Paul Hindemith

- S-a născut în 1895, în localitatea Hanau

- A murit în 1963 la Frankfurt pe Main
- Talent muzical precoce, Hindemith a început să studieze încă din copilărie
vioara, aprofundându-și studiile muzicale în cadrul Conservatorului din
Frankfurt, unde i-a avut profesori pe Adolf Rebner (vioară), Arnold
Mendelsshon și Bernhard Sekels (compoziție)
- Chiar dacă s-a remarcat în calitate de compozitor încă din perioada studiilor,
Hindemith a avut mai întâi o remarcabilă activitate interpretativă ca violonist și
violist în diverse orchestre și formații camerale
- După ce în 1922 câteva dintre compozițiile sale sunt audiate în cadrul
Festivalului Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană de la
Salzburg, Hindemith începe să se bucure de recunoaștere internațională ca și
compozitor, măiestria artei sale componistice aducându-i invitații juriul mai
multor festivaluri de muzică contemporană ale vremii dar și postul de profesor
de compoziție la Conservatorul din Berlin, începând cu 1927
- Având între 1930-1934 o relație tumultoasă cu regimul nazist care ba îl accepta
ba îl renega, Hindemith părăsește Germania natală pentru a se stabili mai întâi în
Turcia, între 1934-137, unde la invitația lui Kemal Atatürk, va contribui la
reorganizarea educației muzicale în Turcia și la fondarea Teatrului Turc de
Operă și Balet
- După ce între 1938-1940 a locuit la Zürich, Hindemith s-a stabilit pentru 13 ani,
între 1940-1953 în Statele Unite, unde a desfășurat o intensă activitate
pedagogică în paralel cu cea componistică, bucurându-se de prestigiu și de
recunoașterea tinerelor generații ce l-au privit ca pe un adevărat mentor
- Înspre finalul vieții, a revenit în Europa, parcurgând traseul invers dinspre
Elveția spre Germania natală unde a și murit.

CREAȚIA

Deși a încercat să facă abstracție de legile ce guvernaseră până atunci

compoziția, Hindemith avea să-și creeze un limbaj muzical în care a pendulat
între expresionism – așa cum se întâmplă în primele sale opusuri - și o apropiere
de neoclasicism, ce însemnat la un moment dat chiar o fuziune între tradiția
polifoniei barocului german și modernul armoniei bazate pe cromatism dar
utilizate în limitele tonalității amplificate prin introducerea unor noi structuri.
Spre exemplu, Hindemith elaborează un nou set de legi ce au la bază cele 12
sunete ale totalului cromatic, deduse acum din serii succesive de armonice și
ierarhizate în funcție de apartenența la acestea; altfel formulat, Hindemith
propune o reactualizare a vechilor moduri medievale, tratate tonal, ceea ce
conferă lucrărilor sale o anumită specificitate.
Cele mai importante opusuri create de P. Hindemith sunt cele peste 120 de
lieduri și coruri (cel mai cunoscut este ciclul Viața Mariei), Suita pt. pian, sonate
pentru vioară, violă, violoncel cu sau fără pian, trio-uri, cvartete, mai multe
lucrări camerale intitulate Kammermusik, concerte pentru vioară și orchestră,
pian și orchestră, violoncel și orchestră, clarinet și orchestră, corn și orchestră,
trompetă, fagot și orchestră de coarde, orgă și orchestră, lucrarea Ludus tonalis
(un ciclu de 12 fugi încadrate de un preludiu și un postludiu create în 12
tonalități de bază fără a preciza modul, ce ilustrează practic sistemul de gândire
hindemithian bazat pe rezonanța naturală), Simfonia Mathis der Maler (Mathis
pictorul) – cu un pronunțat caracter programatic ce pleacă de la trei dintre
frescele pictate de Matthias Grunewald (1475-1528) – Simfonia Armonia lumii
(tot programatică, îl are ca erou principal pe astronomul Johannes Kepler),
operele Ucigașul, speranța femeilor, Das Nusch Nuschi, Sfânta Susana,
Cardillac, etc. De asemenea, Hindemith s-a remarcat și prin cele două lucrări
teoretice în care și-a expus principiile estetice: Inițiere în compoziție și Lumea
compozitorului.