UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI, ROMÂNIA

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE,

ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI SPECIALITATEA: EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI
SPORT

REFERAT
Tema: Imporanța muzicii pentru practicarea
Dansurilor Sportive
Disciplina: Dansul Sportiv

A elaborat: Rusu Edgard

Chișinău 2022
1
Cuprins
 Introducere.........................................................................
 Importanța muzicii.............................................................
 Proprietățile sunetului muzical..........................................
 Noțiunile. Ritm, tempou și coordonarea mișcărilor...........

2
 Introducere
Cred că dansul este o acțiunea ca fapta muzicii în acrujare . Muzica însăși poate
dansa în corpurile noastre, manifestându-se astfel pe plan material, sarcina noastră
este doar să o lăsăm în corpul nostru și să îi acordăm atenția noastră.

Experiența mea este că există două moduri fundamental diferite de a pune muzică în
mișcare :
- indirect, cu participarea „Eului” nostru, care este centrat în mintea noastră;
- și direct, lăsând muzica să acționeze direct în corpul nostru, oferind „eu-ului”
nostru rolul de spectator și observator.

Importanța muzicii
Dansul sportiv este o alternativă de petrecere a timpului liber care educă mintea și
corpul, integrează participanții într-un conglomerat de mișcări unice, vibrante, pline
de pasiune. Ritmul muzicii pune în mișcare trupul, se infiltrează în mâini și picioare și
pune stăpânire pe iscusința dansatorului.
Iar după părerea mea, trei factori principali sunt sincronizare, tonus controlat și
coordonare.
De-a lungul anilor s-a constatat ca nici un om nu ar rezista sa nu auda un timp
indelungat muzica si in lumea intreaga, nu exista nici un om, care sa nu fi auzit
niciodata un cantec sau o muzica. Din cele mai vechi timpuri, omului i-a plăcut
muzica. O naștere era sărbătorită, printre altele, cu muzică; o înmormântare are și ea
o linie melodică. Când e trist, când e vesel, când e într-un impas sau când vrea să se
relaxeze, omul ascultă melodii. În special tinerii, pentru care muzica joacă un rol
important în ceea ce privește găsirea propriei identități. În primul rând, muzica este
un loc de regăsire și de izolare. Odată ce căștile sunt puse în urechi și butonul
de play pornit, omul se pierde sau se regăsește într-o lume ce-i aparține doar lui, o
lume unde poate să facă ce vrea, unde se poate manifesta cum vrea el, o lume unde
sentimentele ascunse ies la suprafață și sunt adevărate, așa cum cei din jur cel mai
des nu le pot vedea. În al doilea rând, muzica nu este doar un loc de izolare, ci și de
exprimare.  În perioada adolescenței foarte multe lucruri sunt confuze, sentimentele
sunt multe și năvalnice, cuvintele puține, dar parcă se cer singure să fie așternute pe
hârtie.
Ideea este că muzica a fost, este și va fi un element etern, mai ales pentru dans, care
își poate schimba curentul în timp, semnificația emoțională pentru individ, dar nu și

3
intensitatea. O melodie este locul de izolare a unui adolescent, dar în același timp,
este și o formă de exprimare, mai mult sau mai puțin verbală, dar indiscutabil,
relevantă pentru acea clipă.
Muzica, însuși reprezintă un pilon important în dans și existența umană, prin
capacitatea dea influența și de a induce omului diferite sentimente și emoții.
Datorită muzicii dansatorul sau dansatoarea poate să-și coordoneze mișcările
corpului, a picioarelor, a mâinilor și tot odată să-și sincronizeze corpul așa cum îi
spune ritmul muzicii, că nu va fi atât de realist și cu pasiune dacă nu vor intra în acel
ritm perfeect al muzicii.

Proprietățile sunetului muzical

Sunetul, ca fenomen fizic, este produsul vibratiilor repezi ale corpurilor elastice, fie
elesolide(metalul, lemnul, sticla,diferite membrane), fie lichide (apa), fir gazoase
(coloanelede aer).
Vibratia sau miscarea vibratorie trebuie inteleasa ca o oscilatie pe care un corp
sonor,datorita elasticitatii, o executa in jurul pozitiei sale de repaus.Sub actiunea
unor forte exterioare, corpurile au proprietatea de a se indoi, de a sedeforma, si de a
reveni apoi la forma lor initiala dupa incetarea actiunii acestei forta,adica sunt
elastice.Elongatia maxima, adica punctul maxim de departare a corpului sonor fata
de pozitia luiinitiala, se numeste amplitudine.
Oscilatia se considera vibratie sau miscare vibratorie numai atunci cand perioada in
carese produce este foartescurta , intrucat numai in acest caz se obtin frecvente
sonoreaudibile(intre aprox. 16-20000 Hz)Prin frecventa se intelege in acustica
numarul de vibratii produs intr-o secunda.Ea semasoara in Hz(herzi), un herz fiind
egal cu o vibratie dubla sau completa pesecunda.EX:sunetuldoeste produs de 264 de
vibratii duble pe secunda(Hz).
În general, sunetul muzical are câteva proprietăți, care sunt:

Înălțimea -(sunete inalte(acute),mijlocii, joase(grave)

Durata - (sutene lungi, mijlocii si scurte)

4
Intensitatea(volumul) - (tare, moderat, incet)

Timbrul - (vocal si instrumental)

Ce e legat de înălțime, ea este calitatea sunetului care ne spune daca un sunet este
inalt sau scazut. Totul depinde de viteza vibratiei. Aceasta caracteristica se masoara
in unitati numite hertzi (Hz), care arata numarul de vibratii produse pe secunda.
Astfel: 
Sub 16,5 Hz sunt infrasunete 
Intre 16,5 Hz si 20.000 de Hz sunt sunete care pot fi auzite de catre urechea umana 
Peste 20.000 de Hz sunt ultrasunete 
Valoarea maxima a intensitatii sunetului care poate fi suportata de catre om se
numeste prag de senzatie dureroasa.  
Prin urmare, exista doua tipuri de intensitati: 
Intensitate Sonora 
Intensitate auditiva- inaltimea suportata de simtul auditiv al omului 

Însăși durata, este caracteristica sunetului care diferentiaza un sunet scurt de unul
lung. Ea se calculeaza de la aparitia primului sunet, pana la terminarea ultimei
vibratii. Durata unui sunet este reprezentata prin intermediul a mai multor simboluri,
insa in mod clasic ea este prezentata sub forma unor note muzicale.  

Ce e legat de intensitate, este cea care indica diferenta dintre un sunet puternic si
unul moale. Totul depinde de amplitudinea undei si de distanta dintre punctele cu
cea mai mare vibratie. Se masoara in unitati de masura numite decibel (dB). 
In cazul cantatului la pian, (p) inseamna intensitate scazuta, iar (f) reprezinta
dinamicitate. In momentul in care litera este dublata sau triplata, intensitatea
simbolului se mareste. De exemplu, pp inseamna foarte moale, iar ppp indica o
intensitate foarte, foarte scazuta.  
Iar timbrul, Unul dintre elementele de baza ale muzicii este repzentat de catre
timbru. Fiecare nota produsa de un instrument muzical construieste un val complex,
care contine mai mult decat o frecventa, numit timbru. Urechea si creierul uman
sunt capabile sa aprecieze variatii foarte mici ale acestuia.  
Un timbru placut asociat cu sunetele de calitate produse de un instrument muzical
formeaza un continut armonic.  
In cele din urma, acum ca ai aflat toate aceste informatii extrem de valoroase si
importante, iti va fi mult mai usor sa apreciezi sunetele si sa faci diferenta dintre
armonia lor si zgomotele produse de anumite masinarii sau lucruri. Astfel, muzica
5
produsa de un anumit instrument muzical si reprezinta o activitate complexa si
intensa, care are la baza foarte multe elemente ce formeaza un tot unitar pe care
urechea umana il poate aprecia sau nu. Cert este ca in momentul in care toate
elementele se impletesc in mod armonios, simtul auditiv al omului nu poate percepe
decat in mod pozitiv undele sonore primite pe o anumita perioada de timp. 

Ritm, tempou și coordonarea mișcărilor

Echilibrul este o stare de permanent dezechilibru, de permanentă mișcare de

reabilitare dintr-o poziție provizorie spre poziția inițială. Această pendulare continuă,
prezentă în orice structură este determinată de un ritm. Nimic nu există static în
lume. Totul este mișcare, totul există doar în procesul devenirii. De aceea, poate cel
mai important element al mișcării este ritmul, fără de care mișcarea nu poate lua o
formă, nu poate deveni vie.
Unii profesori în știință consideră ritmul alături de spațiu și timp, cele trei mistere ale
vieții. Fiind un element organic, el încheagă mișcarea și îi dă măsură, viteză, cadență,
frecvență. Alții spun că „nimic nu se întâmplă în viață cu aceeași viteză. Viteza crește
sau scade. Mișcarea are un început și un sfârșit, dar mijlocul nu este în
mijloc.” Momentul maxim al mișcării, momentul de explozie al ei este, în genere, mai
aproape de finalul acestei etape, după care mișcarea regresează spre echilibru –
formulă pe care se întemeiază proporția de aur, lege interioară a tuturor lucrurilor și
operelor de artă.
La nivelul structurii dramatice, ritmul se manifestă în straturile ei cele mai profunde,
realizând unitatea între prezență și absență pe scenă sau între tăcere și cuvânt în
comunicare. Un ritm care nu trebuie neglijat apare între ceea ce oferă dansul sportiv
și ceea ce îi lasă receptorului să intuiască sau să-și imagineze. 

Tempo (din italianul tempo - „timp”, plural - tempi) indică viteza de execuție

(interpretare) a unei lucrări muzicale. Este indicat în cuvinte sau, mai exact, în
numărul de timpi (bătăi) pe minut (bpm).

6
Largisimo - foarte, foarte rar (20 bpm sau mai puțin)
Grave - rar și solemn (20-40 bpm)
Lento - rar, lent (40-60 bpm)
Largo - rar, larg (40-60 bpm)
Larghetto - destul de larg (60-66 bpm)
Adagio - rar și ușor (66-76 bpm)
Adagietto - destul de rar (70-80 bpm)
Andante moderato - puțin mai rar decât andante (70-80 bpm)
Andante - la pas, mergând/rar (76-108 bpm)
Andantino - puțin mai repede decât andante
Moderato - moderat (101-110 bpm)
Allegretto - repejor (dar mai încet decât allegro)
Allegro moderato - repede moderat (112-124 bpm)
Allegro- repede (120-139 bpm)
Vivace - iute, vioi, plin de viață(≈140)
Vivacissimo - foarte repede si vioi
Allegrissimo - foarte repede
Presto - foarte repede (168-200 bpm)
Prestissimo - extrem de repede (mai mult de 200 bpm)

Dansurile, în general, dezvoltă simţul ritmului, capacitatea de coordonare a

mişcărilor, gustul pentru frumos, pentru armonie. Prin dans formăm şi educăm în
general pentru dobândirea eleganţei, graţiei şi bunelor maniere în comportament,
pentru exprimarea sensibilităţii, siguranţei şi expresivităţii. Dansul trebuie să pună în
evidenţă calităţile omul, mai ales prin coordonarea mișcărilor, personalitatea
acestora, să transpună în roluri prezentând diverse personaje cunoscute, să
trezească dorinţa şi interesul în mânuirea unor obiecte. În corelaţie cu toate acestea
trebuie selectată o muzică adecvată, sonoră, armonioasă, vioaie. Aceasta trebuie să
asigure o stare emoţională şi să contribuie la dezvoltarea simţului ritmic. Alegerea şi
îmbinarea exerciţiilor trebuie făcută în aşa fel , încât acţiunea să antreneze întregul
organism, după părerea mea.