Facultatea de Istorie

Introducere în Muzeologie

Tema: Muzeul Unirii

Student : Pospai Robert-Iulian
Anul II, Grupa H213

1
 Muzeul Unirii, Iași
O prezentare

În vederea îndeplinirii cerinței de a vizita un muzeu și de a scrie o mică

prezentare despre acesta, am vizitat muzeul Unirii din orașul Iași, muzeu care face
parte din Complexul Muzeal Național ,,Moldova” din Iași. Pentru a oferi o justificare
cât mai sinceră în alegerea acestui edificiu, voi spune că acesta era cel mai apropiat
muzeu de locul în care trăiesc. Amplasat pe Strada Lăpușneanu, într-o locație, în
opinia mea, chiar foarte circulată. Între Piața Unirii și zona Bibliotecii Centrale acesta
poate reprezenta una dintre zonele vechi ale orașului. Pe site-ul muzeului, sau mai
bine spus al muzeelor anexate Palatului Culturii, www.palatulculturii.ro/muzeul-
unirii, putem citi un scurt istoric al clădirii respective. Fără a intra în prea multe detalii
voi spune că acest edificiu a fost construit în secolul XIX și a fost folosit drept
reședintă pentru domnul Alexandru Ioan-Cuza timp de patru ani, urmând să mai fie
folosit în Primul Război Mondial de către Regele Ferdinand, muzeul propriu-zis își
începe activitatea în 1937 sub denumirea de muzeul Palatul Cuza-Vodă, iar de la 24
ianuarie 1959 cu denumirea de Muzeul Unirii.
Clădirea în sine aparține stilului neoclasic și pentru a cita site-ul
muzeului ,,clădirea muzeului constituie ea însăși primul și cel mai important exponat
de muzeu, chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atracție’’,
lucru pe care nu îl neg, pot să atestez că edificiul este într-adevăr foarte plăcut
ochiului. Venind dinspre Piața Unirii primul lucru care a ieșit în cale este clădirea
frumos sculptată și întreținută de-a lungul anilor, nu doar asta dar ajungând cât mai
aproape observ o frumoasă grădină lângă muzeu amenajată cu câteva bănci și drumuri
pietruite, prima impresie a fost că vedem un loc în care pe durata verii ai putea să te
relaxezi câteva minute după ce vizitezi muzeul, un lucru pe care l-am apreciat inițial
însă aveam să descoper altceva la final. Intrând pe porțile muzeului și în spațiul ce
îngrădește muzeul sunt întâmpinat de un gardian și ceea ce presupun a fi unul dintre
custozi, dânsa mă privește și mă întreabă ,,Doriți să vizitați?”, răspund afirmativ,
după care sunt direcționat către intrare și după către casa de bilele, respectiva femeie
ne urmărește, inițial credeam că doar dânsa era pe tură, dar intrând în incinta muzeului
sunt întâmpinat de un hol foarte frumos decorat având pe partea dreaptă casa de bilete

2
într-un spațiu închis, femeia ce mă urmărise își continuă drumul către o cameră
alăturată în care nu ne era permis să vizităm, după ce achiziționez biletele la preț de
student, sunt direcționat să încep vizita.

Doamna de la casa de bilete ne îndreaptă către ceea ce cred că era o expoziție

temporară despre îmbrăcămintea și diverse obiecte ale corpurilor diplomatice de la
Alexandru Ioan Cuza până la cele din timpul Regelui Carol al II-lea, mai târziu
realizez că această mini-expoziție este făcută de facultatea unde studiez. Intru în sala
respectivă și primul lucru pe care îl observ este o sală destul de spațioasă, în care erau
amplasate în jur de doisprezece vitrine poate mai mult, cam câte trei pe fiecare perete
al camerei.

3
 Aceste vitrine dintr-un lemn de culoare neagră, cu geamuri de sticlă păstrau sub
lumina unor becuri de culoare albă diverse artefacte, toate fiind înscripționate cu niște
date informative despre ceea ce reprezintă, de asemenea observ un costum de epocă
prins într-o vitrină fie din plastic sau sticlă, probabil pentru a-l conserva mai bine sau
pentru a împiedica vizitatorii să îl atingă, un alt detaliu care mi-a făcut pe plac a fost
faptul că în fața caloriferelor albe și moderne erau amplaste niște tablițe de lemn,
frumos decorate și care mențineau aerul vechi al clădirii.

În acest timp din camera alăturată se auzea o voce, o doamnă vorbea la telefon și
patrula într-o cameră îngustă în care erau amplaste niște panouri cu informații despre
expoziție. Dacă în camera anterioară luminozitatea era perfectă, în aceasta era foarte
slabă, nu mă împiedica să citesc dar era curios faptul că aici ar încerca să
economisească la curent, panourile povesteau de-a lungul timpului despre diversele
protocoale ale curților regale din epoca modernă, întrebarea mea fiind, oare nu era
mai bine să încerce să umple camera anterioară decât să le amplaseze într-un astfel de

4
colț uitat de lume? Revenind la staff-ul muzeului când intru în această cameră dânsa
încă își continua conversația și fără să zică nimic întinde mâna spre a îi fi oferită ceva,
inițial confuz la dorința dânsei, realizez că avea nevoie de bilete, i le ofer le citește
după ni le returnează întorcându-se la convorbirea dar probabil fie își nota ceva într-
un registru, sau ne trecuse pe noi drept vizitatori la expoziție.

O dată ce termin de citit în grabă panourile, în timp ce doamna vorbea destul de

tare la telefon fără să părăsească încăperea poate spre a mă lăsa să citesc în liniște, mă
întorceam către holul de unde mi-am început călătoria, fiind instruit încă de la început
mă deplasez spre stânga dinspre intrare către expoziția principală a muzeului ce se
afla la etaj, trece pe lângă un spațiu pentru depozitarea îmbrăcămintei și pe lângă ceea
ce presupun să fi fost rămășițele unui magazin de suveniruri.

De aici în fața mea erau un set de scări foarte frumos decorate la capătul cărora
se afla statuia lui Alexandru Ioan Cuza, urcând scările mă uitam în spate și observam
un vitraliu cu stema Principatelor Române, în vărf ajung într-o sală și mai mare de

5
unde începeam circuitul muzeului, două doamne în dreapta noastră mă îndeamnă să
ne încep traseul intrând în cameră observ mobilierul de epocă amplasat așa cum
consideră dânșii că ar fi trebuit să arate clădirea.

De aici încep să observ două lucruri: primul fiind, bilețele descriptive de mai jos
dispar, nu ni se mai oferă informații cu privire la exponate, pe câteva tablouri am
observat niște numere, atunci ne-am dat seama că acest muzeu se baza pe un ghidaj
audio, nouă nu ni s-a spus despre acest lucru și abia acum realizam, astfel ne-am dat
seama că pentru grupuri mici sau pentru familie ar fi fost cam dificil să descopere
ceva nou aici, pe site am observat și faptul că un ghidaj organizat ar fi costat 30 de lei

6
și că s-ar face la doar minim 10 persoane, iar turul audio prin căști costa 10 lei. Un al
doilea lucru pe care l-am observat este faptul că muzeul era gol, eu îl vizitasem cam în
jur de ora 14 într-o sâmbătă, mă așteptam să mai întâlnim pe cineva înăuntru însă
nimic, în schimb la Palatul Culturii observam cum erau destul de mulți turiști în zonă.

Continuând traseul vizitez camerele frumos aranjate și mobilate, curățenia în

muzeu era impecabilă nu aș avea nimic de spus în legătură cu asta, iar amplasarea
obiectelor era cât se poate de logică și a fost plăcut să observ cam cum ar fi arătat o
locuință a unui om de stat în acea perioadă, trecând prin diversele camere precum
dormitoarele, sala de evenimente, zona unde erau serviți oaspeții și locul în care se
relaxau cu jocurile de cărți sau de biliard, însă pe tot parcursul traseului eram iar
urmăriți de data aceasta în liniște dar constant, așa încât cu fiecare cameră pe care o
vizitam din urma noastră o doamnă ce lectura o carte se așeza precum un gardian în
pragul încăperirilor din urma noastră, într-un fel să spun sincer m-am simțit puțin
grăbit în a continua vizita. Într-una din camere reușesc să observ un aparat ce măsura
temperatura însă nu reușim să citim ce era înscripționat, însă sper să ne credeți nu era

7
cu siguranță o temperatură constantă în toate încăperile. O dată ce parcurgem tot
circuitul ne luăm rămas bun de la muzeu și de staff ieșim pe ușă și dintr-o curiozitate
ne îndreptăm spre spațiul grădinii pe care îl observasem de afară. Ajunși față în față
cu realitatea, iluzia unui părculeț frumos și aranjat piere în fața unei grădinițe uitată de
lume și neîngrijită.

8
 În final nu pot să spun că am vizitat un muzeu neîngrijit și urât, tot ceea ce a fost
expus era foarte plăcut ochiului , iar din punctul meu de vedere întrunește majoritatea
cerințelor unui muzeu, cu excepția acestei interacțiuni, nu am fost informați despre un
tur audio și nici întreg staff-ul nu a fost ceea ce ne așteptam, apreciem că am fost
lăsați să vizităm, doar că speram să aflăm mai multe.