Spermatogeneza

Spermatogeneza cuprinde un ansamblu de multiplicări şi diferenţieri celulare care duc la

formarea spermatozoidului matur. Procesele au loc în tubii seminiferi şi durează de la pubertate până la
batrâneţe. Testiculul este alcătuit din:
-tubi seminiferi
-celule Leydig
La pubertate, în interiorul unui tub seminifer, se găsesc celule Sertoli şi celule sexuale
primordiale dispuse de la periferie, către lumenul tubului seminifer. În evoluţia ei, celula sexuală
masculină parcurge următoarele stadii:
• spermatogonii
• spermatocite primare
• spermatocite secundare
• spermatide
• spermatozoizi
Durata de timp în care celula sexuală primordială (spermatogonia) devine spermatozoid matur a
fost evaluată la 74 de zile. Aceste transformări ale celulei sexuale masculine au loc în trei etape, aceleaşi
ca şi în cazul celulei sexuale feminine:
1. Etapa de multiplicare vizează spermatogoniile mici dispuse pe membrana bazală a tubilor
seminiferi.
2. Etapa de creştere. În această etapă are loc transformarea spermatogoniilor în spermatocite
primare. Ambele categorii de celule conţin setul complet de cromozomi exprimat printr-un număr
diploid 2n = 46 cromozomi (23 de perechi). Cele 23 de perechi de cromozomi constituie cariotipul.
Primele 22 de perechi alcătuiesc autosomii (perechile 1-22), iar a-23-a pereche o reprezintă perechea
de gonosomi (cromozomi sexuali sau heterosomi).
3. Etapa de maturaţie
Cuprinde două diviziuni, ce alcătuiesc în ansamblu meioza. Produsul ejaculării (spermă) este alcătuit
din spermatozoizi maturi şi lichid seminal.
 Ovogeneza

Ovogeneza reprezintă fenomenul de formare şi maturare a ovulelor. Ovarul are o dublă funcţie,
la fel ca şi testiculul: exocrină şi endocrină. Ovogeneza începe în viaţa intrauterină (lunile IV-VII), în
ovarul fătului. Se blochează în profaza I, se reia la pubertate într-un ritm de 1 ovul/lună. La naştere se
găsesc în ovar numai ovocite. La pubertate, în corticala ovarului apar foliculii ovarieni în diferite stadii
de evoluţie: folicul primar simplu, folicul secundar şi folicul terţiar sau matur sau De Graaf. Acesta din
urmă eliberează prin mecanismul ovulaţiei gametul femel sub formă de ovocit secundar (de ordinul II).
Ovulaţia are loc la un interval de aproximativ 14±1 zile înaintea începerii hemoragiei menstruale,
indiferent de durata ciclului menstrual, care poate fi de 23, 28 sau de 30 de zile. Odată cu începerea
ciclului ovarian un număr de foliculi primari tind să ajungă maturi. Dintre ei, doar unul singur se
maturează şi eliberează un singur ovul, fenomenul numindu-se ovulaţie. După ovulaţie, foliculul ovarian
deschis suferă o serie de transformări, care îl pregătesc pentru a ajunge la starea de corp galben (corp
luteal); acesta prin secreţia de progesteron pregăteşte mucoasa uterină pentru nidaţie şi getaţie, devenind
corp galben gestativ. Dacă fecundaţia nu are loc, corpul galben involuează, iar în momentul de criză
hormonală locală, mucoasa uterină hiperemiată se desprinde şi apare hemoragia numită flux menstrual,
cu care aceasta se elimină. Începe maturarea unui nou folicul ovarian, care durează aproximativ 14 zile
şi este urmată de ovulaţie şi de involuţia corpului galben în următoarele 14 zile. În felul acesta, unui
ciclu ovarian de 28 de zile, mucoasa uterină îi răspunde funcţional tot cu un ciclu de 28 de zile, care se
termină prin eliminarea ei cu fluxul menstrual, pentru ca să înceapă apoi din nou, o evoluţie ciclică.
Fenomenele morfologice şi evolutive ale ovogenezei se repartizează diferit în timp şi în spaţiu:
Faza de multiplicare. Se petrece în ovarul fătului prin transformarea ovogoniilor în ovocite primare,
între lunile IV-VII. Prin acest mecanism de proliferare se constituie un stoc de aproximativ 70.000-
400.000 de ovocite primare. Totodată începe şi meioza I, care se va bloca la sfârşitul profazei. Prima
diviziune meiotică nu se mai realizează în felul acesta, decât mult mai târziu, în perioada de activitate
genitală a ovarului (între pubertate şi menopauză).
Faza de creştere începe după naştere, este de durată şi nu se termină decât în momentul maturării
foliculului. Evoluţia foliculilor se face diferenţiat şi independent, între transformările unui folicul şi ale
altuia pot exista intervale mari de timp (20-30 ani).
Faza de maturaţie. La maturaţie nu ajung decât un număr redus de foliculi (300-400 pentru toată
activitatea genitală a femeii). În fiecare lună, între pubertate şi menopază, într-un folicul ajuns la
maturizare, ovocitul primar îşi termină prima diviziune de maturaţie şi se transformă în ovocit secundar,
odată cu eliberarea primului globul polar. Pe parcursul meiozei se reduce la jumătate setul normal de
cromozomi, care din 2n = 46 devine n= 23. Dacă se produce fecundaţia, ovocitul secundar (de ordinul
II) işi termină cea de a doua diviziune de maturaţie şi devine ovul matur, odată cu eliminarea celui de al
doilea globul polar.
 Particularitățile meiozei la sexul masculin și feminin

Spermatogeneza

- Începe la pubertate, ţine până la bătrâneţe (moartea naturală a individului)

- Dintr-o spermatogonie rezultă 4 spermatozoizi, cu două tipuri de heterozomi: X (50%)/Y (50%);

Spermatozoizii cu heterozom X au viabilitate dublă, cei cu Y sunt mai mobili;

- Este un proces continuu (se desfășoara neîntrerupt între pubertate și bătrânețe);

- Este un proces intens (1ml de spermă poate avea între 20 milioane-100 milioane de spermatozoizi) (la
37°C şi un pH de 7,2 un spermatozoid poate supravieţui câteva zile (cca. 8 zile din momentul ejaculării)

- Este un proces autoreglabil, care se manifestă ca o reacţie în lanţ (totuşi manifestă sensibilitate la
temperatură, ischemie, narcotice, alcool, unele medicamente cum ar fi antibioticele etc;

- În urma meiozei la sexul masculin, rezultă copii celulare identice. Dacă la o anumită vârstă apare o
mutaţie (modificare bruscă în structura materialului genetic), atunci ea va fi copiată neîncetat cu trecerea
timpului (50-55 de ani). Numărul foarte mare de spermatozoizi creşte riscul pentru mutaţii, deci riscul
de anomalii.

Ovogeneza

- Începe în viaţa intrauterină (lunile IV-VII), se termina la menopauză (în jurul vârstei de 50 de ani).

- Este un proces discontinuu, cu oprire (se blochează în profaza I)

- Se reia la pubertate într-un ritm de 1ovul/lună sub acţiunea LH-ului, odată cu ruperea foliculului
ovarian;

- Este un proces puţin intens (se formează doar 400-500 de ovule pentru toată perioada reproductivă a
femeii);

- Este un proces lent (ovulele au vârsta femeii, eliberându-se un ovul /lună) ;

- Necesită intervenţia unor stimuli, pentru a se definitiva: LH - ul (hormonul luteinizant), FSH-ul

(hormonul foliculostimulant), ruperea foliculului, fecundaţia;

- În urma meiozei rezultă copii celulare puţine, dar impecabile: odată cu creşterea vârstei au loc erori de
distribuţie a materialului genetic şi ca urmare, se produc ovule cu anomalii cromozomice, iar după
fecundaţie se formează zigoţi anormali.
 Fecundaţia
Reprezintă fenomenul prin care cei doi gameţi (ovulul şi spermatozoidul) se contopesc şi formează
celula ou sau zigotul. La om fecundaţia este monospermică.
Evenimentele genetice ale fecundaţiei:
 Se reface numărul diploid de cromozomi 2n = 46;
 Se stabileşte sexul genetic (XX sau XY);
n + n → 2n
23, X/Y + 23, X → 46, XX/XY
 Se stabileşte genotipul specific fiecărei persoane;
 Se realizează raportul numeric al sexelor (sex ratio) de 1:1, asigurat de numărul mare de
spermatozoizi, în care se aplică legea probabilităţii.
Erori ale fecundaţiei:
1. Fecundarea dublă (apariţie himerei care poate fi un individ hermafrodit sau cu două grupe de
sânge)
2. Fecundarea cu gameţi diploizi ( n+2n →3n sau 2n+2n→4n), zigoţii triploizi 3n şi tetraploizi 4n
nu sunt viabili.