ACADEMIA DE MUZICĂ ”GHEORGHE DIMA”

CLUJ-NAPOCA

D.I.D.F.R.

EDUCAREA AUZULUI
MUZICAL
MODUL DE STUDIU 1

PENTRU STUDII UNIVERSITARE

PRIN ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI
FRECVENȚĂ REDUSĂ

1
2
CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................... 5

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 1 – PERCEPEREA SUNETULUI

MUZICAL ...................................................................................................... 6

Lecțiile 1-4. Perceperea SUNETULUI muzical pe toată întinderea ambitusului

vocal-instrumental ........................................................................................... 7

UNITATEA DE INVĂȚARE NR. 2 – INTERVALELE MUZICALE.... 17

Lecția 5. Perceperea şi reproducerea intervalelor melodice cu sunete naturale

......................................................................................................................... 18

Lecțiile 6-7. Octava şi cvinta perfectă ........................................................... 18

Lecția 8. Terţa mare – mică şi cvarta perfectă ............................................... 21

Lecția 9. Cvarta perfectă ................................................................................ 27

Lecția 10. Sexta mare – mică.......................................................................... 32

Lecția 11. Secunda mare şi mică ................................................................... 36

Lecția 12. Septima mare – mica ..................................................................... 41

Lecția 13. Cvarta mărită – cvinta micşorată .................................................. 47

Lecția 14. Intervale - exerciții ........................................................................ 52

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ................................................................... 61

3
4
 INTRODUCERE

Procesul dezvoltării auzului muzical pentru o carieră artistică este preocuparea

fundamentală a pedagogiei muzicale în general, şi a disciplinei Teorie-Solfegiu-Dictat în
special.
Tradiţia şcolii muzicale româneşti de mai mult de 100 de ani, formată prin preluarea
concepţiei şi terminologiei vest europene (franceză-italiană în principal, pe de o parte, şi
austro-germană, pe de altă parte) s-a axat exclusiv pe formarea auzului aservit muzicii tonal-
funcţionale (barocă, clasică şi romantică), închizând în bună măsură evoluţia către muzicile
secolului XX axate pe alte principii intonaţionale decât cea tonal-funcţională.
Dar în zilele noastre, se resimte tot mai acut această rămânere în urmă, pe măsură ce în
secolul XXI accentul începe să se mute pe alte muzici, adică cele neglijate în secolul XX, şi
mai ales pe noile muzici cu perspective electronice.
Iată de ce se pune problema unei noi atitudini didactice, prin care să se statueze o nouă
modalitate de educaţie a auzului, bazată pe un proces de structurare ce-l va face adecvat
oricărei muzici actuale şi viitoare.
Acest proces va fi încadrat într-un nou sistem, conceput pe căile naturale ale percepţiei
şi configurării conştiente muzicale.

5
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 1 –
PERCEPEREA SUNETULUI MUZICAL

Cuprins

Obiectivele unității de învățare........................................................................................................ 6

Lecțiile 1-4. Perceperea SUNETULUI muzical pe toată întinderea ambitusului vocal-instrumental ............ 7
Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare ....................................................................................... 16
Lucrare de verificare ...................................................................................................................................... 16
Bibliografie minimală .................................................................................................................................... 16

Obiectivele unității de învățare

În urma parcurgerii Unităţii de învăţare nr. 1 – Perceperea sunetului muzical – veţi dobândi
următoarele competenţe:
- Veţi percepe sunetul muzical pe întreaga întindere a ambitusului muzical vocal-instrumental;
- Veţi cunoaşte fenomenul „transpoziţiei” sunetelor în ambitusul vocii umane pentru a le putea
intona;
- Veţi şti, recunoaşte şi intona sunete naturale şi cromatice.

6
Lecțiile 1-4

Perceperea SUNETULUI muzical pe toată întinderea ambitusului vocal-

instrumental

Perceperea sunetului muzical din ambitusul vocal-instrumental este prima condiţie a

celui care se iniţiază în domeniul muzical, fie şi numai pentru necesităţi de amator.
Familiarizarea cu sunetele muzicale pe toate registrele măreşte „orizontul” auditiv şi
declanşează interesul pentru studiul muzicii. Dacă această familiarizare include şi atenţia la
timbruri, aceasta se va amplifica prin cuplarea senzitivă a doi parametrii, şi va stimula
concentrarea afectiv-intelectuală. Prin însuşi universul sonor (muzical) dezvăluit de ambitusul
şi raporturile sonore, impactul emoţional va contribui decisiv la aderarea şi implicarea în
studiul muzicii.

Pentru ca procesul însuşirii acestui ambitus să fie gradat, el va avea 3 etape.

Etapa I va cuprinde zona cea mai familiară cântării în toate genurile de muzică, cea
cuprinsă în centrul sonor din cadrul octavei I, la care se adaugă încă o cvartă în grav şi o terţă
în acut, ceea ce corespunde zonei din cheia sol, adică sol octava mică şi mi octava a 2-a.

Etapa a II-a se va extinde cu încă o octavă în grav (sol octava mare) şi o octavă în acut
(mi octava a 3-a).

Etapa a III-a va îngloba sunetele tuturor celorlalte registre, adică restul sunetelor din
octava mare, plus octava contra şi octava subcontra, iar în acut, sunetele octavelor 3, 4 şi 5.

Modul de lucru al profesorului cu elevii pentru conştientizarea sunetelor, va implica

reproducerea vocală. Profesorul cântă (mai bine zis, produce sunetul) cu un instrument şi cere
subiecţilor (la început împreună, iar apoi individual) să cânte cu vocea sunetul respectiv.
7
Exerciţiul continuă astfel până când subiecţii ajung să răspundă cu uşurinţă solicitării auditive
a sunetelor.
Din acest mod de lucru rezultă raţiunea eşalonării activităţii pe cele trei etape:
- Etapa I – zona centrală este cea mai accesibilă auzului, fiind favorizată de mediul
ambiant muzical (muzica de toate genurile), şi astfel uşor de receptat şi intonat. Dacă subiecţii
sunt copii, zona cuprinde ambitusul vocii lor, iar daca sunt adulţi (e vorba de bărbaţi), aceştia,
prin experienţa audiţiei şi cântării realizează cu uşurinţă transpoziţia.
În etapa I, profesorul trebuie să insiste mult până se asigură un cvasi-automatism al
receptării şi redării, necesar abordării fazelor ulterioare.
- Etapa a II-a presupune deja transpoziţia de octave pentru a reproduce cu vocea
sunetul propus în zonele grave sau acute. Profesorul trebuie să incite elevii prin comparaţia
noilor sunete cu cele din octavele centrale, obţinând astfel concentrarea pentru fixarea
auditivă a lor, apoi efortul transpoziţiei, şi în final, intonarea lor.

- Etapa a III-a pune mari probleme de reperare a sunetului care sună „tulbure” în
octavele grave şi ascuţit în octavele supra-acute. Jocul timbrelor însă, adesea fascinant (în
special în acut), poate constitui marea încântare care să impulsioneze interesul.

Pentru reproducerea cu vocea se poate folosi vocala a, sau silabele la, ta, na etc.
Redarea sunetului se poate face şi prin fluierat.

Etapa I – profesorul emite câte un sunet, elevii receptează, apoi îl reproduc vocal (cu
vocala a, sau silaba la).

Sunetul emis trebuie să sune 2-4 secunde, urmat de o pauză de 1-3 secunde pentru
procesarea lui psihică. Dacă elevul are probleme şi nu reuşeşte, sunetul poate fi repetat.

Exerciţiul 1 – sunete naturale

Exerciţiul 2 – sunete naturale şi cromatice

8
Exerciţiul 3 – profesorul continuă liber să emite sunete (în cadrul ambitusului dat)

Exemplu muzical

9
 Etapa a II-a – procesul didactic este acelaşi, dar profesorul trebuie să atragă atenţia
elevilor ca între receptarea sunetului şi cântarea lui să caute transpoziţia în ambitusul vocii
pentru a-l putea cânta.

Exerciţiul 1 – cu sunete naturale

10
Exerciţiul 2 – cu sunete naturale şi cromatice

Exerciţiul 3 – profesorul continuă liber

Exemplu musical
Frescobaldi – Fiori musicali

11
Etapa a III-a – procesul didactic continuă ca în etapa a II-a.

Exerciţiul 1 – sunete grave naturale

Exerciţiul 2 – sunete grave alterate

Exerciţiul 3 – sunete supra-acute naturale

Exerciţiul 4 – sunete supra-acute alterate

12
Exerciţiul 5 – pe tot ambitusul orchestral (sunete naturale)

13
Exerciţiul 6 – pe tot ambitusul orchestral (sunete naturale şi alterate)

14
Teste de autoevaluare

Test 1

1. Ce este un sunet alterat?

a. Un sunet stricat
b. Un sunet ridicat sau coborât cu ajutorul alteraţiilor.
c. un sunet cu becar
2. Ce înţelegeţi prin expresia octava mare?
a. O octavă cu mai multe sunete
b. O octavă mărită
c. Octava aflată la două octave mai jos decât octava 1, plasată între octava mica şi
contraoctavă.
3. Ce înseamnă ambitus?
a. Ambitusul este întinderea unui instrument de la extrema gravă până la registrul mediu.
b. Ambitusul este întinderea unei voci sau a unui instrument de la sunetul grav la cel acut.
c. Ambitusul este întinderea unei voci sau a unui instrument de la sunetul cel mai grav
până la cel mai acut

15
Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare
1. Ce este un sunet alterat?
d. Un sunet stricat
e. Un sunet ridicat sau coborât cu ajutorul alteraţiilor.
f. un sunet cu becar
2. Ce înţelegeţi prin expresia octava mare?
d. O octavă cu mai multe sunete
e. O octavă mărită
f. Octava aflată la două octave mai jos decât octava 1, plasată între octava mica şi
contraoctavă.
3. Ce înseamnă ambitus?
d. Ambitusul este întinderea unui instrument de la extrema gravă până la registrul mediu.
e. Ambitusul este întinderea unei voci sau a unui instrument de la sunetul grav la cel acut.
f. Ambitusul este întinderea unei voci sau a unui instrument de la sunetul cel mai grav
până la cel mai acut

Lucrare de verificare
Realizaţi un referat cu tema Perceperea sunetului muzical.

Bibliografie minimală

1. Bailey, Alice Anna, Trattato di Magia Bianca o la via del discepolo, Bocca, Milano, 1951,
“Regola numero undici”
2. Bindel, Eugen, Mistica numerelor, O cercetare asupra elementelor spirituale ale lumii, Ed.
Herald, Bucureşti, 2008
3. Birge, John Kinsley, The Bektashi Order of Dervishes, Londra, 1937
4. Boncompagni, Solas, Lumea simbolurilor: numere, litere şi figuri geometrice, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2004
5. Dănceanu, Liviu, Introducere în epistemologia muzicii, Editura Muzicală, 2003, București
6. Duţică, Gheorghe, Fenomenul polimodal în viziunea lui Olivier Messiaen, Ed. Artes, Iaşi,
2003

16
 UNITATEA DE INVĂȚARE NR. 2 –
INTERVALELE MUZICALE

Cuprins

Obiectivele unității de învățare........................................................................................................ 17

Lecția 5. Perceperea şi reproducerea intervalelor melodice cu sunete naturale ............................................. 18
Lecțiile 6-7. Octava şi cvinta perfectă .......................................................................................................... 18
Lecția 8. Terţa mare – mică şi cvarta perfectă .............................................................................................. 21
Lecția 9. Cvarta perfectă ............................................................................................................................... 27
Lecția 10. Sexta mare – mică ........................................................................................................................ 32
Lecția 11. Secunda mare şi mică .................................................................................................................. 36
Lecția 12. Septima mare – mica .................................................................................................................... 41
Lecția 13. Cvarta mărită – cvinta micşorată ................................................................................................. 47
Lecția 14. Intervale - exerciții ...................................................................................................................... 52
Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare ....................................................................................... 60
Lucrare de verificare ...................................................................................................................................... 60
Bibliografie minimală .................................................................................................................................... 60

Obiectivele unității de învățare

În urma parcurgerii Unităţii de învăţare nr. 2 – Intervalele muzicale – veţi dobândi următoarele
competenţe:
- Veţi cunoaşte principalele caracteristici ale intervalelor muzicale
- Veţi aprofunda fenomenul perceperii şi reproducerii intervalelor melodice cu sunete naturale.
- Veţi şti intervalele de octavă, cvintă perfectă, terţă mare şi mică, cvarta perfectă, sexta mare şi
mică, septima mică şi mare, cvarta mărită şi cvinta micşorată; le veţi putea intona, recunoşte
auditiv şi le veţi putea stabili calitatea şi cantitatea.

17
Lecția 5

Perceperea şi reproducerea intervalelor melodice cu sunete naturale

Însuşirea auditivă a intervalelor (melodice şi apoi armonice) este faza cea mai intensă a
procesului de percepere şi reproducere a lor, care necesită multă răbdare din partea
profesorului, şi îndelungat efort din partea elevilor, fiind etapa decisivă pentru parcurgerea
stadiilor următoare, acorduri şi acorduri cluster, care vor implica 2-3-4 intervale suprapuse.
Însuşirea intervalelor va necesita o atenţie diferenţiată şi pe fiecare individ, pentru a depista
chiar unele deficienţe la anumiţi subiecţi, sau moduri particulare de recepţie, care trebuie
încurajate şi/sau corectate.

Pentru însuşirea intervalelor, acestea vor fi repartizate astfel:

II. 1. octava şi cvinta perfectă;
II. 2. terţa mare şi mică şi cvarta perfectă;
II. 3. sexta mare şi mică;
II. 4. secunda mare şi mică;
II. 5. septima mare şi mică;
II. 6. cvarta mărită = cvinta micşorată.

Studiul pentru însuşirea intervalelor se va face (în principal) pe zona de centru a

ambitusului muzical, dar în procesul exerciţiilor de audiţie şi redare liberă trebuie să fie
incluse adesea şi octavele limitrofe ale zonei centrale şi chiar şi din cele extreme.

Lecțiile 6-7
Octava şi cvinta perfectă
Sunt două intervale care crează multe probleme începătorilor, care dacă nu se
concentrează, nu vor distinge diferenţele între sunete, ci le vor contopi în unison. Deficienţa
trebuie remediată, căci altfel rămâne motiv de neclaritate în însuşirea armonică a lor.

Modul de lucru:
a) Profesorul emite intervalul şi solicită subiecţilor să-l reproducă, mai întâi în grup şi
apoi individual.

Exerciţiu 1 – octava

Exerciţiul 2 – cvinta

18
 Exerciţiul 3 – combinaţiile intervalelor de octavă şi cvintă

b) Profesorul emite intervalul, elevul îl reproduce, apoi profesorul îi oferă nota de bază
sau cea de vârf, cerând elevului să spună cele două note ale intervalului.

c) Profesorul oferă (pentru fiecare interval) sunetul la, iar elevul „caută” auditiv şi
numeşte ambele note ale intervalului.

19
Exemple muzicale
1.

2.

3.

20
Lecția 8
Terţa mare – mică şi cvarta perfectă

Problema diferenţierii auditive conştiente între terţele mari şi mici (problemă prezentă şi
în cazul sextei, secundei şi septimei) rămâne să se rezolve parţial în modulul II şi total în faza
însuşirii trisonului major şi minor, unde terţa are rol decisiv pentru caracterul acestora. Totuşi,
profesorul încă din această etapă trebuie să insiste (comparativ) asupra diferenţei de sonoritate
a terţelor mari naturale, de terţele mici naturale.
Profesorul emite intervalul, elevii îl reproduc (în grup sau individual) apoi apreciază
felul intervalului.

Exerciţiul 1

Profesorul cântă intervalul, elevii îl intonează şi apreciază mărimea lui, apoi profesorul
le oferă un reper (fie una din notele intervalului, fie sunetul la) şi solicită notele intervalului.

Exerciţiul 3 – combinarea intervalelor: octavă, cvintă perfectă şi terţă mare şi mică;

reproducere, recunoaştere şi numirea notelor după sunet dat.

21
22
Exemple muzicale

1.

2.

3.

4.

5.

6.

23
 7.

8.

24
 9.

10.

25
26
Lecția 9
Cvarta perfectă

Exerciţiul 1 – emisie – cântare

Exerciţiul 2 – profesorul cântă, elevii receptează, intonează, apoi profesorul le oferă un

reper (bază, vârf sau nota la), elevii trebuind să numească notele cvartei respective.

27
 Exerciţiul 3 – combinaţie de octave, cvinte, terţe, cvarte. Profesorul cere intonarea şi
recunoaşterea lor (fără numirea notelor).

Exemple muzicale
1.

2.

28
 3.

4.

5.

29
 6.

7.

30
 8.

9.

31
Lecția 10
Sexta mare – mică

Intervalele de sextă (mare – mică) sunt cele mai greu de sesizat (auditiv) şi fixate în
memorie, datorită faptului că aceste intervale nu au pregnanţă şi sunt greu de individualizat.
Ele se relevă doar când sunt plasate în deschiderea melodiei sau în cadenţele melodice
(romantice). Ca şi în cazul terţelor, şi sextele se însuşesc treptat în evoluţie de la problemele
unui modul la altul (prin adiţionare melodică, armonică şi cromatică).
Exerciţiul 1 – emisie – intonare

Exerciţiul 2 – intonare, recunoaştere şi numire cu note (după sunet dat)

32
Exerciţiul 3 – intonare şi apreciere

Exerciţiul 4 – amestec de intervale – de intonat şi recunoscut

33
Exemple muzicale
1.

2.

3.

4.

34
 5.

6.

35
Lecția 11
Secunda mare şi mică

Intervalele de secundă (mare, mică) îşi vor releva puternic caracterul lor incisiv
(disonant) în faza armonică. Căci în faza însuşirii lor melodice (în modulul I), datorită
cursivităţii lor prin succesiunea de scară (mod, gamă) ele se „globalizează” ca şir de sunete
fără a fi percepute ca intervale individualizate. De aceea profesorul trebuie să trezească atenţia
asupra entităţii lor ca intervale independente, prin detaşarea lor în cadrul lanţului scalar.

Exerciţiul 1 – profesorul atrage atenţia elevilor la diferenţa între cele două secunde prin
alternarea lor în ambele sensuri (ascendent – descendent). Fenomenul este extrem de dificil
pentru începători căci poate apare repede oboseala psihică. De aceea în procesul studiului
trebuie făcute permanent mici pauze pentru recuperarea psihică. Aceste pauze pot fi
„umplute” cu cântarea unor melodii diatonice reconfortante. Elevii vor fi solicitaţi permanent
să cânte, dar trebuie corectaţi insistent pentru a nu se instala neglijenţa în intonare.

36
 Exerciţiul 2 – elevii vor cânta fiecare interval şi li se va cere să facă analiza cu atenţie
pentru a reuşi să discearnă diferenţa de caracter între cele două secunde în succesiune
melodică cu sunetele naturale. Profesorul va da repere (sunetul la) şi elevii vor găsi notele
intervalului.

Exerciţiul 3 – amestecul secundelor cu intervalele anterioare. Intonare şi recunoaştere.

Exemple muzicale

37
 1.

2.

3.

4.

5.

38
 6.

7.

8.

39
 9.

10.

40
Lecția 12
Septima mare – mica

Intervalul de septimă mică şi mare se impune prin sentimentul de înfricoşare pe care îl

produce, datorită aparentei dificultăţi insurmontabile prin mărimea intervalului şi a disonanţei
lui, numit în vechile tratate de teorie „interval nemelodic”. Dar după primul moment de
aparentă „paralizie” elevii vor constata că „personalitatea” intervalului de septimă, atât cea
mică precum şi cea mare, devine agreabilă şi accesibilă.

Exerciţiul 1 – audiţia şi intonarea comparativă a celor două forme de septimă de către

elevi (cântate de profesor la instrument).

41
Exerciţiul 2 – denumirea notelor cu sunet dat (bază, vârf, reper la)

Exerciţiul 3 – recunoaşterea intervalelor combinate

42
Exemple muzicale

1.

2.

3.

4.

5.

43
 6.

44
45
 7.

46
Lecția 13
Cvarta mărită – cvinta micşorată

În cadrul sistemului diatonic format din sunetele naturale, în orice scară, din orice
cultură muzicală (orală sau cultă), cvarta mărită se diferenţiază categoric de cvinta micşorată
(şi doar în sistemul temperat ele sunt echivalente având 6 semitonuri). Detaşate de contextul
melodic, ele devin cele mai dificile intervale de determinat auditiv şi de intonat, în special
cvarta mărită (4+). Cvinta micşorată (5-) este relativ mai accesibilă (de perceput şi de intonat)
în special în sistemul tonal-funcţional, datorită caracterului provenit din cele două sensibile
convergente.

Profesorul trebuie să exploateze însă relaţia lor de complementaritate în cadrul octavei.

Exerciţiul 1

Exerciţiul 2 – amestec de intervale (recunoaşterea intervalelor)

47
Exerciţiul 3 – intonare şi numire (cu sunet dat)

48
Exemple muzicale
1.

2.

3.

4.
49
 5.

6.

50
 7.

8.

51
Lecția 14

Intervale - exerciții

Exemple muzicale – amestec de intervale

1.

2.

3.

4.

52
 5.

6.

7.

8.

53
 9.

10.

54
 11.

12.

13.

14.

55
 15.

16.

17.

56
 18.

19.

57
 20.

21.

58
 22.

Test de autoevaluare
Test 2

1. Care sunt intervalele perfecte?

a. cvarta, cvinta
b. prima, secunda, cvarta, cvinta
c. prima, cvarta, cvinta, octava

2. Care sunt intervalele mari şi mici?

a. Secunda, terţa, sexta, septima
b. Secunda, terţa, septima, octava
c. Terţa, cvarta, cvinta, sexta
3. Câte semitonuri are o secundă mica?
a. Două
b. Trei
c. Unul

59
Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare
Test 2

1. Care sunt intervalele perfecte?

a. cvarta, cvinta
b. prima, secunda, cvarta, cvinta
c. prima, cvarta, cvinta, octava

2. Care sunt intervalele mari şi mici?

d. Secunda, terţa, sexta, septima
e. Secunda, terţa, septima, octava
f. Terţa, cvarta, cvinta, sexta
3. Câte semitonuri are o secundă mica?
d. Două
e. Trei
f. Unul

Lucrare de verificare

Consultaţi următoarea sursă bibliografică: Constantin Râpă, Teoria superioară a muzicii, vol. I, Cluj-
Napoca, MediaMusica, 2001. Realizaţi un referat cu tema Istoricul apariţiei intervalelor.

Bibliografie minimală

1. Bailey, Alice Anna, Trattato di Magia Bianca o la via del discepolo, Bocca, Milano, 1951,
“Regola numero undici”
2. Bindel, Eugen, Mistica numerelor, O cercetare asupra elementelor spirituale ale lumii, Ed.
Herald, Bucureşti, 2008
3. Birge, John Kinsley, The Bektashi Order of Dervishes, Londra, 1937
4. Boncompagni, Solas, Lumea simbolurilor: numere, litere şi figuri geometrice, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2004
5. Dănceanu, Liviu, Introducere în epistemologia muzicii, Editura Muzicală, 2003, București
6. Duţică, Gheorghe, Fenomenul polimodal în viziunea lui Olivier Messiaen, Ed. Artes, Iaşi,
2003

60
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Bailey, Alice Anna, Trattato di Magia Bianca o la via del discepolo, Bocca, Milano, 1951,
“Regola numero undici”
2. Bindel, Eugen, Mistica numerelor, O cercetare asupra elementelor spirituale ale lumii, Ed.
Herald, Bucureşti, 2008
3. Birge, John Kinsley, The Bektashi Order of Dervishes, Londra, 1937
4. Boncompagni, Solas, Lumea simbolurilor: numere, litere şi figuri geometrice, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2004
5. Dănceanu, Liviu, Introducere în epistemologia muzicii, Editura Muzicală, 2003, București
6. Duţică, Gheorghe, Fenomenul polimodal în viziunea lui Olivier Messiaen, Ed. Artes, Iaşi,
2003
7. Giuleanu, Victor, Tratat de Teoria muzicii, Editura Muzicală, București, 1986, p 40, nota de
subsol nr. 28.
8. Iamblichos, Teologia aritmeticii, Bucureşti, Ed. Herald, 2006
9. Pop, Ioan (Ionică), Muzica şi geometria (II) “○”, în revista Intermezzo, Ed. MediaMusica,
Cluj-Napoca, martie 2009, anul I, nr. 3
10. Pop, Ioan (Ionică), Muzica şi geometria, în revista Intermezzo, Ed. MediaMusica, Cluj-
Napoca, decembrie 2008, anul I, nr. 2
11. Rîpă, Constantin, Nedelcuţ, Nelida, Solfegiu pentru toţi, vol. I, II, Cluj-Napoca, MediaMusica,
2002
12. Rîpă, Constantin, Teoria superioară a muzicii, vol. I, II, Cluj-Napoca, MediaMusica, 2001,
2002
13. Taylor, Eric, The AB Guide to Music Theory, Part I, The Associated Board of the Royal
Schools of Music, London, 1989
14. Urmă, Dem., Acustică și muzică, Editura științifică și enciclopedică, București, 1982
15. Vulcănescu, Romulus, Mitologie Română, Ed. Acad. R. S. R., Bucureşti, 1985

61