Noane FM BT

Dumitru Noane
____________________________________________________
Geneza unui muzeu

Analiza şi dezvoltarea Colecţiei „Muzeul Francmasoneriei”
DUMITRU NOANE
GENEZA UNUI MUZEU
ANALIZA ŞI DEZVOLTAREA COLECŢIEI

„MUZEUL FRANCMASONERIEI”
Editura CONVEX
Oradea, 2021
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Dumtru Noane
Geneza unui muzeu. Analiza şi dezvoltarea Colecţiei

„Muzeul Francmasoneriei”/ Dumitru Noane – Oradea:
Editura CONVEX, 2021
Anexe fotografice
Bibliografie
ISBN
Tipar:
METROPOLIS
Oradea, str. Nicolae Jiga nr. 31
Tel.: 0729 845 160, 0788 845 160
Tel./ Fax: 0259 472 640
e-mail: metropolis@rdsor.ro
Dumitru Noane
Introducere
Actuala lucrare s-a născut în anul 2018, iniţial ca un proiect pe care l-

am primit ca sarcină de serviciu în proaspăta mea postură de muzeograf. Am
spus de la bun început că nu va fi un lucru uşor, întrucât despre istoria
francmasoneriei nu se învaţă, cel puţin în România, la nici o facultate de
istorie. Şi scrisul istoric pe acest subiect a debutat destul de timid, abia prin
2007, cu un volum de studii de 192 de pagini. A început ceva mai intens în
schimb, pe la diverse edituri, publicarea de lucrări despre francmasonerie
traduse din limbi de circulaţie internaţională.
Demersul a continuat apoi ca lucrare de finalizare a cursului prin care
deveneam muzeograf cu patalama, dar într-un moment în care activitatea mea
în acest domeniu devenise cel puţin incertă. În timpul redactării ei am căutat
în permanenţă să mă consult cu specialişti din domeniul muzeologiei, lectorii
de la cursul urmat şi nu numai, dar şi cu o serie de cunoscători ai fenomenului
masonic românesc. În acest fel am avut ocazia să mă corectez la timp, atât
profesional cât şi ca înţelegere a domeniului. Am avut norocul de a cunoaşte
persoane bine cunoscătoare ale masoneriei şi înzestrate cu multă înţelegere şi
bunăvoinţă faţă de problemele cu care mă confruntam în acest proiect.
La început, bulversat de acest domeniu vast şi necunoscut, eram în
derută completă cu privire la ceea ce ar fi mai important de prezentat într-un
muzeu dedicat acestui subiect şi, mai ales, la ceea ce e permis a fi prezentat.
Într-adevăr, tema este una foarte sensibilă şi dificilă. Se aşterneau următoarele
dileme înaintea mea: – Care ar fi balanţa între istorie obiectivă şi prozelitism? sau –
Care ar fi balanţa între conţinutul memorial şi contemporaneitate? şi – Ce anume ar
interesa publicul?
Aşa că, pentru a prinde încetul cu încetul un strop de curaj, am căutat
mai întâi să mă edific asupra proiectului de restaurare şi repunere în valoare a
clădirii fostei Loji masonice „Regele Ladislau” din Oradea şi în special asupra
spaţiului căruia i se atribuise strict funcţiunea muzeală. Acolo am trăit un alt
şoc! Spaţiul prevăzut în proiect era foarte redus pentru a putea găzdui o
expoziţie, darmite pentru a fi numit muzeu. Lucrul acesta mi l-au confirmat
toţi cei cu care m-am consultat asupra proiectului acestui muzeu. Invariabil mi
s-a spus: „Dincolo de proiect, aveţi o problemă majoră – spaţiul expoziţional
insuficient!!!”. Deci, spaţiul expoziţional era absolut insuficient pentru oricare
5
Geneza unui muzeu. Analiza şi dezvoltarea Colecţiei „Muzeul Francmasoneriei”
dintre cele patru largi teme de expoziţii permanente identificate de mine ca
fiind posibile, şi anume:
a) Cel mai puţin posibil de realizat părea a fi o istorie a masoneriei din
România sau chiar din Transilvania şi Banat, chiar dacă micul muzeu orădean
era singurul dedicat oficial temei francmasoneriei, din următoarele motive
esenţiale: lipsa spaţiului expoziţional şi lipsa patrimoniului.
b) Mai rămânea în discuţie o istorie a lojilor masonice din Oradea sau,
mai degrabă, a personalităţilor din Oradea care au fost masoni, temă
expoziţională care se potrivea cel mai bine atât cu istoria clădirii, care se
restaura acum, cât şi cu specificul local.
Am încercat să fac o serie de propuneri de alocare a unor spaţii
suplimentare, propuneri pe care le-am surprins şi în această lucrare, dar mi s-a
spus că nu mai este posibil acest lucru, întrucât proiectul trebuia finalizat aşa
cum este. Situaţia viitorului muzeu devenea şi mai complicată datorită
faptului că, după câte am înţeles încă de pe atunci, jumătate din clădire urma a
fi folosită ca sală de întruniri pentru activităţile curente specifice lojilor
masonice existente astăzi în Oradea.
Atunci mi-am spus: „Fie ce-o fi, trebuie să merg mai departe!. Dar de
unde să încep? Mai întâi la ce să mă raportez?”. Şi aşa s-a născut prima
întrebare: „Viitorul muzeu al masoneriei la care masonerie se raportează?
Oradea? Transilvania? Europa Centrală?”. Îmi era dificil să dau răspunsul,
mai ales că iniţial nu ştiam nici de la cine să cer sfaturi. În România mai sunt
doar două centre importante în ceea ce priveşte viaţa cultural-ştiinţifică a
masoneriei româneşti, la Bucureşti şi Iaşi. Oradea, dacă ar acţiona inteligent, ar
putea deveni al treilea centru, mai ales că ar dispune şi de primul muzeu
dedicat exclusiv francmasoneriei.
Legat de prezentarea în timp istoric a instituţiei, cred că muzeul ar
trebui să se raporteze la toate trei fenomenele, ţinând cont şi de evoluţia
politico-istorică a masoneriei din secolele XVIII-XIX, când se nasc şi fiinţează
loji masonice şi în Oradea. Asta cu atât mai mult cu cât, pornind de la
masoneria franceză – şi de la diferenţierea sa semnificativă faţă de cea engleză,
prin implicarea ei şi în politică, începând cu Marea Revoluţie de la 1789 –
masoneria europeană s-a insinuat în percepţia autorităţilor din secolele XVIII-
XIX ca o mişcare revoluţionară, subversivă, dornică să strice rânduiala
existentă, fapt care a condus la o permanentă şi aprigă supraveghere a
activităţii acesteia. La Staat-Haus und Hofarchiv, din Viena, există un registru al
poliţiei care ţinea evidenţa tuturor masonilor din imperiu în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, iar cei mai mulţi dintre ei erau italieni.
Legat de Transilvania nu am găsit nici unul, probabil şi datorită
faptului că o evidenţă a acestora este posibil să se fi ţinut la Budapesta, mai
ales că mulţi membrii ai masoneriei erau şi fruntaşi ai mişcării naţionale.
Masonii români din Transilvania au fost înscrişi de la început în lojile
săseşti/nemţeşti, mai puţin ungureşti, şi nu au existat loji efectiv româneşti. În
6
Dumitru Noane
plus, în perioada respectivă şi cei puţini, câţi vor fi fost, se mutaseră prin
Vechiul Regat, aşa că au mai rămas doar câţiva în Transilvania şi Banat, mai
puţin cunoscuţi şi aceştia. În Europa Centrală şi de Est şi în Balcani,
dezvoltarea accelerată a francmasoneriei a fost favorizată nu numai de
dezvoltarea burgheziei ci şi de fenomenul păstrării şi conservării existenţei
naţiunilor şi etniilor, a creării limbii şi culturii proprii, respectiv a cultivării
acestora.
Apoi a apărut al doilea semn de întrebare: „Cu ce drept intelectual mă
refer eu la masoneria din România? Când la Oradea masoneria se cam
termina în 1919, cel puţin instituţional, ori când masoneria din Oradea era
mai legată de cea din Ungaria decât cea din România, chiar şi după Primul
Război (mai ales atunci)?”. Ca muzeograf, eu voiam doar să prezint scurta
istorie a lojilor locale, aşa cum a fost ea, fără interpretări şi aluzii tendenţioase.
Au existat, au construit acea clădire, şi era normal, obligatoriu chiar, să fie
prezente şi ele în expoziţie. Muzeul va face apel, referire (nu am termenul
potrivit) la masoneria europeană şi mondială, ca fenomen istoric şi ca
structură organizaţională, fiind ancorat în primul rând în prezent şi viitor. Va
fi de fapt un centru cultural cu spaţiu expoziţional, bibliotecă şi sală de
proiecţii şi conferinţe. Aşa speram eu, deşi, pe surse, mi se dădea de înţeles să
nu-mi fac prea multe iluzii. Ba mai mult, pe măsură ce timpul trecea, mi se
solicita tot mai clar, mai făţiş, să furnizez doar nişte texte şi sugestii de obiecte
pentru ilustrarea expoziţiei şi atât, că oricum nu voi avea de fapt nici un
cuvânt de spus în tot acest demers.
Dintr-un prim dialog cu un fost coleg de breaslă s-a născut o nouă
problemă: „Există ceva piese tridimensionale specifice în patrimoniul
muzeal? Eu nu ţin minte să fi existat ceva la M.Ţ.C. Crezi că poţi face rost?”.
În paginile acestei lucrări am încercat să dau măcar parţial un răspuns la
această problemă de bază, esenţială pentru crearea unui asemenea muzeu.
Succesul acestui proiect va depinde mult şi de implicarea membrilor
masoneriei cu preocupări în sensul conservării trecutului istoric al acesteia pe
meleagurile româneşti.
Dar, cea mai tare afirmaţie primită a fost: „Proiectul Muzeului
Francmasoneriei de la Oradea este o buna şansă pentru întreaga
francmasonerie din România, dar un larg acord privind funcţionalitatea sa va
fi o grea încercare”. Într-adevăr, din câte am reuşit să mă lămuresc, văzând şi
ce se întâmplă în prezent în cadrul masoneriei române, un asemenea acord ori
va fi o adevărată himeră, deci imposibil de realizat, ori va fi un succes cu
adevărat istoric. Cred însă că, pentru a avea succes, proiectul va trebui să
pornească de la oameni şi nu de la structuri, dar de la acei oameni care nu sunt
în forurile de conducere ale structurilor existente, oameni cărora chiar le pasă
de ce se întâmplă şi care doresc să existe un viitor al masoneriei din România.
Din câţi am cunoscut, am convingerea că asemenea oameni există şi ei sunt
dornici să existe şi acel viitor. Prin implicarea lor, şi mai ales prin depăşirea
7
barierelor structurilor organizaţionale, s-ar putea ajunge la acel „larg acord”,
dar cu condiţia ca la Oradea să funcţioneze un adevărat centru cultural-
ştiinţific al masoneriei române. Deja proiecte se nasc şi se aşteaptă
funcţionarea acelui centru pentru a fi puse în practică. Dacă va fi aşa sau nu,
vom vedea în anii viitori!
Dumitru Noane
8
Dumitru Noane
1
Organizarea Muzeului Oraşului Oradea-Complex Cultural
1.1. Amplasarea nucleului central al complexului

Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural este amplasat în incinta
Cetăţii Oradea. Cetatea este localizată în România, judeţul Bihor, municipiul
Oradea, în partea răsăriteană a zonei centrale a oraşului, fiind parte integrantă
a Ansamblului Urban I - Centrul Istoric Oradea. Terenul se află în proprietatea
Municipiului Oradea, înscris în C.F. Nr. 5587, delimitând parcelele cu nr.
cadastrale 6328-6358. Adresa de corespondenţă actuală este Piaţa Emanoil
Gojdu nr. 39-41, c.p. 410 069, municipiul Oradea, judeţul Bihor.
Cetatea Oradea este cea mai mare fortăreaţă de factură renascentistă
târzie din centrul şi estul Europei construită în stilul italian bastionar nou,
păstrată în bună stare, şi singura din România. Evoluţia istorică a Cetăţii
Oradea a fost permanent conectată la evoluţia politică a spaţiului european, a
fost un centru activ pe harta culturală, politică şi militară a Europei, fiind
numeroase momentele în care cetatea orădeană a avut conexiune cu istoria
altor ţări europene. Mai mult, din 1580 ea a intrat în conştiinţa europeană cu
steagul ei roşu-albastru şi cu stema sa înfăţişând arhanghelul şi leul,
compoziţie din care s-a născut stema actuală a Oradiei.
Cetatea Oradea este întemeiată în ultimul sfert al secolului XI.
Fortăreaţa actuală este cea de a treia şi forma i se datorează unor etape
constructive, din diverse perioade istorice, după cum urmează:
o 1569-1598 – zidul de incintă, în stilul bastionar italian nou;
o 1618- 1648 – castelul cetăţii şi o serie de clădiri, azi dispărute;
o 1775-1777 – conturarea aspectului actual al cetăţii, refăcut/reparat
între 1883-1887.
Cetatea Oradea constituie un complex istorico-arhitectonic compus
din:
o Contraescarpa cetăţii – zidul ce mărgineşte spre exterior şanţul de
apărare al cetăţii;
o Şanţul de apărare – dispus în jurul zidului de fortificaţie, cu cele
două căi de acces în cetate: Poarta de Vest (existentă în toate trei
fazele) şi Poarta de Est (create în secolul XVIII);
o Zidul de fortificaţie – masiv, de formă pentagonală, cu cinci
bastioane de tip pană;
9
o Construcţiile conexe zidului de fortificaţie – şase corpuri de clădire:
F, J, L, M, O, R;
o Construcţiile din incinta cetăţii – şase corpuri de clădire: G, H, I, K,
N, P;
o Castelul cetăţii – dispus central, de formă pentagonală, cu cinci
corpuri (A, B, C, D, E) şi biserica barocă.
Stadiul constructiv, actualmente vizibil, ne prezintă un ansamblu
arhitectonic impresionat, rezultat prin îmbinarea armonioasă a două stiluri:
o cel al Renaşterii târzii, de factură italiană, evidenţiat mai ales prin
zidul de incintă, realizat în secolul XVI în stilul bastionar nou, cel
mai avansat din punctul de vedere al tehnicii şi tacticii războaielor şi,
mai ales, al asediilor desfăşurate de acum cu arme de foc (tunuri,
archebuze etc.);
o cel Baroc, evidenşiat în incinta cetăţii prin reparaţiile şi amenajările
realizate în perioada de dominaţie habsburgică, dar mai ales prin
construcţiile ridicate de către austrieci în secolul XVIII, în cursul
celor trei mari campanii edilitare pe care le-au desfăşurat în cetate.
Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit nucleul
polarizator al aşezărilor din spaţiul orădean, prin concentrarea în jurul său a
funcţiilor politice, militare, administrative, juridice şi religioase.
1.2. Înfiinţarea şi organizarea muzeului orădean

În perioada 2010-2015, în Cetatea Oradea s-au derulat şi s-au finalizat
două contracte de investiţii cu o finanţare europeană de circa 20 milioane €,
denumite generic POR I şi POR II, astfel:
o POR I – finanţare derulată prin Programul Operaţional Regional
2007-2013, Axa prioritară 5: – Dezvoltarea durabilă a turismului
regional şi local, Domeniul de intervenţie 5.1; – Restaurarea şi
valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea şi
modernizarea infrastructurilor conexe, pentru lucrarea
,,Revitalizarea Cetăţii Oradea în vederea introducerii în circuitul
turistic-european - Cetatea Oradea, Complex cultural turistic” –
Etapa I, care cuprindea reabilitarea corpurilor de clădire A, G, H, I,
K, L, M şi P din incinta cetăţii;
o POR II – finanţare derulată prin Programul Operaţional Regional
2007-2013, Axa prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor
– poli urbani de creştere, Domeniul major de intervenţie 1.1 – Planuri
integrate de dezvoltare urbană, subdomeniul b - Poli de Dezvoltare
Urbană, pentru lucrarea ,,Reabilitarea şi refuncţionalizarea corpurilor B,
C, D şi E din Cetatea Oradea în vederea demarării celei de a II-a etape de
reabilitare şi refuncţionalizare şi introducerii în circuitul turistic a Cetăţii
Oradea - Cetatea Oradea - Centru Multicultural şi Multiconfesional
European’’, care cuprinde reabilitarea corpurilor B, C, D şi E, precum
10
Dumitru Noane
şi lucrări tehnico-edilitare, asigurare utilităţi, parcări, refacere pod,
lucrări de drumuri.
În cele două proiecte de reabilitare, refuncţionalizare, repunere în
valoare a cetăţii, ca obiectiv central a fost stabilită înfiinţarea unui muzeu care,
în prima etapă a existenţei sale, a purtat denumirea de Muzeul Cetăţii şi
Oraşului Oradea, devenit operaţional din anul 2016.
Acesta a cuprins în structura sa latura de vest (corpul A) şi cea de sud-
vest (corpul B) ale Palatului Princiar, partea centrală a fostei brutării a cetăţii
(corpul H), corpul P şi subsolul din partea vestică a fostei cazărmi a ofiţerilor
(corpul K). În acest spaţiu erau stabilite a se amenaja secţiile: Istoria Cetăţii
Oradea (A, et. 1), Istoria oraşului Oradea (A, et. 2), Cultură şi civilizaţie
orădeană (B, et. 1), Muzeul Multiconfesional (B, et. 2), Muzeul Pâinii (H
central), Represiune şi rezistenţă anticomunistă (K subsol), Lapidarium (P).
La secţiile din incinta Cetăţii Oradea se adaugă mai târziu: Muzeul
Istoriei Evreilor, situat în Sinagoga Ortodoxă Aachvas Rein, de pe strada
Primăriei nr. 25; Muzeul Art Noveau, situat în Casa Darvas-La Roche, de pe
strada Iosif Vulcan nr. 11; Muzeul Francmasoneriei, situat în sediul Lojii
Regele Ladislau, de pe str. Armatei Române nr. 4, ultimele două realizate tot
prin proiecte cu finanţare europeană.
Pe data de 30.01.2018, s-a obţinut Avizul Prealabil al Comisiei
Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor pentru înfiinţarea muzeului cu noua
titulatură de „Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural”1. Muzeul Oraşului
Oradea-Complex Cultural este o instituţie publică de cultură, de interes local,
care funcţionează în subordinea Consiliului Local al Municipiului Oradea2,
începând cu 1 martie 2018. Acreditarea instituţiei muzeale s-a obţinut în
şedinţa Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor din 29 octombrie 2019
(pct. 99)3 şi devine oficială prin O.M.C. nr. 3126 din 13 noiembrie 2019.
1 https://muzeulmoo.ro/ wp-content/uploads/ 2019/03/ Aviz-prealabil-Muzeul-
orasului-Oradea-Complex-Cultural.pdf, accesat la data de 21.04.2021. Vezi şi

http://www.cultura.ro/comisia-nationala-muzeelor-si-colectiilor, Ordinea de zi a şedinţei
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor - 30 ianuarie 2018
2 HCLMO nr. 157 din 26.02.2018, completată cu HCLMO nr. 319 din 27.03.2018, pe
www.oradea.ro/hotarari-ale-consiliului-local/
3 http://www.cultura.ro/ comisia-nationala-muzeelor-si-colectiilor, Rezoluţiile
şedinţei Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor - 29 octombrie 2019. O.M.C. nr. 3126 din 13
noiembrie 2019 în Monitorul Oficial nr. 950/27 noiembrie 2019
11
12
Dumitru Noane
2
Proiectul amenajării fostului sediu
al lojii francmasonice de la Oradea
Scopul proiectului
Proiectul are ca scop restaurarea, conservarea şi integrarea în circuitul
cultural orădean şi naţional a unei clădiri emblematice pentru perioada de
început a secolului XX, când oraşul Oradea a cunoscut una din cele mai
spectaculoase dezvoltări economice şi sociale din istoria sa.
Prin transformarea acestei clădiri în muzeu şi introducerea acesteia în
circuitul cultural şi turistic se creează un nou centru de atracţie, care va putea
polariza interesul publicului prin unicitatea lui, valoarea sa arhitecturală şi,
bineînţeles, cea istorică.
Motivaţia proiectului
Înfiinţarea Muzeului Francmasoneriei, în clădirea fostei Loji Masonice
„Regele Ladislau”, este demersul administraţiei publice locale orădene,
întreprins în vederea revalorizării unei clădiri vechi de 119 ani, edificiu cu o
valoare arhitectonică deosebită, având la bază un concept unicat în arhitectura
orădeană. Revalorizarea clădirii este favorizată de poziţia sa, fiind plasată la
începutul unei căi rutiere istorice, foarte importantă şi foarte frecventată, a
oraşului. Clădirea va fi adusă la forma ei iniţială şi va fi amenajată ca spaţiu
muzeal deschis publicului, ce va fi integrat în circuitul cultural-turistic al
municipiului Oradea.
Obiectivul proiectului
Intervenţia – asupra clădirii principale, monument istoric, urmăreşte
restaurarea, conservarea edificiului şi amenajarea acestuia ca spaţiu muzeal –
primul muzeu exclusiv al francmasoneriei din ţară!
Intervenţia – asupra construcţiilor anexe urmăreşte reabilitarea
acestora în vederea utilizării lor ca spaţiu de deservire a clădirii principale şi a
funcţiunii muzeale a acesteia.
Locaţia – Amplasamentul clădirii fostei Loji Masonice „Regele Ladislau”
este situat în zona centrală a municipiului Oradea, pe str. Armatei Române nr.
4, în perimetrul zonei construite protejate Zona centrală ZCP01. Clădirea este
monument istoric, cu codul BH-II-B-21129.
13
Scurt istoric
Loja Masonică „Regele Ladislau” a fost înfiinţată la data de 31 octombrie
1876 şi s-a aflat în subordinea Marii Loje a Ioaniţilor de la Budapesta. În anul
1901, cu ajutorul Marii Loje de la Budapesta, s-a realizat proiectul pentru
sediul lojii orădene de către arhitecţii Bálint Zoltán şi Jámbor Lajos, membrii ai
Loji Masonice de la Budapesta.
Loja masonică orădeană s-a mutat în noul sediu în data de 6 decembrie
1902, dar deschiderea festivă a acestuia a avut loc la 2 februarie 1902. În 1912,
din Loja Masonică „Regele Ladislau” s-a desprins un grup care a format o nouă
loje, Loja „Bihar”, care a folosit însă acelaşi sediu.
Lojile masonice au funcţionat în clădire până în anul 1919, când au fost
desfiinţate datorită regimului bolşevic instaurat de Kun Bela în Ungaria. În
1929, Loja „Regele Ladislau” şi Loja „Bihar” şi-au reluat activitatea până în 1937,
când s-au autodizolvat, dar nu au mai funcţionat în vechea clădire.
Etapele proiectului
Implementarea proiectului presupune, într-o primă etapă, restaurarea
clădirii principale pentru funcţiunea iniţială, în care sunt propuse intervenţii
pentru realocarea spaţiilor conform spiritului iniţial de edificare a
aşezământului.
Clădirea are o planimetrie dreptunghiulară tripartită. În urma
lucrărilor de recompartimentare şi refuncţionalizare, propuse în vederea
revenirii construcţiei monument la forma ei iniţială, dispoziţia planimetrică a
spaţiilor interioare va fi alocată pentru cele două funcţiuni principale, şi
anume:
o traveea stângă şi 2/3 din traveea centrală pentru funcţiunea iniţială a
clădirii, în care elementul central îl va reprezenta Sala destinată
ceremoniilor; alături de aceasta se vor regăsi celelalte spaţii specifice
unui sediu de Lojă - Sala paşilor pierduţi, Cabinetul de reflecţie,
precum şi unele spaţii administrative necesare bunei funcţionări;
o din holul principal, situat la intrarea vestică în traveea centrală, se va
asigura accesul în traveea dreaptă, destinată spaţiului expoziţional al
Muzeului Francmasoneriei; în acest context, spaţiul expoziţional
creat în traveea dreaptă ar trebui modulat prin intermediul unor
separatoare mobile, pentru a putea asigura condiţiile necesare
organizării şi amenajării unor module expoziţionale cu o tematică
bine precizată şi, mai ales, bine ţintită către publicul vizitator.
În ceea ce priveşte construcţiile secundare C2 şi C3, anexe ale clădirii
principale, opţiunea luată în calcul este aceea de păstrare, reabilitare şi
integrare a lor în funcţiunea muzeală. Astfel, lucrările de intervenţii
arhitecturale, propuse la cele două anexe, presupun lucrări de
recompartimentare şi refuncţionalizare prin care dispoziţia planimetrică a
spaţiilor acestora să răspundă nevoilor:
14
Dumitru Noane
o funcţionale ale obiectivului muzeal - prin asigurarea de spaţii
corespunzătoare pentru componenta de bibliotecă a muzeului,
având spaţii pentru depozitul de carte şi sala de lectură;
o administrative ale obiectivului muzeal - prin asigurarea de spaţii
corespunzătoare pentru pază (birou supraveghere), birouri
(muzeografi, bibliotecar), depozitare şi grupuri sanitare.
Lucrările de restaurare a clădirii fostei loji masonice au început la finele
lunii aprilie 2018 şi s-au finalizat în cursul lunii februarie 20214.
4Vezi https://www.digi24.ro/ magazin/timp-liber/cultura/ incep- lucrarile- la -

muzeul- francmasoneriei- din- oradea- 9159 59 din 20.042018 şi
https://www.ebihoreanul.ro/stiri/cladirea-care-va- gazdui-muzeul- francmasoneriei- din-
oradea- a- fost- reabilitata-cand-va-fi-deschis-muzeul-161929.html din 21.02.2021- accesate în
21.04.2021
15
16
Dumitru Noane
3
Ideea realizării unui muzeu al francmasoneriei la Oradea
Ideea realizării unui muzeu al francmasoneriei a apărut din necesitatea

de a restaura şi repune în valoare o clădire care a avut, de la proiectarea ei,
destinaţia de sediu al unei loji masonice, Loja „Regele Ladislau”, instituţie ce a
avut un rol activ în viaţa politică, socială şi culturală orădeană de la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Astfel, scopul reabilitării clădirii
a fost amenajarea unui muzeu al francmasoneriei, dat fiind că, din start,
imobilul a fost construit cu destinaţia de sediu pentru Loja Masonică „Regele
Ladislau”, fiind astfel compartimentat şi decorat conform nevoilor şi
ceremonialelor masonice.
Clădirea exista şi aspectul ei specific – chiar modificat în timp şi
degradat prin neutilizarea ei de câţiva ani buni – era încă evident pentru
cunoscători. Faptul că după 1990 a început să se vorbească deschis despre
masonerie, în general despre rolul jucat în istoria naţională şi cu precădere în
evenimentele semnificative din secolele XVIII-XX, cele care au condus la
naşterea României moderne, a României Mari, iar în particular, faptul că
exista clădirea loji orădene, încă întreagă, nu aveau cum să ducă spre un alt
demers ori spre o altă finalitate decât aceea de recuperare a istoriei masoneriei
locale şi nu numai.
De aceea, singura funcţiune adecvată care i s-ar fi putut acorda, pentru
a fi pusă cu adevărat în valoare în cadrul unei restaurări, era aceea de obiectiv
cultural, având ca pilon principal un muzeu cu o tematică în concordanţă cu
istoria clădirii, cu funcţiunea căreia i-a fost menită iniţial.
De altfel, acest lucru a fost impus şi de cerinţele programului de
finanţare, proiectul inclus în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-
2020, Axa prioritară 5 - Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia
şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural.
Forma în care a fost pregătit şi depus pentru finanţare acest proiect
însă, coroborată şi cu informaţiile „pe surse” care au început să circule prin
târg pe măsură ce se apropia finalizarea lucrărilor de restaurare-repunere în
valoare a imobilului, au produs rumoare cu privire la posibila utilizare a ideii
de muzeu doar cu scopul a asigura succesul proiectului şi, pe această cale, de
obţinere a finanţării.
17
Situaţia viitorului muzeu devenea şi mai complicată datorită faptului
că, după cum a fost conceput proiectul, jumătate din clădire urma să fie
folosită ca sală de întruniri pentru activităţile curente ale lojilor masonice
orădene în funcţiune la ora actuală.
De aici s-a născut o situaţie ambiguă, care va da naştere la conflicte şi
discuţii în viitor, astfel:
o clădirea va fi administrată de o instituţie publică, dar fără a avea
control asupra unei jumătăţi din ea?
o se vor isca probleme de acces, cheltuieli curente de întreţinere şi
pază etc.;
o se vor naşte dispute asupra conţinutului spaţiului expoziţional – cine
va avea ultimul cuvânt?
Probabil, ar fi trebuit: – să i se găsească măcar parţial o viitoare
funcţiune publică de expoziţie şi – să fie pusă în subordinea unei instituţii
publice, ca să poată fi finanţată restaurarea clădirii. E posibil însă ca alţii, care
şi-au dorit acest spaţiu, să fi „tras sforile” ca să obţină în acest scop fondurile
pentru restaurarea acestei clădiri istorice, înainte multor altor clădiri din
Oradea. Desigur, nu există nici o informaţie clară în acest sens, dar... s-a
dezvoltat o prea mare rumoare în jurul subiectului ăstuia încât să nu fie vreun
sâmbure de adevăr la mijloc.
Dacă şi spaţiul expoziţional era în administrarea unei loji masonice, era
mai simplu – fiindcă membrii acesteia ar fi făcut acolo ceea ce voiau, pe
răspunderea lor privată!!! Însă, ca instituţie publică, ce-i de făcut, pornind de
la zero? Opţiunile care au fost prezentate conducerii muzeului, cu solicitările
aferente de plată a unor consultanţi, a unor achiziţii etc., cred că depăşeau
competenţele şi chiar posibilităţile de decizie ale conduceri de atunci (iulie
2020). Dar ar fi fost dificil pentru oricine să opteze.
Sperăm să vedem ce se va întâmpla acum, după recenta decizie de
unificare a tuturor muzeelor din Oradea, însă, fiind realizată deja restaurarea
cu finanţare europeană, în următorii cinci ani de la terminarea lucrărilor avem
o serie de restricţii ce trebuiesc respectate obligatoriu. Ar trebui să existe – ca
şi în ţările occidentale – posibilitatea ca după 2-3 ani, reevaluând întreaga
situaţie, să se solicite o serie de modificări pentru revitalizarea sau
eficientizarea proiectului.
Dintre numeroasele ipoteze de lucru abordate în elaborarea proiectului
de expoziţie, fiecare cu argumentele sale pro şi contra, părerea mea subiectivă,
de profan care nu ştia prea multe nici despre contextul în care trebuia lucrat,
nici despre istoria francmasoneriei, dincolo de noţiunile de cultură generală,
este aceea că ar trebui realizată o expoziţie permanentă, chiar minimală în
prima etapă, dată fiind absenţa patrimoniului fizic, întreprindere ce se poate
realiza cu forţe proprii. Ar fi mai realist şi mai fezabil decât a conta pe
împrumuturi de expoziţii temporare, însoţite de toate costurile aferente.
18
Dumitru Noane
Mai degrabă o expoziţie multimedia şi multilingvă (română, maghiară,
engleză) şi nu una cu panouri statice ilustrând copii de documente şi
fotografii, ci incluzând: clipuri documentare video pe tablete, slide show (pe
laptop plus proiector) fotografii cu oameni, locuri, opere de artă, arhitectură,
literatură legate de masonerie, din Oradea şi din lume.
Ar rămâne în prim plan o istorie a lojilor masonice din Oradea sau, mai
degrabă, a personalităţilor din Oradea care au fost masoni, temă expoziţională
care se potriveşte cel mai bine atât cu istoria clădirii care se restaurează acum
cât şi cu specificul local. O organizaţie este reprezentativă prin membrii ei şi
atunci aş insista pe:
o membrii remarcabili, pe caracterul memorial şi nu neapărat pe
istoria administrativă a lojilor orădene;
o un scriitor sau compozitor cunoscut, un doctor sau savant luminat,
care sunt mai valoroşi pentru comunitate decât oricine ar fi fost la un
moment dat conducător de lojă;
o imagini largi cu personalităţi orădene, cu activitatea lor şi cu
menţiunea apartenenţei la masonerie;
o ideile masoneriei, din perioada ei de glorie, şi pe oamenii remarcabili
care au făcut parte din această organizaţie, contribuţia lor la
modernitate, la schimbări sociale, politice, opere caritabile şi
umaniste, cultură.
Mesajul pentru vizitatorii contemporani ar trebui să fie ceva de genul
„mai mult pentru binele societăţii decât pentru binele propriu”.
3.1. Iniţiative similare existente în România

Cea mai cunoscută iniţiativă este Muzeul Memorial „Nicolae
Bălcescu” din frumosul conac în stil brâncovenesc, cu influenţe gotice şi
renascentiste din satul Valea Bălcească, comuna Nicolae Bălcescu, jud. Vâlcea,
realizat încă de pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu de către Horia
Nestorescu-Bălceşti. Colecţiile Memorialului „Nicolae Bălcescu" numără peste
15.000 de bunuri culturale şi de patrimoniu. Expoziţia memorială cuprinde
cărţi şi documente vechi, studii, scrisori şi manuscrise, în special din perioada
petrecută de Nicolae Bălcescu în Franţa.
Dovada legăturilor cu masoneria reprezintă şi cel mai de preţ tezaur
din Conacul Bălceştilor – câteva sute de obiecte masonice, adunate din
România şi din străinătate, fapt care l-a determinat pe directorul acestuia să
afirme cu mândrie: „Avem cea mai importantă, zicem noi, şi mai bogată colecţie de
obiecte memoriale masonice dintre toate muzeele din România. Colecţia noastră
masonică se constituie din corespondenţă, din insigne, din valori memoriale, dar avem
şi acel trunchi de piramidă, suntem singura instituţie din România, care se află pe
19
bancnota de un dolar”5. Aceasta nu ar fi fost posibilă, spun anumiţi istorici, fără
gruparea masonică Frăţia, creată de Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Ion Ghica
şi un al patrulea membru, necunoscut până în ziua de astăzi.
Din sutele de cărţi, documente, medalii, obiecte masonice, adunate ani
la rând, sunt unele piese legate de Bălcescu, dar nu numai, care au o istorie
aparte. Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” are cea mai bogată colecţie de
artefacte masonice din România, lucru datorat muncii şi pasiunii
realizatorului său pentru tot ce ţine de masonerie. Şi ce este cel mai important,
el rămâne, cel puţin deocamdată, singurul muzeu din ţară care – deşi este
dedicat unei personalităţi importante a istoriei românilor şi familiei sale – are
expusă şi o parte semnificativă a ceea ce a reprezentat masoneria în
Principatele Române.
Aşa că, cel de la Oradea va fi primul muzeu din ţară dedicat exclusiv
francmasoneriei!
Casa muzeu Bilca, datată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a
fost donată în anul 2000 Muzeului Etnografic al Bucovinei (azi Muzeul
Bucovinei) de către scriitorii George Muntean şi Adela Popescu. George
Muntean (1932-2004), membru a numeroase organizaţii culturale, om politic, a
fost şi un important membru al loji masonice Bucovina6. Aici s-a întemeiat
prima secţiune masonică muzeală rurală din România contemporană, cu
credinţa că e poate reprezentativă pentru spaţii mult mai largi şi comunicante.
Iniţiatorii au gândit punctul muzeistic din Bucovina şi ca un elogiu adus
masonilor ţărani români în frunte cu Horea.
Numărul interesaţilor de istoria şi luminile creatoare ale bucovinenilor,
ce trebuie cercetate competent, este în înteţire, mai ales în zilele când au loc
ceremonii de deschidere a noului an masonic în loji, cu precădere în
merituoasa Lojă Bucovina, în a cărei rază de activitate se află şi respectivul
punct muzeistic şi de cercetare, de reiniţiere convingătoare.
Această iniţiativă este premersă de către fostele loji masonice rurale
româneşti din secolele XIX şi XX de la Cârlibaba, Mihăileni, Fântânele, Baia,
Herţa, Bozieni, Sadagura, Mamorniţa, Ostrov etc., ori de către secţiunea
masonică a Muzeului din Bălceşti, jud. Vâlcea, condus o perioadă de istoricul
Horia Nestorescu-Bălceşti. Noua alcătuire de la Casa Muzeu Bilca are înscrise
în structură elementele ce caracterizează un organism masonic, pulsând de
sugestia vieţii depline, cu înţelesuri şi legături multiple, regăsind şi
consolidând o veche dimensiune plasată în cadrul unor nebănuite credinţe şi
practici bucovinene.
5 Vezi https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/colectie-masonica-unica-
in-romania-309482 din 19.10. 2014, ora 18:37, accesat în 10.06.2020.
6 Vezi https://muzeulbucovinei.ro/casa-muzeu-bilca/, accesat în 10.06.2020; am
folosit şi un material primit prin grupul de facebook „Literatură masonică”,

https://www.facebook. com/groups/ 205887987526728
20
Dumitru Noane
3.2. Preliminariile realizării unui muzeu
La orice început de drum trebuie să stea o necesară şi obligatorie
chibzuială pentru a marca, din start, un lucru bine făcut. La fel şi în cazul
viitorului obiectiv cultural-turistic, Muzeul Francmasoneriei, se impune o
firească şi pertinentă analiză a demersului ce urmează a fi întreprins. Sunt o
serie de întrebări ce se iscă de la sine din primul moment al demarării acestui
proiect de muzeu. Un răspuns cât mai bine argumentat, formulat chiar la
început de drum, ar facilita direcţionarea corectă a întregului demers
eliminând o serie întreagă de posibile erori sau neconcordanţe şi ar asigura
obţinerea succesului. Mai concret, sunt întrebări legate de:
I. Tipul de muzeu ce se doreşte a se înfiinţa;
II. Cu cine poate fi organizat şi amenajat un asemenea muzeu;
III. Cui i se adresează un asemenea muzeu;
IV. IV. Modul de organizare şi amenajare a muzeului: spaţiul necesar,
etc.;
V. Cum poate fi organizat şi dotat un asemenea muzeu;
VI. Modalităţi de dezvoltare a activităţii muzeale;
VII. Modalităţi de valorificare a activităţii muzeale.
Vom încerca să răspundem mai întâi la primele patru întrebări,
celelalte probleme urmând a primi răspuns, pe rând, în capitolele următoare.
I. Tipul de muzeu ce se doreşte a se înfiinţa, şi anume:

1. Muzeul Francmasoneriei;
2. Muzeul de Istorie a Francmasoneriei
Aici se impune o delimitare precisă, dinainte stabilită, a ariei de prezentare, şi
anume:
a) muzeul de istorie a francmasoneriei;
b) muzeul de istorie a Francmasoneriei Române;
c) muzeul de istorie a Francmasoneriei transilvănene;
d) muzeul de istorie a Francmasoneriei orădene.
1. Muzeul Francmasoneriei:
– denumirea sună foarte general dar, în acelaşi timp, acoperitor ca
domeniu de prezentare şi ca material de expunere, cu privire la: originea
Francmasoneriei, naşterea Francmasoneriei moderne, evoluţie, rituri şi iniţieri,
grade de perfecţie, doctrine, simboluri, ţinute, însemne şi accesorii etc.;
– având în vedere că acest Muzeu este şi probabil va fi o perioadă, greu
de definit ca durată, singurul de acest tip din ţară, o astfel de abordare ar fi
mai mult decât binevenită pentru publicul larg, neavizat, care în general
manifestă o stare de frică/de temere faţă de ceea ce nu cunoaşte;
– astfel, misiunea lui principală ar fi să răspundă la întrebarea: „Ce este
Francmasoneria?”;
– prin folosirea mijloacelor clasice – panouri cu fotografii şi
reproduceri de lucrări şi documente; vitrine cu reproduceri de obiecte
21
masonice; manechine cu ţinutele specifice diverselor rituri, ordine şi grade – în
combinaţie cu cele moderne – proiecţii video, monitoare TV, mijloace audio,
prezentatori virtuali – se poate crea o expoziţie densă într-un spaţiu mic;
– ţinând cont însă de faptul că Francmasoneria este o societate discretă,
trebuie bine verificat, înainte de toate, ce anume şi în ce manieră este permis a
se expune/prezenta publicului larg pentru a cunoaşte tradiţia Ordinului
Francmasonic.
2. Muzeul de Istorie a Francmasoneriei:
– Aici se impune o delimitare precisă, dinainte stabilită, a ariei de
prezentare, şi anume:
a) muzeul de istorie a francmasoneriei:
– o prezentare aplecată asupra istoriei francmasoneriei: istoria sa
generală, perioadele mai deosebite, evenimente şi momente cu impact major
asupra evoluţiei sale, aspecte ale evoluţiei regionale sau naţionale
semnificative etc.;
– se poate prezenta şi combinat cu modelul general de la pc.1, fiindcă
prin aceasta s-ar realiza şi o fixare în timp istoric a momentului apariţiei
fiecărui rit masonic, a impactului acestuia asupra evoluţiei viitoare a
francmasoneriei;
– se poate obţine astfel o prezentare evolutivă, mai bine ancorată în
concret, prin fixarea reperelor cronologice ale contextului istoric în care a
evoluat Francmasoneria.
– misiunea lui principală, în acest caz, ar fi să răspundă la întrebările:
o „Cum şi când a apărut Francmasoneria?”
o „Cum a evoluat Francmasoneria până în zilele noastre?”
b) muzeul de istorie a Francmasoneriei Române:
– se restrânge mult aria de prezentare, fixându-se asupra evoluţiei
istorice din spaţiul ţărilor române, cu specificul din acest spaţiu, cu
particularităţile pe care le-a avut aici;
– astfel, se vor pune în evidenţă momentele importante din istoria
masoneriei de aici, influenţele externe asupra lojilor române, legăturile
cultivate cu alte loji din lume, implicarea mişcării masonice în momentele
cheie ale istoriei moderne a ţărilor române, rolul masoneriei în crearea statului
român modern etc.
– având în vedere reperele istorice naţionale pe care le-am aniversat în
această perioadă – 420 de ani de la Prima Unire a Ţărilor române, 170 de ani
de la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, Centenarul Marii Uniri, 100
de ani de la Conferinţa de Pace care recunoaşte România Mare – sau în
viitorul imediat (100 de ani de la încoronarea, la Alba Iulia, a monarhilor
României Mari), un astfel de muzeu ar fi chiar foarte potrivit.
– misiunea lui principală, în acest caz, ar fi să răspundă la întrebările:
o „Ce rol a jucat Francmasoneria în făurirea statului român modern?”
o „Ce influenţă a avut Francmasoneria în modernizarea sa?”
22
Dumitru Noane
c) muzeul de istorie a Francmasoneriei transilvănene:
– datorită faptului că proiectul se derulează în această perioadă
marcată de aniversarea Centenarului făuririi statului naţional unitar român,
centenar care ar trebui, de fapt, să se încheie în anul 2022, cu marcarea a 100
de ani de la încoronarea, la Alba Iulia, a monarhilor României Mari, respectiv,
a faptului că la realizarea acestui ideal măreţ al naţiunii române şi-au adus
contribuţia şi o serie de fruntaşi ai mişcării naţionale care au fost şi membrii
marcanţi ai Masoneriei române, ar fi deosebit de utilă şi de mare impact în
conştiinţa românilor, mai ales din această parte a ţării, realizarea unei expoziţii
cu tema Rolul masoneriei în mişcarea naţională a românilor din
Transilvania;
– s-ar putea adăuga, de asemenea, pentru o prezentare corectă şi
completă a evoluţiei şi a specificului francmasoneriei din acest spaţiu, datele
despre lojile maghiare şi germane care au existat şi activat în Transilvania din
secolul XVIII încoace;
– ar putea fi însă considerată ca o restrângere exagerată a domeniului
de prezentare pentru că, de la momentul Mihai Viteazul încoace, legăturile
între cele trei părţi ale corpului politico-naţional român sunt atât de strânse
încât nu se mai poate vorbi de evoluţia uneia fără a se ţine cont de ce se
întâmplă în celelalte.
d) muzeul de istorie a Francmasoneriei orădene:
– la prima vedere, domeniul de prezentare ar fi putea să pară exagerat
de mic, deoarece în Oradea se ştia că au funcţionat doar două loji masonice şi
pentru o destul de scurtă perioadă de timp – Loja „Regele Ladislau”, 51 de ani
(1876-1919 şi 1929-1937), Loja Bihar, 15 ani (1912-1919 şi 1929-1937) – astfel s-
ar putea considera că, în viaţa cotidiană şi evoluţia istorică şi socio-economică
a comunităţii orădene, impactul activităţii celor două loji a fost destul de
minor, cu rezultate notabile mai ales în domeniile filantropiei şi asistenţei
sociale;
– legat de existenţa şi activitatea acestor două loji, din informaţiile
avute până în prezent, s-ar putea găsi în spaţiul muzeal transilvan doar o
piesă înregistrată la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, de unde e puţin
probabil că se va putea transfera şi, oricum, ar fi mult prea puţin pentru a
amenaja o întreagă expoziţie; de asemenea, aceste loji au aparţinut, inclusiv în
perioada interbelică de Mare Lojă Unită de la Budapesta, astfel că arhiva lor ar
putea fi găsită şi consultată doar acolo; eventual copiată dacă se acceptă acest
lucru;
– în acelaşi timp însă, ar putea exista un număr deloc neglijabil de
persoane care ar deţine obiecte care ar avea legătură cu cele două loji orădene;
acestea ar trebui identificate şi convinse să le ofere noului muzeu ca donaţie
sau spre cumpărare; pentru ca acest demers să aibă într-adevăr succes, noua
instituţie muzeală trebuie să răspundă menirii sale şi fie transparentă şi
deschisă tuturor celor interesaţi;
23
– tot din informaţiile avute până în prezent, un grup de membri au
redeschis, la ora actuală, Loja „Regele Ladislau” în Oradea, cu intenţia de a-i
continua activitatea; de asemenea, ar mai exista şi alte loji ungureşti, active în
spaţiul orădean pe vechile tradiţii şi legături de recunoaştere; toate acestea ar
putea avea, mai devreme sau mai târziu, pretenţia justificată de a avea un
cuvânt de spus legat de un muzeu în forma aceasta;
– pe de altă parte, ţinând cont şi de faptul că imobilul viitorului muzeu
este legat de existenţa şi funcţionarea, între 1902-1919, a celor două loji
orădene, este necesar şi obligatoriu a se realiza şi amenaja şi o expoziţie despre
acestea, în care să se includă tot ce este mai semnificativ din istoria lor;
– trebuie să ţinem cont însă, că în perioada interbelică în Oradea au
mai existat, se pare pentru o scurtă durată de timp, una sau două loji
româneşti, din care au făcut parte o serie de personalităţi ale intelectualităţii
române, doar că în perioada comunistă, arhiva lojilor a fost transferată la
Bucureşti, la sediul central al Arhivelor Naţionale;
– de asemenea, tot în perioada interbelică a funcţionat la Oradea o lojă
evreiască B’nai B’rith, cu numele Jezirah, în cursul anilor ’20 ai secolului trecut,
despre care este foarte probabil să nu aflăm nimic vreodată sau oricum prea
puţin; sperăm însă că suficient ca să putem să o menţionăm măcar în cadrul
expoziţiei.
II. Cu cine poate fi organizat şi amenajat un asemenea muzeu

– cel mai bine şi cel mai uşor, un muzeu al Francmasoneriei poate fi
organizat şi amenajat de către cineva care cunoaşte fenomenul masonic,
înţelege ce înseamnă, care îi sunt particularităţile, ce poate fi prezentat/expus
şi cum, respectiv cum poate fi organizat şi dezvoltat un asemenea aşezământ;
– au şi existat asemenea iniţiative din partea unor membrii ai
masoneriei române dar, nefiind calificaţi în domeniul muzeal, nu au ştiut
probabil cum să finalizeze un asemenea demers;
– se poate organiza şi amenaja un asemenea muzeu şi cu cineva care
ajunge să cunoască temeinic fenomenul masonic în ansamblul său, dar asta
presupune un timp mai îndelungat de studiu – atent ghidat de cineva iniţiat –
de acumulare sistematizată şi de pregătire prealabilă în domeniu;
– doar faptul că viitorul muzeograf de la acest muzeu este absolvent de
istorie şi are deja în spate o activitate de cercetare şi muzeistică apreciabilă, se
poate să nu fie de ajuns, datorită specificităţii acestui domeniu, specificitate pe
care doar cineva iniţiat poate să i-o desluşească;
– un muzeograf oarecare, însărcinat cu misiunea organizării şi
amenajării unui muzeu al francmasoneriei, fără un ghidaj competent se va
pierde în vastitatea subiectului, în multitudinea de aspecte ale fenomenului
masonic în ansamblul său, neştiind ce să aleagă şi cum să distingă ce este
relevant şi ce nu, ce este voie şi ce nu, cum să prezinte diferitele aspecte ca să
fie conforme preceptelor şi regulilor acestuia;
24
Dumitru Noane
– însă, amenajarea unui muzeu este o chestiune muzeologică şi nu
una ce ţine doar de specificul tematicii muzeale; tematica şi selecţia chiar a
pieselor pot fi realizate cu ajutorul unor specialişti în domeniul respectiv sau
cu o cercetare prealabilă desfăşurată de specialişti din domenii conexe, care să
fie circumscrise activităţii muzeologice, dar nu invers;
– un muzeu se organizează după regulile muzeologiei şi nu altfel,
expunerile şi cercetările de altă natură nu fac obiectul muzeologiei; astfel
menţionăm, încă o dată, că „persoanele din interiorul masoneriei” nu au neapărat
calificarea pentru astfel de operaţiuni;
– cel mai bine însă, un asemenea muzeu poate fi organizat şi amenajat
cel mai bine de către cineva care ajunge să cunoască fenomenul masonic, care,
prin iniţiere, pe măsură ce cercetează acest domeniu, stăpâneşte ce înseamnă,
care îi sunt particularităţile, ce poate fi prezentat şi cum, respectiv, fiind
calificat, cum poate fi organizat şi dezvoltat un asemenea aşezământ;
– totodată, la amenajarea expoziţiilor este ESENŢIAL să lucreze un
conservator; nu „cunoscătorii” unui domeniu ştiu cum se organizează un
muzeu, ci muzeografii. Un vechi specialist de muzeu, care a văzut asemenea
instituţii pe patru continente, ne recomanda ca din eventuala echipă care se va
ocupa de acest muzeu, să fie inclus neapărat şi un conservator sau restaurator;
conform definiţiilor UNESCO şi ICOM, în orice muzeu funcţia de conservare
este prima, urmată de cercetare, comunicare şi educaţie; astfel, contribuţia
acestora este esenţială, de la expunere, prezervare, la depozitare – chiar ţi la
organizarea bibliotecii, mai ales a părţii de depozitare, pe lângă bibliotecar –
precum şi în multe alte situaţii muzeologice;
– din fericire, există în domeniul muzeal şi specialişti7 care sunt
interesaţi şi de Istoria francmasoneriei şi fac cercetări, chiar dacă ocazionale;
de exemplu un coleg de breaslă, de profesie expert restaurator, cu 46 de ani
experienţă în domeniul patrimoniului cultural care cunoaşte colecţiile
masonice din ţara noastră şi încearcă să identific alte obiecte din muzeele
noastre, şi nu numai; printre altele, a descoperit şi restaurat Colanul de Gr. 33
al lui Octavian Goga.
III. Cui i se adresează un asemenea muzeu:

– la o abordare superficială am fi tentaţi să spunem că un asemenea
muzeu ar trebui să se adreseze, în primul rând, celor familiarizaţi cu
fenomenul masonic, chiar iniţiaţi în domeniu, adică să fie un muzeu în care cei
care fac parte din această formă de asociere să-şi expună, conform regulilor
interne, propriul patrimoniu şi să-şi deruleze cercetările specifice; acela însă ar
fi, mai degrabă, un spaţiu de învăţare, de iniţiere, deci nu ar mai fi un muzeu
7 De ex., dl. Dan Octavian Paul, fost conservator-restaurator expert la Muzeul Naţional
Brukenthal din Sibiu, fost şef al Laboratorului de Restaurare Zonală la Muzeul Naţional al
Banatului
25
efectiv, ori peste tot în lume muzeele masonice sunt deschise publicului larg,
curios sa vadă şi să înţeleagă;
– asta ar depinde şi de câte loji funcţionează în prezent în Oradea şi de
modul cum se înţeleg acestea să-şi rânduiască accesul în acest obiectiv, ţinând
cont că se va redeschide şi Templul, aşa cum a fost iniţial;
– dar acela ar fi un doar muzeu intern, pentru că ar îndeplini doar
parţial funcţiile specifice unei instituţii muzeale, accentul punându-se pe
cunoaşterea şi cercetarea fenomenului masonic de către cei iniţiaţi, deci ar
răspunde în special funcţiilor de cercetare şi cunoaştere şi aproape deloc celei
de educare şi delectare a publicului vizitator; ori, orice muzeu nu poate fi
deschis decât pentru publicul larg, altfel nu ar mai fi muzeu în adevăratul sens
al acestui tip de instituţie;
– ar putea fi deschis şi publicului larg, dar asta ar însemna că muzeul
respectiv ar fi, în primul rând, un instrument de propagandă – în care este
prezentată o imagine manipulată strict în sensul dorit de către mişcarea
masonică pentru a orienta publicul profan într-o direcţie dorită şi urmărită de
la bun început – nu un spaţiu muzeal în sensul definiţiei sale;
– însă un muzeu – potrivit definiţiei sale, misiunii asumate şi funcţiilor
pe care le îndeplineşte – se adresează obligatoriu publicului larg; de aceea,
prin definiţie, muzeul e deschis publicului, altfel nu este muzeu; muzeul se
adresează obligatoriu publicului larg potrivit funcţiei sale de punere în
valoare a patrimoniului deţinut în scopul cunoaşterii, educării şi delectării
acestuia;
– am putea lua decizia de a crea un muzeu doar pentru publicul
profan, însă din experienţa de până acum referitoare la publicul de muzeu,
ştim că acesta nu este un lucru uşor pentru că în rândurile acestui public şi
legat de acest domeniu, pot fi evidenţiate patru categorii principale:
1) cei care nu au o poziţie vizavi de masonerie sau cei care nu au
informaţii despre ea;
2) cei dornici de cunoaştere, care simpatizează masoneria şi o acceptă
ca fiind un lucru pozitiv pentru societate, ca un element ce a contribuit la
modernizarea societăţii;
3) cei care sunt clar împotriva masonerie şi acceptă doar acele
informaţii care le confirmă faptul că masoneria este un lucru nociv pentru
societate, chiar că este o mişcare satanică;
4) cei care nu sunt împotrivă dar au o reţinere, care în subconştient
manifestă o frică care se manifestă, în general, faţă de tot ce este învăluit într-o
aură de mister, ce este necunoscut.
– consideraţiunile deja făcute le menţionăm ca subcategorii particulare
ale publicului muzeal, iar clasificarea în aceste patru categorii se bazează pe
26
Dumitru Noane
experienţa privind publicul vizitator şi atitudinea sa, publicată de specialişti8
în muzeologie din întreaga lume; acest lucru se observă şi din parcurgerea
site-urilor ce prezintă şi pun în dezbatere subiecte masonice;
– în acest caz, cui ne adresăm?
– cel mai simplu celor din primele două categorii, cărora trebuie să le
furnizăm informaţii clare şi corecte despre evoluţia masoneriei şi despre rolul
jucat de acesta în evoluţia societăţii, în derularea marilor evenimente care au
marcat destinul multor ţări în momente decisive (ex. SUA, România), despre
personalităţi cu rol determinant în acele momente decisive etc.; fiind neutri
sau deja deschişi spre acest domeniu şi prezentarea va fi mai facilă;
– cel mai dificil celor din a treia categorie, pentru că acestora indiferent
ce le prezinţi, ei vor reacţiona prin „Las’ că ştim noi!”; e drept că există din
abundenţă şi o întreagă bibliografie scrisă în sens negativ, antimasonic –
inclusiv de foşti membri – pe care aceştia o preferă indiferent de ce altceva le-
ai oferi în contraargumentare; nu trebuie însă respinşi din start pentru că ei nu
cunosc decât partea ce e pe gustul lor şi atunci, cu atât mai mult, prezentarea
şi a celeilalte părţi ar putea să le provoace treptat un exerciţiu de gândire, de
analiză, ceea ce nu-i puţin lucru;
– celor din a patra categorie trebuie să li se furnizeze informaţiile care
să-i familiarizeze cu domeniul şi, astfel, să le alunge frica de necunoscut; va fi
categoria care va oferi cel mai bun stimulent pentru munca într-un astfel de
muzeu; totodată, din rândul ei s-ar putea crea cea mai bună audienţă, publicul
cel mai activ şi fidel pentru activităţile desfăşurate în muzeu.
IV. Modul de organizare şi amenajare a muzeului:

– Pentru a valorifica, într-o cât mai eficientă şi de impact manieră,
spaţiul expoziţional creat, respectiv pentru a răspunde unei palete cât mai
largi de aşteptări şi doleanţe ale publicului vizitator, local şi/sau străin,
analizând întregul context istoric şi geografic, respectiv cel legat de gradul de
percepţie asupra unui fenomen sau domeniu, în funcţie de nivelul de educaţie
şi cunoştinţe specifice, considerăm că va trebui să ţinem cont de mai mulţi
factori etnici, istorici, culturali şi socio-psihologici, şi anume:
1. clădirea a fost realizată de către şi cu destinaţia iniţială de sediu al
unei loji masonice;
2. membrii respectivei loji erau evrei, ca origine etnică, dar maghiari
prin educaţie şi cultură;
3. masoneria a jucat un rol activ în secolele XVIII–XIX în modernizarea
statelor şi societăţii;
8 Vezi Alexandra Zbuchea, Marketingul în slujba patrimoniului cultural, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008; André Desvallées, François Mairesse (coord.), Key Concepts of
Museology, Editura Armand Colin, Paris, 2010
27
4. exponenţii mişcărilor naţionale şi sociale care au destrămat
structurile sociale şi politice medievale şi le-au înlocuit cu cele ale epocii
moderne, au fost membri ai lojilor masonice existente atunci;
5. publicul larg, mai puţin informat şi avizat în domeniu, aflat şi sub
influenţa diverselor teorii ale conspiraţiei, are, în general, o percepţie
nefavorabilă asupra masoneriei şi rolului ei9;
6. mentalitatea umană manifestă predominant o tendinţă de
respingere, deoarece omul de rând are, în general, o stare de frică/de temere
faţă de ceea ce nu cunoaşte10.
Întreg acest context, analizat mai sus, ne duce la concluzia că muzeul
acesta va trebui să se adreseze:
– şi celor avizaţi, iniţiaţi în domeniu, pentru că ei vor fi şi cei mai activi
colaboratori în activitate;
– şi publicului profan, în egală măsură, cu toate categoriile evidenţiate,
pentru că acesta ne va da adevărata valoare a rolului cultural şi educativ al
muzeului în societate;
– astfel, cele două părţi se pot întâlni pe un subiect comun de interes,
pot interacţiona şi, mai ales, pot ajunge la o potenţială colaborare pe acţiuni şi
proiecte pentru o stare mai bună a societăţii, în general; acest nivel ar
transforma muzeul într-un nucleu coagulator, într-un factor de convergenţă al
energiilor creatoare, stadiu ce ar confirma pe deplin că şi-a atins scopul,
misiunea culturală şi educativă;
– o problemă majoră pentru organizarea şi amenajarea muzeului o
constituie spaţiul destul de redus alocat pentru funcţiunea muzeală, şi anume
traveea dreaptă din clădirea principală – un spaţiu dreptunghiular (6,55 m x
16,426 m) în suprafaţă de 107,59 mp – care este insuficient pentru crearea unor
expoziţii sugestive şi la cât ar fi necesar pentru o ilustrare semnificativă a
mişcării masonice; dar nici nu s-a dorit reanalizarea proiectului pentru a se
suplimenta spaţiul muzeal;
– concret în cazul muzeului orădean, având în vedere spaţiul mic pe
care îl are la dispoziţie, prima şi cea mai importantă îndrumare se referă la ce
anume se doreşte şi, mai ales, poate să fie prezentat în acest spaţiu limitat;
– în lipsa unei îndrumări, singura opţiune rămasă a fost cea a unei
soluţii de bun simţ, concretizată prin propunerea amenajării unei expoziţii
privind lojile orădene – cărora li se datorează însăşi imobilul realizat la
începutul secolului trecut – respectiv a unei expoziţii de prezentare generală a
masoneriei, un subiect prea puţin cunoscut publicului larg;
9 Pierre-André Taguieff, Iluminaţii. Esoterim, teoria complotului, extremism, Editura RAO,

2008, 508 p., un studiu excelent pe acest subiect; vezi şi Marc Ulieriu, Descoperă Teoria
Conspirației. Preambul: Adevarul este undeva acolo!, postat în 04.01.2009, pe
https://www.descopera.ro/ teoria-conspiratiei/4114979, accesat în 22 aprilie 2020
10 Umberto Eco, Cum ne construim duşmanul, colecţia PLURAL, Ed. Polirom, Iaşi, 2011,
pp. 9-29
28
Dumitru Noane
– problema este că e prea puţin şi că sunt atâtea alte subiecte care
merită din plin organizarea unei expoziţii prin care să fie prezentate
publicului larg, dar nu au unde şi nici nu vor avea dacă nu se găseşte, mai
exact nu se doreşte găsirea unei soluţii;
– problema ar putea fi rezolvată doar dacă se depăşesc limitele
prezentului proiect fie printr-o re-repartizare funcţională a spaţiului existent,
fie prin adăugiri constructive la clădirile anexă, mai ales că acelea au fost
reabilitate pe fonduri locale;
– de exemplu, printr-o etajare şi a corpului C2 s-ar crea un aspect unitar
clădirilor anexă din curte, respectiv o identitate estetică net superioară, fără să
mai vorbim de câştigul spaţial;
– pentru a putea acoperi vastitatea domeniului şi a asigura
posibilitatea prezentării a cât mai multor aspecte privind masoneria în
ansamblul ei, ne-am gândit că s-ar putea aborda una din cele două variante de
lucru identificate, şi anume:
A. Varianta Spaţiu Expoziţional:

– adică – din imposibilitatea organizării simultane a unei expoziţii
permanente şi a unora temporare – utilizarea ca un spaţiu gazdă în care, într-o
anumită periodicitate, să se aducă, organizeze şi amenajeze:
o expoziţii realizate în ţară de alte instituţii similare, care au cunoscut
un real succes la acel moment al realizării lor, dacă ar mai fi posibilă
reconstituirea acestora;
o expoziţii realizate în ţară/străinătate într-o gamă cât mai
diversificată, dar înscrisă în acest domeniu;
o expoziţii în colaborare/parteneriat naţional/internaţional pe teme ce
se înscriu în domeniu.
– dar, în acest caz, vorbim de o instituţie permanentă şi nu de un
spaţiu expoziţional-gazdă, însă soluţia s-ar justifica prin imposibilitatea
organizării simultane a unei expoziţii permanente şi a unora temporare, din
lipsa spaţiului necesar;
– varianta aceasta a fost sugerată de spaţiul limitat şi lipsa
patrimoniului muzeal, ca şi de faptul că, inclusiv sediul central al instituţiei
muzeale orădene a fost utilizat, de fapt/în realitate, mai mult ca spaţiu
expoziţional, dovadă că majoritatea expoziţiilor găzduite erau aduse din ţară,
expoziţiile permanente fiind realizate într-o foarte mică proporţie.
B. Varianta spaţiu muzeal:

– adică utilizarea ca spaţiu expoziţional de bază, cu expoziţii
permanente pe profilul muzeului, astfel, se va asigura, conform normelor
legale, funcţiunea muzeală a acestui obiectiv cultural-turistic;
– raportat strict la suprafaţa spaţiului expoziţional şi la posibilităţile
foarte reduse de modulare a sa, putem lua în considerare doar o singură
29
variantă de organizare şi amenajare expoziţională, prin împărţirea sălii
expoziţionale în două module (1/3 cu 2/3), care vor asigura spaţiul necesar
pentru a se realiza următoarele expoziţii:
1. Expoziţia „Istoria lojilor masonice orădene” – care va prezenta
activitatea celor două loji care au funcţionat în această clădire, personalităţile
care le-au condus, respectiv, au activat în cadrul lor, cu rezultate deosebite
etc.;
2. Expoziţia „Istoria Francmasoneriei” – care va prezenta: istoria
francmasoneriei, perioade, evenimente mai deosebite, rituri şi iniţieri, grade
de perfecţie, doctrine, simboluri, ţinute, însemne şi accesorii etc.
V. Cum poate fi organizat şi dotat un asemenea muzeu

– Înfiinţarea Muzeului Francmasoneriei, în clădirea fostei Loji
Masonice „Regele Ladislau”, este demersul administraţiei publice locale
orădene întreprins în vederea revalorizării unei clădiri vechi de 119 ani,
clădire care are o valoare arhitectonică deosebită, având la bază un concept
unicat în arhitectura orădeană.
– Revalorizarea clădirii este favorizată de poziţia sa, fiind amplasată la
începutul unei artere istorice foarte importante şi frecventate a oraşului.
Cădirea va fi adusă la forma ei iniţială şi va fi amenajată ca un spaţiu muzeal
deschis publicului, ce va fi integrat în circuitul cultural-turistic al municipiului
Oradea.
– Proiectul are ca scop restaurarea, conservarea şi integrarea în
circuitul cultural orădean şi naţional a unei clădiri emblematice pentru
perioada de început a secolului XX, când oraşul Oradea a cunoscut una din
cele mai spectaculoase dezvoltări economice şi sociale din istoria sa.
– Prin transformarea acestei clădiri în muzeu şi introducerea acesteia în
circuitul cultural şi turistic se creează un nou centru de atracţie care va putea
polariza interesul publicului prin unicitatea lui, valoarea sa arhitecturală şi,
bineînţeles, cea istorică.
– După finalizarea proiectului de restaurare şi revitalizare a clădirii
fostei loji „Regele Ladislau” – ce este în perimetrul zonei construite protejate
Zona centrală ZCP01, clădire monument istoric cu codul BH-II-B-21129 –
aceasta urma a fi preluată de Muzeul Oraşului Oradea-Complex Cultural
pentru a organiza şi amenaja Muzeul Francmasoneriei. Prin modificarea
produsă în perioada aprilie-iunie a acestui an, va rămâne la Fundaţia de
Protejare a Monumentelor Istorice din Judeţul Bihor, care însă nu are în
statutul său şi obiectivul de a organiza şi gestiona muzee.
– Clădirea are o planimetrie dreptunghiulară tripartită. În urma
lucrărilor de recompartimentare şi refuncţionalizare propuse în vederea
revenirii construcţiei monument la forma ei iniţială, dispoziţia planimetrică a
spaţiilor interioare va fi alocată pentru cele două funcţiuni principale şi
anume:
30
Dumitru Noane
o traveea stângă şi 2/3 din traveea centrală pentru funcţiunea iniţială a
clădirii, în care elementul central îl va reprezenta Sala destinată
ceremoniilor; alături de aceasta se vor regăsi celelalte spaţii specifice
unui sediu de Lojă – Sala paşilor pierduţi, Cabinetul de reflecţie –
precum şi spaţiile administrative necesare bunei funcţionări;
o din holul principal, situat la intrarea vestică în traveea centrală, se va
asigura accesul în traveea dreaptă destinată spaţiului expoziţional al
Muzeului Francmasoneriei; conform sugestiilor proiectantului, în
cadrul acestui spaţiu, cu ajutorul unui mobilier minimal de expunere
(panouri în special), va fi amenajată o expoziţie despre istoria şi
specificul masoneriei.
– în acest sens, spaţiul expoziţional creat în traveea dreaptă ar trebui
modulat prin intermediul unor separatoare mobile, pentru a putea asigura
condiţiile necesare organizării şi amenajării unor module expoziţionale cu o
tematică bine precizată şi, mai ales, bine ţintită către publicul vizitator;
– în cea de a II-a etapă proiectul presupune amenajarea propriu-zisă a
funcţiunii muzeale cu:
– stabilirea tematicii sau tematicilor pentru componenta muzeală a
proiectului;
– constituirea patrimoniului necesar amenajării expoziţiei/modulelor
expoziţionale;
– realizarea mobilierului expoziţional şi a sistemului/sistemelor
multimedia necesare;
– dotarea cu aparatura de monitorizare a microclimatului şi asigurare a
parametrilor optimi;
– amenajarea propriu-zisă a expoziţiei/expoziţiilor din modulele
expoziţionale.
– în ce priveşte funcţiunea complementară de bibliotecă sunt necesare
următoarele activităţi:
– dotarea cu mobilier specific pentru depozitul de carte, respectiv sala
de lectură;
– dotarea cu aparatura de monitorizare a microclimatului şi asigurare a
parametrilor optimi;
– constituirea fondului de carte:- pe tematica de bază a acestui obiectiv
cultural-turistic;
– pe tematicile convergente domeniului de bază al obiectivului
– Stabilirea calendaristică a termenelor de realizare a etapelor sus
menţionate se va efectua în strânsă corelaţie cu termenele prevăzute în
Cererea de finanţare pentru implementarea proiectului; de asemenea, va
trebui să se ţină cont de condiţiile şi restricţiile prevăzute în Cererea de
finanţare;
31
– eventualele situaţii neconcordante vor trebui rezolvate fără a veni în
contradicţie cu acestea, ci în sensul îmbunătăţirii calitative a proiectului,
maximizării impactului şi eficientizării lui;
– soluţionarea va trebui realizată prin contribuţie proprie şi prin
găsirea unor modalităţi de creştere a calităţii proiectului, a valorii sale
culturale şi turistice, a impactului său la publicul vizitator.
3.3. Reperele realizării muzeului francmasoneriei la Oradea
1. Spaţiul alocat:
– în vederea îndeplinirii sarcinii de întocmire şi redactare a Planului
expoziţional pentru Muzeul Francmasoneriei, în primul rând am procedat la
analizarea spaţiului stabilit prin proiect pentru a îndeplini funcţiunea muzeală
a acestui obiectiv cultural-turistic;
– prin proiect este alocat un spaţiu dreptunghiular (6,55 m x 16,426 m),
în suprafaţă de 107,59 mp, cu destinaţia de Spaţiu expoziţional, în traveea din
dreapta a clădirii fostei loji masonice „Regele Ladislau”; spaţiul, după cum m-
am consultat şi cu alţi specialişti în domeniul muzeologiei, este foarte mic;
– în acest context, singura soluţie de valorificare eficientă şi cu impact
informaţional semnificativ atât pentru publicul vizitator străin, cât şi pentru
cel localnic, astfel încât Muzeul Francmasoneriei să fie un reper cultural
permanent activ, ar fi aceea de găsire a unei modalităţi de creare a încă unui
spaţiu adecvat organizării de expoziţii temporare;
– ar fi însă posibil, printr-o bine gândită îmbinare a mijloacelor clasice
– panouri cu fotografii şi reproduceri de lucrări şi documente; vitrine cu
reproduceri de obiecte masonice; manechine cu ţinute specifice diverselor
rituri, ordine şi grade – în combinaţie cu cele moderne – monitoare TV,
mijloace audio, proiecţii video de imagini sau filme, prezentatori virtuali – să
se poată crea o expoziţie densă într-un asemenea spaţiu mic;
– dar asta ar însemna crearea unei expoziţii permanente, unice, pe
specificul acestui obiectiv cultural-turistic, cu impact informaţional
semnificativ doar prin raportare la publicul vizitator străin, sau la cei nou
veniţi, recent stabiliţi în localitate; nu şi la cel localnic însă, care ar vizita
muzeul doar o dată, la deschidere, deoarece acesta nu ar mai reveni decât în
cazul organizării şi deschiderii unei/unor noi expoziţii sau, eventual, cu
prilejul vizitelor unor rude sau prieteni;
– acest lucru s-a văzut şi la deschiderea muzeului din cetatea orădeană
sau a noului sediu al Muzeului Ţării Crişurilor, respectiv din sondarea
opiniilor tinerei generaţii în special, care este atrasă tot timpul de ceva nou, de
ceva în care este implicată şi tehnica modernă;
– însă, cu siguranţă nu vor veni toţi localnicii la deschidere, măcar din
considerentul lipsei de spaţiu; de asemenea, în timp, vor apărea noi localnici;
32
Dumitru Noane
totodată, e puţin probabil ca vizitatorii locali să cuprindă toată informaţia într-
o singură vizită, de aceea e importantă prima impresie ca să le fie stârnită
curiozitatea şi, astfel, îndemnaţi să mai revină;
– după cum e mai puţin probabil să revină turiştii vizitatori decât să
revină localnicii vizitatori, e foarte important să se caute permanent soluţii
pentru animarea spaţiului existent; în nici un caz, nu se poate pleca de la
premisa că locuitorii oraşului vor vizita muzeul doar o dată ?!?
– interesul scăzut al publicului vizitator localnic ar putea fi
combătut/modificat doar prin organizarea şi deschiderea unor expoziţii
tematice temporare, dar cum pentru acestea nu există un spaţiu de
desfăşurare, soluţia ar putea fi:
a) utilizarea spaţiului expoziţional existent doar prin organizarea de
expoziţii temporare;
b) reorganizarea funcţiunilor existente:
– pentru a se crea încă un spaţiu de expunere – ex. în sala de lectură a
bibliotecii;
– pentru animarea spaţiului:
– s-ar putea organiza conferinţe, proiecţii, prelegeri, seri de lectură etc.,
nu doar expoziţii temporare;
– se pot înlocui periodic piesele din expoziţie, pe măsură ce avem noi
achiziţii şi pentru a le putea proteja mai bine, a evita riscurile generate
de supraexpunere.
– o variantă de soluţionare a acestei probleme, adică de găsire a unei
modalităţi de creare a unui spaţiu adecvat organizării de expoziţii temporare,
ar fi prin extinderea etajului şi peste construcţia C2 – corpul B, cu regim de
înălţime parter – construcţiile anexe C1 şi C2 fiind cuprinse în proiect ca
realizabile prin contribuţia proprie, adică prin finanţare de la bugetul local;
– în acest sens, am încercat – dar nu s-a acceptat pe motivul că este
tardivă propunerea şi că nu se poate modifica cererea de finanţare – să
propunem aprobarea unor modificări şi completări la soluţia prezentată în
DALI pentru a fi avute în vederea la realizarea Proiectului tehnic, astfel:
a) În clădirea C3 (P + E):
– La parter: – mutarea Biroului bibliotecarului de la etaj (din încăperea
2 E3), la parter (în încăperea 2 P13), cu acces prin Depozitul de Carte
(încăperea 2 P11) şi cu realizarea unei ferestre în perete către Holul 2 P1; astfel
bibliotecarul ar fi fost plasat în cadrul depozitului, de unde poate asigura,
mult mai bine, distribuirea lucrărilor solicitate la Sala de Lectură;
– La etaj: – prin desfacerea tuturor zidurilor de compartimentare
interioară s-ar putea crea un spaţiu deschis, cu o suprafaţă de circa 82 mp, care
ar putea fi utilizat cu destinaţia de spaţiu pentru expoziţii temporare;
– în acest fel, muzeul ar putea deveni un reper cultural permanent
activ, pentru că, în acest spaţiu nou creat, s-ar putea amenaja periodic
33
expoziţii legate de diverse aspecte din istoria francmasoneriei, de implicarea
acesteia în diverse evenimente din istoria societăţii omeneşti, în special cea
modernă şi contemporană, de rolul jucat de francmasonerie în declanşarea sau
derularea acelor evenimente;
b) În clădirea C2 ( P ):
– peste clădirea parter – rezultată, se pare, prin adosarea a două
clădiri, ridicate, probabil, în etape diferite – s-ar putea realiza un etaj, cu o
singură sală, în suprafaţă de circa 152 mp;
– astfel s-ar acorda acestor construcţii anexe un aspect estetic unitar,
mult mai plăcut vizual decât cel actual – de ansamblu rezultat prin adăugirea,
de-a lungul timpului, a unei serii de construcţii, de diferite forme şi care să
răspundă mai eficient unor necesităţi de moment;
– Sala rezultată, astfel, estimabilă la o capacitate de 100-120 de locuri,
ar putea avea o utilizare de Sală Multifuncţională, fiind pretabilă la diverse
activităţi, şi anume:
1. sală de proiecţie filme: documentare istorice, cu problematică de
actualitate; despre evenimente masonice etc.;
2. sală de conferinţe naţionale/internaţionale masonice sau istorice
legate de francmasonerie;
3. sală de expoziţii de artă ale unor artişti francmasoni din ţară sau din
străinătate.
– în cazul realizării acestor modificări, Sala de lectură s-ar putea muta
în locul Spaţiului Media din clădirea principală, care poate asigura 12 locuri
pentru doritorii de documentare în domeniu;
– Varianta ideală – dacă se dorea crearea, cu adevărat, a unui centru
cultural masonic la Oradea – ar fi fost aceea de a se achiziţiona una din
clădirile situate de o parte sau de alta a clădirii lojii masonice – adică la nr. 2
sau 6 – pentru a fi transformată aceea în spaţiu muzeal; în acel context, spaţiul
ar fi putut fi repartizat astfel:
1. Sala expoziţională din proiect – pentru expoziţia „Istoria lojilor
orădene” – ar fi cea mai potrivită locaţie, fiind în clădirea lojii masonice;
2. Sala creată prin etajarea clădirii C2 – ca Sală Multifuncţională (circa
152 mp) – pretabilă la activităţile mai sus menţionate;
3. Sala creată prin modificarea etajului clădirii C3 (circa 82 mp) – sală
de expoziţii temporare, sală de lectură şi de proiecţii;
4. Imobilul (de la nr. 2 sau 4) – Centru cultural masonic: – săli expoziţii
permanente – amenajarea celorlalte trei variante propuse la expoziţia
permanentă; – centru de cercetări francmasonice – simbolistică, ritualistică,
istorie.
– în cazul imobilului de la nr. 2 era vorba despre o clădire S+P+1 E,
aflată în stare de degradare datorită nefolosirii ei în ultimele două decenii, cu
un şantier început şi care părea, la un moment întrerupt sau chiar abandonat;
34
Dumitru Noane
între timp însă, şantierul s-a reluat şi se apropie de final imobilul având
destinaţia de locuinţă familială;
– acesta ar fi permis dezvoltarea unei game complete şi complexe de
activităţi specifice, care ar fi transformat muzeul orădean în cel mai important
obiectiv cutural-ştiinţific şi cultural-educativ al masoneriei române;
– având o asemenea anvergură spaţială, prin dezvoltarea unei game
complete şi complexe de activităţi şi, implicit prin crearea unui colectiv de
lucru dedicat şi dornic de rezultate, muzeul orădean ar fi devenit un centru
important pe plan internaţional, cunoscut şi căutat de întreaga mişcare
masonică;
– probabil ca, în funcţie de amploarea pe care o va lua activitatea
derulată sub egida acestui muzeu, pe viitor să se ia în calcul una sau ambele
soluţii prezentate mai sus;
– dacă nu este posibilă – cel puţin în primii cinci ani de la
implementarea proiectului – punerea în practică a nici uneia din soluţiile
menţionate, probabil că – fiind primul muzeu masonic român de nivel urban
şi dedicat exclusiv masoneriei – mişcarea masonică română va considera
oportună o implicarea substanţială a sa în buna derulare a activităţii acestuia
şi, atunci, ar mai putea exista posibilitatea extinderii prin achiziţionarea fie a
clădirii situate la nord de clădirea fostei loji, către intersecţia străzilor Armatei
Române–Sucevei–Avram Iancu, fie a cele de la sud de ea, aflată într-o stare
mult mai bună.
Centre de cercetări francmasonice există deja şi funcţionează cu succes
la Bucureşti şi Iaşi, astfel că Oradea ar putea intra prin asta în topul centrelor
masonice din România, mai ales că şi pe plan local există deja iniţiative de
acest gen din partea unor persoane care fac parte din masonerie.
De asemenea, faptul că la Oradea au apărut deja lucrări de istorie a
masoneriei sau de istorie locală care abordează şi prezenţa masoneriei în
societatea orădeană11, poate constitui deja o bază pentru justificarea creării şi
funcţionării unui asemenea centru pe lângă muzeu.
Pe de altă parte, există numeroşi specialişti din domeniul muzeal sau
din cel al cercetării cu preocupări legate de domeniul francmasoneriei – care
au şi avut deja o serie de demersuri pentru dezvoltarea unor forme de
desfăşurare la un nivel mai înalt a activităţii – care s-ar ralia foarte entuziaşti la
un centru ce ar funcţiona pe lângă acest muzeu şi care, prin autoritatea lor deja
confirmată prin lucrările realizate, ar da o valoare considerabilă centrului
masonic orădean.
11 Kormányos László, Viaţa cotidiană în Oradea. 1900-1940, Universitatea Babeş-Bolyai,
Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca, 2006, 365 p.; teză de doctorat în manuscris,
primită în format .pdf la 19 mai 2018
35
2. Variante de utilizare a spaţiului expoziţional:
A) Varianta Spaţiu expoziţional – destinat organizării de expoziţii
temporare:
– utilizarea spaţiului expoziţional doar prin organizarea de expoziţii
temporare ar fi:
– greu posibilă, datorită faptului că orice obiectiv muzeal trebuie să
aibă obligatoriu o expoziţie permanentă în concordanţă cu profilul şi
specificul său;
– costisitoare, pentru că fiecare schimbare a expoziţiei existente cu una
nouă ar presupune un efort financiar deloc de neglijat pentru realizarea noii
expoziţii;
– dificilă, fiindcă fiecare schimbare ar presupune o perioadă de timp în
care spaţiul expoziţional ar fi închis, ceea ce ar crea situaţii neplăcute pentru
publicul vizitator, în special cel străin;
– dar asta ar permite însă derularea unei activităţi intense ce ar face din
acest obiectiv un reper cultural activ, căci ar asigura posibilitatea ca să se
desfăşoare o activitate susţinută şi astfel, prin expoziţii temporare, s-ar crea o
permanentă atracţie către muzeu, datorită ofertei sale bogate;
– totodată, acest lucru ar asigura şi utilizarea mai eficientă, mai activă a
personalului care ar deservi acest muzeu, prin activităţile pe care ar trebui să
le desfăşoare ca să organizeze acele expoziţii; în această variantă s-ar putea
organiza diverse expoziţii, cum ar fi:
a) expoziţii realizate, cu ani în urmă, de alte muzee din ţară, care au în
patrimoniu şi bunuri culturale de provenienţă masonică şi care au avut un real
succes; trebuie verificat, mai întâi, în ce măsură mai este posibilă reconstituirea
acelor expoziţii (care au avut loc cu mai mulţi ani în urmă) mai ales dacă au
inclus exponate de la mai mulţi deţinători de obiecte, instituţii muzeale sau
privaţi;
b) expoziţii care se vor realiza pe viitor de către instituţii muzeale din
ţară ce au în colecţiile lor şi bunuri culturale de provenienţă masonică sau de
către alţi organizatori publici ori privaţi;
c) găzduirea unor expoziţii ale unor muzee similare din ţară şi din
străinătate, legate de:
o diverse evenimente aniversare din istoria masoneriei române sau
din diferite ţări;
o personalităţi, române sau străine, din diferite domenii, care au
făcut parte din masonerie;
o diverse teme de interes pentru mişcarea masonică naţională sau
universală;
o momente şi evenimente deosebite din istoria masoneriei române
sau din alte ţări;
d) găzduirea unor expoziţii ale unor muzee din ţară sau străinătate
care au în colecţie bunuri culturale de sorginte masonică;
36
Dumitru Noane
e) găzduirea unor expoziţii ale unor structuri din cadrul mișcării
masonice universale legate de teme masonice diverse;
f) găzduirea unor expoziţii ale unor artişti plastici români sau străini
care sunt masoni: pictură, grafică, sculptură etc.;
g) organizarea în parteneriat/colaborare a unor expoziţii
temporare/itinerante realizate cu – alte instituţii muzeale din şară/străinătate;
parteneri/colaboratori privaţi din ţară/străinătate – pe diverse teme din
istoria naţională în care masoneria a jucat un rol important, precum:
– Răscoala lui Horea, Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor,
Realizarea Marii Uniri;
– personalităţi masonice care au jucat un rol important în evoluţia
societăţii româneşti:
o politicieni, savanţi, oameni de cultură, artişti, militari, diplomaţi;
– istoria lojilor masonice din unele oraşe sau provincii istorice
româneşti;
– personalităţi masonice care au jucat un rol deosebit în istoria unor
ţări sau pe plan mondial:
o George Washington, Benjamin Franklin, Albert Pike, Giusseppe
Mazzini;
– personalităţi ale culturii lor naţionale sau ale culturii universale care
au fost masoni;
– evenimente internaţionale în care masoneria a avut o implicare
semnificativă/un rol major;
h) organizarea în parteneriat/colaborare unor expoziţii pe teme date:
– posibile teme naţionale:
o Savanţi români masoni;
o Scriitori români masoni;
o Artişti români masoni – artişti plastici, oameni de teatru;
o Arhitecţi români masoni;
o Arhitectura masonică din România;
o Simbolistica masonică în patrimoniul arhitectonic românesc;
o Masoni români victime ale represiunii comuniste;
– similar la nivel internaţional:
– pe diferite ţări: SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia etc.;
o de ex. Washington, un patrimoniu arhitectonic de inspiraţie
masonică;
o personalităţi franceze membre ale masoneriei - cu Muzeul Masonic
din Paris;
– teme reprezentative pe plan universal, de ex.:
o Arhitectura masonică în lume;
o Influenţe masonice în cultura secolului XX;
37
– pentru a compensa lipsa spaţiului propriu va trebui să căutăm soluţii
de diversificare a ofertei, venind astfel în întâmpinarea publicului vizitator,
prin:
a) prin găsirea de spaţii alternative unde să putem organiza şi expune
expoziţii – de artă, cultură, ştiinţă sau tehnică – ce implică activitatea unor
personalităţi membre ale masoneriei;
b) organizarea, în alte spaţii decât cel al muzeului, unor expoziţii legate
de aniversarea/comemorarea unor evenimente în care masoneria,
personalităţile ei, au avut un rol decisiv;
– pe măsură ce patrimoniul muzeului se dezvoltă, va trebui să ne
gândim şi la organizarea de expoziţii care să le putem prezenta prin ţară, aşa
cum au realizat colegii clujeni sau sibieni.
B) Varianta Spaţiu muzeal permanent:

– conform sugestiilor proiectantului, în cadrul acestui spaţiu, cu
ajutorul unui mobilier minimal de expunere (panouri în special), va fi
amenajată o expoziţie despre istoria şi specificul francmasoneriei în ansamblu;
– din materialul studiat până în prezent ar rezulta mai multe posibile
expoziţii, din care să se aleagă cea care va fi organizată şi amenajată până la
urmă, şi anume:
a) Expoziţia „Istoria Francmasoneriei”:
– care ar prezenta istoria sa, evenimente şi perioade mai deosebite,
rituri şi iniţieri, grade de perfecţie, doctrine, simboluri, ţinute, însemne şi
accesorii;
– la realizarea acesteia cel mai potrivit ar fi probabil să se lucreze cu dl.
Horia Nestorescu-Bălceşti, care ar fi persoana cea mai în cunoştinţă de cauză
pe acest subiect şi care ar avea şi materialul necesar;
– există o bogată bibliografie în acest sens, dar tocmai vastitatea
acesteia ar impune ca un bun cunoscător, ca dânsul, să asigure îndrumarea
necesară în selectarea a ceea ce este esenţial;
– totodată, dânsul ar putea asigura şi obiectele de expus, replici şi
probabil chiar şi piese originale, dar ar fi necesar un contract de colaborare sau
de prestări servicii încheiat cu domnia sa;
b) Expoziţia „Istoria lojelor masonice orădene”:
– care va prezenta activitatea celor două loji care au funcţionat în
această clădire, personalităţile care le-au condus, respectiv, au activat în cadrul
lor, cu rezultate deosebite etc.;
– din materialul studiat până în prezent se pare însă că, în afară de cele
două loji care au funcţionat la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX
în clădirea viitorului muzeu, au mai existat şi alte loji:
o o lojă maghiară PROBITATE, între anii 1780-1791, din care au făcut
parte personalităţi de seamă ale vieţii politice şi culturale ale
38
Dumitru Noane
vremii, cum ar fi Kazinczy Ferenc, cea mai mare personalitate a
literaturii iluminării şi a înnoirii limbii maghiare;
o o lojă evreiască B’nai B’rith, cu numele Jezirah, în cursul anilor ’20 ai
secolului trecut;
o două loji româneşti, în perioada interbelică, din care au făcut parte
personalităţi politice şi culturale ale comunităţii româneşti din
Oradea;
– toate acestea trebuie cercetate şi documentate pentru a fi incluse
corespunzător în expoziţia care doar aşa ar fi completă şi corectă.
C) Expoziţia „Istoria Francmasoneriei din Transilvania şi Banat”:
– pentru aceasta ar fi necesară pentru planul de expoziţie şi lista de
exponate o colaborare asiduă cu istorici care au studii serioase pe această temă
şi sunt şi francmasoni;
– toţi fiind însă implicaţi în sarcinile lor de serviciu şi în alte proiecte de
cercetare, va fi obligatoriu necesar un contract de colaborare cu dânşii.
D) Expoziţia „Rolul masoneriei în mişcarea naţională a românilor din
Transilvania”:
– este necesară o documentare mai vastă şi mai aprofundată pe mai
multe planuri:
– loji masonice unde au activat acei fruntaşi ai mişcării naţionale
româneşti din Transilvania care au fost iniţiaţi şi în masonerie;
– viaţa şi activitatea acestora, cu accent pe acele momente importante
din istorie în care ei s-au afirmat, în care ei au avut un rol decisiv;
– în crearea listei de exponate vor trebui consultate mai multe muzee
din Transilvania în special, va trebui văzut în ce măsură acelea vor putea fi
împrumutate, fotografiate, replicate etc.
– pentru aceasta va trebui să colaborăm pe bază de contract cu istorici
care au deja o serie de lucrări editate pe acest subiect sau proiecte de cercetare
în curs.
Observaţii:
– dincolo de proiect avem o problemă majoră, şi anume spaţiul
expoziţional insuficient!!!
– după cum s-a putut citi în presă şi vedea în schiţele prezentate, într-
adevăr spaţiul expoziţional este extrem de redus; este impropriu numit muzeu
un obiectiv ce – pentru partea muzeală – dispune doar de o singură sală de
expunere de 107 mp.
– spaţiul expoziţional este absolut insuficient pentru oricare dintre cele
patru teme generale de expoziţii permanente identificate ca posibile; cel mai
puţin posibil de realizat mi se pare o istorie a masoneriei din România sau
chiar una doar din Transilvania şi Banat, chiar dacă micul muzeu orădean ar fi
singurul dedicat oficial temei francmasoneriei, din motivele pomenite mai sus:
lipsa patrimoniului şi lipsa spaţiului expoziţional.
39
– singura compensare este utilizarea materialului ăi echipamentelor
digitale!!!
– o alternativă ar fi proiecţiile video de imagini; pentru început, din
păcate, în lipsa unui patrimoniu propriu, până la constituirea acestuia,
personal aş recomanda expoziţii temporare, cu multă tehnică interactivă,
realitate virtuală, realitate augmentată, chiar cu holograme.
3. Cum poate fi organizat şi dotat un asemenea muzeu:

– pentru organizarea şi amenajarea acestui muzeu singura sursă,
sigură la momentul de faţă, de finanţare este bugetul local al municipiului
Oradea, prin bugetul muzeului orădean, dar care, însă, în acest an încă greu
încercat de pandemiei, nu avem certitudinea că va avea capacitatea de a
asigura fondurile necesare; mai ales că avem şi exemplul anului 2020 când în
Planul de activităţi a fost cuprinsă şi deschiderea Muzeului Art Nouveau;
– o altă sursă de fonduri ar fi putut fi un proiect de organizare şi
amenajare, care să fi fost depus pe vreun program de finanţare dar, din păcate
– datorită situaţiei instituţionale de până la 30 iunie 2021 – se pare că nu s-a
dorit aşa ceva, dacă avem în vedere că pentru celălalt obiectiv s-a depus şi s-au
obţinut fonduri; motivele sunt însă prea subiective şi prea meschine ca să ne
oprim asupra lor;
– în acest caz există riscul de a se crea, pe repede înainte, o
improvizaţie jenantă care ar compromite din start, toate bunele intenţii; soluţia
ar fi aducerea, în primă fază, pentru deschidere, a unei expoziţii temporare,
din ţară sau din străinătate, iar, în paralel, pregătirea pentru anul viitor a
expoziţiilor de bază;
– mai trebuie însă lămurit un aspect esenţial, pentru a ne defini ca
muzeu conform legislaţiei în vigoare, şi anume pe ce variantă de lucru se
doreşte a se merge?
– dacă se decide varianta Spaţiu expoziţional, atunci ar mai fi muzeu
doar cu numele, pentru că, în realitate, ar fi doar o sală-gazdă pentru o gamă
largă de expoziţii aduse din ţară/străinătate;
– rolul muzeografului s-ar reduce la a căuta permanent şi a stabili
contacte pentru aducerea din ţară sau din străinătate de expoziţii pe specificul
muzeului – astfel încât acel spaţiu să fie în permanenţă utilizat şi „mobilat” cu
exponate pentru ca publicul vizitator să aibă ce viziona oricând când vine să
viziteze acest muzeu -, ceea ce l-ar transforma, de fapt, într-un custode de sală;
– dacă revedem definiţia muzeului: acesta este o instituţie permanentă
şi nu un spaţiu expoziţional-gazdă; în consecinţă trebuie revizuită această
secţiune, ea putând fi luată în considerare, doar justificând imposibilitatea
organizării simultane a unei expoziţii permanente şi a unora temporare.
– dacă e doar spaţiu expoziţional, atunci nu mai e muzeu; de obicei,
expoziţia permanentă este una singură – dar asta nu înseamnă o singură sală,
ci una ca structură/tematică – dacă muzeul nu are profil mixt;
40
Dumitru Noane
– dacă se decide varianta Spaţiu muzeal permanent, atunci doar o
mică perioadă de timp se va merge pe expoziţii temporare, aduse din ţară sau
din străinătate, anume timpul în care se va lucra pentru organizarea şi
amenajarea, cât mai bine posibil, a celor două expoziţii permanente: „Istoria
Francmasoneriei” şi „Istoria lojilor masonice orădene”;
– în această a doua variantă ar fi oportun ca să se meargă pe
achiziţionarea:
a) din fonduri bugetare: a mobilierului şi dotărilor audio-video şi I.T.
necesare amenajării, la nivel de secol XXI, a unor expoziţii de înaltă clasă, cu
atât mai mult cu cât sunt într-un spaţiu restrâns;
b) din donaţii directe (în obiecte) sau indirecte (în fonduri), a bunurilor
culturale care vor intra în patrimoniul muzeului şi în componenţa expoziţiilor
de bază ale acestuia;
– trebuie avută însă foarte mare atenţie: bunurile culturale trebuie
comercializate (public) doar prin intermediul agenţilor economici autorizaţi
de Ministerul Culturii; aşadar, orice obiect care nu este o producţie
contemporană, fie este oferit direct, fie va trebui achiziţionat de la un
anticariat autorizat.
– nu interesează neapărat să fie bunuri clasate sau clasabile, este
importantă şi valoarea lor educativă, bunurile expuse trebuie să fie valoroase
şi prin posibilitatea de cunoaştere pe care o oferă, respectiv prin semnificaţia
pe care o au, iar estetic prin potenţialul de delectare a publicului;
– de asemenea, la organizarea şi amenajarea expoziţiilor permanente ar
fi ideal să lucreze o echipă formată dintr-un conservator şi un muzeograf,
specialiştii în muzeografie îndrituiţi să se ocupe de punerea în practică a unui
proiect muzeal; trebuie secondaţi de un designer şi un IT-ist, în condiţiile
actuale, când se pune un accent tot mai mare pe impactul vizual şi pe
utilizarea mijloacelor tehnice în realizarea unei expoziţii în care să se expună
patrimoniul selectat într-o manieră adecvată sec. XXI.
– ţinând cont de particularităţile acestui demers muzeal, nu este
exclusă nici îndrumarea unei persoane care cunoaşte fenomenul masonic din
interiorul său şi, aşa, poate să ştie ce e mai bine pentru amenajarea unui astfel
de muzeu, adică ce se poate expune şi ce nu este recomandat să se expună;
– deschiderea „oficială” a Spaţiului muzeal permanent, cu cele două
expoziţii propuse iniţial, ar fi oportun să se producă odată cu deschiderea şi a
celor două funcţiuni complementare – Spaţiul media şi Biblioteca – fiindcă,
doar în acest caz, oferta culturală a muzeului ar fi completă conform
proiectului:
– acest lucru presupune ca – în paralel cu organizarea şi amenajarea
Spaţiului muzeal permanent – să se lucreze şi la constituirea fondului de carte
şi de publicaţii de profil, respectiv la constituirea fondului media;
– asta presupune – concomitent cu derularea activităţii echipei ce se
ocupă de organizarea şi amenajarea expoziţiilor permanente – ca o altă
41
persoană, de preferinţă un bibliotecar, să se ocupe de cele două funcţiuni
complementare;
– dotarea celor două funcţiuni ar fi cel mai bine şi cel mai corect
realizată prin implicarea cât mai mult posibil a unor persoane din interiorul
masoneriei, care au experienţă în acest sens şi care, astfel, pot gira
corectitudinea alcătuirii celor două fonduri: bibliofil şi media;
– pentru funcţiunea de bibliotecă se poate avea în vedere şi o parte/un
segment de bibliotecă virtuală; aceasta ar putea fi realizată şi cu sprijinul celor
care, pe Facebook, au înfiinţat şi administrează grupul „Literatură masonică”,
în care, cei 514 membri, au încărcat deja peste 200 de cărţi şi, separat, publicaţii
masonice apărute mai demult sau mai recent;
– tot cu îndrumarea şi sprijinul lor s-ar putea derula şi activitatea de
alcătuire a fondului de media de la Sala media şi chiar şi aducerea unor
expoziţii, mai ales pe linia cultural-artistică masonică;
– totodată, în ultimii 30 de ani au fost deja traduse şi în limba română o
serie întreagă de lucrări de profil, la edituri binecunoscute – Humanitas, RAO
etc. – sau la edituri specializate – Nestor, Herald etc. – astfel că înfiinţarea unei
biblioteci de profil nu ar constitui o problemă.
4. Modalităţi de dezvoltare a activităţii muzeale

A. dezvoltarea activităţii muzeale va depinde foarte mult de:
1. crearea acelui spaţiu pentru Sala expoziţii temporare – cel mai rapid
prin modificarea spaţiului de la etajul din clădirea administrativă C3;
2. organizarea, amenajarea şi dotarea concomitentă şi a celor două
funcţiuni complementare mai ales a Sălii media, ca să poată funcţiona şi
acestea de la bun început;
3. stabilirea unui personal de specialitate corespunzător numeric şi
competent profesional, astfel că, pentru buna desfăşurare a acestor activităţi,
vor trebui să existe în schema de personal cel puţin trei funcţii pentru
personalul de specialitate – doi muzeografi şi un bibliotecar – astfel încât să
poată asigura prestarea serviciilor sus amintite în permanenţă, indiferent de
desfăşurarea concediilor sau de apariţia altor probleme de sănătate ori
profesionale.
– pe lângă aceştia, va trebui să existe şi personalul necesar pentru:
o supravegherea sălilor expoziţionale sau de lectură;
o îngrijirea curăţeniei în spaţiile întregului obiectiv;
o paza şi protecţia obiectivului 24/24 h;
B. dezvoltarea activităţii muzeale va putea fi realizată prin:

1. organizarea activităţii muzeale pe cele două variante de lucru
concomitent:
– asta ar permite derularea unei activităţi intense ce ar face din acest
obiectiv un reper cultural activ, pentru că ar asigura posibilitatea ca pe lângă
42
Dumitru Noane
Spaţiul muzeal permanent să se desfăşoare o activitate susţinută şi pe varianta
de lucru Spaţiu expoziţional şi astfel, s-ar crea o permanentă atracţie către
acest muzeu datorită ofertei sale bogate;
– totodată, acest lucru ar asigura şi utilizarea mai eficientă, mai activă a
personalului ce ar deservi acest muzeu, prin activităţile pe care ar trebui să le
desfăşoare ca să organizeze şi acele expoziţii temporare;
2. organizarea şi funcţionarea şi a acelor funcţiuni complementare –
sala media şi biblioteca – care asigură un real potenţial de diversificare a
activităţii culturale a muzeului;
3. alegerea adecvată a unor modalităţi de eficientizare a activităţii
culturale a muzeului, cum ar fi activităţi media şi online: site profilat,
publicaţii, crearea unor evenimente conexe etc.
– activităţi cultural-ştiinţifice: cercetări pe profilul muzeului,
simpozioane, conferinţe etc.
5. Modalităţi de valorificare a activităţii muzeale

– principalele modalităţi de valorificare a activităţii muzeale sunt:
– expoziţiile care se organizează şi se amenajează în spaţiile destinate
acestei funcţiuni;
– studii şi articole elaborate, redactate şi publicate de către personalul
de specialitate pe diverse teme ce ţin de specificul muzeului;
– alte categorii de publicaţii: pliante, broşuri, cataloage etc. menite să
pună:
o în valoare bunuri din patrimoniul muzeului;
o în circuit informaţional public valori ale muzeului;
– publicaţiile proprii ale muzeului: revistă, anuar;
– organizarea de evenimente conexe care să atragă atenţia publicului
pe durata prezenţei unei anumite expoziţii;
aceste modalităţi se vor dezvolta pe parcurs, pe măsură ce ia amploare
şi activitatea muzeului;
pentru expoziţiile permanente se vor avea în vedere o serie de
modalităţi, cum ar fi:
a) pentru expoziţia „Istoria lojilor orădene”:
– postarea pe site a unor articole despre: – personalităţi care au făcut
parte din aceste loji orădene; – evenimente mai importante din istoria acestor
loji;
– elaborarea şi publicarea unor broşuri despre: – aspecte din activitatea
lojilor orădene: educativă, culturală, politică etc.; – evenimente care au
influenţat semnificativ evoluţia lojilor orădene: Primul Război Mondial;
dictatura proletară;
– organizarea de evenimente conexe care să crească interesul asupra
expoziţiei: comemorări, aniversări, conferinţe, lansări de carte etc.;
43
b) pentru expoziţia „Istoria Francmasoneriei”:
– postarea pe site a unor articole despre: – personalităţi de prim rang
ale masoneriei universale; – evenimente de prim rang din istoria sa; – rolul
jucat de masonerie în momente istorice deosebite;
– elaborarea şi publicarea unor broşuri despre: rituri ale masoneriei
universale;
– implicarea masoneriei în momente istorice deosebite;
– masoni cu rol deosebit în istoria universală/a unor ţări;
– lansări de cărţi despre: masonerie; istoria masoneriei; personalităţi
masonice etc.;
– organizarea de evenimente conexe care să crească interesul asupra
expoziţiei:
– comemorări, aniversări, conferinţe, simpozioane etc.;
– pentru expoziţiile temporare se vor avea în vedere o serie de
modalităţi, cum ar fi comunicate de presă, articole în presă despre: – tematica
şi conţinutul expoziţiei; – autori, la expoziţii de artă, literatură, arhitectură,
ştiinţă;
– realizarea unor cataloage de expoziţie, mai ales la cele de ştiinţă,
arhitectură, literatură, arte vizuale;
– postarea pe site a unui tur virtual prin expoziţie – benefic pentru cei
ce nu pot veni să o vadă efectiv din motive obiective: sănătate, distanţă mare;
– inserarea în publicaţiile proprii a unor cronici de eveniment:
derulare, ecou în presă, impresii;
În timpul consultării cu specialişti în domeniul muzeal pentru a primi

o îndrumare competentă, la acest capitol mi s-a spus: „Deja aţi imaginat un
muzeu virtual!”. Da, având în vedere insuficienţa spaţiului expoziţional – care
sper să nu rămână permanent aşa – am căutat să compensez prin crearea unui
spaţiu virtual, un spaţiu în care să poată fi prezentat tot ceea ce altfel nu ar
avea cum, un spaţiu în care să putem interacţiona cu toţi specialişti în
domeniul muzeal şi cercetătorii francmasoneriei din ţară şi chiar cu instituţii
similare din lumea întreagă.
Pandemia prin care încă trecem ne-a atras atenţia că putem compensa
starea de izolare fizică printr-o prezenţă foarte activă în spaţiul virtual unde
putem crea un adevărat „bulevard informaţional”. Este, de fapt, ceea ce caută să
realizeze şi organismele muzeale internaţionale.
Totodată, prin utilizarea mijloacelor virtuale combinat cu cele clasice
deja consacrate, intenţionăm ca să ajungem până la un prag de 30% din
bugetul anual ca venituri proprii, considerat foarte ambiţios – dar necesar
pentru asigurarea unei autonomii de mişcare în domeniul proiectelor de
colaborare culturală – şi credem că realizabil într-un viitor nu prea îndepărtat.
44
Dumitru Noane
4
Constituirea colecţiei muzeale privind francmasoneria
Instituţia muzeală orădeană este o instituţie recent creată, care nu a

avut un patrimoniu la înfiinţare, cu puţine excepţii, legate de materialul
arheologic al colegilor care au realizat săpături în Cetatea Oradea – din 1991
încoace, dar, mai ales începând 2007 când s-au pregătit pentru finanţarea
europeană, proiectele de restaurare derulate între 2010-2015 – dar şi în siturile
aflate pe raza municipiului Oradea unde s-au derulat investiţii.
În acest context, au trebuit găsite soluţii pentru îmbogăţirea
patrimoniului. Cum nici alocările de la bugetul local pentru achiziţii de bunuri
culturale nu prea existau, cea mai la îndemână soluţie a fost să apelăm la
donaţii. Astfel, în septembrie 2016, colegii au iniţiat demararea campaniei de
colectare de bunuri de patrimoniu „Nu arunca trecutul. Adu-l la Muzeu!”. A
fost întocmit un afiş al evenimentului, a fost emis un comunicat de presă, a
fost creat un eveniment pe Facebook, a fost realizată o diplomă „Donator de
istorie”. Campania s-a bucurat de un real succes în rândul orădenilor12, care
au venit în număr mare încă din prima zi, dar cu obiecte care se puteau
încadra la perioada comunistă sau la cele de mai înainte ori la etnografie.
Pentru constituirea unei colecţii muzeale privind francmasoneria
trebuia mai întâi şi mai întâi să ne documentăm temeinic asupra istoriei
francmasoneriei, în general, a celei naţionale, regionale şi locale, în special. La
nivel general, a trebuit să ne documentăm asupra a ceea ce înseamnă rituri în
masonerie şi, raportat la acestea, la specificul ţinutelor, însemnelor şi altor
detalii specifice. După aceea, a trebuit să vedem ce avem neapărat nevoie şi de
unde se poate achiziţiona pentru viitorul muzeu. Aici a apărut imediat o nouă
problem şi anume aceea că:
1. e prea puţin probabil să găsim obiecte originale, legate de spaţiul
românesc actual şi de zona central-europeană – care să poată îndeplini şi
criteriile de clasare – pentru că cele din această categorie se regăsesc deja în
muzee şi colecţii publice sau private;
12 Andreea Costea, «Nu arunca trecutul, adu-l la Muzeu!» - Primele donaţii au ajus în
Cetate, https://crisana .ro/stiri/eveniment-1/nu-arunca-trecutul-adu-l-la-muzeu-primele-donatii-au-ajus-in-

cetate-153751.html, accesat la data de 10.06.2020
45
2. există, în schimb, o multitudine de replici, de produse realizate acum
şi puse la vânzare în magazine sau pe site-uri pentru cei direct interesaţi,
executate fidel, conform regulilor, care pot fi achiziţionate oricând de acolo.
Acestea din urmă nu vor putea fi clasate ca bunuri culturale cu valoare
de patrimoniu, însă pot avea o certă valoare educativă în contextul tematic al
expoziţiei noastre.
De asemenea, pentru a vedea cu exactitate cum şi cu ce pornim la drum
a trebuit să studiem ce şi cât există, la ora actuală, în ceea ce priveşte
patrimoniul masonic, în instituţiile similare din ţară, adică unde şi ce există în
prezent, ţinând cont de evoluţia istorică recentă.
4.1. Situaţia patrimoniului muzeal masonic în România
Punctul de plecare în acest demers l-a constituit articolul „Obiectele

masonice din muzeele României: un patrimoniu necunoscut”, realizat de Virgil
Ştefan Niţulescu şi publicat în deschiderea volumului „Masoneria în
Transilvania”13. În articol este prezentat faptul că, în iunie 1948, la închiderea
lojilor masonice din România, arhivele acestora au ajuns în cele din urmă în
mâinile Securităţii – pe baza lor fiind fabricate actele de acuzare ale proceselor
din anii 1950-1953 – iar, după 1989, nu au putut fi recuperate decât în proporţii
insignifiante.
În raport cu volumul şi importanţa celor rămase în ţară, documentele
transportate în Occident, de masonii refugiaţi după 1944, sunt cu totul
nesemnificative. Dacă a fost vorba de carte, o parte din cărţile aflate în fostele
biblioteci ale templelor a putut fi identificată în fondurile bibliotecilor publice,
cum ar fi cele ale Bibliotecii Naţionale a României. În toţi aceşti ani însă,
muzeele s-au dovedit principalele instituţii, cu acces public, deţinătoare de
bunuri de provenienţă masonică. „Două au fost cauzele care au favorizat
conservarea lor, de-a lungul perioadei de dictatură comunistă: pe de o parte,
muzeografii conştienţi de importanţa lor, pentru istoria României, nu le-au făcut
publică existenţa în colecţii, tocmai pentru a nu atrage atenţia asupra lor, protejându-
le pe această cale; pe de altă parte, în unele situaţii, simbolurile masonice au fost greşit
interpretate, respectivele obiecte trecând drept reprezentative pentru mişcarea
muncitorească, fapt care nu trădează decât ignoranţa respectivilor muzeografi”14.
Pentru demersul nostru mi-a atras atenţia cel mai mult următorul
pasaj: „În muzeele din România, obiectele masonice se concentrează în zonele în care
a existat o mişcare masonică importantă sau care sunt legate de istoria unor
13 Sălăgean Tudor, Eppel Marius (coord.), Masoneria în Transilvania. Repere istorice,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018, 330 p. + 117 imagini

14 V. Ştefan Niţulescu, Obiectele masonice din muzeele României: un patrimoniu necunoscut,
în op. cit., p. 11
46
Dumitru Noane
personalităţi care au fost masoni. Căutările ar trebui, aşadar, să ţină cont de ambele
posibilităţi”15.
Cum era de aşteptat deci, în Transilvania, principalele centre în
muzeele cărora pot fi găsite colecţii de obiecte masonice sunt Sibiu şi Cluj,
adică oraşele unde, în secolele XVIII–XX, au fiinţat loji masonice
reprezentative ca vechime, durată de existenţă şi impact asupra societăţii prin
personalităţile care au făcut parte din aceste loji. Pe zona Banatului sunt
realizate o serie de cercetări, valorificate în două corpusuri documentare
coordonate de cercetătorul Attila Varga, de la Institutul de Istorie „George
Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române16.
Direcţia de căutare mi-a fost confirmată de prezenţa în volumul
menţionat a articolelor:
1. Mariana Daneş, Colecţia de însemne francmasonice a Muzeului
Brukenthal, p. 297-304;
2. Mariana Daneş, Marius Eppel, Obiecte, decoraţii şi însemne masonice
din Transilvania sec. XVIII – XX. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal,
Sibiu, p. 305-313;
3. Katiuşa Pârvan, Tudor Sălăgean, Daniela Comşa, Colecţia de obiecte,
decoraţii şi însemne masonice a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-
Napoca, p. 314-316.
Din cele trei articole sus menţionate am putut stabili, pe baza listelor
prezentate de către autori, că există un număr de 117 obiecte masonice, din
care, de la nr. 1 la 85 obiecte în colecţiile Muzeului Naţional Brukenthal din
Sibiu, respectiv de la 86 la 117 obiecte din colecţia Muzeului Naţional de
Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. În 2011, a fost tipărit catalogul
„Colecţia de Obiecte Masonice a Muzeului Naţional Brukenthal”, realizat de Olga
Beşliu şi Adrian Georgescu, ce include 161 de obiecte cu descrierea şi ilustraţia
aferentă.
Având în faţă un patrimoniu muzeal de sorginte masonică destul de
mic, am căutat apoi să mă documentez asupra modului cum a fost acesta
valorificat, începând cu anul 1990, în primul rând prin expoziţii care să-l
aducă astfel în atenţia publicului. O primă expoziţie de medalii şi însemne
masonice a fost deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României, în
decembrie 200617, în care, în afară de obiecte provenind din câteva colecţii
private, au fost incluse bunuri de la trei muzee importante – Muzeul Naţional
de Istorie a României, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Muzeul
15 Ibidem
16 Documenta Masonica Transylvanica et Banatica, corpus de izvoare istorice demarat în
2012. Din 2013 a demarat un al II-lea corpus dedicat simbolurilor extrase de pe documente,
intitulat Documenta Masonica Hungarica–Frontispicii şi peceţi
17 Medalii şi însemne masonice. Istorie şi Simbol, MNIR decembrie 2006. Catalogul
expoziţiei, editat de Cătălina Opaschi, Katiuşa Pârvan şi Ernest Oberländer-Târnoveanu,

publicat de Ed. Cetatea de Scaun, realizat în condiţii ireproşabile, a rămas un câştig autentic al
acelei expoziţii
47
Naţional Filatelic – ca şi de la Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei
Române.
În noiembrie 2007, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei – în
urma unei colaborări cu C.N.S.A.S. şi Biblioteca Academiei Române, filiala
Cluj – cu sprijinul generos al Marelui Orient al României, a vernisat expoziţia
„Masoneria în Transilvania”18. Cu acel prilej, s-a lansat şi prima ediţie a
volumului cu acelaşi nume, care a crescut, ca număr de articole, cu fiecare
ediţie ce a urmat. În primăvara lui 2008, cu colaborarea Centrului Naţional de
Studii Francmasonice, cu ocazia lucrărilor Consiliului Coordonator al
Asociaţiei Europene a Muzeelor, Bibliotecilor şi Arhivelor Masonice
(AMMLA), Muzeul Naţional de Istorie a României a găzduit expoziţia şi
simpozionul „Aspecte inedite din istoria masoneriei române”, iar Muzeul Naţional
de Istorie a Transilvaniei şi Muzeul Naţional Brukenthal au prezentat, în
comun, expoziţia foto-documentară „Colecţii masonice în muzeele din
Transilvania”.
Datorită particularităţilor sale secrete şi cu caracter obscur pentru omul
obişnuit, colecţia de însemne adiacente ritualice a Muzeului de Istorie din
cadrul Muzeului Naţional Brukenthal nu a fost expusă şi valorificată
expoziţional. Ea va intra in circuitul expoziţional abia după anul 1990, când
sunt organizate expoziţiile: Identităţi ale saşilor sibieni, comunitate, reprezentare,
intimitate; Din istoria Sibiului şi Samuel von Brukenthal - Homo Europaeus, unde,
pentru prima oară, a fost expusă şi medalia de francmason a lui acestuia,
emisă la Halle, la 24 iunie 1744. În perioada septembrie-decembrie 2013 a fost
deschisă expoziţia dedicate celei mai vechi loji masonice din Transilvania, Loja
Sfântul Andrei la cele trei frunze de nufăr – St. Andreas zu den drei Seeblättern
(1767–1790)19. La Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare este
deschisă apoi, în luna octombrie 2015, expoziţia temporară „Obiecte masonice”
din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal20.
4.2. Posibilităţile de constituire a colecţiei muzeale
Cum spuneam în capitolul anterior, ar fi oportun ca să se meargă pe

achiziţionarea din donaţii directe (în obiecte) sau indirecte (în fonduri), a
bunurilor culturale care vor intra în patrimoniul muzeului şi în componenţa
expoziţiilor de bază ale acestuia.
18 Vezi https://ziare.com/ cluj-napoca/expozitie/documente-si-obiecte-masonice-
expuse-in-premiera-la-cluj-306352, miercuri 21 Noiembrie 2007, ora 11:43 - accesat la 10.06.2020.

A avut prezentări în 5 organe de presă locale
19 Vezi https://www.turnulsfatului.ro/2013/09/11/ triplu-vernisaj-la-palatul-brukenthal-unul-
despre-masoneria-sibiana-22166 - accesat la 22.06.2020

20 Vezi http://www.gazetademaramures.ro/expozitie-cu-obiecte-masonice-la-muzeul-judetean-
de-istorie-si-arheologie-maramures-16975 - accesat la 22.06.2020.

48
Dumitru Noane
Aici intervin însă o serie întreagă de factori subiectivi, care se
accentuează pe măsură ce proiectul de restaurare a imobilului se finalizează şi
deschiderea muzeului se apropie. Pe parcursul derulării lucrărilor la clădire –
mai mult în surdină, deocamdată – pe plan local au început să se agite
spiritele, deoarece, la ora actuală, există în Oradea mai multe loji masonice21,
regulare – aparţinând unui rit sau altuia, fiind astfel sub obedienţa unei Mari
Loji din ţară sau din afară – dar şi iregulare. Toate acestea ar dori ca să aibă,
pe baza unei planificări, acces la Sala Templului pentru a-şi ţine întrunirile,
aşa că, momentan, principalul lor inamic este Loja Ţara Crişurilor – în care sunt
înscrise numeroase persoane publice şi cu funcţii publice locale22 – care,
profitând de asta, se pare că s-ar vrea stăpână pe clădire.
Mai mult, există şi o lojă care se declară continuatoarea Lojii „Regele
Ladislau” şi, astfel, se consideră cu atât mai îndreptăţită să aibă acces în clădire.
Întrucât lojile masonice nu se desfiinţează, ci se declară „intrate în adormire”23
(echivalentul suspendării activităţii la o firmă), iar la reînceperea activităţii se
declară că „s-au reaprins luminile în Templu” – loja respectivă sugerează că ar
avea în plan, nici mai mult, nici mai puţin, decât revendicarea clădirii proaspăt
restaurate pe fonduri europene. Lucrările de restaurare au ajuns la final, astfel
că, în luna februarie 2021 a avut loc recepţia publică a clădirii restaurate. După
aceasta, în termen de trei luni, ar fi urmat, cică, să se amenajeze muzeul,
pentru care, iniţial s-a anunţat că vor veni patru specialişti de la o firmă din
Cluj-Napoca. Cei patru specialişti ar fi fost, de fapt, unul, Varga Attila,
cercetător la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române,
altminteri un reputat specialist în istoria şi evoluţia masoneriei din
Transilvania şi Ungaria, cu zeci de studii şi cărţi publicate pe această temă.
Dânsul posedă – bănuim că în copie de la Budapesta – arhiva Lojii Regele
Ladislau din perioada 1876-1919 şi ar putea astfel amenaja în muzeu, o
expoziţie despre activitatea de atunci a lojii. Însă asta ar însemna că, celor care
se proclamă continuatorii lojii de atunci, li s-ar da efectiv pe tavă, o clădire
proaspăt restaurată şi un muzeu gata făcut. Deci, numai bine ca aceştia să aibă
Conform Listei lojilor masonice din România -https:// ro.wikipedia. org/ wiki/
Lista_lojilor_masonice_din_România # Bihor – în judeţul Bihor ar fi, public cunoscute, trei loji
masonice: Ţara Crişurilor, Emanoil Gojdu şi Szent László
22 Vezi https:// adevarul.ro/ locale /oradea/ val-retrageri-masonerie- trebuie-sa-si-declare-
apartenenta- marea-loja-na-tionala-romania; https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ city-managerul-oradiei-

dacian-palladi-marturie-in-procesul-fratilor-masoni-liviu-popa-fost-sef-al-politiei-bihor-si-judecatorului-
ovidiu-galea-de-la-tribunalul-bihor; https://www.capital.ro/ lovitura-de-la-dna-pentru-masoni-
retrageri-in-masa-din-masonerie.html; https://www.comisarul.ro/ articol/ dezvaluiri-
cutremuratoare-despre-masonii-din-magis_935504.html; https://ziare.com/stiri/ dna/un-
mare-venerabil-a-povestit-magistratilor-din-timisoara-secretele-masoneriei-si-cum-sunt-initiati-
ucenicii-1504306; https://www.stirideiasi.ro/val-de-retrageri-din-masonerie-cine-trebuie-sa-si-
declare-apartenenta-la-marea-loja-nationala-din-romania
23 Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul masonic român, Bucureşti, l993, p. 6: „adormire –
momentul încetării activităţii unei loji care, de cele mai multe ori, este temporară. Oricând ea poate fi
redeşteptată”
49
un motiv în plus, şi încă unul foarte solid, ca să-şi pună în aplicare demersul
de revendicare a clădirii. Şi asta doar pentru faptul că administraţia locală
actuală a promovat în structurile subordonate numai nulităţi lipsite de orice
competenţă şi calificare, alegerea făcându-se doar pe criteriul obedienţei. În
plus, neavând competenţa şi calificarea necesară aceste persoane tind să caute
să aplice soluţia cea mai facilă, care asigură o rezolvare rapidă şi nu dă bătăi
de cap. Dar asta numai în aparenţă!
Pe lângă aceasta, ca o întărire a afirmaţiei de mai sus şi ca o dovadă a
obiectivităţii ei, tatonările pentru donaţia de obiecte cu caracter masonic
necesare viitorului muzeu s-a lovit, de multe ori de următorul refuz: „Nu,
atâta timp cât este actuala conducere la muzeu!”.
De asemenea, posesorii ocazionali – în urma achiziţionării obiectelor
de la târguri de antichităţi sau de la diverse persoane – precum şi colecţionarii
cu experienţă se poate ca să mai aştepte în vederea apariţiei unor momente
mai prielnice când, presaţi de necesitate, cei de la muzeu să fie dispuşi sau
determinaţi să ofere chiar şi sume de bani substanţiale pentru obţinerea de
obiecte cu valoare patrimonială care să crească prestigiul colecţiei muzeale.
Pe de altă parte, este posibil ca unii posesori de asemenea obiecte, mai
ales dacă sunt urmaşi ori rude ale unor masoni din prima jumătate a secolului
XX sau masoni activi după 1990, fiind şi de altă etnie decât cea română, să
dorească să le păstreze încă pentru a vedea cum vor evolua lucrurile în
continuare în ceea ce priveşte mişcarea masonică din Oradea.
Între cele 32 de obiecte masonice din colecţia clujeană, parcurgând lista
publicată, am găsit un singur obiect masonic ce provine de la Loja Regele
Ladislau din Oradea, şi anume:
„99. MEDALIE DE ASIDUITATE – Însemn de lojă cu toartă şi panglică,
Loja „Regele Ladislau”, 1876. AV: Legendă circulară între două cercuri liniare:
+ „LÁSZLÓ KIRÁLY J. * ÉST * SZ * K * □ NAGY-VÁRAD KELETÉN. Central
Sf. Ladislau călare spre stânga. RV: Legendă circulară între două cercuri
liniare: BÖLCSESSÉG ERÖ ÉS SZÉPSÉG 000876. Central Alianţă, deasupra ∴.
Bronz aurit, 65 mm, panglică din mătase albastră cu marginile albe, în formă
de fundiţă 6.5 x 3.5 cm. Inv. MNIT M.4935”24.
În ceea ce priveşte lojile masonice care au fiinţat în Transilvania şi
Banat ne mai lovim de o mare problemă, şi anume că acestea erau, ca
obedienţă, afiliate la Marea Lojă Simbolică din Ungaria, înfiinţată la Budapesta
în 1886. Datorită evoluţiei politice de după sfârşitul primului război mondial,
multe loji din aceste părţi ale României Mari au continuat să funcţioneze în
cadrul acelei Mari loji şi în perioada interbelică. De aceea, arhivele şi alte
bunuri ale lojilor respective se pot regăsi doar în arhiva acelei Mari loji,
24 Katiuşa Pârvan, Tudor Sălăgean, Daniela Comşa, Colecţia de obiecte, decoraţii şi
însemne masonice a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, în op. cit., p. 315
50
Dumitru Noane
dovadă că şi cercetătorul clujean le-a putut studia şi copia după ce a primit
acces în arhiva respectivă.
O altă informaţie mi-a stârnit interesul în mod deosebit, aceea că – în
afara celor două loji binecunoscute, Loja Regele Ladislau şi Loja Bihar, care au
fiinţat în intervalul 1876-1919 – la Oradea a mai existat o lojă pe la 1781 şi
anume Loja PROBITATE, în fruntea căreia se găsea subprefectul Péchy Imre.
După tradiţia familiei, loja a funcţionat pe domeniul de la Almosd al lui Péchy
Imre, dar asta nu exclude însă ca sediul real al lojii să fi fost în capitala
comitatului, Oradea. Din loja bihoreană au făcut parte şi poeţii Kazinczy
Ferenc – cea mai mare personalitate a literaturii iluminării şi a înnoirii limbii
maghiare – şi Kölcsey Ferenc, autorul versurilor imnului naţional ungar (care
a rămas acelaşi indiferent de regimurile care s-au perindat), ambii bihoreni de
origine. De la această lojă se spune25 că ar fi rămas pecetea, în care, pe un scut
împărţit în cinci câmpuri – în care se pot vedea: un porumbel în zbor cu o
ramură de măslin; un porumbel şezând; miel şi rozetă – iar, sub ele, textul
„PROBITATE”. O asemenea piesă ar fi deosebit de valoroasă pentru viitoarea
colecţie muzeală, dar autorul cărţii despre francmasonii orădeni, afirmă doar
că de la loja respectivă „cunoaştem doar pecetea fără nici o altă menţiune”. El nu
dă nici un indiciu unde ar putea fi acea pecete, astfel că putem doar bănui că
la arhiva marii loji budapestane, de unde e puţin probabil că se va putea
prelua pentru muzeul orădean, eventual cu nişte condiţii care e greu de
presupus că ar putea fi şi acceptabile.
Un alt aspect interesant este acela că documente şi medalii care ar
contribui la cunoaşterea istoriei francmasoneriei din Transilvania, Banat,
Partium, Maramureş şi Bucovina se găsesc, mult mai bine păstrate, în colecţii
britanice26. Astfel, în cadrul Muzeului Francmasoneriei din Londra pot fi
consultate trei documente preţioase care reprezintă trei liste cu lojile din
Ungaria active la momentul întocmirii lor: un raport financiar al lojilor din
componenţa Marii Loji Simbolice a Ungariei; o listă a lojilor simbolice (Craft
Lodges) care include lojile Sf. Ioan, „Lodges of St John”; o listă în care sunt
enumerate „lojile scoţiene care lucrează în gradele 1-3 şi R.S.A.A în capitule etc”.
De asemenea, în fondurile Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire
se păstrează o serie de medalii care provin de la loji din acele provincii
româneşti, care apar şi în listele sus menţionate. De aici s-ar putea obţine însă
doar copii şi fotografii, eventual o expoziţie temporară în sala expoziţională a
muzeului orădean.
25 Kupán Árpád, Szabadkömüvesek Nagyváradon-Történelmi jegyezetek, NAT Könyvek,
Nagyvárad, 2004, 242 p., ISBN 973-85875-6-5, p. 24 şi 27; în română, Francmasonii în Oradea.
Notaţii istorice, Editura CONVEX, Oradea, 2018, trad. Ştefan Herchi, p. 18 şi 20
26 Alexandru Rufanda, Contribuţii la cunoaşterea istoriei francmasoneriei din Transilvania,
Banat, Partium, Maramureş şi Bucovina. Documente şi medalii din colecţiile britatnice, în Gnosis,
Revistă de Gândire, Tradiţie şi Cultură masonică, Sibiu, Anul VI / nr. 6(2020), p. 27-63. Vezi şi
http://alexrufanda.blogspot.com/2020/06/contributii-la-istoria -francmasoneriei.html
51
4.3. Situaţia actuală a colecţiei muzeale orădene
Înainte de a purcede la constituirea efectivă a unei colecţii proprii a

muzeului orădean al francmasoneriei, consider că trebuie să se stabilească
odată şi clar modalitatea de utilizare a spaţiului cu funcţiune muzeală din
cadrul imobilului proaspăt restaurat, adică optat pentru una din cele două
variante propuse: spaţiu pentru expoziţii temporare sau spaţiu de expoziţie
permanentă. La mărimea acestuia – un spaţiu dreptunghiular (6,55 m x 16,426
m) în suprafaţă de 107,59 mp – personal cred că prima variantă ar fi cea
potrivită.
În varianta spaţiu pentru expoziţii temporare, principala activitate ar
consta în a căuta şi a stabili contacte – cu instituţii similare publice din ţară şi
din lume, cu colecţionari privaţi, cu diverse asociaţii etc. – pentru a putea
realiza anual un calendar de expoziţii astfel încât spaţiul expoziţional să fie
mereu utilizat şi deschis publicului. În acest caz, constituirea unei colecţii
muzeale proprii nu ar mai avea o miză atât de mare, ar deveni o activitate
secundară fără presiune, introducându-se în colecţie obiecte ce se ivesc în timp
pe criterii de valoare, autenticitate şi unicitate, astfel încât muzeul să-şi poată
îndeplini misiunea şi funcţia de conservare27. Constituirea şi dezvoltarea
colecţiei nu ar mai fi activitatea prioritară – ar trece în prim plan cele de
valorificare şi educaţie – ceea ce ne-ar permite să fim mai selectivi şi mai
„pretenţioşi” în achiziţia de obiecte cu valoare de patrimoniu. Dar, în acelaşi
timp, nu am mai avea un muzeograf responsabil de un muzeu, ar fi suficient
un custode de sală, ceea ce cred că se şi dorea, de fapt, de la bun început de
către cei care au iniţiat proiectul de punere în valoare a acestui imobil.
În varianta spaţiu de expoziţie permanentă, principala activitate a
muzeografului responsabil ar consta în a căuta şi a achiziţiona obiecte cu
valoare de patrimoniu, constituirea colecţiei muzeale devenind principala
prioritate şi încă şi sub presiunea timpului, ţinând cont că în 2021 spaţiul
muzeal trebuia deschis publicului.
Pentru a stabili concret tematica viitoarei colecţii muzeale, am solicitat
conducerii, în Informarea cu privire la stadiul redactării Planului expoziţional
din iunie 202028, să se decidă asupra uneia din cele patru propuneri de
expoziţie permanentă înaintate, motivând că fiecare din cele patru presupune
o cercetare serioasă şi o listă de achiziţii pentru constituirea colecţiei muzeale
substanţială ca efort financiar. În locul unui răspuns concludent am primit
admonestări şi ameninţări cu comisia de disciplină, iar în final mi s-a desfăcut
contractul de muncă.
27 Bazele muzeologiei, curs prezentat de lector Valer Rus la cursul de MUZEOGRAF,

etapa I-a, 11-27.11.2019
28 Informarea cu privire la stadiul redactării Planului expoziţional nr. 1833/26.06.2020 - din
care am preluat parţial în această lucrare – şi Nota internă nr. 1924/03.07.2020 prin care mi s-a
dat răspunsul la solicitările mele
52
Dumitru Noane
În Informare am specificat că partea expoziţională nu se poate realiza
la un nivel calitativ corespunzător, decât printr-o echipă formată dintr-un
muzeograf, un designer şi un IT-ist, sub îndrumarea unei persoane care
cunoaşte fenomenul masonic din interiorul său şi, aşa, poate să ştie ce e mai
bine pentru organizarea şi amenajarea unui astfel de muzeu. Nu s-a ţinut cont
de sugestia asta, iar, ulterior, conducerea primăriei a apelat la sprijinul
M.L.N.R., care a trimis două persoane pentru îndrumare şi, astfel, conducerea
muzeului trebuia doar să se conformeze ad-literam indicaţiilor primite de la
acestea. Îndrumarea se referă însă la partea ce ţine de spaţiul unei loji în
activitate – Sala Templului, Sala paşilor pierduţi, Cabinetul de reflecţie – nu şi
de partea expoziţională, nefiind calificaţi în domeniul muzeal, astfel că, din
câte cunosc în prezent, se va amenaja o expoziţie despre francmasonerie la
modul general. Aceasta s-ar încadra la ceea ce numeam în capitolul anterior
propagandă pentru publicul larg şi se va rezuma strict la materialele necesare
în cadrul expoziţiei, bănuiesc că fără a se mai acorda atenţie constituirii şi
dezvoltării unei colecţii muzeale proprii conform prevederilor legale în
vigoare şi deontologiei profesionale. De fapt, acelaşi lucru se petrece şi la
Muzeul Evreilor sau la Muzeul Art Nouveau, achiziţiile sporadice care mai au loc
fiind destinate doar îmbunătăţirii calităţii expoziţiilor deja existente.
De asemenea, în informarea menţionată am prezentat şi cu cine s-ar
putea colabora la realizarea fiecăreia din cele patru variante, propunând
colaborarea cu persoane care au deja experienţă şi competenţă în domeniul
francmasoneriei, respectiv în organizarea şi amenajarea unei expoziţii
muzeale. Totodată, în funcţie de varianta aleasă pentru a fi realizată s-ar fi
putut stabili mai uşor sursele de achiziţii pentru constituirea colecţiei muzeale,
astfel:
1. Pentru expoziţia „Istoria Francmasoneriei” – care ar prezenta istoria
sa (evenimente şi perioade mai deosebite), rituri şi iniţieri, grade de perfecţie,
doctrine, simboluri, ţinute, însemne şi accesorii etc. – am propus colaborarea
cu persoane care au deja experienţă în realizarea unor proiecte de acest gen şi
cunoştinţe temeinice despre francmasonerie, cum ar fi Horia Nestorescu-
Bălceşti, Alexandru Rufanda, sau, de pe plan local, Ştefan Herchi. Obiectele
necesare ar fi putut fi achiziţionate de pe site-urile unor magazine de profil29,
dar acelea nu sunt însă decât replici şi ar intra în inventar sub regimul
replicilor, conform legislaţiei în vigoare.
După cum arătam mai sus, acestea nu ar avea o valoare de patrimoniu,
fiind obiecte noi, confecţionate pentru vânzare, însă ar putea avea o valoare
educativă în contextul tematicii acestei expoziţii. Nu pot fi achiziţionate însă
din altă parte.
S-ar mai putea achiziţiona obiecte pentru această expoziţie de pe site-
uri gen okazii.ro, unde pot fi găsite chiar şi obiecte vechi, comercializate de
29 Vezi https://www.mason-shop.ro şi http://www.magazinmasoniconline.com.

53
către diverşi colecţionari sau negustori de antichităţi. De asemenea, rămâne în
discuţie şi posibilitatea achiziţiei prin donaţie de la rude sau urmaşi ai unor
masoni, de la diverse asociaţii, de la diverse loji din întreaga lume care doresc
să ajute la realizarea unui asemenea muzeu30.
2. Pentru expoziţia „Istoria lojilor masonice orădene”, lucrurile ar fi
fost ceva mai complicate pentru că – dacă pentru cele două binecunoscute,
Loja Regele Ladislau şi Loja Bihar, ar exista posibilitatea de a colabora cu Attila
Varga, care are arhiva acestora copiată şi ar putea realiza partea legată de ele –
pentru Loja PROBITATE şi pentru cele româneşti interbelice nu cunoaştem
încă nimic şi nu ştim ce şanse există de a achiziţiona obiecte legate de ele. Aici
am putea să ne referim mai mult la personalităţile care au făcut parte din ele şi
să căutăm obiecte ce au aparţinut acestora, ce sunt legate de activitatea
acestora.
3. Pentru expoziţia Istoria Francmasoneriei din Transilvania, Banat,
Partium şi Maramureş” am fi putut lucra cu cercetătorii Attila Varga şi
Alexandru Rufanda, care ne puteau îndruma şi legat de achiziţionarea de
obiecte legate de tematica acestei expoziţii, ca şi de constituirea colecţiei
muzeale, cu obiecte sau replici ale acestora ori cu copii şi fotografii. Era cea
mai puţin probabilă din cele patru variante propuse deoarece spaţiul
disponibil este prea mic pentru un subiect atât de amplu. Ar fi fost realizabilă
doar dacă am fi apelat masiv la tehnica modernă audio-video şi I.T., astfel că
în acest caz ar fi fost prezentate mai mult imagini ale unor obiecte legate de
subiectul expoziţiei: însemne, medalii, decoraţii, documente, fotografii etc.
4. Pentru expoziţia „Rolul masoneriei în mişcarea naţională a
românilor din Transilvania”, documentarea ar fi fost mult mai amplă şi ar fi
trebuit derulată pe mai multe planuri, în special cele legate de apartenenţa la
masonerie a unora din personalităţile mişcării naţionale a românilor şi cele
legate de rolul lor în diferitele momente ale mişcării naţionale române din
secolul XVIII până la recunoaşterea internaţională a României Mari. Materialul
documentar de studiat este amplu şi este realizat în special după 1990 de către
o serie de istorici de seamă, unii din păcate decedaţi deja, alţii însă în plină
putere de muncă şi care ar putea colabora la acest proiect. Colecţia muzeală, în
acest caz, ar trebui să conţină atât obiecte de sorginte masonică ce au aparţinut
personalităţilor respective – ex. Ioan Molnar Piuariu, Horea, Simion Bărnuţiu,
Alexandru Papiu Ilarian, Alexandu Vaida Voevod şi mulţi alţii – cât şi obiecte,
scrisori, fotografii, documente legate de rolul lor în evenimentele majore din
această perioadă: Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan; Revoluţia de la 1848-
1849; Unirea din 1918 şi recunoaşterea ei. E puţin probabil că s-ar putea
achiziţiona pentru colecţia muzeală aferentă obiecte originale, cu valoare de
patrimoniu, pentru că acestea se găsesc deja în marile muzee din ţară sau în
30 În 11 ianuarie a.c., pe pagina Literatură masonică, chiar eu am postat un apel de sprijin
al iniţiativei de înfiinţare a Masonic Museum Latvia; vezi https://www.facebook.com/

groups/205887987526728/user/100002023059256
54
Dumitru Noane
case memoriale, cu excepţia unor situaţii fericite şi neprevăzute când am avea
de a face cu descoperirea unora necunoscute până acum. Mai degrabă am
putea aduna replici ale pieselor originale, copii ale unor fotografii sau
documente, eventual obiecte cu valoare de patrimoniu împrumutate sau
preluate în custodie, conform normelor în vigoare, prin generozitatea unor
instituţii muzeale din ţară.
4.4. Constituirea colecţiei de carte şi media
Pentru dezvoltarea în cadrul Muzeului a unei activităţi culturale cât

mai bogate şi diversificate acesta mai dispune de două spaţii care vin în
completarea funcţiunii muzeale, şi anume:
1. Spaţiul Media:
– o încăpere de 23,85 mp, cu acces din spaţiul expoziţional, care este
prevăzută în proiect cu 12 locuri de studiu, ce vor fi dotate probabil cu
terminale pentru a se putea realiza accesul la internet pe site-urile dedicate
domeniului de interes ale acestui obiectiv cultural-turistic;
– acest spaţiu ar putea fi utilizat, la nevoie, şi ca sală de proiecţie a unor
materiale documentare privind istoria Francmasoneriei, diverse evenimente
mai deosebite, implicarea Francmasoneriei în diverse etape sau evenimente
ale istoriei naţionale sau universale;
– colecţia media se va putea dezvolta prin achiziţionarea de:
o fotografii despre personalităţi masonice, activităţi ale unor loji
masonice;
o filme vechi despre activităţi ale unor loji masonice;
o material media legat de francmasoneria din România şi din lume.
2. Biblioteca:
În clădirea administrativă corp C3 (parter+etaj, suprafaţa construită la
sol = 92 mp), pentru funcţiunea de bibliotecă sunt prevăzute următoarele
spaţii:
– la parter: un spaţiu destinat pentru „Depozitare carte” – în suprafaţă
de 50,96 mp; – două încăperi destinate de asemenea pentru depozitare (8,05
mp şi 2,52 mp);
– la etaj: hol acces (12,91 mp) şi birou bibliotecar (8,59 mp); – sala de
lectură, în suprafaţă de 51,83 mp.
În ceea ce priveşte activitatea în funcţiunea complementară de
bibliotecă este necesară, în primul rând constituirea fondului de carte:
– pe tematica de bază a acestui obiectiv cultural-turistic, şi anume
Francmasoneria;
– există o vastă bibliografie internaţională în acest domeniu, din care,
după 1990, au fost traduse şi publicate şi la noi o serie de lucrări, care ar fi
necesar şi obligatoriu să fie achiziţionate pentru bibliotecă; lucrările se referă
55
atât la aspecte legate de istoria Francmasoneriei, cât şi la aspectele specifice ei:
rituri şi doctrine; gradele de perfecţie; iniţieri şi simboluri; ţinute, însemne şi
accesorii etc.
– pe tematicile convergente domeniului de bază al obiectivului:
o lucrări „externe” despre Francmasonerie şi rolul ei in societate;
o lucrări autobiografice/biografice despre personalităţi de frunte ale
Masoneriei;
o lucrări despre mistica antică greacă, egipteană şi orientală;
o lucrări despre cunoaştere spirituală, ezoterism şi alchimie;
o lucrări despre ordinele cavalereşti medievale – în special templierii;
o lucrări despre religiile lumii, eseuri teologice şi filozofice;
o lucrări de eseistică istorică, sociologică, politologică, futurologică
etc.
– pe lângă constituirea fondului de carte este necesară şi realizarea
unui sistem de abonamente la publicaţiile masonice, din România în primul
rând, pentru a se putea constitui colecţii pe fiecare publicaţie în parte, astfel
încât, doritorii, interesaţi în cunoaşterea fenomenului masonic, să poată să-şi
satisfacă nevoia de cunoaştere şi cercetare masonică privind tradiţia Ordinului
Francmasonic şi alte informaţii masonice, începând de la filosofia masonică,
organizare, universalitate etc. Dintre publicaţiile existente amintim:
1. Revista trimestrială TRIVIUM – este editată de Institutul de Studii şi
Cercetări Simbolice din Iaşi (primul număr octombrie-decembrie 2009).
Revista şi-a propus să reprezinte o interfaţă între Marea Lojă Naţională din
România şi toţi cei din lumea profană interesaţi în cunoaşterea fenomenului
masonic.
2. „Echerul şi Compasul” – a apărut în „peisajul” masonic românesc
fiind o consecinţă a nevoii de cunoaştere şi cercetare masonică, apariţia
făcându-se în urma numeroaselor discuţii purtate în Comisia de Istorie a Marii
Loji Naţionale din România. De altfel, o parte din Consiliul editorial se
compune din membri ai Comisiei.
3. Apariţia publicaţiei oficiale a Marii Loji Naţionale din România,
intitulată Revista 357 şi dedicată „gândirii şi viziunii masonice”. Revista a fost
fondată în aprilie 2013, cu sprijinul Marelui Maestru al M\L\N\R\, Prea
Respectabilul Frate Radu Bălănescu.
4. Asociaţia „Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris-Bucureşti”
editează din 2005, prima revistă francmasonică de după 1989 destinată opiniei
publice, numită „Cuvânt Masonic”. Revista „Cuvânt Masonic” este apariţie
lunară şi are ca principal scop prezentarea lucrării Francmasonice, din
România, Europa şi de pe alte continente. Revista este destinată celor care sunt
interesaţi de tradiţia Ordinului Francmasonic şi oferă informaţii despre
masonerie, începând de la filosofia masonică, organizare, universalitate,
ş.a.m.d.
56
Dumitru Noane
– în ceea ce priveşte funcţiunea de bibliotecă sunt necesare şi
următoarele activităţi:
a) dotarea cu mobilier specific pentru depozitul de carte, respectiv sala
de lectură;
b) dotarea cu aparatura de monitorizare a microclimatului şi asigurare
a parametrilor optimi;
– spaţiul bibliotecii, mai exact Sala de lectură, ar putea fi utilizată şi la
alte evenimente, precum:
a) lansări sau prezentări de carte din domeniile mai sus menţionate –
cu autorii, editorii etc.;
b) conferinţe, simpozioane naţionale/internaţionale pe diverse teme de
istorie a masoneriei;
c) sală de expoziţii de artă ale unor artişti francmasoni din ţară sau din
străinătate;
d) sală de proiecţie filme: despre evenimente masonice, documentare
istorice, cu problematică de actualitate, etc.
4.5. Valorificarea colecţiei. Proiecte de pedagogie muzeală
1. Activitatea media şi online:

1.1. Online:
– ar fi util şi oportun ca activitatea muzeală ce se va desfăşura în cadrul
acestui obiectiv cultural-turistic, să se reflecte şi în mediul online, pentru a fi
cât mai bine cunoscută;
– pentru acest lucru ar fi necesară crearea unui site propriu, distinct al
muzeului; – în cadrul acelui site ar fi binevenit să se posteze:
o evenimentele care au loc în cadrul acestui muzeu;
o vernisaje de expoziţii temporare;
o lansări de carte pe specificul muzeului;
o conferinţe, simpozioane care au loc aici;
o tururi virtuale prin expoziţiile muzeului;
o informaţii suplimentare pe tema acestor expoziţii;
o prezentări de noi apariţii editoriale pe specificul muzeului;
o calendar istoric: date legate de personalităţi masonice române şi
străine;
o evenimente din istoria naţională în care masoneria a jucat un rol
important;
o aniversări/comemorări ale unor evenimente din istoria masoneriei
mondiale;
o personalităţi ale istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti care au fost
masoni;
57
o activităţi/acţiuni trecute/prezente ale acestor personalităţi în
domeniul lor de activitate.
– diverse materiale video cu:
o evenimente trecute ale istoriei masoneriei naţionale/mondiale;
o evenimente prezente ale istoriei masoneriei naţionale/mondiale;
o anunţuri legate de activitatea curentă a muzeului;
o proiecte şi diverse acţiuni în care este implicat şi muzeul
– bineînţeles, pentru unele postări va trebui să existe un acord prealabil
pentru a nu încălca regulile legate de:
o drepturile de autor, de proprietate intelectuală;
o specificul domeniului muzeului, ale mişcării masonice în general;
o ţinând cont de: răspândirea mondială a francmasoneriei;
o distanţele mari ce fac dificil transportul unor bunuri culturale
pentru expoziţii;
o situaţii deosebite ce pot să apară (pandemii etc.), când accesul este
restricţionat;
– prin intermediul mediului online, prin colaborări naţionale şi/sau
internaţionale, s-ar putea crea: unele expoziţii virtuale pe diverse teme
sau legate de valori ce nu pot fi transportate;
– o bibliotecă online, în completare la cea fizică prevăzută în proiect;
– în acest sens poate fi accesat şi site-ul https://masonicperiodicals.org
1.2. Media:
Ne referim aici la redactarea de personalul de specialitate din cadrul
muzeului:
– de articole şi studii trimise spre publicare la diferite publicaţii istorice
sau masonice;
– de articole despre activitatea specifică a acestui muzeu:
o proiecte în lucru; activităţi derulate;
o studii de specialitate legate de diverse personalităţi istorice şi
culturale române/străine;
– în acest sens ar fi utilă, în perspectivă, realizarea unei publicaţii proprii:
o publicaţie trimestrială, de tip revistă, în care să fie publicate astfel
de articole şi studii;
o un Anuar de specialitate, în care să fie publicate studii realizate pe
specificul muzeului;
– aceste publicaţii ne vor permite să atragem alături de acest muzeu şi alţi
colaboratori:
o istorici cu preocupări în domeniul istoriei, al istoriei masoneriei în
special;
o istorici de artă, conservatori şi restauratori – pe teme legate de
patrimoniul masonic;
58
Dumitru Noane
o personalităţi masonice române/străine care au cercetări deosebite
în acest domeniu;
– nu în ultimul rând, va trebui să avem în vedere şi redactarea unor cataloage
de expoziţii sau de colecţii de bunuri culturale, mobile sau imobile, cu
simbolistică masonică.
2. Activitatea cultural-ştiinţifică:
– Având în vedere că:
a) la ora actuală mai există centre importante în domeniul cunoaşterii
şi cercetării masonice doar la Bucureşti şi Iaşi;
b) acesta va fi primul muzeu exclusiv al Francmasoneriei din ţară şi,
totodată, primul centru cultural masonic important din Transilvania şi Banat;
– Ar fi necesar şi oportun ca în cadrul acestui obiectiv să se dezvolte şi
o puternică componentă cultural-ştiinţifică, un centru de studii şi cercetare a
cărui lucrare va fi orientată şi se va desfăşura în următoarele direcţii:
1. contribuţia la procesul de elevare a omului şi a familiei umane;
2. combaterea ignoranţei şi obtuzităţii prin morală şi cultură;
3. împlinirea semenilor spre a deveni mai luminaţi spiritual, conştienţi
de forţa şi importanţa solidarităţii şi a respectului faţă de cuvântul dat;
4. cultivarea sentimentului de sprijin moral în toate împrejurările vieţii;
5. întărirea ideii de demnitate în viaţa publică şi în viaţa de familie;
6. apărarea sacrei îndatoriri de a crede în Dumnezeu şi de a apăra
Patria până la sacrificiul suprem;
7. cultivarea respectului faţă de patrimoniul cultural universal şi faţă
de cel tradiţional-naţional;
8. consolidarea valorilor democratice în România;
9. traducerea, publicarea, editarea de lucrări ştiinţifice specifice
masoneriei / domenii conexe.
Pentru a putea asigura realizarea acestui deziderat ar fi necesar să i se
permită personalului de specialitate să desfăşoare şi o activitate bine
structurată în direcţia studiilor şi cercetărilor de profil masonic şi conexe. Vor
avea ca exemplu activitatea desfăşurată de:
o Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris-Bucureşti;
o Institutul de Studii şi Cercetări Simbolice din Iaşi.
Activitatea de studii şi cercetări istorice ar trebui să răspundă
următoarelor obiective:
o recuperarea memoriei colective a istoriei francmasoneriei;
o crearea unui fond Arhivistic Masonic Naţional.
Echipa de lucru ar cuprinde cercetători – iniţiaţi şi neiniţiaţi, femei şi
bărbaţi – oameni dornici să lucreze într-o echipă colectivă bine structurată,
care să promoveze continuitatea valenţelor umane ce dintotdeauna au
contribuit la identitatea şi unitatea naţiunii române şi încadrarea în valorile
perene ale Europei.
59
– nucleul echipei de lucru ar fi constituit din personalul de specialitate
de la Muzeul Francmasoneriei, alături de care s-ar grupa alţi cercetători sau
studenţi interesaţi în cunoaşterea fenomenului masonic, adică de tradiţia
Ordinului Francmasonic, filosofia masonică, organizare, rituri, universalitate
ş.a.m.d.;
Activitatea de studii şi cercetări istorice s-ar putea desfăşura sub egida
şi în coordonare cu Comisia de Istorie a Marii Loji Naţionale din România.
După afirmarea ca şi un centru cultural-ştiinţific semnificativ, alături
de cele de la Iaşi şi Bucureşti, important pentru această parte de ţară, Muzeul
Francmasoneriei din Oradea ar putea solicita afilierea la A.M.M.L.A.
(Asociaţia Arhivelor, Muzeelor şi Librăriilor Masonice), cu sediul la Bruxelles,
având astfel deschidere spre marea familie masonică universală.
3. Proiecte de pedagogie muzeală:

Domeniul francmasoneriei, fiind unul specific adulţilor şi având un
caracter discret, pentru viitor vor trebui foarte bine alese temele de proiecte de
pedagogie muzeală adresate tinerilor; – pentru acestea va trebui să colaborăm
cu:
– alte structuri din cadrul francmasoneriei române care au deja
experienţă în acest sens;
– muzeele din ţară care au colecţii de obiecte masonice şi le valorifică
deja de trei decenii;
Proiectele vor trebui să fie orientate pe cele nouă direcţii prezentate la
pct. 2. Activitate cultural-ştiinţifică, să îmbine cunoştinţele istorice cu
cultivarea sentimentelor nobile şi consolidarea valorilor democratice şi să
contribuie la combaterea ignoranţei şi obtuzităţii, întărirea ideii de demnitate
şi, în final, la procesul de elevare a fiinţei umane şi împlinire spirituală.
Se pot organiza însă numeroase proiecte cu populaţia adultă; avem
deja un precedent în acest sens, realizat de Asociaţia „Cultura în Mişcare” din
Oradea, care în data de 24 iunie 2016, a organizat o conferinţă cu titlul „Loja
Regele Ladislau din Oradea (1876 -1918)”, susţinută de Attila Varga, cercetător la
Institutul de Istorie G. Bariţiu din Cluj Napoca al Academiei Romane, cel care
a efectuat cercetări documentare complexe în arhivele de profil din ţară şi
străinătate despre mişcarea francmasonica din Oradea şi Transilvania;
subiectul, francmasoneria, pe cât de interesant, pe atât de necunoscut, a fost
abordat în contextul înfiinţării Muzeului Francmasoneriei la Oradea31;
participarea a fost neaşteptat de numeroasă.
31 Vezi https://oradeaindirect.ro/secretele-francmasoneriei-din-oradea-dezvaluite-vineri-seara-
la-hilton/ şi https:// oradeaindirect.ro/dezvaluire-o-loja-masonica-din-oradea-a-fost-singura-din-fostul-

imperiu-austro-ungar-in-care-au -fost-acceptati-si-romani-video/. Pentru înregistrarea video a
conferinței: https://youtu.be/TodMcVg4hLI
60
Dumitru Noane
5
Etape de realizare a expoziţiei permanente a muzeului
Specialiştii pe care i-am contactat pe parcursul realizării acestei

lucrări au fost unanim de părere că, în ceea ce priveşte opţiunile de
viitor, atât privind colecţiile cât şi expoziţia permanentă, în proiectul
extins ar fi util să prevedem pentru fiecare şi nişte etape de realizare!
Ţinând cont de spaţiul existent şi de evoluţia întregului proiect
de reabilitare a clădirii lojii masonice orădene, în urma studierii
vastului domeniu al francmasoneriei, dar şi a specificului local, am
îndrăzni să propunem, ca posibile etape de realizare, următoarele
variante:
A. Varianta I-a:
Raportat strict la suprafaţa spaţiului expoziţional şi la
posibilităţile foarte reduse de modulare a sa, putem lua în considerare
ca variantă de organizare şi amenajare expoziţională, împărţirea sălii
expoziţionale în două module (2/3 cu 1/3), care vor asigura spaţiul
necesar pentru a se realiza următoarele expoziţii:
1. Expoziţia „Istoria lojelor masonice orădene” – care va
prezenta activitatea celor două loje care au funcţionat în această clădire,
personalităţile care le-au condus, respectiv, care au activat în cadrul lor
cu rezultate deosebite etc.;
– va ocupa cel de al doilea modul, cel de 1/3 din suprafaţa sălii
expoziţionale (35,59 mp);
– va prezenta activitatea celor două loje care au funcţionat în
Oradea/în această clădire;
– evoluţia celorlalte loji care au ființat în Oradea în secolele
XVIII-XX;
– personalităţile care le-au întemeiat şi/sau condus în perioada
funcţionării lor;
– personalităţile care au activat în cadrul lor cu rezultate
deosebite etc.;
61
– o istorie a lojilor masonice din Oradea sau, mai degrabă, a
personalităţilor din Oradea care au fost masoni, temă expoziţională care
se potriveşte cel mai bine atât cu istoria clădirii care se restaurează
acum cât şi cu specificul local;
– o organizaţie este reprezentativă prin membrii ei, de aceea am
insista pe membrii remarcabili, deci pe caracterul memorial nu neapărat
pe istoria administrativă a lojilor orădene;
– un scriitor sau compozitor cunoscut, un doctor sau un savant
luminat sunt mai valoroşi pentru comunitate decât cine a fost la un
moment dat preşedinte de lojă;
– imagini mari cu personalităţi orădene, activitatea lor şi
menţiunea apartenenţei la masonerie;
– oamenii remarcabili care au făcut parte din această organizaţie,
contribuţia lor la modernitate, la schimbări sociale, politice, opere
caritabile şi umaniste, cultură, astfel încât mesajul pentru vizitatorii
contemporani ar trebui să fie: „mai mult pentru binele societăţii decât
pentru binele propriu”.
Va trebui efectuată o muncă de cercetare pentru a descoperi:
a. diverse obiecte, ţinute care au aparţinut lojilor sau membrilor
acestora şi care pot fi expuse;
b. diverse obiecte care au aparţinut sau au fost folosite de
membrii remarcabili ai acestor loji;
c. material fotografic, tablouri ale personalităţilor care au condus
sau au activat în aceste loji;
d. material fotografic ilustrativ privind activităţile sociale şi
culturale pe care le-au desfăşurat lojile orădene;
În funcţie de materialul rezultat în urma cercetării efectuate, se
va stabili şi mobilierul necesar expunerii, astfel încât materialul expus
să fie cât mai bine pus în valoare.
Ca şi sursă documentară poate fi utilizată următoarea lucrare:
Kupán Árpád, Szabadkömüvesek Nagyváradon-Történelmi jegyezetek, NAT
Könyvek, Nagyvárad, 2004, 242 p., ISBN 973-85875-6-5; – varianta în
română: Francmasonii în Oradea. Notaţii istorice, trad. Ştefan Herchi,
Editura CONVEX, Oradea, 2018, 208 p.
Etapele care trebuiesc parcurse pentru realizarea acestei expoziţii
ar fi următoarele:
– studierea surselor documentare privind lojele masonice locale;
– cele două cunoscute, dar mai ales cele de secol XVIII şi XX
aproape necunoscute;
62
Dumitru Noane
– derularea muncii de cercetare pentru descoperirea şi adunarea
materialului exponabil;
– stabilirea şi realizarea mobilierului de expunere;
– stabilirea şi achiziţia echipamentelor tehnice necesare
amenajării expoziţiei;
– realizarea propriu-zisă a expoziţiei: design, panotare, catalog
de prezentare etc.
2. Expoziţia „Istoria Francmasoneriei” - care va prezenta istoria

sa, evenimente şi perioade deosebite, rituri şi iniţieri, grade de perfecţie,
doctrine, simboluri, ţinute, însemne, accesorii etc.;
Va ocupa primul modul, de la intrare, cel de 2/3 din suprafaţa
sălii expoziţionale (72 mp).
Expoziţia va prezenta: istoria Francmasoneriei, evenimentele mai
deosebite; rituri şi ritualuri; doctrine; gradele de perfecţie; forme de
iniţiere; simboluri; ţinute, însemne, accesorii etc.
Ţinând cont însă de faptul că Francmasoneria este o societate
discretă, înainte de toate, trebuie bine verificat ce anume şi în ce
manieră este permis a se expune publicului larg pentru a cunoaşte
tradiţia Ordinului Francmasonic.
Prin folosirea mijloacelor clasice – panouri cu fotografii;
reproduceri de documente şi lucrări; vitrine cu reproduceri de obiecte
masonice; manechine cu ţinute specifice diverselor rituri, ordine şi
grade – în combinaţie cu cele moderne – monitoare TV, mijloace audio,
prezentatori virtuali, proiecţii video – se poate crea o expoziţie densă
într-un spaţiu mic.
O scală cronologică, cu principalele date din istoria masoneriei în
ultimele trei secole, şi o hartă mondială, cu răspândirea ei spaţială şi
ierarhia organizatorică, ar fi utile; surse se găsesc multe.
În privinţa documentării, pentru realizarea acestei expoziţii, va fi
necesară şi obligatorie o consultare a lucrărilor realizate în acest
domeniu de o serie de istorici şi publicişti români, cum ar fi: Horia
Nestorescu-Bălceşti, Olimpian Ungherea, Paul Ştefănescu, Alex Mihai
Stoenescu.
Totodată, există o vastă bibliografie internaţională în acest
domeniu, din care, după 1990, au fost traduse şi publicate şi la noi o
serie de lucrări, care oricum ar fi necesar şi obligatoriu să fie
achiziţionate şi pentru biblioteca muzeului.
63
De asemenea, pentru stabilirea materialului ce va putea fi expus
şi a modului de expunere a acestuia, se vor consulta persoane cu
experienţă în domeniu, ca de exemplu: Horia Nestorescu-Bălceşti,
Alexandru Rufanda, Varga Attila, Mircea Alexandru Birt, Ştefan
Herchi; se vor consulta site-uri de specialitate, cum ar fi
http://www.mason-shop.ro.
ar fi următoarele:
a) studiere surse documentare româneşti/străine privind
Francmasoneria şi particularităţile ei;
b) stabilirea listei materialului expozabil şi a surselor şi
modalităţilor de procurare a acestuia;
c) adunarea sau achiziţionarea materialului expozabil: simboluri,
ţinute, însemne, accesorii etc.;
d) stabilirea şi realizarea mobilierului de expunere;
e) stabilirea şi achiziţia echipamentelor tehnice necesare
expoziţiei;
f) realizarea propriu-zisă a expoziţiei: design, panotare, catalog
de prezentare etc.
B. Varianta a II-a:
Având în vedere următorii factorii socio-psihologici mai sus
enunţaţi, şi anume:
– publicul larg, mai puţin informat şi avizat în domeniu, aflat şi
sub influența diverselor teorii ale conspiraţiei, are, în general, o
percepţie nefavorabilă asupra masoneriei şi rolului ei;
– exponenţii mişcărilor naţionale şi sociale care au schimbat
structurile sociale şi politice medievale cu cele ale epocii moderne, au
fost membri ai lojilor masonice existente atunci;
Considerăm că ar fi deosebit de utilă şi de mare impact în
conştiinţa românilor, mai ales din această parte a ţării, realizarea a încă
unei expoziţii speciale cu tema „Rolul masoneriei în mişcarea
naţională a românilor din Transilvania”.
Ar fi binevenită şi prin faptul că:
– proiectul se derulează în această perioadă marcată de
aniversarea Centenarului făuririi statului naţional unitar român,
centenar care ar trebui, de fapt, să se încheie în anul 2022 cu marcarea a
100 de ani de la încoronarea, la Alba Iulia, a monarhilor României Mari;
64
Dumitru Noane
– precum şi că la realizarea acestui ideal măreţ al naţiunii
române şi-au adus contribuţia şi o serie de fruntaşi ai mişcării naţionale
care au fost şi membrii marcanţi ai Masoneriei române;
Deschiderea expoziţiei speciale cu tema „Rolul masoneriei în
mişcarea naţională a românilor din Transilvania” ar fi potrivit să se
realizeze în preajma datei de 20 aprilie, când se aniversează momentul
intrării armatei române în Oradea sau a celei de 4 iunie, la aniversarea
semnării Tratatului de la Trianon, act care certifica o realitate istorică şi
aproba, de iure, o cerinţă a majorităţii româneşti din Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş.
Decizia finală urma a se lua în funcţie de evoluţia implementării
proiectului muzeului şi soluţia adoptată pentru locaţia expoziţiei.
Locaţia cea mai potrivită pentru organizarea şi amenajarea acestei
expoziţii ar fi fost sala expoziţională care s-ar putea crea prin extinderea
etajului şi peste construcţia C2 (corpul B, cu regimul actual de înălţime
Parter).
În cadrul procesului de comasare a instituţiilor muzeale orădene
– declanşat în aprilie şi care s-a încheiat la 1 iulie 2021 – s-a stabilit
faptul că deschiderea Muzeului Francmasoneriei va avea loc la data de
20 aprilie 2022.
Motivaţia acestui termen este clară dacă ţinem seama de
următoarele considerente:
– generalul Traian Moşoiu, ca orice politician care se respectă, a
făcut parte din „Ordinul Masonic Român”, unde poate fi găsit în 1930 cu
„gradul 33 Pro Mare Maestru”, beneficiind de sprijinul, deloc neglijabil,
al acestei foarte puternice organizaţii32; dealtfel, informaţii în acest sens
apar şi la Mircea Alexandru Birţ, în articolul dedicat lui Traian Moşoiu
(1868-1932)33;
– la 30 iulie 2022, se vor 90 de ani de la decesul marelui general şi
patriot ardelean.
Susţinem necesitatea realizării acestei expoziții speciale prin
următoarele argumente:
32 Alexandru Dragomirescu, Cantemir Moşoiu, General Traian Moşoiu. Ostaşul şi
Politicianul în slujba Ţării, Editura Printeuro, Ploieşti, 2000, p. 76; cf. Horia Nestorescu-Bălceşti,
Ordinul Masonic Român – mai puţină legendă şi mai mult adevăr, Casa de Editură de Presă „Şansa”
S.R.L., Bucureşti, 1993, p. 444, poziţia 2645
33 Articol publicat în Mircea Alexandru Birtţ,Tudor Sălăgean (coord.), Francmasoni şi
patrioţi. Francmasoneria, idealul naţional şi realizarea Marii Uniri, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-
Napoca, 2020, 250 p
65
– încă din secolul al XVIII-lea, printre primii fruntaşi ai mişcării
naţionale a românilor din Transilvania – mişcare care se naşte şi se
dezvoltă mai ales după crearea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-
Catolică), odată cu formarea şi activitatea Şcolii Ardelene – se regăsesc
şi personalităţi care au făcut parte din lojele masonice ale acelor
vremuri.
Trebuie menţionaţi aici, la loc de cinste:
1. Ioan Piuariu-Molnar (n. 1749, Sadu, Sibiu - d. 16 martie 1815,
Cluj), primul medic titrat român, filolog şi traducător, chirurg al
Universităţii din Viena, medic la Sibiu şi profesor de oftalmologie la
şcoala medico-chirurgicală din Cluj. În 1781 s-a mutat la Sibiu şi tot
atunci s-a înscris în faimoasa Lojă masonică a Sfântului Andrei, din care
făceau parte Samuel von Brukenthal, Martin Hochmeister şi mulţi alţi
reprezentanţi ai elitei transilvane. A fost iniţiat în Loja masonică sibiană
„St. Andreas”, la 16 septembrie 1781, unde a primit şi gradele de
Companion şi Maestru, la 17 aprilie 1783 şi, respectiv, 13 octombrie
1784.
2. Contele Gheorghe Bánffy al II-lea (n. 24 decembrie 1746,
Simeria - d. 5 iulie 1822, Cluj), guvernator al Transilvaniei între anii
1787-1822, a fost unul dintre cei mai importanţi sprijinitori ai masonilor
din întreaga Transilvanie. L-a sprijinit pe Ioan Piuariu-Molnar pentru a
edita primul ziar românesc din această provincie românească („Foaie
românească pentru econom”), precum şi ridicarea semi-conspirativă –
între 1801–1803, de către episcopul greco-catolic Ioan Bob – a primei
biserici româneşti din Cluj.
3. Nicola Ursu zis Horea, principalul conducător al răscoalei
ţărăneşti române de la 1784, constructor de biserici de lemn şi
cunoscător de carte, a fost iniţiat în tainele masoneriei de către Ignatius
Born şi a făcut parte din societatea secretă Kreuzbruderschaft (Frăţia de
cruce) din Viena, unde a rostit, în limba română, un discurs de omagiere
a reformelor împăratului Iosif al II-lea, fiind un bun orator. Un alt mare
mason, Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793), într-o scrisoare
„frăţească” trimisă împăratului, îi reproşează acestuia că l-a abandonat
pe Horea, frate cu ei de masonerie.
4. În Transilvania masoneria a avut un teren fertil. În secolul
XVIII se înfiinţează primele loje. Masoneria reunea atunci elita societăţii
transilvănene. Includea oamenii cei mai bogaţi şi intelectualii. Mai
târziu, au promovat principiul egalităţii între oameni, alegerile prin vot
direct şi secret. Au început să accepte în rândurile lor servitorii caselor
66
Dumitru Noane
nobiliare şi ţăranii (Horea). Printre francmasonii iluştri se numărau
baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803), Ioan Molnar Piuariu (1749-
1815), Simion Bărnuţiu (1808-1864), Eftimie Murgu (1805-1870),
Alexandru Vaida Voievod (1872-1950), poetul Octavian Goga (1881-
1938), Traian Vuia (1872-1950), Ştefan Peterfi (1906-1978).
5. În timpul revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, au
participat la evenimentele de aici şi fraţi masoni, lideri ai revoluţiei
române din Ţara Românească (Nicolae Bălcescu) şi Moldova
(Alexandru Ioan Cuza). Activitatea lui Nicolae Bălcescu în Transilvania,
mai ales în 1849, este foarte bine cunoscută, el având un rol activ în
încercarea de înţelegere dintre mişcările revoluţionare română şi
maghiară, de realizare a unui acord între Kossuth Lajos şi Avram Iancu.
6. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj deţine un
fond documentar extrem de consistent privitor la activitatea politică a
lui Alexandru Vaida Voievod, între care şi carnetul de mason emis de
Grand Orient de France, loja Ernest Renan din Paris în anul 1919, pentru
Alexandru Vaida Voievod. El a devenit membru al lojii pariziene în
timpul Conferinţei de Pace de la Paris din anul 1919, când a condus
delegaţia României după retragerea lui I.I. C. Brătianu, cu acordul
căruia, după propria mărturie, a intrat în masoneria franceză. Astfel,
într-un moment istoric în care se luau decizii fundamentale privitoare la
geografia politică a Europei, în urma primei conflagraţii mondiale şi
România trebuia să-şi joace impecabil şansa, Vaida Voievod, în consens
cu Brătianu, devine membru al masoneriei franceze, ceea ce a uşurat
demersurile delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris.
Sursele documentare ce pot fi utilizate la realizarea conceptului
expoziţiei sunt următoarele:
a) pentru mişcarea naţională a românilor din Transilvania:
– istoriografia românească privitoare la acest subiect este
deosebit de vastă, dintre istoricii consacraţi pe acest domeniu
menţionând doar câţiva, cum ar fi: Ladislau Gyemant, Nicolae Bocşan,
David Prodan, Ioan Chindriş, Remus Câmpeanu, Gelu Neamţu, Simion
Retegan, Dumitru Suciu, Sorin Mitu;
b) pentru mişcarea masonică din Transilvania şi Banat:
– cel mai profund şi prolific cercetător al francmasoneriei din
Ungaria, Transilvania şi Banat, în contextul istoriei moderne a regiunii
şi al evoluţiei mişcărilor naţionale române şi maghiare, este istoricul
clujean Attila Varga, cercetător ştiinţific II la Institutul de Istorie
„George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Romane. Activitatea
67
ştiinţifică a acestuia în domeniu este foarte vastă şi deosebită de utilă
pentru realizarea conceptului acestei expoziţii.
c) totodată, mai trebuie avute în atenţie următoarele cărţi şi
studii publicate până în prezent:
1. T. Sălăgean, M. Eppel, (coord.) Masoneria în Transilvania. Repere
istorice, ediţia a IV-a, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018, 330 p. +
XXII planşe cu 117 ilustraţii;
2. Mircea Alexandru Birţ, Tudor Sălăgean (coord.), Francmasoni şi
patrioţi. Francmasoneria, idealul naţonal şi realizarea Marii Uniri, Editura
Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020, 250 p.;
3. Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în Romania, vol. I
- Revoluţie şi francmasonerie, Edit. Rao Books, Colecţia RAO Istorie, 2010,
380 p., ISBN: 9786068251110;
4. Paul Stefanescu, Istoria francmasoneriei române, Editura
Vestala, Colecţia: Documente revelatorii, 2009, 415 p., ISBN:
9789731200675;
5. Ioan Chindriş, Horea şi masoneria?, în „Francmasoneria
magazin”, I, 1999, nr. 1, p. 3-6;
6. Gelu Neamţu, A fost sau nu Simion Bărnuţiu francmason la
1848?, în Acta Musei Porolissensis, XXII, Zalău, 1998, pp. 397-411;
7. Gorun Gheorghe, Reformismul austriac şi violenţele sociale din
Europa Centrală. 1750-1800, Editura Muzeului ţării Crişurilor, Oradea,
1998, 434 p., ISBN 973-98560-0-4;
ar fi următoarele:
a. studierea surselor documentare româneşti şi străine despre
Masonerie şi mişcarea naţională;
b. stabilirea locaţiei expoziţiei; elaborarea şi aprobarea
conceptului expoziţiei;
c. stabilirea listei materialului expozabil şi a surselor şi
modalităţilor de procurare a acestuia;
d. adunarea sau achiziţionarea materialului expozabil: fotografii,
documente, obiecte etc.;
e. stabilirea şi realizarea mobilierului de expunere;
f. stabilirea şi achiziţia echipamentelor tehnice necesare realzării
expoziţiei;
g. realizarea propriu-zisă a expozişiei: design, panotare, catalog
de prezentare etc.
68
Dumitru Noane
Tema/conceptul expoziţiei „Rolul masoneriei în mişcarea
naşională a românilor din Transilvania”, ar putea fi valorificată şi prin
elaborarea şi publicarea unei lucrări de specialitate cu acest titlu.
Centenarul României a produs deja şi pe acest plan o serie de lucrări de
referinţă, lucrări ce vin să aducă noi şi interesante informaţii despre
modul cum s-a realizat Unirea.
C. În perspectivă:
Dacă se găsesc resurse pentru extinderea spaţială la varianta
maximală – prin preluarea încă a unui imobil alăturat – respectiv se
doreşte crearea unui centru cultural-ştiinţific masonic, s-ar putea
realiza şi alte expoziţii mai elaborate şi mai evoluate prin aprofundarea
mediului masonic.
– în acest gen de expoziţii, obiectele de ritual masonic,
interesante nu pentru puţini, dar prea puţin iniţiaţi în mediul masonic,
le-aş trata secundar; în schimb, prezentarea simbolurilor masonice şi a
semnificaţiei lor, ar fi realmente utilă pentru vizitatori, care, astfel, le-ar
putea recunoaşte apoi pe clădiri, în opere de artă sau literare;
– şi eu am aflat mai târziu despre ele, după ce mi-a picat în mână
o carte despre Mediaş34, fapt ce m-a determinat să mă gândesc la un
proiect mai amplu în acest sens, pentru care am şi făcut o schiţă de
proiect împreună cu dl. Alexandru Rufanda, căruia îi mulţumesc şi pe
această cale.
34 Adrian Matei, Trasee iniţiatice masonice şi ezoterism la Mediaş, Editura Samuel, Mediaş,
2007, 240 p.
69
6
70
Dumitru Noane
Concluzii. Perspective
Întrucât elementul principal al activităţii acestui complex cultural-

turistic este cel muzeal, o atenţie deosebită va trebui acordată constituirii şi
dezvoltării continue a colecţiei sale, mai exact a colecţiilor sale pe diversele
module expoziţionale ce se vor dezvolta.
În acest sens, se întrevăd mai multe direcţii de acţiune, şi anume:
1. studierea posibilităţilor de împrumut, preluare în custodie, transfer
etc., a acelor obiecte masonice existente în prezent în muzeele din România:
– punctul de plecare în această cercetare l-a constituit articolul lui
Virgil Ştefan Niţulescu, Obiectele masonice din muzeele României: un patrimoniu
necunoscut, apărut în introducere la volumul Masoneria în Transilvania. Repere
istorice, ed. a IV-a, amplificată şi revizuită;
– în acest context va trebui cercetat patrimoniul Muzeului Naţional de
Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca şi al Muzeului Naţional Bruckenhthal
din Sibiu; vor trebui avute în vedere şi muzeele din Bucureşti, Iaşi, Craiova şi
Timişoara, unde se pot regăsi şi astfel de obiecte provenite de la membrii ai
masoneriei române din acele regiuni istorice;
2. analizarea posibilităţilor de preluare de obiecte de la membri activi
sau de la familii ale unor foşti membri ai masoneriei din România, prin
donaţie sau achiziţie35;
– aici se vor urmări obiecte ce au aparţinut membrilor lojilor masonice
orădene, pentru a se crea colecţia necesară expoziţiei legate de activitatea
acestor loji, dar şi ale persoanelor ce au făcut parte din alte loji din ţară pe
parcursul secolelor XVIII–XX;
– vom avea în vedere chiar şi persoane încă active care pot şi doresc să
doneze diverse obiecte cu valoare istorică legate de mişcarea masonică
naţională şi nu numai;
3. angrenarea în activitatea de constituire a colecţiilor a unor persoane
încă active care pot şi doresc să contribuie cu diverse obiecte, documente etc.,
ce pot constitui un aport semnificativ pentru ilustrarea cât mai completă a
ceea ce înseamnă mişcarea masonică.
35 Colecţia personală Viorel Danacu - https://sites.google.com/a/rlathenaeum.com/r-
l-athenaeum/muzeul-masonic
71
4. crearea şi susţinerea unui interes constant şi continuu din partea
unor structuri naţionale şi internaţionale francmasonice de a contribui la
dezvoltarea patrimoniului unui astfel de muzeu.
5. apelul, când şi unde este cazul, la persoane şi entităţi care pot
furniza replici ale unor obiecte specifice ce pot a completa imaginea de
ansamblu a ceea ce reprezintă masoneria.
6. urmărirea caselor de licitaţii care organizează licitaţii de obiecte
masonice pentru a afla, din timp, când şi ce se scoate la licitaţii şi a putea
stabili ce anume ar prezenta interes pentru colecţia noastră muzeală şi care
sunt resursele necesare pentru achiziţionarea acelor obiecte36.
În ceea ce priveşte perspectivele realizării acestui muzeu, respectiv ale
constituirii şi dezvoltării unei colecţii muzeale consistente şi valoroase, şansele
depind de voinţa de a trece dincolo de scopul comercial, deoarece un muzeu
nu este şi nu va putea fi niciodată o afacere profitabilă. Un muzeu trebuie să-şi
genereze şi venituri proprii, dar să nu facă din asta un scop în sine, un nivel de
până la 30% din bugetul anual este mai mult decât rezonabil, chiar ambiţios
după cum mi s-a spus de către specialiştii consultaţi.
Totodată, în amenajarea unei expoziţii nu trebuie să avem în vedere
doar impactul vizual – ce poate, într-adevăr să aducă mai mulţi vizitatori, deci
venituri mai mari – şi să aducem doar obiecte ce pot asigura acest impact, ci să
ţinem cont şi de funcţia educativă a acestei expoziţii, să creăm un echilibru
între aceasta şi funcţia recreativă.
Pentru asta trebuie să înţelegem că o expoziţie bună mai ales într-un
domeniu mai puţin cunoscut, nu se poate realiza peste noapte şi fără o echipă,
dar atingerea acestui stadiu de înţelegere presupune existenţa unei conduceri
profesioniste şi nu numite politic sau clientelar, cum se întâmplă, din păcate,
în mai multe locuri în ţară.
Perspectivele acestui muzeu pot fi următoarele:
1. Se rezumă doar la amenajarea unei expoziţii în spaţiul alocat prin

proiectul de restaurare şi repunere în valoare a clădirii Lojii Masonice şi atunci
va fi un punct muzeal de mică anvergură şi valoare, interesant doar pe plan
naţional, cel mult, vizitat mai ales de către turiştii ce vor trece prin Oradea. Ar
fi varianta cea mai facilă dar, în acelaşi timp, perspectiva cea mai sumbră
privind viitorul Muzeului Francmasoneriei de la Oradea, care, ineficientă
fiind, va putea chiar aduce, la un moment dat, în discuţie menţinerea sa în
funcţiune.
36 Magdalena Popa Buluc, Licitaţia unei colecţii de istorie a masoneriei, Cotidianul, 16
septembrie 2018; Casa de licitaţii ALTMARK, 20 sept. 2018; vezi pe

https://www.cotidianul.ro/licitatia-unei-colectii-de-istorie-a-masoneriei/
72
Dumitru Noane
2. Se conjugă eforturile pentru realizarea acelui centru cultural-ştiinţific
– ceea ce ar presupune, ce-i drept, o serie de eforturi, inclusiv financiare, în
continuare – care ar pune însă Oradea pe harta naţională şi chiar
internaţională a instituţiilor de acest gen, ar transforma-o într-un reper al
activităţii culturale şi ştiinţifice ale masoneriei universale.
Totul depinde de ceea ce se doreşte de către decidenţi – satisfacerea
unor nevoi mărunte sau crearea unor repere care să pună Oradea în circuitul
internaţional de valori. Va depinde de curajul acestor decidenţi de a gândi
local sau global, de voinţa şi putinţa lor de a înscrie Oradea pe harta centrelor
care au ceva de spus şi pe plan cultural-ştiinţific în lume. Mai ales că în
România există deja experienţe semnificative de acest gen, la Sibiu, Cluj-
Napoca, sau Bucureşti, care au rezultate semnificative şi efecte inclusiv asupra
dezvoltării durabile a acelor oraşe. Urmează Timişoara!
Experienţa de până acum, mai ales cu Cetatea Oradea, nu dă speranţe
în acest sens dar, cine ştie, poate chiar eşecul de acolo să fie un imbold pentru
a gândi şi a acţiona la scară mare, de a crea ceva reprezentativ pe plan
internaţional. Este greşită impresia că lumea va veni în vizită la noi doar
pentru că suntem Oradea şi e şi mai greşită tendinţa de a ne considera că noi
suntem buricul pământului, că nu mai are nimeni ce avem noi. Pentru că, dacă
ne ridicăm privirea şi ne uităm peste gard, constatăm surprinşi că noi suntem
„pe nicăieri” de fapt, faţă de ceea ce au alţii, faţă de cum îşi protejează valorile
şi cum şi le promovează. Nu putem fi la nesfârşit specialişti în a ne fura
căciula singuri, în a ne autoamăgi cu tot felul de statistici măsluite.
Nu putem rămâne într-un fel de autism etno-mioritic în care avem
impresia că noi suntem cei mai grozavi de pe lume. Trebuie să gândim – să
proiectăm şi să realizăm acel proiect – în pas cu vremurile, cu tendinţele
europene şi mondiale, pentru că nu avem altă şansă.
Trebuie să fim cu adevărat îndrăzneţi!
73
74
Dumitru Noane
Bibliografie
1. Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Francmasoneria Română. 1921-

1945, inv. nr. 3254, publicat în 2012; prelucrarea fondului şi prefaţa
inventarului Doina Cimpoeşu
2. https://www.skyscrapercity.com/threads/oradea-museum-of-
freemasonry.2098167/, Jun 14, 2018, Restaurarea, conservarea şi integrarea
în circuitul cultural a obiectivului Muzeul Francmasoneriei din Oradea
3. Despre evoluţia proiectului de restaurare şi integrare în circuitul cultural a
clădirii lojii masonice: https://www. digi24.ro/magazin/timp-
liber/cultura/incep-lucrarile-la-muzeul-francmasoneriei-din-oradea-
915959; https://ade varul.ro/locale/oradea/primul-muzeu-
francmasoneriei-amenajat-oradea-cladire-sa-l-gazduiasca-1_57a085f25
ab6550cb869e043/index.html; https://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-
24620642-oradea-avea-muzeu-francma-soneriei.htm;
https://evz.ro/muzeu-masoneriei-euro-pa-oradea.html;
https://www.bihon.ro/stirile-judetului-biho r/muzeul-francmasoneriei-
gata-in-proportie-de-70-1351152/;
https://www.ebihoreanul.ro/stiri/cladirea-care-va -gazdui-muzeul-
francmasoneriei-din-oradea-a-fost-reabilitata-cand-va-fi-deschis-muzeul-
161929.html; https:/ /www.agerpres.ro/cultura/2021/02/25/bihor-
muzeul-francmasoneriei-unic-in-romania-inaugurat-in-vara-cladi-rea-
reabililitata-cu-fonduri-europene--667823;
https://jurnalul.ro/cultura/oradea-va-avea-un-muzeu-al-franc-
masoneriei-866967.html;https://infocultural.ro/muzeul-francmasoneriei-
din-oradea-va-fi-inaugurat-in-vara/; https: //www.dcnews.ro/oradea-va-
avea-un-muzeu-al-francmasoneriei_803198.html
4. Musée de la Franc-maçonerie, Catalog de prezentare, Paris, februarie 2010,
Librairie maçonique en ligne, www.conform-edition.com
5. Colecţia de obiecte masonice a Muzeului Naţional Brukenthal. Catalog, realizat
de Olga Beşliu şi Adrian Georgescu, Sibiu, 2011, 64 p.
6. Medalii şi însemne masonice. Istorie şi Simbol. Catalogul expoziţiei, editat de
Cătălina Opaschi, Katiuşa Pârvan şi Ernest Oberländer-Târnoveanu,
MNIR decembrie 2006, publicat de Ed. Cetatea de Scaun
7. Tudor Sălăgean, Repere pentru o istorie a Francmasoneriei în Transilvania în
epoca modernă, în Ţara Bârsei, Revista de cultura a Muzeului „Casa
75
Mureşenilor”, Braşov, serie noua, numarul 9, 2010 p. 214-221, pe
http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2010/12/salagean.pdf
8. Kormányos László, Viaţa cotidiană în Oradea.1900-1940, teză de doctorat,
Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca,
2006, 365 p (în document .pdf)
9. Sălăgean Tudor, Eppel Marius (coord.), Masoneria în Transilvania. Repere
istorice, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2018, 330 p. + 117 imagini
10. Kupán Árpád, Szabadkömüvesek Nagyváradon-Történelmi jegyezetek, NAT
Könyvek, Nagyvárad, 2004, 242 p., ISBN 973-85875-6-5, p. 24 şi 27; în
română, Francmasonii în Oradea. Notaţii istorice, Editura CONVEX, Oradea,
2018, trad. Ştefan Herchi, p. 18 şi 20
11. Alexandru Rufanda, Contribuţii la cunoaşterea istoriei francmasoneriei din
Transilvania, Banat, Partium, Maramureş şi Bucovina. Documente şi medalii din
colecţiile britatnice, în Gnosis, Revistă de Gândire, Tradiţie şi Cultură masonică,
Sibiu, Anul VI/nr. 6(2020), p. 27-63. Vezi şi pe
http://alexrufanda.blogspot.com/2020/06/ contributii-la-istoria-
francmasoneriei.html
12. Horia Nestorescu-Bălceşti, Ordinul Masonic Român. Mai puţină legendă şi
mai mult adevăr, Casa de Editură şi Presă Ţansa S.R.L., Bucureşti, 1993, 624
p.
13. Attila Varga (coord.), Documenta Masonica Hungarica. Frontispicii şi peceţi,
seria a II-a, vol. I, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, 185 p.
14. Bazele muzeologiei, curs prezentat de lector Valer Rus la cursul de
MUZEOGRAF, etapa I-a, 11-27.11.2019
15. Oberländer-Tarnoveanu Irina, Matei Dan, Standarde şi recomandări în
documentarea bunurilor culturale, CIMEC, 2009
16. Oberländer-Târnoveanu Irina, Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică
pentru păstrarea patrimoniului cultural, CIMEC, 2002
17. Alis Vasile, Circulaţia bunurilor culturale. Moblitatea colecţiilor muzeale,
cursul de MUZEOGRAF, etapa I-a, 11-27.11.2019
18. Site-uri accesate: - http://cimec.ro, http://www.cultura.ro/comisia-
nationala-muzeelor-si-colectiilor; - http://www.oradea.ro,
https://muzeulmoo.ro - https://oradeaindirect.ro,
https://www.ebihoreanul.ro, https://www.bihon.ro, https://crisana.ro;
http://tara-barsei.ro, https://muzeulbucovinei.ro/casa-muzeu-
bilca/https://www.turnulsfatului.ro -
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_lojilor_masonice_din_România,
https://templulmasonic.blogspot.com, - https://www.digi24.ro,
https://www.hotnews.ro, https://www.agerpres.ro, https://jurnalul.ro,
https://evz.ro- https://www.dcnews.ro, https://infocultural.ro,
https://cotidianul.ro, https://adevarul.ro, https://ziare.com, -
https://www.mason-shop.ro, http://www.magazinmasoniconline.com,
76
Dumitru Noane
https://acacia-activ.ro, www.okazii.ro, www.olx.ro, www.antic-
shop.ro/antichitati, www.masoniczone.ro
Lista ilustraţiilor anexate
Anexa 1 – Planul ansamblului arhitectonic al Muzeului

Francmasoneriei
Anexa 2 – Imagini de epocă ale Lojii Masonice Regele Ladislau
Anexa 3 – Imagini privind situaţia iniţială a imobilului
Anexa 4 – Proiect restaurare, conservare şi integrare în circuitul
cultural
Anexa 5 – Imagini din timpul lucrărilor de restaurare
Anexa 6 – Imagini de la terminarea lucrărilor de restaurare
Anexa 7 – Propunere amenajare Spaţiu expoziţional
Anexa 8 – Imagini comparative Muzeul Francmasoneriei de la Paris
Anexa 9 – Imagini de la expoziţii masonice din ţară
Anexa 10 – Obiecte din colecţiile muzeale din ţară
Anexa 11 – Magazine masonice
Anexa 12 – Site-uri de unde se pot achiziţiona obiecte pentru colecţia
muzeală
Anexa 13 – Literatură română şi străină masonică şi despre masonerie
Anexa 14 – Cataloage de expoziţie şi de colecţie de la muzee din ţară şi
de la Paris
Anexa 15 – Aspecte din activitatea masoneriei române
Anexa 16 – Preocupări muzeale masonice
Anexa 17 – Cărţi şi semnalări din presă despre masoneria orădeană
Anexa 18 – Francmasoneria română şi făurirea României moderne
77
Anexa 1
Planul ansamblului arhitectonic
Obiectivul: Muzeul Francmasoneriei

- C1 – clădirea fostei Loji „Regele Ladislau”
- în partea din stânga intrării și holul este spațiul destinat activității masonice
- în partea din dreapta intrării este spațiul destinat funcțiunii muzeale și Sala
Media(ultima)
- C2 – clădire anexă, regim Parter, spații administrative
- C3 – Clădire anexă, regim P+1E, Biblioteca (parter = depozit; etaj = Sala de Lectură)
78
Dumitru Noane
Anexa 2
Imagini de epocă ale Lojii Masonice Regele Ladislau
79
Oradea 1900 .Templul Lojii Masonice „Regele Ladslau”
80
Dumitru Noane
Anexa 3
Imagini privind situaţia iniţială a imobilului
81
82
Dumitru Noane
83
Anexa 4
Proiect de restaurare, conservare şi integrare în circuitul cultural
Faţada principală actuală şi cea propusă
84
Dumitru Noane
Oradea – proiect de amenajare a Muzeului Masoneriei
85
Anexa 5
Imagini din timpul lucrărilor de restaurare
86
Dumitru Noane
87
88
Dumitru Noane
Anexa 6
Imagini de la terminarea lucrărilor de restaurare
89
90
Dumitru Noane
91
Anexa 7
Propunere de amenajare a Spaţiului expoziţional
92
Dumitru Noane
Anexa 8
Imagini comparative - Muzeul Francmasoneriei de la Paris
93
Anexa 9
Imagini din expoziţii masonice din ţară
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca, 2007

Expoziţia „Masoneria în Transilvania. Însemne, simboluri, repere"
Muzeului Bucovinei, 2011, Expoziţia temporară „Obiecte masonice” din colecţia Muzeului
Naţional Brukenthal
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, 2015, Expoziţia temporară „Obiecte
masonice” din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal
94
Dumitru Noane
Anexa 10
Obiecte din colecţiile muzeale din ţară
Colan al maestrului de ceremonii

Atelier: austriac?
Datare: 1767-1790
Material: rips mătase, bronz, alamă aurită, fier
Dimensiuni: insigna L: 7,1 cm; La: 6,4 cm;
panglica L: 78 cm; La: 3,5 cm; rozeta D: 10,4
cm
Descriere: Colan cu panglică albastră şi
medalion reprezentând două săbii încrucişate,
între care sunt două frunze cu tulpinile
împletite, terminate într-o fundă. Rozeta este
din acelaşi material ca şi panglica. Colanul se
închide cu o copcă. Vârful unei săbii şi una din
frunze sunt rupte. A aparţinut lojei „Sfântul
Andrei la cele trei frunze de nufăr”.
Nr. inventar: M 6084
Colan al oratorului
Atelier: austriac?
Datare: 1767-1790
Material: rips mătase, alamă aurită, fier
Dimensiuni: panglica: L: 70 cm; La: 4 cm;
rozeta: D: 13 cm; medalionul: L: 5,7 cm; La: 4,6
cm; Gr: 0,7 cm
Descriere: Colan cu panglică albastră şi
medalion reprezentând o carte închisă. Cartea
are coperta decorată cu o cunună de laur, în
interiorul căreia este un triunghi echilateral cu
câte o frunză în fiecare colţ; pe cotorul ondulat
este sudat un inel de prindere. Rozeta este din
acelaşi material ca şi panglica. Colanul se
închide cu o copcă. A aparţinut lojei „Sfântul
Andrei la cele trei frunze de nufăr”.
Nr. inventar: M 6078
95
Medalie de asiduitate
– Însemn de lojă cu toartă şi panglică, Loja
„Regele Ladislau”, 1876.
AV: Legendă circulară între două cercuri
liniare: + LÁSZLÓ KIRÁLY J. ∴ ÉST∴ SZ∴ K∴
□ NAGYVÁRAD KELETÉN. Central Sf.
Ladislau călare spre stânga.
RV: Legendă circulară între două cercuri
liniare: BÖLCSESSÉG ERÖ ÉS SZÉPSÉG
000876. Central Alianță, deasupra ∴. Bronz
aurit, 65 mm, panglică din mătase albastră cu
marginile albe, în formă de fundiŃă 6.5 x 3.5
cm. Inv. MNIT M.4935.
Medalie de asiduitate
– Însemn de lojă, Loja „Unio” din Cluj.
Însemnul lojii este format din echer emailat
albastru pe brațele căruia este înscrisă
legenda: KOLOZSVÁR K ∴– DOLG∴ j ∴ ÉS – T
.˙. □. Compasul are între brațe inscripția
UNIO, în vârf buton pe care este înscrisă
legenda 1886. NOV. 14. Bronz şi email, 48 mm.
Panglică rips roşu-albastru, 98 x 6.8 cm. Inv.
MNIT M.4881.
96
Dumitru Noane
Anexa 11
Magazine masonice
1. https://www.mason-shop.ro
2. http://www.magazinmasoniconline.com
3. https://acacia-activ.ro
97
Anexa 12
Site-uri de unde se pot achiziţiona obiecte pentru colecţia muzeală
1. www.okazii.ro
2. www.olx.ro
3. www.antic-shop.ro/antichitati/cauta/masonic www.masoniczone.ro
98
Dumitru Noane
Anexa 13
Autori români: o selecţie pur aleatorie pentru exemplificare
I. Horia Nestorescu-Bălceşti:
1. Ordinul Masonic Român. Mai puţină legendă şi mai mult adevăr,
cu un Cuvânt înainte de Mihail Sadoveanu (Casa de Editură și Presă
Șansa S.R.L., București, 1993);
2. Românii în Francmasoneria universală, Ed. Nestor, 1997 - cu Dan
Amedeu Lăzărescu;
3. Dicţionar de simboluri masonice (Ed. Paralela 45, 2004) - în
colaborare cu Jean Ferre şi Catrinel Auneanu;
4. Enciclopedia Ilustrată a Francmasoneriei din România - 3 vol. (Ed.
Phobos, 2005);
5. Mihai Dim Sturdza, Horia Nestorescu-Bălceşti, Liviu Papuc,
Francmasoneria şi Junimea Literară, Centrul Naţional de Studii
Francmasonice, Editura Nestor, 2010;
II. Olimpian Ungherea:
1. Misterele templului masonic, Editura Phobos, 2004, 440 p., ISBN:
973-86637-3-3;
2. DEX masonic - Dicţionar explicativ (volumule 1 şi 2), Editura
Phobos, 2007;
3. Dex masonic - vol.1 şi 2, Editura: Rao Books, Colecţia: Biblioteca
RAO, 2012, 1088 p. ISBN: 9786066091343, Categoria: Masonerie;
4. Clubul cocoşaţilor, Editura Ziua, Colectia: Biblioteca Ziua,
Categoria: Politică, vol. 1, 312 p., 2000, ISBN: 973-99460-3-8 ; vol. 2, 284
p., 2002, ISBN: 973-85614-5-0;
5. Reţeta gloriei (continuarea cărţii Clubul cocoşaţilor), Editura:
Phobos, 2004, 576 p.
III. Alex Mihai Stoenescu:
1. Istoria loviturilor de stat în Romania, vol. I - Revoluţie şi
francmasonerie, Edit. Rao Books, Colecţia RAO istorie, 2010, 380 p., ISBN:
9786068251110;
2. Istoria masoneriei moderne, Editura Rao Books, Colecţia: Rao
Class, 2015, 576 p., ISBN: 9786066099165;
3. Istoria ideilor masonice, Editura Rao Books, Colecţa: Rao Class,
2015, 336 p., ISBN: 9786067760392.
IV. Paul Ştefănescu:
1. Istoria francmasoneriei române, Editura Vestala, Colecţia:
Documente revelatorii, 2009, 415 p., ISBN: 9789731200675;
99
2. Misterele francmasoneriei - Definiţie. Istorie. Simbolismul
numerelor. Dicţionar de termeni masonici, Editura Vestala, colecţia:
Enigmele Istoriei, 2004, 316p., ISBN: 973-9418-33-3.
V. Attila Varga:
1. Pákei Lajos - Arhitectul mason al Clujului modern. Clădiri celebre.
Istorie. Reabilitare, Cluj-Napoca, Edit. Argonaut, 2014, 300 p.;
2. The Anatomy of Illusions. The Freemasonry in the light of the
romanian-hungarian historical writing debate, în vol. The Romanians in
1848. History, Historiography and Cultural Memory, coord., Viena, Edit.
Peter Lang, 2013, p. 145-158;
3. The Illuminati, Transylvanian Freemasonry and the Project of
Hungary's Federalization at the End of the 18 Century, în vol. Transylvania
in the Eighteenth Century: Aspects of Regional Identity, coord., Cluj-
Napoca, Edit. Mega, 2013, p. 77-90;
4. Documenta Masonica Hungarica, Transylvanica et Banatica. Sigilii
şi frontispicii, Seria I, volumul I, editor Varga Attila, Cluj-Napoca, Edit.
Argonaut, 2013, 300 p.;
5. Documenta Masonica Transylvanica et Banatica. Loja „Licht und
Wahrheit" din Reşiţa, Seria I. vol. I, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2011,
320 p.;
6. Elite masonice maghiare. Loja „Unio" din Cluj (1886-1926), Cluj-
Napoca, Edit. Argonaut, 2010, 157 p.;
7. Biserică, Stat şi Franc-Masonerie în Banat şi Ungaria(1848-1889),
vol. I-II, Cluj-Napoca, Edit. Argonaut, 2008, 600 p.
Lucrări străine editate în România: o selecţie pur aleatorie pentru

exemplificare
1. C.W. Leadbeater, Francmasoneria: rituri şi iniţieri, Editura
Herald, 2014, 288 p., ISBN: 9789731114613;
2. Rene Guenon, Francmasonerie şi companionaj, Titlu original:
Etudes sur la Franc-Maconnerie et le compagnonnage, Editura Herald,
Colectia: Arta Regala, 2016, 368 p., ISBN: 9789731116082;
3. Lionel Vibert, Masoneria înainte de apariţia Marilor Loji, Titlu
original: Freemasonry before the existence of Grand Lodges, Editura Nemira,
Colecţia: Porta Magica, 2014, 160 p., ISBN: 978-606-579-945-5;
4. Irene Mainguy, Simbolurile gradelor de perfecţie şi ale ordinelor de
intelepciune, Editura Rao Books, Colectia: Biblioteca RAO, 2012, 672 p.,
ISBN: 9786068251431;
100
Dumitru Noane
5. Cesar Vidal, Masonii-Cea mai influentă societate secretă din istorie,
Editura Paideia, 2008;
6. Jean Paul Dubreuil, Istoria francmasonilor, Editura Blassco, 2013,
272 p., ISBN: 9789738968219;
7. Jean Paul Dubreuil, Istoria francmasonilor, Editura Herald, 2013,
256 p., ISBN: 9789731114026;
8. Jean Marie Ragon, Masonerie ocultă şi iniţiere hermetică, Editura
Herald, 2013, 208 p.;
9. Oswald Wirth, Misterele Artei Regale, Titlu original: Les
Mysteres de l`art royal, Editura Herald, Colecţia: Arta Regală, 2016, 272 p.,
ISBN: 9789731116259;
10. Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, Editura
Rao Books, 2010, 468 p., ISBN: 9789735403317;
11. Jean Marie Ragon, Ortodoxie Masonică. Istorie–Rituri–Doctrine,
Editura Herald, Colecţia: Historia, 2012, 336 p., ISBN: 9789731112466;
12. Jean Marie Ragon, Ortodoxie Masonică. Istorie–Rituri–Doctrine,
Titlu original: Orthodoxie maçonnique, Editura: Herald, Colecţia: Artă
Regală, 2017, 384 p., ISBN: 9789731116495;
13. Albert Gallatin Mackey, Istoria francmasoneriei, Titlu original:
The History of Freemasonry - Published by The Masonic History
Company New York and London), Editura Herald, Colecţa: Artă
Regală, 2017, 352 pagini, ISBN: 9789731116754;
14. Gheorghe Buluţă, Portretul unui maestru spiritual, Oswald
Wirth, Editura Bibliotheca, Colecţia ESEU, 2014, 130 p., ISBN:
9789737129352;
15. Albert Gallatin Mackey, Legendele, miturile şi simbolurile
Francmasoneriei, Editura Herald, 2018, Colecţia: Arta Regală, 336 pagini,
ISBN: 9789731116747;
16. Walter Leslie Wilmshurst, Masoneria şi înţelesul ei tainic,
Editura Herald, 2014, 240 p., ISBN: 9789731114620;
17. Maestrul Z & Discipolul A, Ars Moriendi, Editura Herald, 2015,
224 p., ISBN: 9789731115153;
18. Maestrul Z & Discipolul A, Decus in labore, Editura Herald,
2013, 208 p., ISBN: 9789731112725;
19. Joseph Fort, Constructorii Masoni - O cercetare a istoriei şi
filozofiei Masoneriei, Editura Herald, 2012, 288 p., ISBN: 9789731112657;
20. Daniel Beresniak, Cabinetul de reflecţie. Demersul iniţiatic,
tehnica de realizare spirituală, Editura NESTOR, Bucureşti, 2013, 51
101
pagini, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Traducere Victor
Viorel Agapiescu, Ediţie ingrijita de Horia Nestorescu-Bălceşti;
21. Michael Benson, Dicţionarul societăţilor secrete, Editura Litera,
2010, Colectia Bestseller international, 288 p., ISBN: 978-973-675-930-7,
Categoria: Dezvăluiri şi documente;
22. Benjamin Franklin, Povestea vieţii mele (Autobiografia),
Editura Herald, 2016, Colecţia Autobiografia, 256 pagini, ISBN:
9789731115856.
Anexa 14
Cataloage de expoziţie şi de colecţie de la muzee din ţară şi de la Paris
Medalii şi Însemne Masonice. Istorie şi

Simbol, este catalogul uneia din primele
expoziţii de acest gen, organizate de
Muzeul Naţional de Istorie a României în
perioada decembrie 2006 – martie 2007.
Organizatorii au fost: Muzeul Naţional de
Istorie a României, Muzeul Naţional de
Istorie a Transilvaniei, Muzeul Național
Filatelic şi Marele Orient al României.
Catalogul expoziţiei a fost editat de
Cătălina Opaschi, Katiuşa Pârvan şi
Ernest Oberländer-Târnoveanu, MNIR
decembrie 2006, publicat de Editura
Cetatea de Scaun.
Catalogul colecţiei de obiecte masonice din patrimoniul

Muzeului Naţional Brukenthal, realizat în 2011 de
către muzeografii Olga Beșliu şi Adrian
Georgescu.
Muzeul sibian dispune de cea mai bogată colecţie
din ţară, fapt ce nu e de mirare dacă avem în
vedere că aici s-a înfiinţat una din cele mai vechi
loji din Transilvania, „Loja masonică Sfântul Andrei
la cele trei frunze” (1767 - 1790).
Catalogul conţine, în cele 63 de pagini ale sale, 161
de piese din colecţia de obiecte masonice a
muzeului sibian. Lucrarea se putea cumpăra de la
sediul muzeului la preţul de 10 lei.
102
Dumitru Noane
O broşură de prezentare editată de Muzeul

Francmasoneriei de la Paris. Este
prezentată o istorie a francmasoneriei
franceze începând din Evul Mediu. Fiecare
capitol este bogat ilustrat cu imagini ale
unor obiecte de patrimoniu aflate în
colecţiile muzeului, aparținând epocii
respective.
Musée de la Franc-maçonerie, catalog de
prezentare, Paris, februarie 2010, Librairie
maçonique en ligne, www.conform-
edition.com.
Anexa 15
Aspecte din activitatea masoneriei române. Implicarea în viaţa societăţii:
Cea de-a VI-a ediţie a Galei Premiilor MLNR Seria de conferinţe „Viitorul României"
Implicarea în cultură
Lansarea emisiunii filatelice „Conferinţa

Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare”
103
Publicaţii
Anexa 16
Preocupări muzeale masonice:
O primă iniţiativă de muzeu masonic
Loja Athenaeum 66 – Loja de Ritualistică

Comparată şi Cercetare Masonică a avut, prin
al ei Prim Venerabil, Viorel Danacu, a avut
prin 2014, o iniţiativă de creare a unui muzeu
masonic la Bucureşti.
În acest sens, Viorel Danacu a început să
constituie o colecţie de obiecte masonice, dar
nu s-a mai ajuns la finalizarea acestui demers
muzeistic.
Dl. Paul Dan Octavian - de profesie Expert

Restaurator cu 46 de ani experienţă în lumea
Patrimoniului Cultural - este interesat de
Istoria francmasoneriei şi face cercetări
ocazionale. Este membru AMMLA şi a
participat la mai multe congrese. A vizitat mai
multe muzee şi colecţii masonice din Europa,
la Roma, Bruxelles, Paris, Poznan. A ajuns să
cunoască, astfel, colecţiile masonice din ţara
noastră şi încearcă să identifice obiectele
masonice din muzeele noastre, şi nu numai.
Printre altele a descoperit Colanul de Gr. 33 al
lui Octavian Goga, a cărui imagine ne-a pus-o
la dispoziţie.
104
Dumitru Noane
Anexa 17
Cărţi şi semnalări din presă despre masoneria orădeană
Kupán Árpád, Szabadkömüvesek Nagyváradon-

Történelmi jegyezetek, NAT Könyvek,
Nagyvárad, 2004, 242 p., ISBN 973-85875-6-5,
Aceasta este lucrarea originala a d-lui Kupan
Arpad - jurnalist pensionar, azi domiciliat in
Ungaria - în limba maghiara. Este prima
lucrare edită despre istoria lojilor orădene, o
lucrare de un real folos celor interesaţi de
acest subiect. Se referă mai mult la lojile
maghiare cunoscute - Regele Ladislau şi Bihar -
dar apar informaţii şi despre celalalte loji care
au mai activat la Oradea.
Este un punct de plecare obligatoriu pentru
cei ce doresc să studieze francmasoneria
orădeană.
Francmasonii în Oradea. Notaţii istorice,

Editura CONVEX, Oradea, 2018, trad.
Ştefan Herchi.
Mulţumită efortului d-lui Ştefan Herchi au
şi cei care nu cunosc limba maghiară,
acces la valoroasa informaţie despre lojile
maghiare din Oradea, din ultimul sfert de
veac XIX şi primul din secolul XX.
Pe lângă cunoscutele loji „Regele
Ladislau” şi Bihar, aflăm informaţii
interesante despre masoneria maghiară
din Transilvania din sec. XVIII-XX.
Gazeta de Vest, Oradea, anul IV, nr. 731, ,

miercuri 10 Februarie 1932.
Dl. Mihail Sadoveanu, unul din fruntaşii
francmasonilor din România, a venit la
Oradea cu misiunea de a pune şi aici bazele
unei loje francmasone. „La începutul iernii, dl.
Mihail Sadoveanu, marele nostru scriitor şi
preşedintele Senatului, a făcut o vizită la Oradea,
în jurul căreia a plutit o atmosferă de mister.(...)
Cunoaştem persoanele cu care dl. Sadoveanu a
avut întrevederi şi de asemenea ştim cum s-a
alcătuit deocamdată loja și cine sunt fruntașii ei
locali”. Un subiect care trebuie să fie studiat
pe-ndelete fiindcă sunt informaţii despre
existenţa a una sau chiar două loji româneşti
la Oradea în perioada interbelică dar ele
trebuiesc confirmate şi aprofundate.
105
Anexa 18
Francmasoneria română şi făurirea României moderne
Horia Nestorescu-Bălceşti, Bălcescu, Editura:

Nestor, Bucuresti, 2019, 420 p
Horia Nestorescu-Bălceşti şi-a consacrat
întreaga viaţă studierii operei şi biografiei lui
Nicolae Bălcescu. Prin eforturile sale a luat
naştere Casa memorială Muzeul „Nicolae
Bălcescu”, iar rodul cercetărilor sale de o
viaţă este această carte dedicata integral
operei lui Nicolae Bălcescu.
Din cuprins: Anii de studii ai lui Nicolae
Bălcescu; Criptografia în corespondenţa
revoluţionarilor români de la 1848; Nicolae
Bălcescu şi revoluţia română de la 1848;
Demersul lui Nicolae Bălcescu la Londra;
Edişie necunoscută a Manifestului către
poporul român de Nicolae Bălcescu;
BĂLCESCU MASON; Adevărul asupra
mormântului lui Nicolae Balcescu; Cele 44 de
zile ale lui Bălcescu la Palermo; Fiul său etc.
Abel Douay, Gérard Hertault, Napoleon al

III-lea şi România. Influenţa francmasoneriei,
Editura Balcanic, 2014, Timişoara, trad.
Georgiana Medrea, 477 p. „Fiecare român
are două patrii; a doua este Franţa." Aşa se
exprima, la sfârşitul secolului al XIX-lea,
Ion Brătianu, primul ministru al
Regatului României. Din 1840, tinerii
români au emigrat la Paris, unde au
pregătit cu entuziasm Revoluţia din 1848
în sânul Lojelor masonice. Cu toţii aveau
să se afirme ca mari politicieni şi oameni
de stat care au făurit cu ajutorul lui
Napoleon al III-lea România modernă.
Manualele de istorie amintesc Congresul
de la Paris din 1856, dorit şi organizat de
Napoleon al III-lea şi de Alexandru
Walewski, întălnirea de la Osborne din
1857 care a permis realizarea „Unirii"
Moldovei şi Munteniei şi dubla alegere a
domnului Cuza în 1859, favorizată cu un
elan imens de tribunii din 1848, însufleţiţi
de o speranţă nemărginită. Acţiunea
Lojelor masonice şi solicitudinea
împăratului faţă de ţară au fost constante
în tot acest timp.
106
Dumitru Noane
Mircea Alexandru Birţ, Tudor Sălăgean

(coord.), Francmasoni şi patrioţi.
Francmasoneria, idealul naţional şi realizarea
Marii Uniri, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-
Napoca, 2020, 250 p.
O culegere de articole semnate de Mircea
Alexandru Birţ, Daniel Hrenciuc, Gelu
Neamţu, Tudor Sălăgean, Mircea Vaida-
Voevod şi Varga Attila, despre personalităţi
ale mişcării naţionale a românilor din
Transivania şi Bucovina.
În paginile volumului găsim informaţii
interesante despre Simion Bărnuţiu, Ady
Endre şi Octavian Goga, Alexandru Vaida-
Voevod,Traian Moşoiu, Iancu Flondor.
Un studiu interesant este cel semnat de Tudor
Sălăgean, Marele Orient al Franţei şi iniţierea
membrilor delegaţiei României la Conferinţa de
pace de la Paris (1919). Ipoteze şi certitudini.
Volumul Francmasoneria română în artefacte

și documente inedite - Mărturii arhivistice, o
colecție de articole care oferă o imagine de
ansamblu asupra istoriei Francmasoneriei
Române mai ales din secolul al XIX-lea, prin
mărturiile arhivistice aduse la lumină de
autor. Volumul este valoros și prin biografiile
civile și masonice a unor Frați din Basarabia,
Transilvania și nu numai, alături de un extrem
de bogat material ilustrativ, putând fi
comparat cu o adevărată Enciclopedie a
Francmasoneriei Române din secolul al XIX-
lea. O altă noutate o constituie aducerea la
lumină a unor aspecte neglijate, de obicei, de
istoricii adepți ai factologiei: numismatica, și
filatelia masonică.
O istorie adevărată nu se poate face decât pe
documente și cum Francmasoneria, nu numai
cea Românească, a fost văduvită de arhive de
regimurile totalitare, Alexandru Rufanda a
căutat, cu răbdare și tenacitate, unde alți
cercetători n-au avut acces sau succes, această
materia prima a istoriei.
Autorul a construit metodic cuprinsul cărții pe
zone geografice și pe loji: Basarabia, Bucovina,
Moldova, Muntenia, Transilvania, Banat,
Crișana, Maramureș rezultând istoricul unor
loji dar și descoperirea unor Ateliere masonice
necunoscute, liste de membri, date,
documente, etc.
107
Cuprins
Introducere 5-8
1 9-11
Organizarea Muzeului Oraşului Oradea-Complex Cultural
Amplasarea nucleului central al complexului 9-10
Înfiinţarea şi organizarea muzeului orădean 10-11
2 13-15
Proiectul amenajării fostului sediu al lojii francmasonice de la
Oradea
Scopul proiectului 13
Motivaţia proiectului 13
Obiectivul proiectului 13
Scurt istoric 14
Etapele proiectului 14
Etapele proiectului 14-15
3 17-44
Ideea realizării unui muzeu al francmasoneriei la Oradea
Iniţiative similare existente în România 19-20
Preliminariile realizării unui muzeu 21-32
Reperele realizării muzeului francmasoneriei la Oradea 32-44
4 45-60
Constituirea colecţiei muzeale privind francmasoneria
Situaţia patrimoniului muzeal masonic în România 46-48
Posibilităţile de constituire a colecţiei muzeale 48-51
Situaţia actuală a colecţiei muzeale orădene 52-55
Constituirea colecţiei de carte şi media 55-57
5 61-69
Etape de realizare a expoziţiei permanente a muzeului
6 71-73
Concluzii. Perspective
Bibliografie 75-77
Lista ilustraţiilor anexate 77
Anexe 78-107
Cuprins 108
108

Noane FM BT

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Noane FM BT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Noane

Geneza unui muzeu

GENEZA UNUI MUZEU

ANALIZA ŞI DEZVOLTAREA COLECŢIEI

Geneza unui muzeu. Analiza şi dezvoltarea Colecţiei

Actuala lucrare s-a născut în anul 2018, iniţial ca un proiect pe care l-

1.1. Amplasarea nucleului central al complexului

1.2. Înfiinţarea şi organizarea muzeului orădean

1 https://muzeulmoo.ro/ wp-content/uploads/ 2019/03/ Aviz-prealabil-Muzeul-

orasului-Oradea-Complex-Cultural.pdf, accesat la data de 21.04.2021. Vezi şi

4Vezi https://www.digi24.ro/ magazin/timp-liber/cultura/ incep- lucrarile- la -

Ideea realizării unui muzeu al francmasoneriei a apărut din necesitatea

3.1. Iniţiative similare existente în România

folosit şi un material primit prin grupul de facebook „Literatură masonică”,

I. Tipul de muzeu ce se doreşte a se înfiinţa, şi anume:

II. Cu cine poate fi organizat şi amenajat un asemenea muzeu

III. Cui i se adresează un asemenea muzeu:

IV. Modul de organizare şi amenajare a muzeului:

8 Vezi Alexandra Zbuchea, Marketingul în slujba patrimoniului cultural, Editura

9 Pierre-André Taguieff, Iluminaţii. Esoterim, teoria complotului, extremism, Editura RAO,

A. Varianta Spaţiu Expoziţional:

B. Varianta spaţiu muzeal:

V. Cum poate fi organizat şi dotat un asemenea muzeu

3.3. Reperele realizării muzeului francmasoneriei la Oradea

11 Kormányos László, Viaţa cotidiană în Oradea. 1900-1940, Universitatea Babeş-Bolyai,

B) Varianta Spaţiu muzeal permanent:

3. Cum poate fi organizat şi dotat un asemenea muzeu:

4. Modalităţi de dezvoltare a activităţii muzeale

B. dezvoltarea activităţii muzeale va putea fi realizată prin:

5. Modalităţi de valorificare a activităţii muzeale

În timpul consultării cu specialişti în domeniul muzeal pentru a primi

Instituţia muzeală orădeană este o instituţie recent creată, care nu a

Cetate, https://crisana .ro/stiri/eveniment-1/nu-arunca-trecutul-adu-l-la-muzeu-primele-donatii-au-ajus-in-

4.1. Situaţia patrimoniului muzeal masonic în România

Punctul de plecare în acest demers l-a constituit articolul „Obiectele

13 Sălăgean Tudor, Eppel Marius (coord.), Masoneria în Transilvania. Repere istorice,

Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018, 330 p. + 117 imagini

expoziţiei, editat de Cătălina Opaschi, Katiuşa Pârvan şi Ernest Oberländer-Târnoveanu,

4.2. Posibilităţile de constituire a colecţiei muzeale

Cum spuneam în capitolul anterior, ar fi oportun ca să se meargă pe

18 Vezi https://ziare.com/ cluj-napoca/expozitie/documente-si-obiecte-masonice-

expuse-in-premiera-la-cluj-306352, miercuri 21 Noiembrie 2007, ora 11:43 - accesat la 10.06.2020.

despre-masoneria-sibiana-22166 - accesat la 22.06.2020

de-istorie-si-arheolo- gie-maramures-16975 - accesat la 22.06.2020.

apartenenta- marea-loja-na-tionala-romania; https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ city-managerul-oradiei-

24 Katiuşa Pârvan, Tudor Sălăgean, Daniela Comşa, Colecţia de obiecte, decoraţii şi

25 Kupán Árpád, Szabadkömüvesek Nagyváradon-Történelmi jegyezetek, NAT Könyvek,

Înainte de a purcede la constituirea efectivă a unei colecţii proprii a

27 Bazele muzeologiei, curs prezentat de lector Valer Rus la cursul de MUZEOGRAF,

29 Vezi https://www.mason-shop.ro şi http://www.magazinmasoniconline.com.

30 În 11 ianuarie a.c., pe pagina Literatură masonică, chiar eu am postat un apel de sprijin

al iniţiativei de înfiinţare a Masonic Museum Latvia; vezi https://www.facebook.com/

4.4. Constituirea colecţiei de carte şi media

Pentru dezvoltarea în cadrul Muzeului a unei activităţi culturale cât

4.5. Valorificarea colecţiei. Proiecte de pedagogie muzeală

1. Activitatea media şi online:

3. Proiecte de pedagogie muzeală:

la-hilton/ şi https:// oradeaindirect.ro/dezvaluire-o-loja-masonica-din-oradea-a-fost-singura-din-fostul-

Specialiştii pe care i-am contactat pe parcursul realizării acestei

2. Expoziţia „Istoria Francmasoneriei” - care va prezenta istoria

32 Alexandru Dragomirescu, Cantemir Moşoiu, General Traian Moşoiu. Ostaşul şi

Întrucât elementul principal al activităţii acestui complex cultural-

35 Colecţia personală Viorel Danacu - https://sites.google.com/a/rlathenaeum.com/r-