Ludwig van Beethoven – Importanța

și originalitatea Simfoniei a IX-a

Ludwig van Beethoven – 1770-1827
Biografie
S-a născut în 1770, la Bonn, crescând sub îndrumarea tatălui sau,un muzician de
Curte autoritar și cu obiceiuri îndoielnice
În anii copilărie era considerat un posibil nou copil minune, după Mozart,
beneficiind de îndrumarea unor profesori celebri ai vremii precum Christian
Goyttlob Neefe
Acelați Neefe i-a facilitat prima călătorie la Viena, în 1787, în cursul căreia l-a
cunoscut pe Mozart
După ce în 1792 s-a stabilit la Viena, Beethoven l-a cunoscut în capitala imperială
pe Haydn și tot aici a cunoscut consacrarea ca interpretat și compozitor
Din 1804 a început să i se manifeste surzenia, devenită completă în 1818, această
serioasă problemă medicală nereprezentând însă un obstacol pentru continuarea
activității creatoare a lui Beethoven, care exact în această perioadă a scris poate cele
mai importante lucrări ale sale
Succesul cu Simfonia a IX-a din 1824 avea să fie și ultimul, peste numai trei ani, în
1827 Beethoven trecând la veșnicie la Viena.
Creația simfonică
 Primele doua simfonii au conferit deja simfoniei clasice
dimensiuni noi, atât în privința duratei propriu-zise,cât
și a conceptului de sonoritate. La rândul lor, sonatele
timpurii pentru pian,mai ales Patetica,Sonata Lunii (n-
au fost numite asa de Beethoven ci de exegeții creației
sale) și Sonata in re minor depasesc și ele muzica de pian
a lui Mozart sau Haydn prin sonoritatea lor masivă,prin
expresia romantică, neconvenționalismul formei și un
nou gen de virtuozitate. Cu toate acestea, în ansamblu,
muzica scrisă înainte de Eroica redă limbajul marilor
predecesori ai lui Beethoven.
Simfonia a III-a – Eroica
Odată cu Eroica, muzica n-a mai fost niciodată aceeasi. Printr-o zbatere
aproape spasmodica,muzica a intrat in secolul al XIX-lea prin această
simfonie, a cărei istorii este bine cunoscuta. Beethoven a inceput sa lucreze la
ea in 1803,cu intenția de a i-o dedica lui Napoleon Bonaparte, însă atunci când
Napoleon s-a proclamat împărat,legenda spune că Beethoven,care
propovăduia un anume fel de democrație,a rupt pagina titlu cu dedicatia.In
mai 1804 partitura a fost terminata iar aproape un an mai târziu, la 7 aprilie
1805 a avut loc prima audiție la Theatren an der Wien. Istoria nu ne relatează
care a fost calitatea execuției., dar cerrt este că dirjijorul se vedea confruntat
cu un monstru de simfonie,o simfonie mai lungă decât orice altceva scris până
atunci și mult mai greu de cântat (fusese realmente compusă pentru o
orchestră a viitorului),o simfonie cu armonii complexe, cu o forță titanică, cu
disonanțe puternice și cu un marș funebru paralizant și impresionant prin
intensitatea sa.
Simfonia a V-a „a Destinului” și Simfonia a VI-a
„Pastorala” au reprezentat alte două repere în
dezvoltarea limbajului simfonic beethovenian, prima
anticipând în chip genial tehnica leit-motivelor atât de
importantă pentru Richard Wagner, spre exemplu, iar
cea de-a a doua aducând în cadrul discursului pur
ochestral elemenul programatic dar și ineditul
organizării nu în patru mișcări ci în cinci, fiecare
purtând un titlu sugestiv
Simfonia a IX-a - importanță și originalitate.
 Simfonia a 9 a în re minor, op. 125 (uneori cunoscută doar ca "Coral"), este așadar ultima
simfonie completă a lui Ludwig van Beethoven (1770-1827), devenită în timp una dintre
lucrările cele mai cunoscute din repertoriul clasic occidental.Printre critici, este
considerată a fi printre cele mai mari opere ale lui Beethoven, și este considerată de unii a
fi cea mai mare lucrare muzicală scrisă vreodată.
 Dincolo de epitele de tipul celor de mai sus care pot fi subiective, Simfonia a IX-a are o
serie de caracteristici care o impun ca încununare a stilului simfonic beethovenian și
devin argumente pentru importanța și originalitatea sa:
- utilizarea pentru prima dată a vocii umane într-un discurs eminamente orchestral;
- dimensiunea neobișuită la acea vreme a orchestrei
- durata de asemenea neobișnuită a lucrării (mai mult de o oră)
- structura formală complexă : partea I, o formă de sonată mai puțin obișnuită mai ales prin
plan ul său dinamic, partea a II-a aduce surpriza apariției formei de scherzo, de regulă
tipică părții a III-a, partea a III-a devine un Adagio de o remarcabilă intensitate iar partea
a IV-a, supranumită și Coral, reprezintă o structură cu totul originală, după recapitularea
tuturor temelor din mișcările precedente, aducând faimosul moment vocal-simfonic în
care apar corul și grupul solist vocal, a cărui temă inconfundabilă este în prezent imnul
Uniunii Europene.
Listă selectivă de creații
9 Simfonii( a III-a Eroica, a V-a Destinului, a VI-a Pastorala, a IX-a
Oda bucuriei)
5 concerte pentru pian si orchestra(remarcabile al IV-lea si al V-
leaImperialul)
Un concert pentru vioara si orchestra
Missa Solemnis
32 de Sonate pentru pian( a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a
Appassionata)
Sonate pentru vioara si pian( Sonata Kreutzer)
16 cvartete pentru coarde
Opera Fidelio
Uverturi(Leonora ; Egmond).