Formulele metro-ritmice

Măsura este o grupare distinctă de timpi accentuaţi şi neaccentuaţi, ce se succed

periodic, o măsură cuprinzând desenul ritmic dintre un timp accentuat şi următorul timp la fel
de accentuat.

Din punct de vedere grafic spaţiul unei măsuri se delimitează prin bare verticale,
denumite bare de măsuri.

Ca funcţie, măsura este unitatea principală a metricii muzicale, locul unde se dezvoltă
formulele ritmice. De aceea, datorită măsurilor, formulele ritmice cele mai complicate pot fi
ordonate şi măsurate.

Elementul de referinţă şi gravitaţie îl constituie, în cadrul măsurii, accentul metric

(timpul tare), prin funcţiunea căruia măsurile se pot organiza şi clasifica în categorii distincte
(măsuri binare, măsuri ternare, măsuri eterogene – ritmul aksak)

În orice măsură există o succesiune normală a accentelor metrice şi a celor de

diviziune, ce se succed periodic.

Valorile accentuate se ierarhizează în funcţie de tipul de accent astfel:

- Accentul metric principal (thesis) reprezintă accentul metric ce se află pe timpul

întâi al măsurii.

- Accentul metric secundar este mai slab decât accentul metric principal, ce se
evidenţiază în măsurile compuse:

 în măsurile binare compuse 4/4, 4/8, 4/2, etc. accentul metric secundar apare
pe timpul 3.
 în măsurile ternare compuse 6/4, 6/8, 6/2, etc. accentrul metric secundar apare
pe timpul 4.
 în măsura ternară compousă 9/8 accentele metrice secundare apar pe timpii 4
şi 7.
  în măsura ternară compusă 12/8 accentele metrice secundare apar pe timpii 4,
7 şi 10.
 în măsura eterogenă 5/8 (2+3) accentul metric secundar apare pe timpul 3. Sau
în măsura de 5/8 (3+2) accentul metric secundar apare pe timpul 4.

Orice timp, accentuat sau neaccentuat, prin diviziune va căpăta accente specifice de
diviziune sau subdiviziune. Accentul de diviziune plasat pe timp neaccentuat este mai slab
decât accentul metric secundar.

Valorile neaccentuate (-) se ierarhizează şi ele în funcţie de durată, valorile mai lungi
capătă accent de durată. Astfel o pătrime neaccentuată este mai tare (accentuată) decât o
optime neaccentuată.

Când succesiunea normală a accentelor metrice şi de diviziune nu este respectată se

creează un conflict între metru (măsură) şi ritm, numit conflict metro-ritmic.

Sincopa este o formulă metro-ritmică ce se realizează prin contopirea a două valori,

prima neaccentuată şi următoarea accentuată, sau prima mai puţin accentuată decât a doua
durată. Prin această contopire a celor două valori accentul de pe valoarea accentuată se mută
pe valoarea neaccentuată.
 Sincopa capătă astfel un accent (de durată) care contrazice succesiunea normală a
accentelor în măsură. De aceea sincopa este o formă a conflictului metro-ritmic.

Sincopa se formează pe valoarea iniţială, valoarea neaccentuată sau mai puţin

accentuată. În funcţie de raportul pe care această valoare îl stabileşte cu unitatea metrică,
(unitatea de timp), în care se află plasată sincopa, vom considera că sincopa se formează pe
părţi de timp, pe timp sau pe timpi.

1. Sincopa simetrică / asimetrică

În funcţie de raportul cantitativ al celor două valori componente sincopa poate fi

simetrică – atunci când cele două valori sunt egale, sau asimetrică – atunci când cele două
valori sunt inegale.

Atunci când cele două valori sunt inegale, sincopa asimetrică va putea fi diminuată –
dacă cea de a doua valoare este mai scurtă decât prima, sau augmentată – dacă cea de a doua
valoare este mai lungă decât prima.

Luând în calcul prima valoare a sincopei, pe care o raportăm la unitatea de timp,

sincopa poate fi pe timp, pe jumătate de timp, pe treime de timp, pe sfert de timp, etc.

2. Sincopa contratimpată

Sincopa contratimpată este o sincopă precedată de o pauză plasată pe o valoare

accentuată – timp accentuat sau parte de timp accentuată.
 3. Contratimpul sincopat este un contratimp în care sunetul dintre cele două pauze
(plasate pe valori accentuate) este o sincopă.

4. Pseudo-sincopa sau sincopa falsă

În metrul ternar, prin contopirea timpilor doi şi trei (ambele neaccentuate), se creează
o valoare care, din punct de vedere cantitativ este superioară primei valori. Se naşte astfel un
accent de durată, ce formează o sincopă cantitativă, numită pseudo-sincopă sau sincopă falsă.

5. Sincopa hemiolică

Sincopa hemiolică constă din succesiunea a două sincope ce conduc la transformarea

metrului ternar într-unul binar sau a pulsaţiei ritmice ternare într-una binară. Sincopa
hemiolică se formează printr-o succesiune de cel puţin trei valori, ce cumulează fiecare câte
doi timpi, încadrându-se în două măsuri ternare simple.

a. Transformarea metrului ternar în metru binar

 b. Transformarea pulsaţiei ritmice ternare – ca diviziune excepţională în cea binară, în
care accentele se vor succeda din două în două diviziuni.

6. Catena de sincope

Catena de sincope reprezintă o succesiune neîntreruptă a două sau mai multe sincope.
Aceasta poate fi omogenă – atunci când toate sincopele componente sunt egale şi eterogenă –
atunci când sincopele componente sunt diferite sau inegale.

7. Sincopa complexă

Sincopa complexă se formează prin contopirea a două sau mai multe sincope. În
analiza acesteia se specifică faptul că este o sincopă complexă, după care se detaliează
sincopele componente.