Cursul 2 -Ritmul și metrica muzicală

Ritmul din natură este universal, regăsindu-se peste tot: în viața plantelor, a animalelor, în organismul
uman. Dintre ritmurile care evoluează în natură menționăm: mersul astrelor, succedarea anotimpurilor, a zilei
–cu noaptea. În organismul uman, se afirmă ritmul biologic: pulsul arterial, respirația ș.a. Ritmurile naturale nu
au virtuți artistice, toate având caracteristică periodicitatea elementelor. În cadrul artelor, ritmul primește
virtuți superioare celui din natură și devine element de expresie pentru susținerea imaginii artistice. Astfel,
ritmul artistic, este definit drept: evoluarea și succedarea organizată pe plan superior a elementelor fiecărei
arte. Etimologic, termenul „ritm” derivă din greaca veche, unde cuvântul „reo” = a merge, a trece, deci
mișcarea se află la baza ideii de ritm. Pentru ca mișcarea să fie considerată ritmică, ea trebuie să fie organizată,
să nu se producă la întâmplare.

Ritmul muzical are la bază trei elemente: ritmul propriu-zis (îmbinarea artistică a duratelor); metrul
(cadrul pe care se desfăşoară ritmul) şi tempoul ( viteza mişcării ritmice). Există însă și creații muzicale fără
încadrare în măsură (exemplu ritmurile libere din folclor).
A. Categorii ale ritmului muzical propriu-zis
Conform concepţiei Victor Giuleanu ritmul muzical reprezintă „evoluarea în timp si succedarea
organizată pe plan superior-creator-estetic, emoţional a duratelor (sonorităţi şi pauze)”.
Orice ritm propriu-zis este definit prin 2 elemente: formula ritmică (un grup organizat de durate) şi accentul
(element care structurează ritmul prin evidenţierea unor durate).
După ordinea și succesiunea accentelor, ritmurile se pot grupa în 3 tipuri de organizări, astfel:
Ritmul binar -are la bază două valori, una este accentuată, astfel că accentele alternează din 2 în 2 valori.
Ritmul ternar -are la bază trei valori, una accentuată, astfel că accentele să alterneze din 3 în 3 valori.
Ritmul eterogen (asimetric) -are la bază minim cinci valori grupate în 2 structuri: una binară și una ternară.
Distribuţia accentelor se poate face în 2 variante asimetrice (2 cu 3/ 3 cu 2), iar accentele alternează din 2 în 3.
Primul dintre accentele formulei este accent principal.

Obs. Prin modificări ale valorilor egale se pot obţine variate formule ritmice binare, ternare, eterogene.

B. Metrica. Clasificarea și dirijarea măsurilor

Metrica este subordonată ritmului, însă ritmul poate exista și fără măsură. Conform V.Giuleanu, metrica
este partea din teoria ritmului care tratează măsurarea şi încadrarea ritmului în unităţi determinate.
Metrica muzicală are în alcătuire două elemente de bază: timpul şi măsura. Timpul este unitatea etalon
de măsurare a ritmului. Măsura se compune dintr-un grup de timpi accentuaţi şi neaccentuaţi care alternează
periodic. Cu ajutorul timpului accentuat măsurile se organizează în categorii. Accentul primilor timpi din
măsuri este denumit metric (sau principal, pentru măsurile cu mai multe accente).
Pentru delimitarea măsurilor se folosesc bare de măsură. Structura măsurii se redă la începutul piesei
muzicale printr-o fracţie în care numărătorul exprimă grafic numărul timpilor conţinuţi în măsura respectivă,
iar numitorul valoarea ritmică ce se execută la un timp. Exemplu: 2/4 = măsura are 2 timpi, la fiecare timp se
execută o pătrime.

Clasificarea măsurilor
Măsurile se pot grupa după ordinea accentului metric și după numărul timpilor accentuați.
După ordinea de apariţie a accentului metric (structură) sunt trei categori de măsurii:
-binare-accentul se succede din 2 in 2 timpi;
-ternare-accentul se succede din 3 in 3 timpi;
-eterogene-accentul apare prin amestecul de 2 cu 3 timpi.
 După numărul timpilor virtual accentuați (periodicitatea accentului principal) măsurile alcătuiesc două
categorii:
-simple = au un singur accent metric (cele de 2 şi 3 timpi);
-compuse = au două sau mai multe accente metrice, reunind două sau mai multe măsuri simple (de 4, 5, 6, 7
etc. timpi).

Măsurile simple sunt doar binare sau ternare (de 2 și de 3 timpi).

Măsurile compuse, pot forma grupări omogene (cele alcătuite din măsuri simple de același fel, doar
binare sau ternare) sau grupări eterogene (alcătuite din măsuri de structură diferită binară cu ternară).
-compuse omogen: binare -cele de 4 timpi(2+2) sau ternare -cele de 6 timpi (3+3), de 9 (3+3+3) și 12 timpi;
-compuse eterogen = combinaţiile de binar cu ternar: în special măsura de 5 timpi(2+3 sau 3+2), dar există și
măsuri de 7, 8, 9 și 10 timpi... Dintre măsurile compuse vom studia doar măsura de 4 timpi.
În măsurile compuse apar două feluri de accente: principal (pe primul timp) şi secundar / secundare
(pe primii timpi ai fiecărei măsuri simple componente).

Structura și tactarea măsurilor

MĂSURILE SIMPLE BINARE ȘI TERNARE
-Măsurile de 2 timpi (binare simple) au primul timp accentuat metric, iar timpul 2 neaccentuat.

Tactarea măsurilor de 2 timpi utilizează mai multe variante, în funcţie de viteza de cântare.
Cea mai frecventă este tactarea normală în 2 mișcări (cu timpul 1 în jos, iar timpul 2 în sus), folosită în special
în tempouri moderate.

– Măsurile de 3 timpi (ternare simple) au timpul 1 virtual accentuat şi ceilalţi 2 timpi neaccentuaţi.

Tactarea măsurilor de trei timpi foloseşte variante diferite în funcţie de tempo. Cea mai frecventă este
tactarea normală cu toţi timpii, în 3 mişcări (potrivită pentru un tempo moderat).

MĂSURILE COMPUSE OMOGEN

– Măsurile de 4 timpi (binare compuse omogen) formate din asocierea a 2 măsuri simple de 2 timpi, au în
structură două accente: principal pe timpul 1 şi secundar pe timpul 3.

Tactarea măsurilor de 4 timpi apelează la mai multe varianteîn funcție de viteza de cântare. Cea mai frecventă
este tactarea normală cu toţi timpii în 4 mişcări (folosită în tempo moderat și rapid).
Observație: Fiecare dintre măsurile de 2,3,și 4 timpi poate fi întânită în practica muzicală având unități de timp
diferite, însă cel mai frecvent este folosită unitatea de timp de pătrime (în care i se asociază pătrimii durata de
un timp). Exemplele care se cer citite la clasele primare III –IV, sunt exclusiv cu pătrimea ca unitate de timp.

– Măsurile de 6 timpi (ternare compuse omogen) formate din asocierea a două măsuri ternare simple, au
două accente metrice: principal pe timpul 1, secundar pe timpul 4. Sunt folosite mai ales cu unitatea de timp
optime. Tactarea are două variante: normală în 6 mişcări (tempo lent); concentrată în 2 mişcări (tempo rapid).

Observație. În metrica ternară mai sunt cuprinse măsurile compuse omogen de 9, 12, 15, 21 timpi –prin
asocierea măsurilor ternare simple, numărul de accente depinzând de numărul de măsuri simple componente.
Acestea sunt folosite predominat cu unitatea optime. Dintre acestea, în practica școlară primară apar în
repertoriu foarte rar măsurile de 9 și 12 timpi. Tactarea măsurilor de 9 timpi folosește schema măsurii ternare
simple (în 3 mișcări), în timp ce pentru măsurile de 12 timpi folosește schema măsurii binare compuse (în 4
mișcări).

MĂSURILE COMPUSE ETEROGEN

Metrica eterogenă - cuprinde măsuri de 5, 7, 8, 9, 10, 11 timpi ( 9 în alcătuiri eterogene), mai mult cu
unitate optime. În folclor dintre măsurile eterogene mai răspândite sunt cele de 5 şi 7 optimi.

– Măsurile de 5 timpi (compuse eterogen) sunt formate din câte două măsuri simple: una binară și alta
ternară, deci au două accente metrice: principal pe tp.1, secundar pe tp.3 sau tp.4 (în funcţie de alternanţa
2+3 sau 3+2).

Tactarea folosește 2 scheme: normală în 5 mişcări (tempo lent); concentrat în 2 mișcări (tempo rapid).

- Măsurile de 7 timpi au în componenţă 3 măsuri simple, respectiv 3 accente dispuse în funcțiie de alternanță
(2+2+3, 2+3+2 sau 3+2+2). Celelalte măsuri compuse eterogen de: 8, 9, 10, 11, 12, 13 timpi se construiesc tot
prin amestec divers de binar cu ternar, fiind utilizate mai mult în cântul popular. Începând de la măsurile de 9
timpi în tactare se folosește doar varianta concentrată. Întrucât nu le întâlnim în repertoriul copiilor, ne
limităm la tratarea măsurilor de mai sus.

Metrica alternativă (alternanța de măsuri) = procedeul în care frecvent în aceeași lucrare (la aceeași
voce) apar schimbări de măsuri. Măsurile alternative pot fi aduse în combinaţii diverse de binar, ternar şi
eterogen.

C. Tempoul muzical - categorii și termeni de mișcare.

Tempoul reprezintă viteza de desfăşurare în timp a unei lucrări muzicale. Redarea tempoului în
partitură se poate face prin: termeni de mişcare din limba italiană (Ex. Andante, Moderato ș.a.)= indicație
relativă; formulă metronomică = indicaţie de măsurare absolută (Ex: MM pătrimea = 75); termeni de mişcare
însoțiți de formulă metronomică = indicaţie obiectivă.
Metronomul Malzer (MM) foloseşte la realizarea precisă a tempoului. Notația indică numărul de mişcări
făcute de pendul pe minut. (Exemplu: pt M M pătrimea = 75, se cântă 75 pătrimi/ min.).
Termenii de mişcare se grupează în 2 categorii, în funcţie de stabilitatea acestui parametru.
a. Termeni pentru mişcări constante:
– rare–Largo= foarte rar; Lento=lent; Adagio=rar, linistit; Larghetto=rărişor;
– mijlocii–Andante=potrivit de rar; Andantino=rărișor, mai repede ca Andante; Moderato=moderat;
Allegretto=repejor;
– repezi–Allegro=repede; Vivace=viu; Presto=foarte repede; Prestissimo=cât se poate repede.
b. Termeni pentru mişcări gradate (progresive):
-rărirea treptată – rallentando (rall) = rărind treptat / ritenuto (rit) =reţinând / ritardando (ritard) =întârziind /
slargando, alargando=lărgind ş.a.;
-accelerarea treptată – accelerando (accel) =accelerând / stretto, stringendo=strângând, iuţind/
precipitando=precipitând / incalzando=grăbind ş.a.
Alături de aceştia se mai utilizează şi alţi termeni (tot din limba italiană):
-pentru readucerea unui tempo modificat sau menţinerea lui: a tempo, tempo primo=revenire tempo initial /
tempo giusto, con giustezza, ben misurato=precis /;
-pentru tempouri libere: senza tempo, a piacere, ad libitum=fără tempo, după voie / rubato=liber;
-sau termeni ajutători, precum: ben=bine /con=cu / meno=mai putin /piu=mai/ poco=puţin mai/ come=ca /
molto=mult mai / alla=ca în / mezzo=pe jumătate ş.a.
Sunt exprimări ce fac referire şi la caracterul piesei alături de mişcare:
-un singur cuvânt: Grave=mişcare rară, caracter grav / Sostenuto=lent, caracter susţinut / Comodo=potrivit,
caracter calm/ Animato=rapid, însufleţit /Veloce=rapid, iute ş.a.;
-termeni de mişcare şi caracter: Largo affetuoso; Andante cantabile; Allegretto giocoso ş.a. ;
-termeni din muzica de dans: Tempo di valse/ di bolero/ Alla zingara= stil ţigănesc ş.a.