DIMITRIE LOGHIN

Pictorul Dimitrie Loghin, are, în peisajul cultural sucevean, anvergură de

CTITOR. Coloană structurală a Artelor Plastice din urbea Sucevei, ba chiar din întreaga
Bucovină, artistul a lăsat, prin întreaga sa operă și activitate, urme adânci. Istoria cetății
este, inevitabil, legată de numele marelui artist.
Născut la Botești, Horodniceni în 13 octombrie 1910, Dimitrie Loghin termină
cursurile primare în satul natal. Se înscrie, apoi, la Școala normală de învățători
din Fălticeni, pe care o absolvă în 1929. În toamna aceluiași an se înscrie la Academia
de Arte Frumoase din Iași, fiind admis, în urma examenelor susținute, direct în anul doi
de studii, curs comun. Nedispunând de mijloace materiale care să-i permită terminarea
studiilor, este nevoit să intre ca învățător, la Școala primară din satul Achembet,
comuna Șaba-Târg, județul Cetatea Albă, pentru următorii doi ani.
Drumul început al artelor plastice îl readuce în toamna anului 1931 la Academia
de Arte fiind reprimit în anul trei. Studiază pictura cu Ștefan Dimitrescu și apoi
cu Nicolae Tonitza, influența celor doi maeștri resimțindu-se mai târziu în opera sa.
În anii 3 și 4 lucrează, atras fiind de sculptură, în atelierul profesorului Ion
Mateescu. Aici concepe și realizează busturile prof. univ. Vasile Todicescu și al
învățătorului Neculai Stoleru, din Baia.
În 1935 debutează în activitatea didactică, fiind profesor pentru un an la liceul
A.T. Laurian, din Botoșani. Următorii 37 de ani și-i petrece la catedra Liceului Ștefan cel
Mare, din Suceava, unde se numără printre cei mai apreciați profesori. Activitatea de
dascăl se va îmbina cu cea de pictor, afirmîndu-se, chiar din tinerețe, ca un plastician
de certă valoare. Va impulsiona activitatea artistică zonală, adunând în jurul său tinerii
artiști, organizând expoziții, scriind articole în presa vremii. Ca profesor simte nevoia să
se ocupe mai îndeaproape de elevii talentați, organizând în acest scop un Cerc de artă
plastică. Are, astfel, ocazia de a îndruma primii pași în artă ai unor viitori plasticieni de
frunte : Vladimir Florea, Ion Grigore, Eugen Crasi, Filaret Oloieru ș.a. În paralel conduce
și secția de artă plastică a Școlii populare de artă (1958-1966). După
înființarea Cenaclului Uniunii Artiștilor Plastici, Suceava, în 1970 (viitorul nucleu al
Filialei U.A.P.), deține timp de cinci ani, funcția de secretar.
Format în ambianța școlii ieșene de pictură, arta lui Dimitrie Login se impune prin
„prima impresie a ceva definitiv și solid făcut”, așa cum remarca Aurel Leon în prefața
catalogului la Expoziția retrospectivă din Iași, 1980. Deși a fost numit „elevul preferat” al
lui Tonitza, Dimitrie Loghin este legat structural, compozițional și cromatic de primul său
maestru - Ștefan Dimitrescu. Acesta, unul dintre cei mai importanți pictori români
interbelici, a fost un excepțional desenator ce a realizat adevărate capodopere de
construcție și echilibru. A ilustrat, îndeosebi, lumea satului în lucrări puternic narative,
într-o cromatică stăpânită. De altfel, artistul spunea despre el însuși, „…mă
emoționează culoarea și sunt emoționat de formă. Când o văd pe una mi se pare că-mi
scapă cealaltă. Caut încontinuu să le prind și să le mărit!”
Cu o asemenea lecție de creație din partea unui adevărat Maestru al artei
românești, opera lui Dimitrie Loghin nu putea fi decât una vastă și complexă în același
timp. Conștient fiind de menirea sa în arta vremii și raportându-se permanent la valorile
perene ale artei, artistul a abordat temele deja consacrate ale picturii, teme comune ale
civilizației europene.
Peisajul bucovinean a fost pentru artist o inepuizabilă sursă de inspirație. Lucrate
în manieră post-impresionistă și în tehnici diverse - ulei, guașă, tempera, dar mai ales
acuarelă – peisajele dezvăluie latura lirică a personalității sale. Adevărat cronicar al
urbei Sucevei, a surprins atât parfumul architectural al unor vremuri trecute cât și
transformările specifice perioadei postbelice. Subiectele abordate sunt diverse -
„Cetatea”, „Mirăuți-ctitoria lui Petru Mușat I”, „Suceava veche”, „Intrare în oraș”, „Din
Gara Burdujeni”, „Case vechi”, „Panoramic sucevean”, „Șantier”, „Arhitectură nouă” –
singurul criteriu în alegerea lor fiind nevoia permanentă de frumos a artistului .
Compoziția ocupă, deasemenea, un loc important în creația lui Dimitrie Loghin.
Artistul reușește, cu eleganță, să se eschiveze de la moda culturală a acelor vremuri, și
anume - realismul socialist. Dincolo de subiectul abordat, evident cu țărani sau
muncitori, el este preocupat în principal de structuri compoziționale solide, de stările
tensionale ale personajelor, de atmosfera generală, sugerată prin culoare. Tocmai în
aceste lucrări este evidentă filiera estetică care îl leagă de Maestrul său - Ștefan
Dimitrescu.
În portret, artistul manifestă o mare grijă pentru expresie dar și pentru trăirile
psihologice ale personajului pictat. Folosește culoarea în planuri mari sugerând aproape
sculptural volumele.
A pictat numeroase nature statice și flori, dezvăluind, astfel, o veritabilă gingășie.
În sculptură, Dimitrie Loghin a lucrat în manieră realistă, folosind lemnul, ghipsul
și teracota ca materiale de lucru. Portretele și basoreliefurile sale redau cu fidelitate
trăsăturile esențiale ale modelului.
Donația făcută de fiica artistului, dna Viorelia Braicu, Bibliotecii Județene „I.G.
Sbiera” este, dincolo de valoarea culturală și spirituală, un act firesc de readucere în
atenție a operei unui mare artist bucovinean, un act împotriva uitării. Colecția, prin
selecția de lucrări ce acoperă toate capitolele, este o sinteză a creației lui Dimitrie
Loghin. Dăruirea de sine plasticianului, concretizată într-o operă de mii de lucrări, este
astfel convertită într-un dar de o mare importanță pentru cultura suceveană de azi.
 Iulian Asimionesei,
cu ocazia deschiderii expoziției permanente Dimitrie Loghin din cadrul bibliotecii
județene „I.G. Sbiera ”, Suceava