VOCEA

Vocea cantata, studiata ori nestudiata, se diferentiaza de vocea vorbita datorita intinderii
sale. Vocea studiata cuprinde in medie 2 octave, iar in unele cazuri depaseste 2 octave .. sunt
exemple de artisti care ating 5 octave. O voce nestudiata cuprinde in general o singura octava
in afara de rarele situatii naturale cand prezinta o intindere mai mare. Vocea trebuie studiata
fiindca altfel in timp ea nu va dura, se va uza foarte repede.
Timbrul este criteriul de baza al clasificarii vocilor. Calitatile unui timbru permit
diferentierea vocilor si instrumentelor intre ele.
Intinderea este insusirea fiecarei voci impusa de limitele sale sonore adica totalitatea
sunetelor cuprinse intre cel mai grav si cel mai inalt sunet de care dispune un cantaret.
Intinderea intre nota cea mai grava si cea mai inalta a unei piese vocale se numeste ambitus
Tesatura este aceea parte din intindere in cadrul careia vocea unui cantaret se poate
folosii usor, fara eforturi.
Intinderile tuturor vocilor se impart in trei registre: grav, mediu si acut.
Registrul este grupul de sunete vocale care alcatuiesc o portiune din intinderea unei voci.
Unii cercetatori au denumit gresit cele trei registre : de piept, mixt si de cap. De fapt toate cele
trei registre sunetele isi au rezonanta in cap.
Falsetul este un sunet cu rezonanta in sinusurile frontale si face parte din registrul acut,
fiind o insusire tehnica a unor cantareti.
Volumul sau amploarea este o insusire personala a unei voci si este determinat de
cavitatile rezonatorii. O voce are volum atunci cand conformatia anatomica a cavitatilor de
rezonanta este mai dezvoltata, mai mare, ajutand astfel la producerea unei multitudini de
vibratii a sunetelor armonice care imbogatesc sonoritatea.
Volumul se poate dezvolta treptat si sigur cu ajutorul studiului ... mai ales al vocalizelor cu
sunet filat. Volumul nu este tot una cu intensitatea care reprezinta forta sau puterea unui sunet
si este determinata de capacitatea plamanilor si elasticitatea muschilor respiratori. Intensitatea
este in functie de felul presiunii aerului in expirare. Pentru a putea reprezenta intensitatea,
estetica muzicala foloseste semnele ... piano, mezzoforte, forte ... etc .. pe cand pentru volum
nu exista nici un semn muzical.
Atacul sunetului este actul punerii in vibratie a coardelor vocale si constituie baza realizarii
pozei de voce si a emisiei vocale.
Exista doua feluri de a ataca sunetul ... prin expirare si prin lovitura de glota. In primul caz
coardele vocale sunt puse in vibratie de aerul ce trece usor prin glota intredeschisa. In al
doilea caz fiecare sunet este produs brusc, ca o explozie, datorita aerului strans in partea
inferioara a coardelor vocale.
Cel mai obisnuit si recomandat mijloc de a ataca sunetul este cel prin expirare linistita.
Al doilea procedeu este bine de evitat mai ales la inceputul studiului de tehnica vocala,
deoarece bruscarea coardelor vocale poate duce la aparitia nodulilor vocali si a parezei
buzelor glotei.
Poza de voce sau impostarea este procesul asezarii, plasarii sau fixarii sunetelor la locul
normal de rezonanta cu ajutorul vocalelor si consoanelor. Arta insusirii unei bune poze de

voce consta in intrebuintarea corecta a respiratiei pe care se sprijina sunetul, in atacarea lui
precisa, in rezonarea normala si in articularea fireasca.
Emisia vocala este actul final al aparatului fonator care urmeaza atacului sunetului si pozei
de voce. Pentru obtinerea unei bune emisii vocale este nevoie de perfectionarea intinderii
vocii, adica sunetele mijlocii care nu cer o sfortare si in mod curent sunt naturale.
Un cantaret se poate gandi concomitent la tinuta, respiratie, emisie vocala, text sau
melodie, acustica salii ... dar nu le poate executa multumitor pe toate ... aceste procese se
studiaza in mod separat pentru ca ele sa devina in timp acte reflexe, pentru ca gandirea sa
ramana libera spre a fi intrebuintata cu folos in estetica vocala, in interpretare.
Pentru dobandirea unei bune tehnici vocale este necesar sa se studieze in mod
organizat tinuta, respiratia, poza de voce si interpretarea.
Atitudinea corpului influenteaza direct si imediat procesul vocal, atat sub aspectul
fiziologic, cat si sub cel estetic, fiind conditionata in mod obisnuit de ritmul, genul si
stilul muzicii pe care o executa cantaretul.
In primul rand este bine sa se evite incordarea corpului (corpul, mainile, picioarele)
deoarece miscarile necontrolate vor influenta sunetele vocale care vor apare chinuite,
strangulate, infundate. Tinuta corpului trebuie disciplinata in asa fel ca ea sa fie dreapta,
energica dar nefortata si linistita, fara a agita bratele si fara inaltarea pe varfurile picioarelor la
emiterea sunetelor acute sau dificile. Deasemenea fara rezemarea corpului sau sprijinirea pe
maini. Nu se vor ridica umerii cand se inspira, deoarece respiratia intrebuintata curent in cant
se petrece in partea de jos a cutiei toratice. Se recomanda in timpul studiului sa se stea cu
ambele picioare asezate in unghi ascutit catre calcaie si cu deschiderea catre varfuri, cu un
picior putin inainte, asemanator pozitiei de incepere a mersului.
Pozitia buna a capului este cea dreapta, libera si nefortata...aceasta atrage dupa sine buna
functionare a laringelui, a limbii si a muschilor fetei, ochilor si gurii. Se evita contractarea
nervoasa a fetei ... a muschilor fruntii, ochilor, obrazului si gatului.
Activitatea profesionala a unui cantaret reclama un consum marit de oxigen si deci o
alimentatie mai abundenta ... Prin respiratie plamanii primesc oxigenul din atmosfera, care
trece apoi prin celulele pulmonare si, sub presiunea sangelui, intra in torentul circulatiei,
producand arderile necesare nutritiei.
Studiul miscarilor respiratorii releva faptul ca inspiratia reprezinta 1/3 iar expiratia 2/3 din
respiratie. Respiratia este compusa din 3 acte in stransa dependenta functionala: inspiratia
(introducerea oxigenului in plamani), retentia (retinerea oxigenului un anumit timp in
plamani) si expiratia (evacuarea bioxidului de carbon rezultat din arderile oxigenului in
organism). Inspiratia obisnuita se intalneste la toti oamenii ... in cant insa este folosita
inspiratia bogata (profunda) .. In acest ultim caz intra in actiune, in afara de diafragma,
muschii sterno-cleido-mastoidieni , pectorali, dorsali , inter-costali , scaleni, dintati ...
Inspiratia se face prin nas pentru ca, in acest fel, aerul introdus in plamani se
incalzeste in meaturi, se purifica si se umezeste.
Sunt cazuri in timpul cantului cand fraza muzicala reclama o inspiratie rapida ... atunci se
poate folosii si gura concomitent cu nasul .. dar aceasta procedura nu este recomandata
deoarece respiratia pe gura nu este sanatoasa ... aerul este mai rece si mai umed de cele mai
multe ori.

In timpul cantului se recomanda inspiratia in urmatoarele momente ale frazei muzicale:

- ultima nota a sfarsitului de fraza muzicala si nu prima nota
- pauzele, cezurile
- inaintea cadentelor
- dupa terminarea frazelor
- inaintea frazei finale
- inaintea momentelor care preced retinerile, trilurile si pasajele prelungite
- inainte de sincope si dupa notele in staccatto
- inainte si dupa o nota lunga
- inainte si dupa o fraza dramatica, de expresivitate puternica ...
Expiratia este considerata act pasiv, adica un proces in care muschii se destind. In cant
insa, expiratia este socotita ca un act foarte activ si pretios. O data cu expiratia intra in
actiune procesul cantului. Destinderea muschilor care participa la expiratie in cant se face in
asa fel incat peretii cutiei toratice sa nu fie bruscati prin miscari dezordonate ... hmmm ..
RESPIRATIA CLAVICULARA, COSTALA, ABDOMINALA
Respiraia
Ea se compune din dou faze: inspiraia (tragem aer n plmni) i expiraia (dm
aerul afar din plmni).
Respiraia se execut astfel:
1. lrgirea toracelui (coul pieptului). Lrgindu-se toracele, se dilat plmnii i se
umplu cu aer
2. lrgindu-se abdomenul, plmnii se dilat n jos ca s umple golul; aceasta este
respiraia abdominal.
Cu ct frazarea este mai lung, tragem aer mai mult n abdomen, de unde putem
realiza o respiraie mai lung.
Pentru dezvoltarea respiraiei abdominale, i nu numai, putem face exerciii fizice sau
cu carte pe burt inspirnd aer masiv, la care-i dm drumul uor afar.
Respiratia claviculara Acest tip de respiratie este cel mai des intalnit
in societatea moderna si aduce cel mai putin aer in plamani. In acest caz
inspiratia se realizeaza prin ridicarea claviculelor, a umerilor si a
sternului. Abdomenul este contractat, ceea ce face ca diafragma sa fie impinsa
catre in sus si nu i se permite indeplinirea rolului de piston. De aceea, acest
tip de respiratie este cel mai consumator de energie si este cel care aduce in
organism cantitatea cea mai mica de energie. Ca urmare a faptului ca toracele
nu este expansionat decat in partea sa superioara, plamanii se umplu cu aer
doar intr-o mica masura. De aceea putem spune ca persoanele care respira
astfel, respira doar cu varful plamanilor, ceea ce conduce la o oxigenare
deficitara a sangelui, la lipsa energiei si prin urmare la stari de oboseala,
slabiciune, dureri de cap, stres, frica fara motiv, se produce in partea superioara a pieptului si
se consuma intr-o regiune in care lipseste amploarea. Aceasta respiratie produce multa
oboseala, angajand un maxim de efort pentru un rezultat minim. Respiratia claviculara
dauneaza si fiziologic si estetic emisiei vocale, nu este o respiratie completa si este
caracterizata printr-o posibilitate redusa de dezvoltare a cavitatii inspiratorii. Incordarea
specifica acestei respiratii congestioneaza gatul, vocea iese sugrumata, iar respiratia grea,
fortata, si produce un fel de suspin ...

Respiratia costala se produce in partea inferioara a toracelui. Activitatea musculara se

produce la nivelul regiunii laterale a coastelor inferioare si nu este recomandabila, intrucat
cantitatea de aer inspirat nu este suficienta. Cele doua tipuri de respiratie nu sunt recomandate
deoarece nu permit plamanilor sa-si mareasca volumul in mod satisfacator.
Respiratia abdominala este produsa prin contractarea nenaturala a diafragmului care preseaza
masa intestinala. Si aceasta respiratie trebuie evitata fiindca plamanii se afla dispusi deasupra
diafragmului si nu in abdomen. Produce oboseala generala a organismului.
RESPIRATIA COSTODIAFRAGMALA
Se mai numeste si respiratie completa si ea este sustinuta de muschiul diafragmal care
desparte cavitatea toracica de cavitatea abdominala, de muschii toracici si muschii
abdominali. Sunt doua metode (scrie aici) pentru deprinderea respiratiei bune (adica asta de
mai sus) ...
Sylvester este una ... respectiv asezarea pe spate, culcat iar inspiratia se face prin miscarea
mainilor peste cap si aducerea lor la piept, o data cu expiratia.
Schaeffer .. a doua .. consta in asezarea culcat cu fata in jos inspiratia se face prin ridicarea
diafragmului in sus, iar expiratia prin presarea diafragmului in jos.
Cantaretii trebuie, pe langa exercitiile zilnice de vocalize sa faca si exercitii de respiratie.
Rolul exercitiilor de respiratie costodiafragmala se executa in asa fel incat sa inlesneasca
ultimelor coaste (mobile) sa se miste in afara, permitand astfel plamanilor sa-si mareasca
volumul cu aerul inspirat. Exercitiile se executa progresiv, respectiv, la inceput cate 5 minute,
mergand apoi in mod gradat pana la 15 minute de sedinta. Se mai recomanda deasemenea si
efectuarea de exercitii de gimnastica fizica pentru dezvoltarea muschilor care iau parte activa
la procesul respiratiei
"Arta stapanirii unei bune respiratii este propriu-zis arta cantului"
TEHNICA VOCALA
EMISIA VOCALA SI FIZIOLOGIA EI
Emisia vocala buna este obtinuta prin intermediul rezonantei naturale care se petrece in
cavitatile supraglotice ... este amintita o explicatie data de o artista, Berthe Bovy, despre acest
subiect ... "Emisia vocala buna se controleaza in fata flacarii unei lumanari, in asa fel ca ea sa
se aplece fara sa se stinga; aceasta se obtine printr-o pozitie rotunjita a gurii, ... in forma
vocalei O"
Se intampla deseori ca emisia vocala sa difere in cant si in vorbire ... respectiv, o voce
frumoasa in cant sa sune neplacut in vorbire sau invers.
Emiterea sunetului vocal, in bune conditii fiziologice, reclama un atac vioi, energic,
nebruscat, bine sprijinit pe respiratie si bine rezonat. Pozitia inalta de rezonanta a
sunetelor trebuie sa dea intodeauna impresia unei curba perfecte cu bolta in sus, spre
deosebire de un sunet emis defectuos. De ex: deschis (plat, imprastiat) dand impresia unei
linii drepte, sau , de un sunet cu rezonanta in pozitie joasa "pe coarda", care da impresia unei
curbe destinse si cu bolta in jos.
Atat in exercitiile zilnice de vocalize, dar si in timpul executarii unei piese vocale, atunci
cand nu sunt prevazute in mod special accentele, staccatto ... sunetele trebuie emise in mod
curgator, legate, pentru a da impresia unor cercuri concentrice sau a unui arc obisnuit
cu bolta in sus.
Sunetele emise in pozitie joasa "pe coarda" dau cantaretului iluzia ca sunt mai puternice, fiind
transmise imediat urechii.

Sunetele emise cu pozitie inalta si normala de rezonanta, desi cantaretul nu le percepe asa
bine, se transmit in sala dupa legile acusticii si nu reclama o fortare excesiva a respiratiei si
nici o incordare a musculaturii ce participa la procesul vocal.
O emisie vocala buna trebuie sa fie intodeauna fundamentata pe o inspiratie suficienta,
pe o expiratie gradata si chibzuita, pe nefortarea sunetelor si pe evitarea incordarii
musculare nejustificate.

SUNETELE JUSTE SI NATURALE

Obiectivul principal al primelor lectii de cant este formarea sunetelor vocale din punct de
vedere al intonatiei juste.
Emisia sunetelor in cant trebuie sa se faca in mod normal, ca in vorbire, fara
contractarea muschilor gatului, fara strangerea buzelor sau crispare fetii ... in asa fel ca
vocea sa apara libera si nefortata.
Este necesara, inca de la inceputul studiului, controlarea si disciplinarea emisiei vocale
in asa fel incat sunetul sa se produca o data cu evacuarea aerului .. si nu intai aer fara
sunet. Aceasta se realizeaza prin sprijinire sunetelor pe o sustinuta respiratie iar acest
lucru trebuie sa devina in cat mai scurt timp un act reflex.
Emiterea sunetului se face direct fara a introduce inaintea lui alte sunete ajutatoare, mai jos
sau mai sus decat sunetul comandat. Se evitra portamentul prea intuns, taraganeala si fortarea
vocii.
Nu trebuie confundat termenul "portament" cu "purtatul vocii" ... Portamentul defectuos este
doar un prost obicei al cantaretilor, este un artificiu neartistic spre deosebire de "purtatul
vocii" Portamentul artistic este unirea a doua sunete dispuse la inaltimi diferite, care trebuie
executat ca un purtat al vocii, prin diminuarea intensitatii vocale a primului sunet, filarea si
alunecarea lui, cu sustinerea energica pe respiratie spre al doilea sunet. Cand sunetul ce
urmeaza a fi legat este inalt, forta respiratorie, deci intensitatea vocala, este mai puternica, iar
cand al doilea sunet ce urmeaza a fi legat este grav, se micsoreaza intensitatea vocala,
respectandu-se intotdeauna sensul cuvintelor.
Sunetul vocal trebuie sa aiba un timbru placut, se evita zbarnaitul specific vocilor care
canta "pe coarde" sau fasaitul care provine de obicei din adaugarea consoanei H.
Se mai recomanda ca sunetul emis ci vocala A sa nu fie prea deschis, ci putin rotunjit
catre vocala O, fara exagerare insa, deoarece se pot denatura unele cuvinte.
OBTINEREA INTINDERII, EGALIZARII SI A SUPLETEI
Intinderea normala a vocii se obtine prin studiu sistematizat in etape lente. Pentru obtinerea
intinderii vocale este folosit exercitiul de nona cu sunete succesive, precum si arpegiul lui
Rossini.
Unificarea registrelor sau egalizarea sunetelor din intinderea vocii este una din fazele
principale ale invatarii tehnicii vocale. Trecerea dintr-un registru in altul se face cu multa
atentie si grija .. se folosesc in acest scop exercitii de terte, cvinte, octave, none .. etc,
compuse din sunete inlantuite si la intervale de semiton ton. Studiul mai este necesar pentru a
ajunge ca toate sunetele, de la cele grave pana la cele mai acute, sa fie acoperite (rotunjite) si
egalizate ca sonoritate. Pentru siguranta obtinerii sunetelor acute se va pornii de la cele grave
cu o intensitate vocala scazuta, crescand treptat catre cele inalte.
In general omogenizarea registrelor (amestecul registrelor sau nivelarea registrelor) si
formarea sunetelor acute este mai dificila la barbati decat la femei . Pentru realizarea acestui

lucru se folosesc exercitii aflate in cadrul cvintei, octavei, nonei cu sunete succesive si
arpegiul Rossini.
Agilitatea este tehnica executarii cu usurinta a sunetelor, in special a celor inalte, existand in
acest sens studii speciale de agilitate. Agilitatea si flexibilitatea vocala se obtine de obicei
prin studiul vocalizelor in ritm vioi ...
Alte elemente importante si care se studiaza in general cu ajutorul vocalizelor sunt filatul,
portamentul, sunetele tinute ...
VOCALIZELE ... pregatesc vocea pentru cantatul artistic si in acelasi timp definitiveaza
o buna poza de voce. Sunt exercitii in care numele notelor este inlocuit cu vocale.
Exercitiile trebuie sa inceapa cu timpi scurti de studiu ... de la 5 minute ajungand la
maxim 30 de minute. In timp, aproximativ 6 luni de studiu, sedintele nu trebuie sa
depaseasca zilnic 2 ore de vocalize, impartite in 4 sedinte de maximul 30 de minute
fiecare, la intervale de timp cat mai mari. Nu se recomanda inceperea exercitiilor cel
putin 3 ore de la desteptarea din somn si nici in primele 3 ore de la ultima masa. Atat in
sedintele de vocalize dar si la repetitii, nu se va canta de la inceput cu vocea plina, ci in
mod gradat, pentru a lasa vocea sa se incalzeasca. Inaintea concertelor se evita
conversatiile inutile cu vocea plina , precum si starile de surescitare.
Vocalizele trebuiesc facute sub indrumarea unui profesor, se efectueaza in registrul mediu
al vocii, adica fara a forta vocea, nu se insista pe note grave sau acute. Studiul vocalizelor
trebuie continuat si dupa ce elevul stapaneste aceste exercitii, chiar cativa ani buni cu toate ca
vocea aparent este formata deja.
La inceput exercitiile de vocalize se fac cu vocale, in timp se trece la folosirea numelor
notelor intonate sau folosirea silabelor sau a cuvintelor.
Pentru executarea in bune conditii a exercitiilor de vocalize. gura se deschide linistit ca "la
cascat" . aceasta pozitie permite relaxarea si intinderea limbii in asa fel ca varful ei sa atinga
dintii de jos sau baza lor.
Vocalizele se incep de obicei cu gura inchisa (mute), care au rezonanta in meaturile nazale.
Aceste exercitii pot fi executate si cu gura deschisa pastrandu-se acelasi loc de rezonanta ..
ajuta la obtinerea mobilitatii maxilarului inferior... dar si a mobilitatii vocii. Trecerea la
vocalizele cu gura deschisa si cu vocale se poate face combinand cele doua procedee. Aceasta
se realizeaza, sau se executa cu o singura respiratie.
Urmeaza vocalizele cu vocala A. Vocala A este precedata de consoanele sonate L,M,N
plecandu-se de la silabele La, Ma, Na si continuind cu cu vocala A simpla. Daca vocala A nu
suna prea curat se recurge adesea la vocala I ... adica MI pentru primul sunet continuand apoi
vocaliza numai cu vocala I, trecandu-se la executarea silabei La, apoi ramanand numai pe
vocala A.
La vocile de femei, procesul acoperirii sunetelor se petrece adesea natural ...
Pentru obtinerea unei bune acoperiri a sunetelor, pentru poza de voce normala si pentru o
justa articulare, sunt folosite cu reale rezultate exercitiile vocale A,E,I,O,U pe un singur sunet
sau 3-5 sunete succesive ... acestea pot fi si : I,E,A,O,U SAU U,O,A,E,I precum si prin
adaugarea uneia din consoanele L,M sau N la aceste vocale. ( nu si C ...
Cele 5 vocale - AEIOU - trebuie sa fie emise cu aceeasi deschidere a gurii, insistandu-se in
special la articularea vocalei I.
Nu se recomanda folosirea unui numar prea variat si prea mare de vocalize elementare
pentru pozatul vocilor. Nu diversitatea si multitudinea vocalizelor desavarsesc pozarea
vocilor, ci executarea lor cu rabdare si convingere.
La inceputul fiecarui exercitiu de vocalize se inspira prin nas, dozandu-se rational aerul in
expirare, dupa lungimea exercitiului, in asa mod, ca sa nu se ajunga a se inspira din nou la

mijlocul vocalizei sau ca ultimele sunete sa fie lipsite de viata, de sonoritate. Exercitiile de
vocalize executate nuantat, colorat, cu intensitati vocale diferite, inlesnesc si pregatesc
interpretarea.
DEFECTELE VOCALE
Toate vocile, asa cum era de asteptat, sunt supuse influntei unor factori care determina in mod
diferit functionarea lor. Unii din acest factori exercita o influenta pozitiva .. de exemplu ..
studiile continue, respectarea echilibrului fizic si psihic .. dar, alti factori duc la alterarea
vocilor sau provoaca chiar defecte vocale. Defectele vocale sunt determinate de :
a. vicii in constructia fizica in general si a aparatului vocal in special;
b. vicii de natura psihica (deficiente ale vointei sau sensibilitatii, care provoaca stari de
neincredere, nesiguranta, emotii puternice, trac etc.) ;
c. nerespectarea principiilor de tehnica vocala;
Majoritatea defectelor de emisie si articulare provin din nestiinta de a respira
organizat. Chiar defecte in vorbire precum ... gangavitul, balbaitul, bolborosirea sunt adesea
rezultate ale lipsei de sistematizare a respiratiei.
Cele mai dese defecte sunt totusi cele de natura tehnica... de exemplu : tremuratul vocii,
tremuratul buzelor :- , emisia falsa, nenaturala (datorata rezonantei si respiratiei),
inegalitatea registrelor, pozitia defectuasa a gurii si a limbii, distonatul.
Tremuratul vocii este defectul de emisie vocala cauzat de fortarea excesiva a aparatului
vocal, respiratie defectuasa, lipsa de precizie, de siguranta in sustinerea sunetului, afectiuni
ale coardelor vocale.
Se recomanda exercitii perseverente prin prelungirea treptata a duratei de emisie a
sunetelor.
Cantatul in piano la inceput cu gura inchisa si cu rezonarea in meaturile nazale, apoi, treptat,
vocalize cu emiterea sunetelor "tinute", mergand dozat catre cresterea duratei sunetelor si a
intensitatii lor vocale .
Vocea ingolata .. este cel mai des intalnit defect de emisie si este caracterizat printr-o
rezonanta laringiana. Acest defect se datoreaza fortarii coardelor vocale . La emiterea
sunetelor inalte, cantaretul contracta adesea radacina limbii care preseaza epiglota si
astupa astfel laringele, incat sunetele nu mai pot trece spre cavitatile normale de
rezonanta si rezoneaza in aceasta parte a aparatului vocal. Ingolarea este foarte
periculoasa pentru voce deoarece atrage dupa sine cele mai rebele raguseli si maladii ale
aparatului vocal.
Din cauza emisiei ingolate, cantaretii se plang in mod curent de o permanenta oboseala,
coardele lor vocale se sensibilizeaza si se uzeaza.
Se recomanda pentru inlaturarea acestui defect exercitii cu gura inchisa si rezonanta in
meaturile nazale, cat si folosirea silabelor Ma Mo etc ...
Rezonanta nazala apare mai frecvent la emiterea sunetelor inalte si mai rar la celelalte .. este
cauzata de rezonarea totala a sunetelor in meaturile nazale.
Se recomanda exercitii de articulare a vocalelor I, E, O, urmarindu-se ca aerul sa nu se
evacueze prin cavitatile nazale sau, prin cautarea celui mai bun sunet din intinderea vocala cu
a carei emisie sa se mearga treptat la exersarea celorlalte sunete. Trebuie acordata o deosebita
atentie valului palatin. In cazul in care emisia este guturala se va avea in vedere pozitia intinsa
a limbii, care astupa astfel cu baza ei, laringele.

In afara de aceste defecte, mai intalnim emisiile;

faringiene (care dau voci cavernoase, tubate, infundate etc.) si bucale (care dau voci albe,
plate, imprastiate, haotice etc.) ... aceste defecte sunt mai usor de inlaturat, tot prin studiu si
prin concentrarea emisiei in cavitatile normale de rezonanta.
Distonatul se manifesta la acei cantareti a caror "ureche" nu percepe si nu controleaza
emiterea exacta a sunetelor, precum si la cei care forteaza vocea si nu sustin sunetele pe
respiratie.
Pe langa acestea .. ... apar in anumite imprejurari, la unii cantareti, o serie de tulburari de
ordin vocal care le stanjenesc activitatea:
Raguseala ... atunci cand vocea capata un zbarnait suparator .. este produsul vibratiilor
neconcentrate, care denatureaza culoarea vocala, imprimandu-i o sonoritate confuza ce se
localizeaza in special la nivelul coardelor vocale.
Se recomanda vizita la medic direct ... dar ... normal si reluarea! studiilor de impostare, prin
respectarea unei bune respiratii, printr-o concentrare mai pronuntata a sunetelor si o foarte
atenta folosire a rezonantei naturale.
Coada pisicii este un fel de zgomot suplimentar, care insoteste sunetul fundamental, produs
de coardele vocale, adeseori precedat sau urmat de flegme . ... si in acest caz este nevoie de
sfatul medicului
Exercitii de dictie Texte pentru corectarea diciei
Gasiti mai jos cateva exercitii pentru corectarea si imbunatatirea dictiei, texte mai dificil de
pronuntat si care necesita exercitiu si atentie. Repetandu-le si incercand sa le propunti din ce
in ce mai repede, iti vei imbunatatii dictia. Merg foarte bine impreuna cu vocalizele si
exercitiile de respiratie.
40 de exemple de texte pentru corectarea pronuntarii cuvintelor:
Text 1
O coropisnita si`un coropisnitoi se coropisniteau la noi pe gunoi. Nu coropisnita coropisnitea
pe coropisnitoi, ci coropisnitoiul coropisnitea pe coropisnita.
Text 2
Papucarul papucareste papucii papucaresei, papucareasa nu poate papucarii papucii
papucarului.
Text 3
Luni la lumina lumanarii luminata de luna prin luminator ia luminat o luminita in lumina
ochilor.
Text 4
Cantecul cantat de cantareata incantatoare incanta cantaretzul incantat de cantarea cantaretei.
Text 5
Capra neagra-n piatra calca, Cum o calca-n patru crapa!
Crape capu caprii-n patru, Cum a crapat piatra-n patru!
Capra neagra calca-n clinci, Crapa-i-ar capu caprii-n cinci
Cum a calcat capra-n clinci.

Text 6
Capra paste langa casa, Capu caprii crape-n sase!
Capra noastra n-are lapte, Crapa-i-ar coarnele-n sapte!
Capra-n piatra a calcat Piatra-n patru a crapat,
Povestea s-a terminat!
Text 7
Un vultur sta pe-un pisc c-un pix in plisc.
Text 8
Un cocostarc s-a dus la descocostarcarie, unde se descocostarcareau si alti cocostarci
nedescocostarcariti, ca sa se descocostarcareasca de cocostarcaria lui.
Text 9
Un bal fara egal cu final fatal la un halal carnaval estival cu scandal epocal dintr-un opal
oval, pal, real si natural, fara rival, egal si actual.
Text 10
Fata are flori pe prispa, prispa are flori, fata are flori pe prispa, prisma are flori
Text 11
Cosasul Sasa cand coseste, cat sase sasi sasul coseste. Si-s sus si-n jos de casa sa, coseste
sasul si-n sosea, coseste si alte sase case coseste si tot coseste sasul, pana da gata tot satul.
Text 12
Eu pup poala popii, popa pupa poala mea!
Text 13
Unui tamplar i s-a-ntamplat o intamplare. Alt tamplar, auzind de intamplarea tamplarului de
la tamplarie a venit si s-a lovit cu tampla de tamplaria tamplarului cu intamplarea.
Text 14
Gandindu-ma ca te gandesti ca ma gandesc la tine, gandeste-te ca ma gandesc ca te gandesti
la mine.
Text 15
Balaban Balabanescu balbaieste balbaituri balbaite pe negandite.
Text 16
Bucur si Bucura se bucura ca Bucurel e bucuros in Bucuresti. Bucura-te cum s-a bucurat
Bucuroaia cand s-a intors Bucurel bucuros de la Bucuresti.
Text 17
Fata fierarului fierbe fasole fiarta fara foc fiindca focul face fum.
Text 18
Am o prepelita pestrita cu paisprezece pui de prepelita pestriti. E mai pestrita prepelita
pestrita decat cei paisprezece pui de prepelita pestriti, iar mai pestrit decat prepelita cea mai
pestrita este prepelitoiul cel pestrit.

Text 19
E pestrita prepelita pestrita, dar mai pestriti sunt puii prepelitei pestrite.
Text 20
O sapa lata, doua sape late, sapte sape late si inca alte sape late si alte sapte sape late
Text 21
Pila-n punga, punga-n pila, pilalau cu pila lunga a pili pila pe dunga.pila-n punga,
punga-n pila, pilalau cu pila lunga a pili pila pe dunga
Text 22
Rica nu stia sa zica: rau, ratusca, ramurica, dar de cand baiatu-nvata poezia despre rata, Rica
stie-acum sa zica: rau, ratusca, ramurica.
Text 23
O gaina porumbaca in porumbar s-a urcat. In porumbar porumbaca tot porumbul l-a mancat.
Text 24
Pili-as cu pila lunga, pila-n punga, punga-n pila.
Text 25
O baba balana mananca o banana babana.
Text 26
Un vultur sta pe pisc c-un pix in plisc.
Text 27
Un caricaturist care caricaturizeaza caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza caricatura
sa.
Text 28
Primprejur plimbarile prin ploaie prilejuiesc placeri proprietarilor provinciali.
Text 29
Tantarul sot insoti soata tantareasa, tantarind si intepand nesatios.
Text 30
Sase saci in sase sasi soseau pe sosea.
Text 31
Creata isteata, zambitoare si glumeata, scandeaza cu dictie fara interdictie fel de fel de poezii
azurii cu copii si faclii, pe hartii, mii si mii apoi pe-un cal merg la bal triumfal.
Text 32
Cele sapte muze cu priviri de zuze, scriu ca sa se amuze, versuri andaluze.
Text 33
Sase calauze incearca s-acuze cinci femei lehuze .

Text 34
Cinci fine meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze si ipotenuze
Text 35
Patru buburuze, Rosii archebuze, Bazaie ursuze, Zburand pe peluze
Text 36
O barza breaza face zarva pe-o varza.
Text 37
Trei babe mofluze, Fara dinti si buze, Trag turte pe spuze, Fara sa se scuze.
Text 38
Doua autobuze lovite de-obuze, au lumini difuze si defecte la diuze.
Text 39
Papucarul papucareste papucii nepapucariti ai papucaresei, dar papucareasa nu poate
papucarii papuci nepapucariti ai papucarului care papucareste papuci nepapucariti.
Text 40
Cupa cu capac capac cu cupa.
VOCALIZE (IULIAN BAIASU)
Vocalele principale sunt: a, e, i, o, u, a, i.
1.Prima
1) Mi, e a a i o u (pe acelasi ton in urcare si coborare cate o treapta).
2.Terta (cu vocalele: ihi,aha,oho,ehe,uhu,).H e folosit pentru explozie.
a) Do,re,mi, re do
b) Do do,re, mi, re, do
3.Cvarta (aceleasi vocale)
a) Do, re, mi, fa,mi, re, do
b) Do do, do, re, mi,fa, mi, re, do

4.Cvinta (aceleasi vocale)

a) Do, re, mi, fa, sol, fa, mi, re, do

5. Octava (aceleasi vocale)

a) do, re, mi, fa, sol, la, si, do, si, la, sol, fa, mi, re, do
Toate aceste vocalize se executa in urcare si-n coborare treapta cu treapta.
A-ul se executa in afara cu gura deschisa larg, iar fata afiseaza un zambet.
E-ul se executa cu varful limbii lipit de incisivii de jos iar limba e la jumatatea gurii.
I-ul se executa cu varful limbii lipit de incisivii de jos iar limba si arcuieste de la jumate in
sus(spre cerul gurii); practic asta e diferenta intre voc.e si i. In acut se deschide gura pe latime
mai mult cat si in jos(pe lungime).
I-ul trebuie executat in sinusuri frontale (craniu), etmoidale (cele nazale,nasul si deasupra lui
cat si cele maxilare (situate de o parte si de alta a nasului). Italienii nu au litera i in vorbire
(ajuta la sinusuri).
O-ul trebuie executat in cerul gurii...trebuie sa pocneasca cerul gurii.
U-ul trebuie executat in rezonator in sus pentru a umple.
Aceste vocalize pot fi executate tare cat si pe mut.

1. Importanta studiului de canto pentru coristi

Pentru ca un cor sa obtina performante cat mai bune, este obligatoriu ca membrii lui sa aiba o
"educatie muzical - culturala" cat mai vasta. Nici un cor ai carui membri asculta acasa
(numai/si) manele, muzica "populara" de slaba calitate si origine indoilenica, cantece
lautaresti-tiganesti, muzica usoara...foarte...usoara, muzica rock (si alte genuri promovate si
de grupurile sataniste), etc., nu va obtine vreo performanta notabila.
Orice corist care se doreste a fi o buna unealta in mana Domnului si de folos corului sau,
trebuie sa "ciuleasca cu atentie" urechile la felul cum suna o voce profesionista, un cor
profesionist, o piesa clasica (asa cum sunt secventele prezentate in sectiunile alaturate) si sa
isi rectifice cat mai bine cu putinta propria-i emisie sonora in concordanta cu cele auzite.
NICI UN CORIST NU VA PUTEA INTELEGE NOTIUNILE DE CANTO EXPLICATE DE
DIRIJOR/PROFESOR, FARA A AVEA O VIZIUNE CLARA A ""INTEI" VIZATE, A
"IMAGINII SONORE", SAU A "VOCII MODEL" PE CARE VREM SA O OBTINEM SI
NOI IN FINAL!!!
Cu alte cuvinte, nu poate fi nicidecum inteleasa necesitatea postarii corecte in timpul
respiratiei, utilitatea "respiratiei costo-diafragmatice" (presurizarea optima a diafragmei si
muschilor toracici), necesitatea coborarii laringelui in pozitia de "semi-cascat", a miscarilor
largi ale maxilarului inferior, FARA a avea un raspuns minimal si clar la urmatoarea intrebare
simpla: DE CE trebuie invatate aceste lucruri? La ce ne folosesc ele oare?

Primiti un raspuns sintetizat, prin intermediul unor contraintrebari: 1. de ce suna asa de

frumos Corul Madrigal? 2. De ce suna asa de frumos vocea sopranei Kathleen Battle? 3.De
ce suna asa de frumos vocea lui Andrea Bocelli sau a lui Josh Groban? De ce canta atat de
frumos copiii de la grupul "LIBERA"? Fiindca asa s-au nascut ei cu aceste voci superbe?
(Raspuns ajutator 1: nu, ci pentru ca ei au studiat din greu, prin multe ore de studiu individual,
aceste notiuni (aparent inutile pentru unii) de canto clasic. Raspuns ajutator 2: oare pentru
Domnul nu trebuie sa ne dam silinta mai mult decat o face lumea pentru bani? )

2. Lectii de canto pe YouTube cu soprana Diana Pap

Diana Pap este o cantareata de opera (soprana de coloratura) care a avut amabilitatea sa
posteze pe YouTube cateva lectii de canto, prezentate la un nivel academic deosebit, dar foarte
accesibile in acelasi timp pentru publicul larg.
Tehnica pronuntiei vocalelor si consoanelor
Priviti atent la modul in care deschid gurile copiii si barbatii din corul de mai jos, la modul in
care sunt sincronizate (perfect) consoanele finale (T, S, M, etc). si adaugata vocala "" usor la
terminatii precum RD (de la"word").
Puteti afla mai multe elemente despre vocale si consoane in"Metoda Speteanu" , iar despre
dictie si aici .
Observatie: barbatii nu canta "nazal", asa cum ne zgarie urechile prea ades, cei din unele
coruri mioritice. Acesti coristi englezi folosesc tehnica "laringelui coborat".

4. Tehnica respiratiei costo-diafragmatice si a laringelui coborat (alineat)

S-ar putea spune ca forta emisiei sonore a unei fiinte umane provine din gabaritul corporal?
Soprana Katherine Jenkins tocmai infirma aici aceasta ipoteza. Forta emisiei sonore este un
rezultat de natura pur tehnica, obtinut prin aplicarea metodelor traditionale de canto clasic cu
privire la modul de respiratie, postarea laringelui si alte elemente care influenteaza totalmente
forta si stralucirea sunetului obtinut; un sunet amplu si puternic nu provine nicidecum din
viteza aerului expirat (aviz amatorilor!...), ci din aprofundarea cu intelepciune a cunostintelor
despre fenomenul fizic numit "rezonanta corpurilor cu cavitati".

Chiar si in muzica usoara este nevoie de aprofundarea notiunilor de canto clasic, mai ales
cand vorbim de intonatia silabelor lungi sau a notelor cu inaltimi ridicate (unde este necesar
un debit de aer corespunzator). Nu numai Andrea Bocelli, dar si colega sa Katherine Jenkins,
au studiat muzica de opera (pot fi gasiti in diverse videoclipuri cantand muzica de acest gen:
K. Jenkins - O Sole Mio aici ; A. Bocelli - Nessum Dorma aici ). Aceasta explica lejeritatea
cu care acesti intrepreti abordeaza frazele care cer respiratii extrem de lungi. Frumusetea

muzicii sta in fond si in gradul ei de cursivitate. Katherine reuseste o performanta deosebita sa traslateze isesizabil modul de fonare de la voce de piept cu laringe nealiniat in registrul
mediu, la voce de opera cu laringe aliniat (coborat) la sunetele inalte, din registrul acut,
realizand o interpretare lejera, continua si stralucita pe tot ambitusul vocii cerut la acest
cantec; ca sa nu mai vorbim de abilitatea lui Bocelli de a tranzita intre forte si piano, intre
registrul mediu si cel acut...
I believe - este o melodie cu versuri apartinand lui A.Bocelli, in aranjamentul lui David
Foster. Cuvintele acestui cantec deosebit pot fi gasite traduse si in limba romana aici .
Andreea Bocelli foloseste cu maiestrie tehnica studiata in scolile de canto numita "impedanta
pe laringe", economisind aerul expirat, prin dozare redusa (aici - la melodia "Ingeri mii din
ceruri canta"/"Soarele de mult s-a dus"), in special la silaba "Glo" din refrenul "Gloria in
excelsis Deo".
Tehnica sincronizarii perfecte in cadrul unui ansamblu coral
Urmariti modul in care membrii corului "Perpetuum Jazzile" urmaresc comenzile dirijorului
(aici imitand sunetul unei ploi/furtuni de vara. Au ei ochii in partituri? Nu. Performanta
maxima se poate obtine numai prin cunoasterea si interepretarea partiturii pe de rost,
coroborat cu urmarirea cu atentie a gesturilor dirijorului.
Unii coristi (mai ales persoane de sex feminin) folosesc vibrato-ul vocii cu amplitudini largi,
crezand ca aceasta ajuta la nfrumusetarea vocii respective. Insa vibrato-ul este de fapt o
modulatie in frecventa, o abatere sinusoidala, periodica de la inaltimea reala a sunetului dat.
Daca fiecare corist dintr-un cor procedeaza asa, care ar putea fi atunci sunetul rezultant? Un
fals general...

Niciodata vrsta" sau Importanta studiului muzicii in tinerete

Exista o tendinta generala de a presupune ca dupa o anumita varsta, unii coristi ar trebui sa
"iasa la pensie" deoarece ar strica sunetul de ansamblu al unui cor datorita "vocilor scrite".
Atentie, vocile nu "scrie" din cauza varstei, ci din cauza lipsei de exercitiu, de antrenament
si de experienta. Corul Bisericii Prezbiteriene din Lauderdale, Florida - USA, este numai un
exemplu graitor in acest sens! Acesti oameni au cantat din tinerete fara nici o indoiala,
studiind muzica intr-un mod profesional.
Expresia feei
Un cantec poate fi cantat perfect dpvd muzical, dar daca faa interpretului nu exprima nimic,
atunci mesajul muzical nu va mai ajunge la inima ascultatorului. Este destul sa ne inchipuim
cat de usor... am putea fi atenti la un predicator care cisteste toate predica de pe o foaie timp
de 40 de minute... Chiar si 5 minute ni s-ar parea extrem de obositor.
Unii coristi n-ar putea dezlipi ochii de pe partituri niciodata. Din fericire, nu asa este si cazul
grupului Acapella Sens. Memorarea totala a partiturii este o munca in plus, poate titanica, dar
este cel putin la fel de importanta ca si emisia corecta a sunetului.