu se vor
pocăi de lucrurile lor. 23 Şi pe fii ei voi omorî cu moar-
te şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel ce
cercetează rinichii şi inimile şi voi da vouă fiecăruia
după faptele voastre. 24 Şi vouă zic şi celorlalţi celor
din Thiatira câţi n-au învăţătura aceasta şi care n-au
cunoscut adâncurile satanei, precum zic: Nu voi pune
peste ei altă greutate. 25 Însă, ce aveţi, ţineţi până
când voi veni. 26 Şi cel ce biruieşte şi cel ce păzeşte
până în sfârşit lucrurile Mele, da-voi lui biruinţa peste
limbi. 27 Şi va paşte pe ei cu toiag de fier, precum se
zdrobesc vasele cele de lut, după cum şi Eu am luat
de la Tatăl Meu. 28 Şi voi da lui steaua cea de
dimineaţă. 29 Cel ce are ureche, audă ce zice Duhul
Bisericilor’’.
i îngerului Bisericii cea din Sardis scrie: Acestea zice

Cel ce are duhurile lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
’’Ştiu ale tale fapte, căci nume ai căci trăieşti, şi mort
eşti. 2 Fii priveghind şi întăreşte celelalte care vor să
moară pentru că n-am aflat lucrurile tale plinite,
înaintea lui Dumnezeu. 3 Deci adu-ţi aminte cum ai

luat şi ai auzit şi păzeşte şi te pocăieşte. Deci de nu
vei priveghea, veni-voi asupra ta ca un fur şi nu vei
cunoaşte în care ceas voi veni asupra ta. 4 Ai puţine
nume şi în Sardes, care n-au pângărit hainele lor, şi
vor umbla împreună cu Mine cu albe, căci vrednici
sunt. 5 Cel ce biruieşte, acela se va îmbrăca cu haine
albe şi nu voi stinge numele lui din cartea vieţii şi voi
mărturisi şi numele lui înaintea Părintelui Meu şi îna-
intea îngerilor Lui. 6 Cel ce are ureche, audă ce zice
Duhul Bisericilor’’. 7 Şi îngerul Bisericii din Filadelfia
scrie: Aceasta zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are
cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu închide,
şi închide şi nimeni nu deschide: 8 ’’Ştiu lucrurile tale;
iată, am dat înaintea ta uşa deschisă şi nimeni nu
poate sa o închidă pe ea, căci mică putere ai, şi ai
păzit cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit numele Meu.
9 Iată, dau din adunarea satanei, celor ce-şi zic jidovi
a fi şi nu sunt, ce bârfesc; iară, voi face pe ei ca să

vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor
cunoaşte că Eu am îndrăgit pe tine. 10 Căci ai păzit
cuvântul îngăduinţei Mele, şi Eu pe tine voi păzi din
ceasul cel ce va să vie peste toată lumea să ispitească
pe cei ce locuiesc pe pământ. 11 Iată, vin curând, ţine
ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta. 12 Cel ce
biruieşte, face-voi lui stâlp în biserica Dumnezeului
Meu şi afară nu va mai ieşi încă şi voi scrie peste el
numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii
Dumnezeului Meu – celui nou Ierusalim, ce se
pogoară din cer de la Dumnezeul Meu -, şi numele
Meu cel nou. 13 Cel ce are ureche, audă ce zice Duhul
Bisericilor’’. 14 Şi îngerul Bisericii Laodichiei scrie:

Aceasta zice Cel ce e Amin. Mărturia cea credincioasă
şi cea adevărată începătura zidirii lui Dumnezeu:
15 ’’Ştiu ale tale lucruri, căci nici rece eşti, nici cald,
mai bine de ai fi rece decât cald. 16 Aşa, căci încropit

eşti şi nici rece, nici cald, voiesc să te borăsc din gura
Mea. 17 Căci zici că: ’’Bogat sunt şi m-am îmbogăţit şi
de nimic nu sunt lipsit’’, şi nu ştii că tu eşti cel ticălos
şi dosădit şi sărac şi orb şi gol. 18 Sfătuiescu-te să
cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te
îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci şi să nu se
arate ruşinea goliciunii tale, şi cu unsoare unge ochii
tăi ca să vezi. 19 Eu pe câţi voi iubi, mustru-i şi certu-
i, deci râvneşte şi te pocăieşte. 20 Iată, stau la uşă şi
bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa,
intra-voi la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. 21 Cel ce
biruieşte, da-voi lui să şadă cu Mine în scaunul Meu,
în ce chip şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatal Meu în
scaunul Lui. 22 Cel ce are ureche, audă ce zice Duhul
Bisericilor’’.
upă aceasta văzui şi, iată, uşă deschisă în cer şi

glasul cel dintâi, care am auzit ca o trâmbiţă grăind
cu mine, zicând: ’’Suie-te aici şi voi arăta ţie cele ce
trebuiesc să fie după acestea’’. 2 Şi îndată mă făcui cu
duhul şi, iată, scaun era în cer şi, peste scaun, Cel ce
şedea. 3 Şi Cel ce şedea era asemenea la vedere ca
piatra iaspis şi ca sardinul, şi curcubeu împrejurul
scaunului, asemenea la vedere ca piatra zmaraldului.

4 Şi, împrejurul scaunului, scaune 24, şi pe scaune
am văzut pe cei 24 de bătrâni şezand îmbrăcaţi cu

haine albe şi avură pe capetele lor cununi de aur. 5 Şi
din scaun ies fulgere şi tunete şi glasuri, şi şapte făclii
de foc arzând înaintea scaunului, care sunt cele şapte
duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi, înaintea scaunului,
mare de sticlă asemenea cu cristalul, şi, în mijlocul
scaunului şi împrejurul scaunului, 4 vite pline fiind
de ochi, dinainte şi dinapoi. 7 Şi vita cea dintâi,
asemenea cu leul, şi a doua vită, asemenea cu viţelul,
şi a treia vită, având obrazul ca un om, şi a patra vită,
asemenea cu vulturul zburând. 8 Şi 4 vite, una la sine
avea câte şase aripi împrejur, şi pe dinăuntru pline
fiind de ochi, şi odihnă n-au ziua şi noaptea, zicând:
’’Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul,
Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine!’’ 9 Şi, când vor
da vitele mărire şi cinste şi mulţumită Celui ce şedea
pe scaunul Celui ce e viu în vecii vecilor, 10 Cădea-vor
cei 24 de bătrâni înaintea Celui ce şade pe scaun şi se
închină Celui ce e viu în vecii vecilor şi pun cununile
lor înaintea scaunului, 11 Zicând: ’’Vrednic eşti,
Doamne, să iei mărirea şi cinstea şi puterea, căci Tu
ai zidit toate şi pentru voia Ta sunt şi s-au zidit!’’
i văzui pe dreapta Celui ce şedea pe scaun carte

scrisă dinăuntru şi din afară, pecetluită cu peceţi
şapte. 2 Şi văzui înger puternic strigând cu glas mare:
’’Cine este vrednic să deschidă cartea şi să dezlege

peceţile ei?’’ 3 Şi nimenea nu putea în cer, nici pe
pământ, nici dedesubtul pământului să deschidă
cartea, nici să o vadă pe ea. 4 Şi eu plângeam mult,
căci nimenea nu se afla vrednic să o deschidă şi să
citească cartea, nici să o vadă pe ea. 5 Şi unul din cei
bătrâni zise mie: ’’Nu plânge! Iată, a biruit leul, cel ce
este din felul Iudei, rădăcina lui David, să deschidă
cartea şi să dezlege cele şapte peceţi ale ei’’. 6 Şi văzui
şi, iată, în mijlocul scaunului şi celor patru vite şi în
mijlocul bătrânilor, Miel stând ca şi cum ar fi
junghiat, având coarne şapte şi ochi şapte, care sunt
cele şapte ale lui Dumnezeu duhuri, cele trimise în tot
pământul. 7 Şi veni şi luă cartea din dreapta Celui ce
şedea pe scaun. 8 Şi, când luă cartea, cele patru vite
şi cei 24 de bătrâni căzură înaintea Mielului, având
fiecare alăute şi năstrăpi de aur, pline fiind de
tămâieri, care sunt rugile sfinţilor. 9 Şi cântă cântare
nouă, zicând: ’’Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi
peceţile ei, căci Te-ai junghiat şi ai răscumpărat lui
Dumnezeu pe noi cu sângele Tău, dintru tot felul şi
limba şi norod şi neam. 10 Şi ai făcut pe noi
Dumnezeului nostru împăraţi şi preoţi, şi vom
împărăţi pe pământ’’. 11 Şi văzui şi auzii glas de îngeri
mulţi, împrejurul scaunului şi vitelor şi bătrânilor, şi
mii de mii. 12 Zicând cu glas mare: ’’Vrednic este
Mielul cel junghiat să ia puterea şi avuţia şi
înţelepciunea şi vârtutea şi cinstea şi mărirea şi bună
cuvântarea!’’ 13 Şi toată zidirea care este în cer şi pe
pământ, şi dedesubtul pământului, şi cele ce sunt la
mare, şi cele dintru ele toate, am auzit zicând: ’’Celui
ce şedea pe scaun şi Mielului – blagoslovenia şi

cinstea şi mărirea şi tăria, în vecii vecilor!’’ 14 Şi cele
patru vite ziceau: ’’Amin!’’ Şi cei 24 de bătrâni au
căzut şi s-au închinat Celui viu în vecia vecilor.
i văzui când deschise Mielul una din peceţi şi auzii

una din cele 4 vite zicând cu glas de tunet: ’’Vino şi
vezi!’’ 2 Şi văzui şi, iată, un cal alb, şi cel ce şedea pe
el având arc; şi se dădu lui cunună şi ieşi biruind şi
ca să biruiască. 3 Şi când deschise pecetea a doua,
auzii cea de-a doua vită zicând: ’’Vino şi vezi!’’ 4 Şi ieşi
alt cal roib, şi celui ce şedea peste el se dădu lui să ia
pacea de pe pământ şi ca unul pe celălalt să junghie;
şi i s-a dat lui sabie mare. 5 Şi când a deschis a treia
pecete, auzit-am a treia vită zicând: ’’Vino şi vezi!’’ Şi
văzui şi, iată, un cal negru, şi cel ce şedea pe el având
cumpănă în mâna lui. 6 Şi auzii glas în mijlocul celor
patru vite zicând: ’’Un şinic de grâu într-un dinar şi
trei şinice de orz într-un dinar; şi untdelemnului şi
vinului să nu faci strâmbătate’’. 7 Şi când deschise
pecetea a patra, auzii glasul celei de-a patra vite
zicând: ’’Vino şi vezi!’’ 8 Şi văzui şi, iată, cal galben, şi
cel ce şedea deasupra lui, numele lui – Moartea; şi
iadul urmează cu el; şi să dea lor biruinţă să omoare
peste a patra parte a pământului, cu sabie şi cu
foamete şi cu moarte şi de fiarele pământului. 9 Şi
când se deschise a cincea pecete, văzut-am dedesub-
tul jertfelnicului sufletele celor junghiaţi pentru
cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia ce aveau.

10 Şi strigau cu glas mare zicând: ’’Până când,
Stăpânul cel sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu

izbândeşti sângele nostru de la cei ce locuiesc pe
pământ?’’ 11 Şi s-a dat fiecăruia veşminte albe şi se
grăi lor ca să se odihnească încă puţină vreme până
când se vor plini şi cei împreună robi cu ei şi fraţii lor,
cei ce vor să se omoare ca şi ei. 12 Şi văzui când se
deschise pecetea a şasea şi, iată, cutremur mare s-a
făcut, şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, şi
luna s-a făcut ca sângele. 13 Şi stelele cerului au căzut
la pământ, precum smochinul leapădă smochinele
cele crude ale lui, de mare vânt clătinându-se. 14 Şi
cerul se osebi, ca o carte învăluindu-se, şi tot muntele
şi ostrovul din locurile lor s-au clătinat. 15 Şi împăraţii
pământului şi boierii şi bogaţii şi căpitanii şi cei tari şi
tot robul şi tot slobodul s-au ascuns pe ei în peşteri şi
în pietrele munţilor. 16 Şi zic pietrelor şi munţilor:
’’Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de către faţa
Celui ce şade pe scaun şi de către urgia Mielului,
17 Căci a venit ziua cea mare a urgiei Lui şi cine poate
să stea?’’
i după aceasta văzui 4 îngeri stând la cele patru

unghiuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi
ale pământului ca să nu sufle vânt peste pământ, nici
peste mare, nici peste tot copacul. 2 Şi văzui pe alt
înger care era suit de la răsăritul soarelui, având
pecetea Dumnezeului celui Viu. Şi striga cu glas mare

celor patru îngeri cărora s-au dat lor să strice
pământul şi marea, 3 Zicând: ’’Să nu stricaţi
pământul, nici marea, nici copacii, până vom pecetlui
pe robii Dumnezeului nostru peste frunţile lor’’. 4 Şi
auzii numărul celor pecetluiţi, 144000 pecetluiţi
dintru tot felul fiilor lui Israil: 5 Din felul Iudii, 12000
pecetluiţi, din felul lui Ruvim, 12000 pecetluiţi, din
felul lui Gad, 12000 pecetluiţi; 6 Din felul lui Asir,
12000 pecetluiţi; din felul lui Neftalim, 12000
pecetluiţi; din felul lui Manasis, 12000 pecetluiţi;
7 Din felul lui Isahar, 12000 pecetluiţi; 8 Din felul lui
Zavolon, 12000 pecetluiţi; din felul lui Iosif, 12000

pecetluiţi; din felul lui Veniamin, 12000 pecetluiţi.
9 După aceasta văzui şi, iată, gloată multă, pe care să
o numere pe ea nimeni nu poate, din toată limba, şi

feluri şi noroade şi neamuri stând înaintea scaunului
şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi fiind cu veşminte albe,
şi finici în mâinile lor, 10 Şi strigând cu glas mare
zicând: ’’Mântuirea Celui ce şade pe scaunul
Dumnezeului nostru, şi Mielului’’. 11 Şi toţi îngerii
stăteau împrejurul scaunului şi bătrânilor şi celor
patru vite şi căzură înaintea scaunului lui peste faţa
lor şi s-au închinat lui Dumnezeu, 12 Zicând: ’’Amin!
Blagoslovenia şi mărirea şi înţelepciunea şi mulţămita
şi cinstea şi puterea şi vârtutea – Dumnezeului
nostru, în vecii veacurilor! Amin!’’ 13 Şi răspunse unul
dintre cei bătrâni zicând: ’’Aceştia care sunt îmbrăcaţi
cu îmbrăcămintea cea albă, care sunt şi de unde au
venit?’’ 14 Şi zisei lui: ’’Doamne, Tu ştii!’’ Şi zise mie:
’’Aceştia sunt cei ce vin din scârba cea mare şi au
lărgit veşmintele lor şi au albit veşmintele lor cu

sângele Mielului. 15 Pentru aceea sunt înaintea scau-
nului lui Dumnezeu şi slujesc Lui ziua şi noaptea în
biserica Lui şi Cela ce şade pe scaun va sălăşlui spre
ei. 16 Nu vor mai flămânzi, nici vor mai însetoşa, nici
va cădea pe ei soarele, nici tot zăduful, 17 Căci Mielul,
Cel din mijlocul scaunului, va paşte pe ei şi va povăţui
pe ei la izvoare de ape vii şi va şterge Dumnezeu toată
lacrima de la ochii lor’’.
i când deschise pecetea a şaptea, se făcu tăcere în

cer ca vreo jumătate de ceas. 2 Şi văzui pe cei şapte
îngeri, care înaintea lui Dumnezeu stau, şi s-au dat
lor şapte trâmbiţe. 3 Şi alt înger veni şi stătu peste
jertfelnic, având cădelniţă de aur, şi se dădeau lui
tămâieri multe, ca să dea rugăciuni sfinţilor tuturor
peste jertfelnicul cel de aur, cel dinaintea scaunului.
4 Şi se sui fumul tămâierilor cu rugăciunile sfinţilor,
din mâna îngerului, înainea lui Dumnezeu. 5 Şi luă

îngerul cădelniţa şi o umplu pe ea cu focul
jertfelnicului şi o puse pe pământ; şi se făcură glasuri
şi tunete şi fulgere şi cutremur. 6 Şi cei şapte îngeri
având cele şapte trâmbiţe se gătiră ca să trâmbiţeze.
7 Şi cel dintâi înger a trâmbiţat, şi se făcu grindină şi
foc amestecat cu sânge şi se aruncă pe pământ; şi a

treia parte de copaci au ars, şi toată iarba verde a ars.
8 Şi al doilea înger a trâmbiţat, şi ca un munte mare
cu foc arzându-se se aruncă în mare şi se făcu a treia

parte din mare sânge; 9 Şi muri a treia parte din

zidirile cele din mare, cele ce au suflete, şi a treia
parte din corăbii s-au stricat. 10 Şi al treilea înger a
trâmbiţat, şi căzu din cer stea mare, arzând ca o
făclie, şi căzu peste a treia parte a râurilor şi peste
izvoarele apelor. 11 Şi numele stelei se zice Pelin; şi se
făcu a treia parte ca pelinul şi mulţi dintre oameni au
murit de apă, căci s-au amărât. 12 Şi al patrulea înger
a trâmbiţat, şi s-au rănit a treia parte a soarelui şi a
treia parte a lunii şi a treia parte a stelelor, ca să
întunece a treia parte a lor şi ziua să nu lumineze a
treia parte a ei, şi noaptea aşijderea. 13 Şi văzui şi
auzii un înger zburând în mijlocul cerului, zicând cu
glas mare: ’’Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pământ,
din cele rămase glasuri de trâmbiţe a celor trei îngeri
ce vor să trâmbiţeze!’’
i al cincilea înger a trâmbiţat, şi văzui o stea din cer

căzând la pământ şi se dădea lui cheia fântânii fără-
fundului. 2 Şi deschise fântâna fără-fundului şi se sui
fum din fântână ca un fum de cuptor mare, şi se
întunecă soarele şi văzduhul de fumul fântânii. 3 Şi
din fum ieşiră lăcuste pe pământ şi se dădu lor putere
precum au putere scorpiile pământului. 4 Şi se grăi lor
ca să nu strice iarba pământului, nici toată verdeaţa,
nici tot copacul, fără numai pe oameni singuri, care
n-au pecetea lui Dumnezeu peste fruntea lor. 5 Şi se
dădu lor să nu omoare pe ei, ci ca să se muncească
cinci luni, şi munca lor – ca munca scorpiei când va

lovi pe om. 6 Şi în zilele acelea cere-vor oamenii
moartea şi nu o vor afla pe ea; şi vor pofti să moară, şi
va fugi moartea de la ei. 7 Şi asemănările lăcustelor –
asemenea cu caii ce sunt gătiţi spre razboi, şi peste
capetele lor – ca nişte cununi asemenea cu aurul, şi
obrazul lor – ca obrazul oamenilor. 8 Şi aveau păr ca
părul femeilor, şi dinţii lor ca ai leilor era. 9 Şi aveau
zale ca zalele de fier, şi glasul aripilor lor – ca glasul
de care multe de cai ce aleargă la război. 10 Şi au cozi
asemenea cu ale scorpiilor şi bolduri erau în cozile lor,
şi puterea lor – a strica pe oameni luni 5. 11 Şi au
peste ele împărat pe îngerul beznei, numele lui
jidoveşte Avvadon, şi în limba elinească era numele
Cel-ce-pierde. 12 Un vai a trecut, iată, vin încă două
vaiuri după acesta. 13 Şi al şaselea înger a trâmbiţat,
şi am auzit un glas din cele patru cornuri ale
jertfelnicului celui de aur dinaintea lui Dumnezeu.
14 Zicând celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţa:
’’Dezleagă pe cei patru îngeri, cei legaţi la râul cel

mare, Efratul’’. 15 Şi s-au dezlegat cei patru îngeri, cei
gătiţi la ceasul şi ziua şi luna şi anul, ca să omoare a
treia parte din oameni. 16 Şi numărul oştii călărimii –
douăzeci de mii de zeci de mii; şi am auzit numărul
lor. 17 Şi aşa am văzut caii la vedere şi pe cei ce
şedeau peste ei, având zale de foc şi de iachinth şi de
iarbă pucioasă; şi capetele cailor – ca şi capetele leilor,
şi din gurile lor iese foc şi fum şi iarbă pucioasă. 18 De
acestea trei s-au omorât a treia parte din oameni: de
fum şi de foc şi de iarba cea pucioasă ce ieşea din
gurile lor. 19 Pentru că puterile lor asemenea-s cu
şerpii, având capete, şi cu ele vatămă. 20 Şi ceilalţi

dintre oameni, care nu s-au omorât cu rănile acestea,
nici s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se
închine dracilor şi idolilor celor de aur şi de argint şi
celor de aramă şi celor de piatră şi celor de lemn, care
nici a vedea nu pot, nici a auzi, nici a umbla. 21 Şi nu
s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecăturile lor,
nici din curvia lor, nici de furtişagurile lor.
i văzui pe alt înger tare pogorând din cer, îmbrăcat

cu nor, şi curcubeu peste capul lui, şi obrazul lui ca
soarele, şi picioarele lui ca stâlpii de foc; 2 Şi avea în
mâna lui carte deschisă. Şi puse piciorul lui cel drept
pe mare, iar cel stâng pe pământ. 3 Şi strigă cu glas
mare, precum răcneşte leul. Şi când au strigat, au
grăit şapte tunete cu glasurile lor. 4 Şi când au grăit
şapte tunete glasurile lor, vream să scriu, şi auzii glas
din cer zicându-mi: ’’Pecetluieşte cele ce au grăit cele
şapte tunete şi nu aceasta scrie’’. 5 Şi îngerul pe care
l-am văzut stând pe mare şi pe pământ ridică mâna
lui în cer. 6 Şi se jură întru Cel viu în vecii vecilor,
Carele a zidit cerul şi cele dintru el, şi pământul şi
cele dintru el, şi marea şi cele dintru ea, că vreme nu
va mai fi, 7 Ci, în zilele glasului celui de-al şaptelea
înger, când va vrea să trâmbiţeze, şi se va săvârşi
taina lui Dumnezeu, în ce chip au binevestit robilor
Săi, prorocilor. 8 Şi glasul care l-am auzit din cer,
iarăşi grăind cu mine şi zicând: ’’Mergi, ia cărticeaua
cea deschisă din mâna îngerului celui ce stă pe mare

şi pe pământ!’’. 9 Şi mă dusei către înger zicând lui:
’’Dă-mi mie cărticeaua!’’ Şi zise: ’’Ia-o şi o mănâncă pe
ea, şi-ţi va amărî pântecele tău, ce în gura ta va fi
dulce ca mierea’’. 10 Şi luai cărticeaua din mâna
îngerului şi o mâncai pe ea şi, iată, în gura mea, dulce
ca mierea; şi dacă o mâncai pe ea, se amărî pântecele
meu. 11 Şi zise mie: ’’Trebuie tu iarăşi să proroceşti de
noroade şi neamuri şi limbi şi împăraţi mulţi’’.
i mi se dădu o trestie asemenea cu un toiag, zicând:

’’Scoală-te şi măsoară biserica lui Dumnezeu şi
jertfelnicul şi pe cei ce se închină într-însa. 2 Şi curtea
cea dinăuntru a bisericii scoate afară, şi să nu o
măsori pe ea, căci s-a dat limbilor şi cetatea cea
sfântă o vor călca 42 de luni. 3 Şi voi da celor două
mărturii ale mele şi vor proroci zile 1260, încinşi fiind
în saci. 4 Aceştia sunt cei 2 măslini şi două sfeşnice,
cele ce înaintea Dumnezeului pământului stau. 5 Şi
cine pe ei va să-i necăjească, foc iese din gura lor şi
mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi oricine va să le facă lor
strâmbătate, aşa trebuie acela să se omoare. 6 Aceştia
au putere să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în
zilele prorociei lor, şi putere au asupra apelor să le
întoarcă pe ele în sânge şi să lovească pământul cu
toată rana, ori de câte ori vor vrea. 7 Şi când vor
săvârşi mărturia lor, fiara ieşind din beznă face-va
răboi cu ei şi va birui pe ei şi va ucide pe ei. 8 Şi
stârvurile lor – pe uliţa cea mare a cetăţii care se

cheamă duhovniceşte Sodomul şi Egiptul, unde şi
Domnul nostru s-a răstignit. 9 Şi vor vedea din
noroade şi feluri şi limbi şi neamuri stârvurile lor trei
zile şi jumătate, şi stârvurile lor nu le vor lăsa să se
pună în mormânturi. 10 Şi cei ce locuiesc pe pământ
bucura-se-vor de ei şi se vor veseli şi daruri vor
trimite unul altuia, căci aceşti doi proroci au muncit
pe cei ce locuiesc pe pământ. 11 Şi după trei zile şi
jumătate, duhul vieţii de la Dumnezeu intră peste ei şi
stătură pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei
ce văd pe ei. 12 Şi auziră glas mare din cer zicând lor:
’’Suiţi-vă aici!’’ Şi se suiră în cer cu norul şi priviră pe
ei vrăjmaşii lor. 13 Şi într-acel ceas s-a făcut cutremur
mare şi a zecea parte din cetate a căzut şi s-au omorât
întru cutremur nume de oameni 7000, şi ceilalţi plini
de frică se făcură şi dădură slavă Dumnezeului
cerului. 14 Al doilea vai se duse, vaiul cel de-al treilea
vine degrabă. 15 Şi cel de-al şaptelea înger a trâmbiţat,
şi se făcură glasuri mari în cer, zicând: ’’Fură
împărăţiile lumii Domnului nostru şi Hristosului Lui
şi va împărăţi în vecii vecilor’’. 16 Şi cei 24 de bătrâni,
cei ce înaintea lui Dumnezeu stau pe scaunele lor, au
căzut peste feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,
17 Zicând: ’’Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule,
Atotţiitorule, Cela ce eşti şi Care erai şi Care eşti

viitor, căci ai luat puterea Ta cea mare şi ai împărăţit.
18 Şi limbile s-au urgisit, şi veni urgia Ta şi vremea
celor morţi a se judeca şi a da plata robilor Tăi,

prorocilor şi sfinţilor şi celor ce se tem de numele Tău,
celor mici şi celor mari, şi a strica pe cei ce strică
pământul!’’ 19 Şi se deschise biserica lui Dumnezeu în

cer şi se arătă chivotul făgăduinţei Lui în biserica Lui
şi se făcură fulgere şi glasuri şi tunete şi cutremur şi
grindină mare.
i semn mare se arătă în cer: muiere îmbrăcată fiind

cu soarele, şi luna dedesubtul picioarelor ei, şi pe
capul ei cunună de 12 stele. 2 Şi, în pântece având,
striga chinuindu-se şi muncindu-se să nască. 3 Şi se
arătă alt semn în cer: şi, iată, balaur mare de foc,
având capete şapte şi coarne 10, şi peste capetele lui
steme şapte. 4 Şi coada lui trăgea a treia parte din
stelele cerului şi le puse pe ele la pământ. Şi balaurul
sta înaintea muierii ce vrea să nască, ca, când va
naşte pe fiul ei, să-l mănânce. 5 Şi născu făt care va
să pască toate limbile cu toiag de fier. Şi se hrăpi fiul
ei către Dumnezeu şi către scaunul Lui, 6 Şi muierea
fugi în pustiu unde are loc gătit de la Dumnezeu, ca
acolo să o hrănească pe ea zile 1000 şi 260. 7 Şi se
făcu război în cer: Mihail şi îngerii lui au dat război cu
balaurul şi balaurul a dat razboi şi îngerii lui. 8 Şi n-
au putut, nici loc s-a aflat lor încă în cer. 9 Şi balaurul
cel mare, şarpele cel vechi, cela ce se cheamă diavolul
şi satana, cela ce înşeală lumea toată, se aruncă la
pământ, şi îngerii lui s-au aruncat împreuna cu el. 10
Şi auzii glas mare zicând în cer: ’’Acum se făcu
mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului
nostru şi biruinţa Hristosului Lui, căci se doborî
pârâşul fraţilor noştri, cela ce pârăşte pe ei înaintea

Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea. 11 Şi ei au biruit
pe el pentru sângele Mielului şi pentru cuvântul
mărturiei lor şi n-au iubit sufletul lor, până la moarte.
12 Pentru aceea, veseliţi-vă, cerurilor şi cei ce
sălăşluiţi într-nsele! Vai celor ce locuiesc pământul şi
marea, căci s-a pogorât diavolul către voi, cela ce are
mânie mare, ştiind că puţină vreme are’’. 13 Şi când
văzu balaurul că s-a pus la pământ, a gonit pe
muierea care a născut fătul. 14 Şi se dădu muierii
două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în
pustiu, în locul ei, unde se hrăneşte acolo vreme şi
vremi şi jumătate de vreme, de către faţa şarpelui.
15 Şi aruncă şarpele dinapoia muierii din gura lui apă
ca un râu, ca să o ducă râul pe ea. 16 Şi ajută

pământul muierii, şi deschise pământul gura lui şi
îngiţi râul care-l aruncă balaurul din gura lui. 17 Şi se
mânie balaurul asupra muierii şi se duse să facă
război cu cei rămaşi ai seminţiei ei, ceia ce păziră
poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus
Hristos. Şi stătu pe nisipul mării.
i văzui din mare o fiară suindu-se, având capete

şapte şi coarne zece, şi peste coarnele ei zece steme,
şi peste capetele ei nume de hulă. 2 Şi fiara care am
văzut era asemenea cu pardosul, şi picioarele ei ca de
urs, şi gura ei ca gura leului. Şi dădu ei balaurul
puterea lui şi scaunul lui şi volnicie mare. 3 Şi văzui
unul din capetele ei ca şi cum ar fi junghiat spre

moarte, şi rana morţii lui s-a vindecat şi se minuna
tot pământul dinapoia fiarei. 4 Şi s-au închinat
balaurului care a dat biruinţă fiarei şi se închinară
fiarei, zicând: ’’Cine e asemenea cu fiara? Cine poate
să dea război cu ea?’’ 5 Şi se dădu ei gură, grăind mari
şi hule şi se dădu ei volnicie să facă luni patruzeci şi
două. 6 Şi deschise gura ei spre hulă către Dumnezeu,
a blestema numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce în cer
sălăşluiesc. 7 Şi se dădu ei să facă război cu sfinţii şi
să-i biruiască pe ei şi se dădu ei biruinţă peste toată
limba şi neam şi fel. 8 Şi se vor închina ei toţi cei ce
locuiesc pe pământ, cărora nu-s scrise numele în
cartea vieţii, a Mielului celui junghiat, de la izvodirea
lumii. 9 Oricine are urechi, auză! 10 Orice robie adună,
la robi merge. Oricine cu sabia va omorî, trebuie el cu
sabia să se omoare. Aici este răbdarea şi credinţa
sfinţilor. 11 Şi văzui altă fiară suindu-se de la pământ,
şi avea coarne două asemenea cu ale mielului, şi grăia
ca un balaur. 12 Şi biruinţa fiarei cea dintâi, toată o
face înaintea ei; şi face pământul şi pe cei ce locuiesc
întru el ca să se închine fiarei dintâi, căruia s-a
vindecat rana morţii lui. 13 Şi face semne mari, ca şi
foc să facă să se pogoare din cer pe pământ înaintea
oamenilor, 14 Şi înşeală pe cei ce locuiesc pe pământ
pentru semnele care s-au dat lui ca să facă înaintea
fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă chip
fiarei care are rana sabiei şi a trăit. 15 Şi se dădu ei să
dea duh chipului fiarei ca să şi grăiască chipul fiarei
şi să facă oricâţi nu se vor închina la chipul fiarei ca
să se omoare. 16 Şi face pe toţi, pe cei mici şi pe cei
mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei volnici

şi pe robi, ca să le dea lor însemnare peste mâna lor
cea dreaptă sau peste fruntea lor 17 Şi ca nimeni să
nu poată să cumpere sau să vândă, fără numai cel ce
are semnul sau numele fiarei sau numărul numelui
ei. 18 Aici este înţelepciunea. Cel ce are minte,
socotească numărul fiarei, pentru că numărul omului
este. Şi numărul ei: 666.
i văzui şi, iată, Mielul stând pe muntele Sionului, şi

cu El 144000, având numele Tatălui Lui scris pe
fruntea lor. 2 Şi auzi glas din cer ca glas de ape multe
şi ca glas de tunet mare, şi glas am auzit de alăutari
zicând cu alăutele lor. 3 Şi cântau ca o cântare nouă
înaintea scaunului şi înaintea celor patru vite şi celor
bătrâni; şi nimeni nu putea să ştie cântarea, fără
numai cei 144000, cei cumpăraţi de la pământ.
4 Aceştia sunt care cu muieri nu s-au pângărit, pentru
că verguri sunt; aceştia care merg după Miel, oriunde

va merge; aceştia s-au cumpărat de la oameni,
începătura lui Dumnezeu şi Mielului. 5 Şi în rostul lor
nu s-a aflat vicleşug, pentru că nevinovaţi sunt
înaintea scaunului lui Dumnezeu. 6 Şi văzui pe alt
înger zburând în mijlocul cerului, având Vestire-bună
veşnic a binevesti pe cei ce locuiesc pe pământ şi
toată limba şi felul şi neamul şi norodul, 7 Zicând cu
glas mare: ’’Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui
mărire, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă
închinaţi Celui ce a făcut cerul, şi pământul, şi

marea, şi izvoarele apelor!’’ 8 Şi alt înger a urmat
zicând: ’’Căzu, căzu Vavilonul, cetatea cea mare, căci
din vinul mâniei curviei ei a adăpat toate limbile!’’ 9 Şi
al treilea înger a urmat zicând cu glas mare: ’’Oricine
fiarei se închină şi chipului ei şi ia semn pe fruntea
sau pe mâna lui, 10 Şi acela va bea din vinul mâniei
lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul urgiei
Lui şi se va munci cu foc şi cu iarbă pucioasă înaintea
îngerilor celor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul
muncii lor se suie în veacul veacurilor şi n-au odihnă
ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi
cine ia însemnarea numelui ei. 12 Aici răbdarea
sfinţilor este, aici cei ce păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Iisus’’. 13 Şi auzi glas din cer
zicând mie: ’’Scrie: ’Fericiţi cei morţi, cei ce întru
Domnul mor de acum!’ Aşa zice Duhul – ca să se
odihnească din ostenelile lor, iară lucrurile lor
urmează cu ei!’’ 14 Şi văzui, şi, iată, nor alb, şi peste
nor şezând asemenea cu Fiul Omului, având peste
capul Lui cunună de aur şi în mâna Lui seceră
ascuţită. 15 Şi alt înger ieşind din cer, strigând cu
mare glas Celui ce şedea peste nor: ’’Trimite secera Ta
şi seceră, căci a venit ţie ceasul a secera, căci s-a
uscat secerătura pământului’’. 16 Şi puse Cel ce şedea
peste nor secera Lui pe pământ şi se secera pământul.
17 Şi alt înger ieşi din biserica cea din cer, având şi
acesta seceră ascuţită. 18 Şi alt înger ieşi din jertfelnic,

având puterea focului, şi striga cu glas mare celui ce
avea secera cea ascuţită zicând: ’’Trimite secera ta cea
ascuţită şi culege strugurii viei pământului, căci s-au
copt poamele ei’’. 19 Şi puse îngerul secera lui în

pământ şi a cules via pământului şi a pus în teascul
cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Şi se călca
teascul afară din cetate şi ieşi sânge din teasc până la
frânele cailor de stadii 1600.
i văzui alt semn în cer, mare şi minunat: îngeri

şapte având rane şapte, cele de apoi, căci întru ele
s-a săvârşit mânia lui Dumnezeu. 2 Şi văzui ca o mare
de sticlă amestecată cu foc şi pe cei ce biruiau din
fiară şi din chipul lui şi dintru însemnarea lui, din
numărul numelui lui, stând peste marea cea de sticlă,
având alăute ale lui Dumnezeu. 3 Şi cântau cântarea
lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului,
zicând: ’’Mari sunt şi minunate lucrurile Tale,
Doamne Dumnezeul Atotţiitorul! Drepte-s şi adevărate
căile Tale, Împăratul sfinţilor! 4 Cine nu se va teme de
Tine, Doamne, şi nu va mări numele Tău? Că singur
drept eşti, căci toate limbile vor veni şi se vor închina
înaintea Ta, căci dreptăţile Tale s-au arătat’’. 5 Şi după
aceasta văzui şi, iată, se deschise biserica cortului
mărturiei din cer. 6 Şi ieşiră cei şapte îngeri având cele
şapte rane, din biserică, îmbrăcaţi cu in curat şi
luminat şi încinşi prejur piepturi cu brâne din aur.
7 Şi una din cele patru vite dădu celor şapte îngeri
şapte năstrăpi de aur, pline fiind de mânia lui

Dumnezeu, Celui viu în vecii veacurilor. 8 Şi se umplu
biserica de fum din mărirea lui Dumnezeu şi de
puterea Lui, şi nimeni nu putea să intre în biserică

până se vor săvârşi şi cele şapte rane ale celor şapte
îngeri.
i auzii glas mare din biserică, zicând celor şapte

îngeri: ’’Mergeţi de vărsaţi năstrăpile mâniei lui
Dumnezeu în pământ!’’ 2 Şi se duse cel dintâi şi turna
năstrapa lui peste pământ şi se făcu rană rea şi
cumplită la oamenii aceia ce au însemnarea fiarei şi la
cei ce la chipul ei se închină. 3 Şi al doilea înger turna
năstrapa lui în mare şi se făcu sânge ca unui mort, şi
tot sufletul viu a murit în mare. 4 Şi al treilea înger a
turnat năstrapa lui în râuri şi în izvoarele apelor, şi se
făcu sânge. 5 Şi auzii pe îngerul apei zicând: ’’Drept
eşti, Doamne, şi Cel ce eşti şi Cel ce ai fost şi Cel
Preacuvios, căci acestea ai judecat: 6 Căci sângele
sfinţilor şi al prorocilor au vărsat, şi sânge ai dat lor
să bea, pentru că vrednici sunt!’’. 7 Şi auzii altul din
jertfelnic zicând: ’’Aşa, Doamne, Dumnezeul
Atotţiitorul, adevărate-s şi drepte judecăţile Tale!’’ 8 Şi
al patrilea înger a turnat năstrapa lui peste soare, şi
se dădu lui să jupuiască pe oameni în foc. 9 Şi se
pârjoliră oamenii cu pârjol mare, şi huliră numele lui
Dumnezeu, Celui ce are biruinţă peste ranele acestea,
şi nu s-au pocăit să-I dea lui slavă. 10 Şi al cincilea
înger a turnat năstrapa lui peste scaunul fiarei şi se
făcu împărăţia lui întunecoasă, şi-şi mestecă limbile
lor de durere. 11 Şi huliră pe Dumnezeul cerului de
durerile lor şi de ranele lor, şi nu s-au pocăit de

faptele lor. 12 Şi al şaselea înger a turnat năstrapa lui
peste râul cel mare, peste Eufrat, şi se uscă apa lui,
ca să se gătească drumul împăraţilor celor de la
răsăriturile soarelui. 13 Şi văzui din gura balaurului şi
din gura fiarei şi din gura prorocului celui mincinos
duhuri trei necurate, asemenea cu broaştele.
14 Pentru că sunt duhuri de draci, făcând semne a ieşi
la împăraţii pământului şi a toată lumea, să-i adune

pe ei spre războiul zilei aceleia cea mare a lui
Dumnezeu Atotţiitorul. 15 ’’Iată vin ca un tâlhar.
Fericit cel ce priveghează şi păzeşte hainele lui, ca să
nu umble gol şi vor vedea grozăvia lui!’’ 16 Şi adună pe
ei la locul ce se cheama jidoveşte Armaghedon. 17 Şi al
şaptelea înger a vărsat năstrapa lui în văzduh şi ieşi
glas mare din biserica cerului, de la scaun, zicând:
’’Făcutu-s-a!’’ 18 Şi se făcură glasuri şi trăsnete şi
fulgere, şi cutremur mare s-a făcut, cum nu s-a făcut
de când oamenii s-au făcut pe pământ, ca acel
cutremur aşa de mare. 19 Şi se făcu şi cetatea cea
mare în trei părţi, şi cetăţile limbilor au căzut, şi
Vavilonul cel mare se pomeni înaintea lui Dumnezeu
să dea lui paharul vinului mâniei urgiei Lui. 20 Şi tot
ostrovul a fugit şi munţii nu s-au aflat. 21 Şi grindină
mare ca un taland pogoară din cer peste oameni; şi
huliră oamenii pe Dumnezeu, din rana grindinii, căci
mare este rana ei foarte.
i veni unul din cei şapte îngeri cei ce aveau cele

şapte năstrăpi şi grăi cu mine, zicându-mi: ’’Vino
să-ţi arăt judecata curvei celei mari, ceea ce şade
peste apele cele multe, 2 Cu care au curvit împăraţii
pământului şi s-au îmbătat din vinul curviei ei cei ce
locuiesc pământul!’’ 3 Şi mă aduse în pustiu cu duhul
şi văzui o muiere şezând pe o fiară roşie, plină de
nume de hulă, având capete şapte şi coarne zece. 4 Şi
muierea, îmbrăcată cu mohorât şi cu roşu, şi poleită
cu aur şi cu piatră scumpă şi cu mărgăritare, având
pahar de aur în mâna ei, plin fiind de urâciuni şi de
necurăţia curviei ei. 5 Şi în fruntea ei, nume scris,
taină: Vavilonul cel mare, muma curvelor şi
urâciunilor pământului. 6 Şi văzui pe muiere, beată
din sângele sfinţilor şi din sângele mărturiilor lui
Iisus, şi mă miram văzând pe ea mirare mare. 7 Şi-mi
zise îngerul: ’’Pentru ce te-ai mirat? Eu ţie voi grăi
taina muierii şi a fiarei ce-o poartă pe ea, ceea ce are
cele şapte capete şi cele zece coarne. 8 Fiara care ai
văzut era şi nu este, şi va să se suie din beznă şi la
pieire duce. Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pământ,
cărora nu s-au scris numele în cartea vieţii din
izvodirea lumii, văzând fiara că era şi nu este, măcar
că este. 9 Aici e mintea ceea ce are înţelepciune. Cele
şapte capete şapte munţi sunt, unde şade muierea
peste ei. 10 Şi împăraţi şapte sunt, cei cinci au căzut,
şi unul este; celălalt încă n-a venit, şi, când va veni,
puţin trebuie el să rămână. Şi fiara care era şi nu este
– şi acesta al optulea este, şi din cei şapte este şi la
pieire merge. 11 Şi cele zece coarne care ai văzut zece

împăraţi sunt, care împărăţie încă n-au luat, ci putere
ca nişte împăraţi un ceas iau cu fiara. 12 Aceştia un
gând au, şi puterea şi biruinţa lor fiarei o vor da.
13 Aceştia cu Mielul vor da război, şi Mielul va birui pe
ei, căci Domn domnilor este şi Împărat împăraţilor, şi

cei cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi’’. 14 Şi-mi zise
mie: ’’Apele care ai văzut, unde şade curva, noroade şi
gloate sunt, şi feluri şi limbi. 15 Şi cele zece coarne
care ai văzut peste fiară, acestea vor urî pe curvă şi
pustie vor face-o pe ea şi goală şi cărnurile ei vor
mânca şi pe ea vor arde-o cu foc. 16 Pentru că
Dumnezeu a dat la inimile lor să facă gândul Lui şi să
facă un gând şi să dea împărăţia lor fiarei, până se vor
săvârşi graiurile lui Dumnezeu. 17 Şi muierea pe care
ai văzut este cetatea cea mare, ceea ce are împărăţie
peste împăraţii pământului’’.
i după aceasta văzui înger pogorând din cer, având

biruinţă mare, şi pământul se lumină de mărirea
lui. 2 Şi strigă cu putere, cu glas mare zicând: ’’Căzu,
căzu Vavilonul cel mare şi se făcu locaş dracilor şi
pază a tot duhul necurat şi pază a toată pasărea
necurată şi urâtă. 3 Căci din vinul mâniei curviei ei au
băut toate limbile şi împăraţii pământului cu ea au
curvit şi neguţătorii pământului din puterea
desfătăciunii ei s-au îmbogăţit’’. 4 Şi auzii alt glas din
cer, zicând: ’’Ieşiţi dintru ea, norodul meu, ca să nu vă
amestecaţi cu păcatele ei şi ca să nu luaţi din ranele

ei; 5 Căci urmară lor păcatele până la cer şi pomeni
Dumnezeu nedreptatea ei. 6 Răsplătiţi ei după cum şi
ea a dat vouă şi îndoiţi ei îndoite, după faptele ei; cu
paharul care a dres, dregeţi ei îndoit. 7 Câţi au mărit
pe ea şi s-au desfătat, pe atâţia daţi ei muncă şi
plângere; căci în inima ei zice: ’Sunt împărăteasă şi
văduvă nu sunt şi plângere nu voi vedea!’ 8 Pentru
aceea întru o zi veni-vor ranele ei: moarte şi plângere
şi foamete; şi cu foc se va arde de tot, căci tare e
Domnul Dumnezeu, Cel ce judecă pe dânsa. 9 Şi vor
plânge pe ea şi se vor tângui de ea împăraţii
pământului cei ce cu ea au curvit şi s-au desfătat,
când văd fumul arderii ei, 10 De departe stând, pentru
frica muncii ei, zicând: ’Vai, vai, cetatea cea mare,
Vavilonul, cetatea cea vârtoasă, căci într-un ceas a
venit judecata ta!’ 11 Şi neguţătorii pământului plâng
şi jelesc pe ea, căci povara lor nimenea nu o mai
cumpără, 12 Povară de aur şi de argint şi de piatră
scumpă şi mărgăritar şi de vişin şi mohorât şi mătase
şi roşu şi tot lemnul de thuin şi tot vasul de fildeş şi
tot vasul de lemn preacinstit şi de aramă şi de fier şi
de marmură. 13 Şi scorţisoară şi tămâieri şi mir şi
tămâie şi vin şi undelemn şi făină de grâu şi grâu şi
dobitoace şi oi şi cai şi unelte şi trupuri şi suflete
omeneşti. 14 Şi poama poftei sufletului tău dusu-s-a
de la tine, şi toate grasele şi luminatele dusu-s-au de
la tine şi nu le vei mai afla pe ele. 15 Neguţătorii
acestora, cei ce s-au îmbogăţit de la ea, de departe vor
sta, pentru frica muncii ei plângând şi lăcrimând.
16 Şi zicând: ’Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată
cu vişon şi cu mohorât şi cu roşu şi poleită cu aur şi

cu piatră scumpă şi mărgăritar, 17 Căci într-un ceas
se pustii atâta avuţie!’ Şi tot cârmaciul şi toată gloata
cea din corabie şi corăbierii şi câţi lucrează marea de
departe au stat. 18 Şi strigă, văzând fumul arderii ei
zicând: ’Cine asemenea cu cetatea cea mare?’ 19 Şi
puneau ţărână peste capetele lor şi strigau plângând
şi jelind zicând: ’Vai, vai, cetatea ce mare, întru care
s-au îmbogăţit toţi aceia ce au vase în mare din
cinstea ei, căci un ceas se pustii!’ 20 Veseleşte-te
asupra ei, cerule şi sfinţii apostoli şi prorocii, căci a
judecat Dumnezeu judecata voastră despre ea’’. 21 Şi
ridică un înger o piatră vârtoasă, mare ca de moară, şi
o aruncă în mare, zicând: ’’Aşa cu pornire se va băga
Vavilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla! 22 Şi
glas de alăutari şi de muzică şi de fluieraş şi de
trâmbiţaş nu se va mai auzi întru tine, şi tot meşterul
a tot meşteşugul nu se va mai afla întru tine, şi glas
de moară nu se va mai auzi întru tine! 23 Şi lumina
sfeşnicului nu se va mai ivi întru tine, şi glas de
ginere şi de nevastă nu se va mai auzi întru tine, căci
neguţătorii tăi erau măreţii pământului, căci cu
fermecătoria ta s-au înşelat toate limbile. 24 Şi într-
însa sânge de proroci şi de sfinţi s-au aflat şi de toţi
cei junghiaţi pe pământ’’.
i după aceasta am auzit glas de gloată multă mare

în cer, zicând: ’’Aliluia! Mântuirea şi mărirea şi
cinstea şi puterea – Domnului Dumnezeului nostru!
2 Căci drepte-s şi adevărate judecăţile Lui! Căci au
judecat pe curva cea mare care a stricat pământul cu

curvia ei, şi a izbândit sângele robilor Lui din mâna
ei!’’ 3 Şi, al doilea a zis: ’’Aliluia! Şi fumul ei se sui în
vecii vecilor’’. 4 Şi căzură bătrânii cei douăzeci şi patru
şi cele patru vite şi s-au închinat lui Dumnezeu celui
ce şedea pe scaun, zicând: ’’Amin! Aliluia!’’ 5 Şi glas
din scaun a ieşit, zicând: ’’Lăudaţi pe Dumnezeul
nostru, toţi robii Lui şi cei ce se tem de El, şi cei mici
şi cei mari!’’ 6 Şi auzii ca un glas de gloată multă şi ca
un glas de ape multe şi ca un glas de trăznete tari,
zicând: ’’Aliluia! Căci a împărăţit Domnul Dumnezeu
Atotţiitorul. 7 Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să
dăm mărirea Lui, căci a venit nunta Mielului, şi
femeia lui s-a gătit pe sine; 8 Şi se dădu ei ca să se
îmbrace cu vişin curat şi luminat, pentru că vişinul –
dreptăţile sfinţilor sunt’’. 9 Şi zise mie: ’’Scrie: Fericiţi
cei ce-s chemaţi la cina nunţii Mielului!’’ Şi zise mie:
’’Aceste cuvinte adevărate sunt ale lui Dumnezeu’’.
10 Şi căzui înaintea picioarelor lui să mă închin lui, şi
zise mie: ’’Caută să nu faci! Împreună rob cu tine sunt

şi cu fraţii tăi cei ce au mărturia lui Iisus. Lui
Dumnezeu te închină, pentru că mărturia lui Iisus
este duhul prorociei’’ 11 Şi văzui cerul deschis şi, iată,
un cal alb, şi Cel ce şade peste el chemându-Se
Credincios şi Adevărat, şi cu dreptate judecă şi dă
război. 12 Şi ochii Lui – ca para focului, şi peste capul

lui – steme multe, având nume scris, care nimeni nu-l
ştie, fără numai singur El. 13 Şi îmbrăcat cu haină
vopsită în sânge, şi se chemă numele Lui: Cuvântul
lui Dumnezeu. 14 Şi oştile în cer urmară după El pe
cai albi, îmbrăcaţi fiind cu vişiniu alb şi curat. 15 Şi
din gura Lui iese sabie ascuţită, ca să lovească cu ea
limbile. Şi El va paşte pe ele cu toiag de fier, şi El
calcă teascul vinului lui Dumnezeu şi al urgiei lui
Dumnezeu Atotţiitorul. 16 Şi are peste haină şi peste
coapsa lui numele scris: Împăratul împăraţilor şi
Domnul domnilor. 17 Şi văzui pe alt înger stând în
soare şi strigă cu glas mare, zicând tuturor păsărilor
celor ce zboară în mijlocul cerului: ’’Veniţi şi vă
adunaţi la cina mare a lui Dumnezeu, 18 Ca să
mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de căpitani şi
trupurile celor tari şi trupurile cailor şi ale celor ce
stau pe dânşii şi trupurile tuturor volnicilor şi robilor
şi micilor şi marilor!’’ 19 Şi văzui fiara şi împăraţii
pământului şi oştile lor adunate să facă război cu Cel
ce şade pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi se prinse fiara şi,
cu dânsa, prorocul cel mincinos, cel ce a făcut
semnele înaintea lui, cu care a înşelat pe cei ce au
luat însemnarea fiarei şi pe cei ce se închină chipului
ei. Vii s-au băgat amândoi în iezerul focului cel ce
arde cu iarbă pucioasă. 21 Şi ceilalţi s-au omorât cu
sabia Celui ce şedea pe cal, ceea ce iese din gura Lui,
şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor.
i văzui înger pogorându-se din cer, având cheia

celui fără fund şi lanţ mare în mâna lui. 2 Şi prinse
pe balaurul, pe şarpele cel de-nceput, care este
diavolul şi satana, şi l-au ţinut pe el 1000 de ani. 3 Şi-
l puse pe el în cel fără fund şi l-a închis pe el şi a
pecetluit deasupra lui, ca să nu mai înşele limbile,
până se vor împlini 1000 de ani. Şi după aceasta
trebuie el să se dezlege puţină vreme. 4 Şi văzui
scaune şi şezură pe ele şi judecată li s-a dat lor, şi
sufletele celor dărâmaţi pentru mărturia lui Iisus şi
pentru cuvântul lui Dumnezeu şi care nu s-au
închinat fiarei, nici chipului ei, şi n-au luat
însemnarea pe fruntea lor şi peste mâna lor. Şi au
trăit şi au împărăţit cu Hristos 1000 de ani. 5 Iar
ceilalţi din morţi n-au înviat până se vor săvârşi cei
1000 de ani. 6 Aceasta e învierea cea dintâi. Fericit şi
sfânt este cel ce are parte întru învierea cea dintâi!
Asupra acestora moartea a doua nu are biruinţă, ci
vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor
împărăţi cu El 1000 de ani. 7 Şi când se vor săvârşi
cei 1000 de ani, dezlega-se-va satana din temniţa lui
şi va ieşi să înşele limbile cele ce sunt în cele patru
unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, să-i
adune pe ei la război, cărora numărul lui – ca nisipul
mării. 8 Şi se suiră peste lăţimea pământului şi au
înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea îndrăgită. 9 Şi
se pogorî foc din cer de la Dumnezeu şi a mâncat pe
ei. 10 Şi diavolul, cel ce înşela pe ei, se băgă în iezerul
de foc şi de iarbă pucioasă, unde e fiara şi prorocul cel
mincinos, şi se vor munci ziua şi noaptea, în vecii

vecilor. 11 Şi văzui scaun alb, mare, şi pe Cel ce şedea
pe el, de a Cărui faţă a fugit pământul şi cerul şi loc
nu li se află lor. 12 Şi văzui pe morţi, mici şi mari,
stând înaintea lui Dumnezeu şi cărţi s-au deschis, şi
altă carte s-a deschis, care este a vieţii, şi s-au
judecat morţii din cele ce erau scrise în cărţi după
faptele lor. 13 Şi dădu marea pe morţii cei dintr-însa şi
s-au judecat, fiecare după faptele lor. 14 Şi moartea şi
iadul s-au băgat în iezerul focului. Aceasta este a
doua moarte. 15 Şi oricare nu s-a aflat în cartea vieţii
scris, s-a băgat în iezerul focului.
i văzui cer nou şi pământ nou, pentru că cerul cel

dintâi şi pământul cel dintâi s-au trecut, şi marea
nu mai este. 2 Şi eu Ioan, am văzut cetatea cea sfântă,
Ierusalimul cel nou, pogorând din cer de la
Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită bărbatului
ei. 3 Şi auzii glas mare din cer zicând: ’’Iată cortul lui
Dumnezeu – cu oamenii, şi va locui cu ei, şi ei
noroadele Lui vor fi, şi singur Dumnezeu va fi cu ei
Dumnezeul lor. 4 Şi va şterge Dumnezeu toată lacrima
de la ochii lor şi moartea nu va mai fi încă, nici
plângere, nici strigare, nici durere nu va mai fi încă,
căci cele dintâi s-au dus’’. 5 Şi zise Cel ce şedea pe
scaun: ’’Iată, noi toate le fac’’. Şi-mi zise mie: ’’Scrie,
că aceste cuvinte adevărate şi credincioase sunt’’. 6 Şi
zise mie: ’’Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega,
începutul şi sfârşitul, Eu celui setos da-i-voi din

izvorul apei vieţii în dar. 7 Cel ce biruieşte moşteni-va
toate şi voi fi lui Dumnezeu şi el va fi Mie fiu. 8 Iară
celor fricoşi şi necredincioşi şi urâţi şi ucigaşi şi
curvari şi fermecători şi închinători de idoli şi tuturor
mincinoşilor, partea lor – în iezerul cel ce arde cu foc
şi cu iarbă pucioasă, care este a doua moarte’’. 9 Şi
veni către mine unul din cei şapte îngeri, cei ce au
cele şapte năstrăpi, cele ce erau pline de cele şapte
rane, cele de apoi, şi grăi cu mine zicând: ’’Vino să-ţi
arăt mireasa, femeia Mielului’’. 10 Şi mă duse pe mine
cu duhul pe o măgură mare şi înaltă şi-mi arătă mie
cetatea cea mare, sfântul Ierusalim, pogorându-se din
cer de la Dumnezeu, 11 Având mărirea lui Dumnezeu.
Şi luminătorul ei – asemenea cu piatra cea
preacinstită, ca o piatră de iaspis, în chipul
cristalului. 12 Şi având zid mare şi înalt, având porţi
12, şi la porţi – îngeri 12 şi nume scrise deasupra,
care sunt ale celor 12 feluri ale fiilor lui Israil. 13
Dinspre răsărit porţi trei, dinspre miază-noapte porti
trei, dinspre miazăzi porţi trei, dinspre apus porţi trei.
14 Şi zidul cetăţii având temelii 12 şi într-însele
numele celor 12 apostoli ai Mielului. 15 Şi cel ce grăia

cu mine avea trestie de aur ca să măsoare cetatea şi
porţile ei şi zidurile ei. 16 Şi cetatea în patru muchii
era şi lungimea ei atât este cât îi e şi lărgimea. Şi au
măsurat cetatea cu trestia, spre 12000 de stadii.
Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei tocmai este. 17 Şi
au măsurat zidul ei, de 144 de coţi, măsura omului
care este a îngerului. 18 Şi era cea dinăuntru făptură a
zidului ei iaspis, şi cetatea – aur curat, asemenea cu
sticla cea curată. 19 Şi temeliile zidului cetăţii – cu

toată piatra cinstită împodobite; temelia cea dintâi
iaspis, al doilea safir, al treilea halchedon, al patrulea
smarald, 20 Al cincilea sardonix, al şaselea sardios, al
şaptelea hrisolithos, al optulea virilos, al nouălea
topazion, al zecelea hrisopras, al unsprezecelea
iachintos, al doisprezecelea amethistos. 21 Şi cele 12
porţi, 12 mărgăritare câte una, fiecare din porţi avea
câte un mărgăritar. Şi uliţa cetăţii – aur curat ca o
sticlă luminoasă. 22 Şi biserică n-am vazut întru ea,
pentru că Domnul Dumnezeu Atotţiitorul biserica ei
este, şi Mielul. 23 Şi cetăţii nu-i trebuie soarele, nici
luna, ca să lumineze întru ea, pentru că mărirea lui
Dumnezeu a luminat pe ea şi luminătorul ei – Mielul.
24 Şi limbile celor ce se mântuiesc întru lumina ei vor
umbla, şi împăraţii pământului aduc mărirea şi

cinstea lor la dânsa. 25 Şi porţile ei nu se vor închide
ziua, pentru că noapte nu va fi acolo. 26 Şi vor aduce
mărirea şi cinstea limbilor la dânsa. 27 Şi nu va intra
într-însa tot ce e spurcat şi făcând urâciune şi
minciună, fără numai cei scrişi în Cartea vieţii
Mielului.
i-mi arătă mie râu curat al apei vieţii, luminat ca

cristalul, ieşind din scaunul lui Dumnezeu şi al
Mielului. 2 În mijlocul uliţei ei şi râului, de o parte şi
de alta, lemnul vieţii, făcând roade 12, după fiecare
lună, dând rodul lui şi frunzele lemnului spre
vindecarea limbilor. 3 Şi tot blestemul nu va mai fi; şi

scaunul lui Dumnezeu şi al Mielului întru ea va fi, şi
robii lui sluji-vor Lui. 4 Şi vor vedea faţa Lui şi numele
Lui peste fruntea lor. 5 Şi noapte nu va fi acolo, şi nu
le trebuie luminător şi lumina soarelui, căci Domnul
Dumnezeu luminează pe ei şi vor împărăţi în vecii
vecilor. 6 Şi-mi zise: ’’Aceste cuvinte sunt credincioase
şi adevărate, şi Domnul Dumnezeul sfinţilor prorocilor
trimise pe îngerul Lui să arate robilor Lui cele ce
trebuie să fie de sârg. 7 Iată, vin curând. Fericit cel ce
păzeşte cuvintele prorociei cărţii acesteia!’’ 8 Şi eu,
Ioan, cel ce văzu acestea şi auzii; şi când am auzit şi
am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor
îngerului celui ce mi-a arătat mie acestea. 9 Şi-mi zise
mie: ’’Caută, nu! Pentru că împreună cu tine rob sunt
şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele
cărţii acesteia. Lui Dumnezeu te închină!’’ 10 Şi zise
mie: ’’Să nu pecetluieşti cuvintele cărţii acesteia, căci
vremea aproape este. 11 Cel ce face strâmbătate, mai
facă strâmbătate. Şi cel ce spurcă, mai spurce. Şi cel
drept, mai îndrepteze-se. Şi cel sfânt mai sfinţească-
se. 12 Şi, iată, vin curând, şi plata Mea cu Mine e, ca
să dau fiecăruia după cum îi va fi fapta lui. 13 Eu sunt
Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, cel dintâi şi cel
de apoi. 14 Fericiţi cei ce fac poruncile Lui, ca să fie
biruinţa lor peste lemnul vieţii şi pe porţi să intre în
cetate. 15 Iară afară, câinii şi fermecătorii şi curvarii şi
ucigătorii şi închinătorii de idoli şi tot cel ce face şi
iubeşte minciuna! 16 Eu, Iisus am trimis pe înger să
mărturisească vouă acestea la Biserici. Eu sunt
rădăcina şi rodul lui David, steaua cea luminoasă şi
de dimineaţă. 17 Şi Duhul şi mireasa zic: ’Vino!’ Şi cel

ce aude zică: ’Vino!’ Şi celui ce-i e sete, vie, şi cel ce va
să ia apa vieţii în dar’’. 18 Pentru că împreună
mărturisesc la tot cel ce aude cuvintele prorociei cărţii
acesteia: De va adăuga cineva către aceasta, să pună
Dumnezeu peste el ranele ce sunt scrise în cartea
aceasta; 19 Şi de va scădea cineva din cuvintele cărţii
prorociei acesteia, să ia Dumnezeu partea lui din
cartea vieţii şi din cetatea cea sfântă şi din cele ce
sunt scrise în cartea aceasta. 20 Zice Cel ce
mărturiseşte aceasta: ’’Aşa, veni-voi curând’’ Amin!
Aşa, vino, Doamne Iisuse! 21 Harul Domnului nostru
Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.
Portal de gândire şi atitudine ortodoxă
Glasul ttrămoşesc

Evanghelie 1688 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evanghelie 1688 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE

VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI

Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a dat la tipar în nouă grafie şi

ravoslavnice cititorule, cu umilinţă te rugăm,

Însă şi aceasta să ştii că, de vei osteni a cerceta

tălmăcit Scriptura Sfântă cea Veche de pe limba

Mitrofan - Episcop de Huşi, noiembrie 1687

SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE

EVANGHELIA DE LA IOAN (I, 1-17)

e-nceput era Cuvântul şi Cuvântul era către

pentru Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era acela

ÎN ACEASTĂ PREA LUMINATĂ DUMINICĂ A

EVANGHELIA DE LA IOAN (XX, 19-25)

eci fiind seară întru ziua aceea, într-una a

arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-se drept

e Dumnezeu nimeni nu L-a văzut niciodată; Cel

pustiu: ’Îndreptaţi calea Domnului!’, în ce chip zise

n vremea aceea, Petru, sculându-se, alergă la

’’Tu singur pribegeşti în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-

unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, zicând că S-a

doua zi iarăşi sta Ioan şi doi dintre ucenicii lui.

l-a scris Moise în Lege şi prorocii l-am aflat, pe Iisus,

n vremea aceea, era un om dintre farisei, Nicodim

să vadă împărăţia lui Dumnezeu’’. Zise către El

n vremea aceea, Se pogorî în Capernaum Iisus, şi

n vremea aceea, veni Iisus şi ucenicii Lui în

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN

n vremea aceea, fiind seară în ziua aceea, într-una

zicând, le-a arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-

n vremea aceea, în ziua a treia s-a făcut nuntă în

is-a Domnul: că aşa a iubit Dumnezeu lumea,

is-a Domnul lor: ’’Părintele meu până acum

is-a Domnul: amin, amin zic vouă că cela ce

(V, 30-47; VI, 1-2)

is-a Domnul: nu pot Eu să fac de la Mine nimic;

venit întru numele Părintelui Meu, şi pe Mine nu Mă

n vremea aceea, deci oamenii, văzând semnul care

se şi înfricoşară. Iar El zise lor: ’’Eu sunt, nu vă

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU

(XV, 43-47; XVI, 1-8)

n vremea aceea, veni Iosif din Arimathea, sfetnic cu

Iosif. Iar el, cumpărând giulgiu şi luând pe El, Îl

n vremea aceea, veni Iisus iarăşi în Cana Galileii,

is-a Domnul către iudei: ’’Lucraţi nu pentru

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

is-a lor Domnul: ’’Eu sunt pâinea vieţii; cela ce

da Mie Părintele, către mine va veni, şi pe cela ce vine

is-a Domnul: şi aceasta este voia Celui ce M-a

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

is-a Domnul: Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri

is-a Domnul: acestea poruncesc vouă, ca să vă

Aduceţi-vă aminte de cuvântul carele Eu am zis vouă:

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN

n vremea aceea, era sărbătoarea jidovilor şi Se sui

cunoscând că multă vreme are, zise lui: ’’Vrei să fii

is-a Domnul: ’’Cela ce mănâncă trupul Meu şi bea

pogorât din cer, nu după cum au mâncat părinţii

n vremea aceea, umbla Iisus după acestea în

n vremea aceea, fiind mijlocul sărbătorii, Se sui

este, dar Hristos, când vine, nimeni nu cunoaşte de

is-a Domnul către iudeii care veniseră la El: ’’Eu

’’Unde este Tatăl Tău?’’ Răspunse Iisus: ’’Nici pe Mine

is-a Domnul iarăşi lor: ’’Eu merg, şi Mă veţi