Sunteți pe pagina 1din 15

Ce e musai de vizitat în Salonic?

Plaja Salonic

Care sunt acele obiective pe care dacă nu le vizitezi te vei întoarce acasă fără să “simţi” spiritul
grecesc din Salonic? Nu ştim nici noi exact! GLUMESC normal, vă propun să citiţi cu atenţie mai jos,
pentru că vă spunem noi!

Dacă v-am povestit despre cum ajungi la Salonic, despre transportul din oraş şi câte ceva despre
spiritul grecesc, astăzi nu avem de ales şi, aşa cum v-am promis, vă listăm toate obiectivele turistice
pe care nu trebuie să le rataţi într-un city break.

V-am spus de faptul că Salonic este un oraş al artiştilor, al persoanelor care iubesc istoria şi încercă
să afle cât mai multe despre localitatea pe care o vizitează, aşadar în Salonic există zeci de muzee,
galerii de artă şi mai ales biserici care stau martore trecutului grecilor.

Nu putem să le listăm pe toate, dar încercăm să vă povestim câte ceva despre cele mai importante
dintre ele, astfel încât să aveţi timp să le vedeţi pe cele mai multe de mai jos într-un city break.

1. Turnul Alb – Lefkos Pyrgos

Ce e Pisa pentru Roma este Turnul Alb (în greacă Lefkos Pyrgos) pentru Salonic. Turnul, cu
o înălţime de 30 de metri, a fost în trecut parte din zidul oraşului, apoi a devenit o închisoare
turcească şi a fost chiar şi un loc de execuţii, tocmai din această cauză este cunoscut şi sub
numele de Bloody Tower.

Cum Muntele Olimp este la doar 80 de km distanţă, din vârful Turnului Alb puteţi vedea
vestitul munte, unde legenda spune că au trăit fericite toate zeităţile din Grecia.
Se spune că dacă ai fost la Salonic şi nu ai măcar o fotografie din Turnul Alb, vacanţa ta nu a
existat, aşa că luaţi aminte că trebuie să veniţi acasă cu multe poze frumoase.

Piaţa lui Aristotel

2. Piaţa lui Aristotel

Inima oraşului este chiar piaţa numită după celebrul filosof grec. Cu o arhitectură superbă şi
deschidere la golful Termaikos, în Piaţa lui Aristotel se adună toţi localnicii, fie ei tineri sau
bătrâni, oameni de afaceri sau turişti, nu pentru a vorbi despre filosofie (vorba aia Aristotel a
fost doar unul, deşi probabil că veţi mai găsi oameni care vorbesc despre nemurirea
sufletului prin piaţă), ci mai degrabă pentru cea mai bună cafea grecească sau doar pentru a
sta şi a admire împrejurimile. Cu alte cuvinte, este un loc numai bun unde se simte într-
adevăr spiritul grecesc şi să şi “gustaţi din el”. Să gustaţi din el dintr-o ceaşcă de cafea
grecească adică.

3. Arcada Triumfală a lui Galerius

Arcada Triumfală a lui Galerius se află lângă Biserica Sf Gheorghe şi este o clădire
construită la începutul secolului al IV-lea, clădire ce, pe parcursul anilor, a fost transformată
în biserică creştină. Cum a fost construită Arcada? În amintirea victoriile militare din
provinciile răsăritene ale Imperiului Roman.

La fel ca şi în cazul Turnului Alb e musai de făcut o poză cu Arcada lui Galerius în albumul
city break-ului din Salonic (şi poate la întoarcere să ne trimiteţi şi nouă fotografiile să vedem
cum v-aţi distrat), aşa că ar fi bine să aflaţi unde este localizată exact pentru a nu vă rătăci
printre străduţe.

4. Casa lui Atatürk


Casa lui Atatürk este casa unde în anul 1881 s-a născut Mustafa Kemal (Atatürk), creatorul
statului turc modern şi primul preşedinte al Turciei.

Ce găsiţi acolo? Uniforme, fotografii sau scrisori, lucruri care reflectă adevărul despre
vremurile în care s-a născut Atatürk. O casă memorială unde cei care se dau în vânt după
istorie vor rămâne ceva timp, pentru a vedea cu ochii lor cum s-a păstrat fiecare uniformă şi
ce a mai scris Mustafa în scrisorile lui (bine, asta presupunând că vor avea un ghid bun după
ei căruia i se face milă şi traduce cuvânt cu cuvânt hieroglifele vechi de sute de ani)

5. Muzeul Evreiesc din Salonic

Muzeul Evreiesc aduce aminte grecilor care acum locuiesc în Salonic despre evreii care au
stat odată pe acele meleaguri, perioadă în care Salonic era cunoscut după numele “Mama
lui Israel”. Despre povestea evreilor aflaţi totul la primul etaj al muzeului, în timp ce la parter
exponatele “vorbesc” despre comunităţile evreieşti din Salonic.

Pentru cei cărora li se par mult mai ok filmele documentare (adică pentru cei ca mine care se
plictisesc la maxim dacă aud timp de o oră un ghid ce vorbeşte fără oprire despre fiecare
exponat în parte) aici rulează şi filme documentare cu civilizaţia şi istoria evreilor din Grecia.

Atenţie la programul Muzeul Evreiesc din Salonic, pentru că nu este deloc unul obişnuit, cel
puţin pentru noi, românii.

6. Galeria Municipală de Artă

Fondată în 1975, Galeria de Artă se află la ultimul etaj al clădirii unde găsiţi şi Teatrul de Stat
din Grecia, mai precis faţă în faţă cu Turnul Alb.

Ce veţi vedea la Galeria de Artă? Mai bine de 400 de opere, picturi, gravuri şi sculpturi făcute
de cei mai mari artişti din Salonic şi Macedonia. O serie de lucrări care vă arată adevărata
cultură din Grecia, adică fix ce trebuie să vadă oricine care consideră că grecii nu sunt artişti
adevăraţi. Şi cum galeria este faţă în faţă cu Turnul Alb, e clar un obiectiv de vizitat, doar
sunteţi în zonă, nu?
Rotunda

7. Biserica Sf. Gheorghe – Rotunda

Localnicii spun că biserica cilindrică a fost construită chiar de Galerius pentru a-şi arăta
bogăţia, iar alţii cred că biserica a fost de fapt ridicată pentru a servi drept templu pentru
Zeus.

Noi nu spunem nici una nici alta, ci că pereţii au 6 m grosime şi sunt ticsiţi de mozaicuri, fiind
cea mai veche biserică creştină din Salonic şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură
circulară romană, aşadar indiferent de legendă e musai de văzut, măcar pentru a vedea cum
arată un perete de nu mai puţin de 6 m grosime.

8. Muzeul Arheologic

În Muzeul Arheologic sunt expuse mai multe descoperiri din perioada preistorică, deci dacă
vreţi să vedeţi lucruri care datează dintre cele mai vechi timpuri macedonene şi elenistice
trebuie să faceţi o vizită la acest muzeu. Cea mai cunoscută serie de exponante este Gold
de Macedon, compusă din mai multe obiecte preţioase, datate tocmai din secolul II Î.H, care
provin chiar din mormintele regale.
Cu alte cuvinte, aici vă veţi da seama că orice lucru pe care l-aţi catalogat până acum că
este “vechi” este, în fapt, un obiect modern. Comparaţi-l cu ceva din secolul II Î.H. şi o să-mi
daţi dreptate.

9. Biserica Panagia Chalkeon

Biserica este toată construită din cărămidă, vă spun asta ca să nu vă puneţi semne de
întrebare atunci când veţi auzi de la cineva că biserica se mai numeşte şi “Biserica Roşie” şi
de ce nu i se spune “Biserica Galbenă”.

Interiorul este ticsit de fresce, precum Înălţarea lui Hristos, Cina cea de Taină ( la altar),
Naşterea Domnului, Adorarea Magilor sau Adormirea Maicii Domnului.

10. Biserica Ayios Sofia

E clar, Salonicul este plin de biserici, care mai de care mai mai impunătoare, şi “cu multă
istorie în spatele zidurilor”, după cum veţi vedea şi mai jos.

Construită după modelul unei biserici din Istanbul, Sfânta Sofia a fost catedrala din Salonic,
iar în interior găsiţi mozaicuri şi fresce care datează tocmai din era Bizantină.

11. Biserica Sfântul Dimitrios


Dacă vorbim de biserici nu am cum să nu vă sar peste enorma construcţie Biserica Sfântul
Dimitrios. Este o construcţie imensă, care datează încă din secolul al V-lea! Era şi culmea să
nu fie impunătoare, din moment ce Dimitrios este chiar patronul oraşului…

În anul 1980 moaştele sfântului au fost luate din Italia şi depuse într-o raclă de argint din
interiorul bisericii, raclă ce este depozitată într-o criptă subterană şi care este deschisă
publicului.

La final, vă mai spunem că atunci când vă plimbaţi către oricare dintre destinaţiile de mai sus să vă
uitaţi cu mare atenţie în jurul vostru. Pe aleile mici sau pe străzile mari, în centrele comerciale de
proporţii sau în pieţele mici cu negustori greci veţi vedea peste tot mici “frânturi de istorie” care aduc
aminte de trecut.

Mâine vom vorbi despre atracţiile turistice mai puţin cunoscute din Salonic. Aşadar, vă mai aşteptăm,
tot aici, pentru încă o porţie bună “din spiritual grecesc”.

Care dintre atracţiile turistice de mai sus vă atrag cel mai mult? Voi le-aţi vizitat pe toate? Sau nu aţi
ajuns în Salonic şi acum vă faceţi un plan pentru un city break?
Mai aveţi şi alte propuneri ale unor obiective turistice de neratat?

Am pornit pe jos pe autostrada Egnatia si prima noastra oprire a fost la Panagia Halkeon, o
frumoasa biserica bizantina. Biserica a fost construita in 1028 si este contruita din caramida in
forma de cruce si detine cateva fresce in interior.

Am admirat apoi situl arheologic Agora aflat chiar in centrul orasului ce ne-a dus cu gandul la
Forul Imperial din Roma. Descoperita in 1966, aceasta a fost centrul social si religios al
vechiului Salonic.

Am continuat drumul pe jos pe stradute inguste si abrupte si cu blocuri foarte cochete si am ajuns
la manastirea Agios Dimitrios, o biserica bizantina ce a fost restaurata si care totodata este cea
mai mare biserica din Grecia. In interior se gasesc foarte bine conservate numeroase fresce,
picturi si obiecte de cult. Tot aici se gasesc moastele Sfantului Dimitrie. La subsolul bisericii am
vizitat baile romane, locul unde sfantul a fost inchis. Tot aici se afla ramasitele unei fantani care
alimenta un helesteu. Ne-am ales ca suveniruri cativa magneti cu sfinti.

Am pornit mai departe pe jos si am ajuns la Rotonda din Agios Georgios care este unul din cele
cateva exeple de arhitectura circulara romana ramase, ce a fost initial transforamata intr-o
biserica, iar apoi intr-o moschee. Frescele din interior au supravietuit doar partial, doar in
interiorul domului si al niselor.

De la Rotonda am ajuns imediat la Arcul de Triumf al lui Galerius care a fost ridicat chiar pe
autostrada Egnatia in anul 297 pentru a sarbatori o victorie asupra persilor. Pe arcada Arcului
sunt infatisati Galerius, Diocletian si Iulius Cezar.
De la Arc am mers pe jos si am ajuns in Piata Aristotelus aflata chiar in centrul orasului care se
intinde pana la malul marii, spre Agora romana si biserica Agios Dimitrios. Din punctul meu de
vedere este cel mai frumos loc din oras. Aici se gasesc numeroase cafenele si baruri ce sunt
populate pana seara tarziu, aflate pe o mare alee pietonala unde se gasesc cladiri foarte bine
intretinute. Tot aici se gaseste si piata centrala Modiano, o piata destul de mare, unde se gasesc
fructe si legume, da si peste proaspat. Tot aici am gasit magneti cu mult mai ieftini decat se vend
in interiorul bisericilor. Din piata se ajunge la celebra statuie a lui Aristotel cu care e musai sa te
pozezi daca tot ai ajuns in Salonic.

Mai departe plimbarea noastra ne duce in port spre faleza, care dupa parerea mea nu e foarte
impresionanta. Ea a fost construita in timpul scurtei ocupatii venetiene, ca o completare la
zidurile romano-bizantine. De pe faleza am ajuns imediat la Turnul Alb. Acesta a fost folosit ca
si inchisoare de catre otomani, iar masacrarea ienicerilor nesupusi in Turn din anul 1826, i-a dat
denumirea de „Turnul Insangerat”. Grecii l-au vopsit in 1912. Este monumentul care mi-a placut
cel mai mult in Salonic, singurul care mi-a ramas in suflet. Am urcat in turn pe o scara spiralata
si am ajuns pe acoperisul ce ofera o panorama superba asupra malului marii. De aici de sus totul
pare mai frumos!

Aici la Turn s-a incheiat plimbarea noastra in Salonic. Cum era deja ora pranzului, ne-am oprit sa
mancam chiar la restaurantul Pizza Hut care se afla vis a vis de Turn si de care am fost placut
surprinsi, atat de diversitatea meniului cat si de preturile lor mici.
Turul orașului se face având ca punct de plecare Turnul Alb (Lefkos Pyrgos) după următorul
program:

- 1 martie-31 aprilie: Luni-Vineri: 09:30-18:30 la interval de 80 de minute.

- 1 iunie-30 septembrie: Luni-Vineri: 09:30-20:10 la interval de 40 de minute

- 1 octombrie-30 nov. : Luni-Vineri: 09:30-16:10 la interval de 80 de minute

- Sâmbăta și duminica: 09:30-18:30 la interval de 40 de minute.

Traseul cu cele 8 stații este următorul:

- Turnul Alb (Lefkos Pyrgos) = punctul de decolare, de plecare, de urcare

- Muzeul de Arheologie. Vis-a-vis, peste strada 3is Septemvriou, se află Muzeul Culturii Bizantin
(program de vizitare: zilnic între orele 08:00-15:00)

- Biserica Agia Sofia (în dreapta sa, traversând str. Makenzi King, se află Biserica Sf. Ioannis
(Nymphaion) și Catacombele (program vizitare 07:30-12:30 și 17:00-19:00)

- Biserica Sf. Dimitrie (Agios Dimitrios)

- Castelul Bizantin (Eptapyrgio Castle = Castelul celor 7 turnuri). Coborând de la castel se


ajunge la Biserica Agioi Anargyroi, zidurile de nord ale orașului și Turnul Trigonion

Arcul lui Galeriu (Kamara) – cu a sa Rotonda, Biserica Panagias Dexias, Biserica Agios
Georgios și în apropiere Biserica Sf. Pantelimon.

- Aristotelous Square – de fapt stația este pe bd. Egnatia, chiar de unde începe și coboară spre
mare principala arteră pietonală a Salonicului pe care se găsește Plateia Mall și alte de-alea unde
să-ți ,,donezi ,,euroii.

- Portul Salonic – asta-i ultima ,,stațiune ,,unde, ori coborâți s-o luați la pas de-alungul mării pe
strada Leof. Nikis și/sau vizitați Mitropolia (din str. Leof. Nikis faceți stânga pe str. Agias Sofias,
traversați prima stradă de-i zice Consulul Koromila și la intersecția cu str. Mitropoleos veți zări
clădirea Mitropoliei), ori, dacă nu vă aruncă jos șoferul, rămâneți în vehicul până ajungeți de
unde ați plecat, adicătelea Turnul Alb (stația cu nr. 8).

Aaa, stați că uitai să vă zic că toată astă îmbârligătură cu magaoaia verde pe străzile Salonicului
durează 70 de minute, bașca există și un comentariu al traseului redat în 8 limbi străine: greacă,
engleză, germană, rusă, franceză, sârbă, română și spaniolă.

Prețul unui bilet: 9 euro pentru adulți, 3 euro pentru copchiii între 5-14 ani, gratis pentru cei sub
5 ani. Bilet pentru 2 zile: 12 euro adulții și 5 euro copchiii.
Odată ajunşi în faţa Agorei antice sau a Forumului Roman, mi-am amintit că mai văzusem
ruinele acestea în treacăt, acum 11 ani la prima vizită în Salonic. Perimetrul Forumului Roman a
cărei construcţie a început pe la 42 Î. C. şi s-a încheiat în 138D. C. este îngrijit şi se află în stare
bună de conservare. Se pare, totuşi că zona era cunoscută încă din perioada elenistică pentru
importanţa sa comercială, aici găsindu-se urme ale schimbului de mărfuri din acele timpuri.

Am plătit biletele (2 €/persoană) şi ne-am lansat printre „pietroaie”, fiind singurii vizitatori de la
acea oră. Cred că nu prea inspiram încredere, poate semănam cam mult cu celebrul cuplu Bonnie
şi Clyde, căci doamna de la bilete a venit pe urmele noastre, monitorizându-ne foarte atent toate
mişcările, inclusiv pe acelea dedicate schimbării acumulatorilor epuizaţi din camera foto. Chiar
şi uşor stresaţi de prezenţa sa, am urcat în Odeonul Roman (capacitate de 2.000-2.5000 de
persoane) şi ne-am sucit de la stânga la dreapta, de sus în jos, apoi am luat-o către piaţa cu arcade
ce adăpostea multe prăvălii pe partea sudică. Mai pot fi văzute ruinele unor cădiri publice
precum bouleuterion, porticul dublu care domina piaţa, monetăria, baia comună. Agora romană
de-acum nu mai are decât aproximativ două treimi din întreaga suprafaţă iniţială. În aria sa au
fost descoperite coloane, podele de mozaic, abside, tubulaturi de apă şi de drenaj împreună cu
statui, monede, etc., multe dintre acestea găsindu-se în muzee, chiar la Luvru câteva. Am plecat
cu convingerea că vestita Agora romană a constituit centrul economic, politic, social şi religios al
oraşului timp de mai mulţi ani şi cu un uşor exerciţiu de imaginaţie, încercam să ne închipuim
cum era viaţa de acum două mii de ani din acea lume.

Următoarea ţintă majoră, fără de care nu poţi să pleci din Salonic fără s-o vezi, situată la
intersecţia străzii Egnatia cu strada Demetriou Gounari, a fost complexul format din Rotonda,
Arcul şi Palatul lui Galerius, împăratul roman de origine dacă. Am fost surprinsă când am aflat
că tatăl său era trac, iar mama sa, pe nume Romula, se trăgea din ţinuturile Daciei de odinioară.
Împăratul a condus între 293-305 unul dintre cele patru districte ale Imperiului Roman, din
timpul tetrarhiilor şi şi-a stabilit capitala administrativă la Salonic, perioadă când l-a înzestrat cu
splendide edificii şi monumente. El gândise Rotonda şi Arcul să fie două structuri ca elemente
ale unei incinte imperiale, alături de hipodrom ca cel de-al treilea, legate la palatul său, situat la o
aruncătură de băţ spre mare.

Sincer, cred că în urmă cu unsprezece ani la prima vizită în oraş, care a fost un soi de marş de
două ore cu însoţitorul de grup, nu le-am mai văzut, altfel cu siguranţă îmi aminteam de acestea,
fiind cu neputinţă să nu impresioneze privirile trecătorilor, mai cu seamă Arcul şi Rotonda.

Primul care ne-a ieşit în cale a fost Arcul lui Galerius sau Apsida Galeriou, sau Kamara, aşa
cum îi spun grecii şi ai aşa un sentiment de om important când treci pe sub el. De fapt, aşa a şi
fost conceput, pe sub ele să treacă trupele triumfătoare pentru a onora victoriile împăratului
Galerius împotriva perşilor din Asia Mică şi Siria de la sfârşitul secolului al III-lea, din anul 298.
A fost construit în anul 304, iar structura sa monumentală era dotată cu patru porţi: două către
strada Egnatia, două către strada Gounari de astăzi, opt piloni şi trei bolţi din care au rezistat în
timp numai două, din care cea centrală era realizată ca o cupolă. Se pot desluşi pe ceea ce a mai
rămas din ea basoreliefuri cu scene de război sau bătălii, momente triumfale, de tradiţie romană,
motive geometrice, ramuri, zei, ceremonii de sacrificiu. În unele dintre scenele sculptate pe
pilaştrii, soldaţii care îl însoţesc pe împăratul Galerius poartă steaguri dacice în formă de balaur,
semn că împăratul n-a uitat nicicând de originea sa.
Apoi, ne-am îndreptat paşii către Rotonda, superba clădire vecină care atrage toate privirile prin
forma sa aproximativ cilindrică, dealtfel, grandioasă. După părerea mea, este cea mai
impresionantă clădire antică din Salonic, nu numai prin dimensiune, ci mai ales prin măreţie şi
splendoare. Era conectată la Kamara printr-o alee lungă de circa 125 de metri, cu porticuri, şi a
fost ridicată în scopul de a-i servi împăratului Galerius drept mausoleu, însă niciodată nu a
îndeplinit acest rol, împăratul murind undeva prin Serbia de astăzi (Gamzigrad –Felix
Romuliana- aproape de Zajecar), în anul 311. După ce a fost păstrată goală aproape două sute de
ani, soarta sa a fost să fie transformată în biserică creştină de împăratul Teodosie cel Mare, la
rândul său, primul împărat roman care a fost botezat creştin la Salonic. Creştinii au decorat
pereţii Rotondei cu mozaicuri aurite care înfăţişau chipuri ale unor martiri creştini, mozaicuri de-
o varietate incredibilă de culori, în timp ce figura lui Hristos era reprezentată în centrul cupolei
într-o sferă strălucitoare, în culorile curcubeului. Din păcate, în prezent s-au păstrat doar câteva
dintre aceste picturi. Sub cupolă, se mai pot observa, totuşi, cete de îngeri şi sfinţi din timpurile
creştine timpurii care sunt ilustrate şi păstrate într-o stare ceva mai bună. Între secolele X-XII a
îndeplinit funcţia de catedrală a Salonicului.

În timpul ocupaţiei turceşti, după ce timp de 1.200 ani a fost folosită ca biserică, otomanii au
transformat-o în moschee, anexându-i în anul 1591 minaretul care stă în faţa ei. După eliberarea
oraşului (1912), clădirea a fost retransformată într-o biserică creştină cu hramul Sfântului
Gheorghe (Agios Georgios).

Face parte din patrimoniul UNESCO, biletul de intrarea costă 1 €/persoană, iar înăuntru domină
o atmosferă înălţătoare, poate şi datorită muzicii clasice în surdină menită să încânte urechile din
difuzoarele discret montate pe pardoseală. Ca să priveşti spre cupola sa aflată cam la 30 m
deasupra solului, sigur îţi cade pălăria pe spate, iar diametrul său de cam 25 m uimeşte pe
oricine, creând o largheţe de neimaginat. Are pereţii groşi de şase metri şi opt abside (adâncituri)
în interior, iar ca turist în mişcare de colo-colo, dornic să citească toată povestea sa scrisă pe
panourile expuse, te simţi mic şi neînsemnat într-o asemenea incintă monumentală. Ocazional, în
zilele noastre găzduieşte expoziţii de artă.

De la Rotonda, am luat-o pe aceeaşi stradă Demetriou Gounari spre sud, spre mare, către palatal
lui Galerius ale cărui ruine se află astăzi în piaţa (plateia) Navarinou. Lângă palat se întindea în
antichitate hipodromul ce a rămas în istorie ca loc nefast în care, în anul 380, împăratul
Teodosie a ordonat sacrificarea a 7.000 de tesaloniceni dintr-o ambiţie personală de-a sa legată
de un căruţaş, vechi prieten de-al său, linşat de adversar. Din hipodromul de odinioară astăzi n-a
mai rămas aproape nimic, locul original fiind acoperit în timp de construcţii, însă merită vizitat,
măcar pentru faima şi importanţa sa din antichitate.

Vestigiile Palatului lui Galerius (Anaktora Galeriou) n-am putut să le vizităm în interior
fiindcă nu era deschis situl, însă i-am dat roată pentru a putea surprinde de partea exterioară a
gardului scund tot ce se putea cuprinde cu privirea. Palatul reprezenta partea cea mai importantă
a ansamblului arhitectural ridicat de împărat. După câte mi-am dat seama, Palatul lui Galerius a
avut clădirile dispuse in jurul unei curţi centrale (atrium). Apoi am citit că în cadrul complexului
de o întindere şi o înălţime considerabilă au fost descoperite pardoseli din marmură si mozaic
(care au fost reconstruite) şi o arcadă de marmură cu basoreliefuri care îl reprezintă pe Galerius.
Palatul lui Galerius a avut ataşată o sală în formă de octogon, cu şapte abside interioare care
comunica cu palatul şi ocupa latura de sud-vest. Cu zoom-ul aparatului foto am reuşit să prind
doar câteva imagini mai sugestive. Din temelia şi zidurile rămase se poate estima dimensiunea sa
reală iniţală. Acesta este unul dintre principalele palate romane din perioada tetrarhică, fiind
singurul din Grecia, şi scos la lumină foarte târziu, în urma săpăturilor din anii 1960-1970.

O altă atracţie, pe lângă care treceam zilnic, poate de câteva ori, în drum spre hotel a fost
fântâna monumentală din marmură, situată tot pe strada Egnatia, demult făcând parte din
complexul agorei romane. Acum mai sunt doar câteva blocuri de marmură semiîngropate şi un
panou ce amintesc de aceasta.

Ce am vizitat în Salonic

Fiind cazaţi pe Egnatia, în centrul oraşului, ne-a fost destul de uşor să vizităm, mergând pe jos, o
bună parte din obiectivele turistice. Acestea sunt situate în stânga şi dreapta principalei artere
care străbate oraşul, Bulevardul Egnatia, de la nord la sud.

Primul obiectiv vizitat a fost Bazarul Bezesteni aflat în stânga bulevardului, vis-a vis de o
frumoasă clădire veche în care se află Sediul Guvernului din Salonic. Bazarul, de origine
turcească, este acoperit, are nişte cupole mari şi este considerat după unii cel mai mare din
Balcani. Este centrul principal de schopping din Salonic, cu multe obiecte de îmbrăcăminte,
textile, dar mai ales bijuterii.

Tot pe stânga, un pic mai jos, într-un frumos părculeţ cu pini mediteranieni, se află Panagyia
Chalkeon (Biserica Fecioarei Lucrătorilor din Cupru), un lăcaş religios din cărămidă roşie,
construit în secolul XII, care a rezistat în timp şi este un obiectiv foarte vizitat atăt de localnici,
cât şi de turişti.

Un pic mai sus am întâlnit ruinele unei construcţii din timpul romanilor, Forumul Roman. Aici
a fost vechea piaţă centrală „agora”, unde politicienii, artiştii şi alţi oameni importanţi ţineau
discursuri despre starea lucrurilor. Pe lângă unele încăperi ruinate au mai rămas în picioare unele
coloane, semn că forumul a avut şi un etaj superior. Din toată construcţia s-a păstrat Teatrul
Odeon, locul unde se mai ţin şi astăzi unele reprezentaţii artistice.

Foarte aproape de ruinele romane se află unul dintre cele mai importante obiective turistice din
Salonic, Hagios Demetrios (Biserica Sf. Dumitru), ce datează din secolul IV. A fost moscheie
otomană timp de aproape 500 de ani, a fost mistuită de focul din 1917, dar a fost refăcută şi
impresionează prin construcţia sa din cărămidă roşie, scaunele ornamentate şi mozaicurile din
interior. Aici se află şi moaştele Sf. Dumitru ocrotitorul oraşului Salonic (a nu se confunda cu
cele ale Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, ale cărui moaşte se află la Mănăstirea
Basarabov din Bulgaria).

Biserica Sf Dumitru se află în Ano Poli, un vechi cartier locuit de turci, situat pe un deal (oraşul
de sus) şi unde sunt multe obiective turistce ca Moscheia Alatza, Biserica Profetului Ilie,
Biserica lui David, Mănăstirea Vlatadon, Casa Memorială Kemal Ataturk etc, dar şi case
vechi din lemn, părculeţe şi magazine vechi. Am parcurs doar câteva străzi abrupte din acest
cartier, dar nu am putut vizita prea multe obiective, ţinta noastră fiind partea de sud a oraşului cu
faleza şi portul.

Din nou pe Ignatia şi desoperim o parte din arcul construit de romani la începutul secolului IV
( Arcul lui Galeriu) cu ocazia victoriei împăratului Galeriu împotriva perşilor. Pe ziduri încă se
mai disting basoreliefuri din luptele cu perşii. De la arc, în partea stângă, pe strada Sf. Apostol
Petru şi Pavel, se vede o clădire roşie din cărămidă care seamănă cu un turn mic de înălţime şi
mare în diametru. Este Rotonda (Biserica Sf. Dumitru), o construcţie masivă, care a fost iniţial
biserică (sec. V), apoi catedrală, moscheie şi din nou biserică.

Zărind turla unei alte biserici ne-am întors un pic pe Egnatia, dar cum am pierdut-o printre
multele clădiri am ajuns pe strada Emou şi pe dreapta străzii am întâlnit o altă clădire din
cărămidă albă şi roşie, Monastery Agias Teodoras, o superbă mănăstire construită în secolul IX.
Aici a dus o viaţă monahală Agia Teodora în timpul stăpânirii otomane şi este singura care nu a
fost transformată în moscheie.

Tot pe strada Emou în Piaţa Aghia Sophia, pe direcţia sudică, se află cea mai renumită biserică
bizantină din Salonic, ce poartă numele Sfintei Sofia. Biserica Sf. Sofia a fost construită în
secolul V după modelul suratei sale din Istanbul şi adăposteşte moaştele Sf. Vasile, episcopul
Tesalonicului. Chiar lângă Agia Sofia se află un loc mai ascuns, o oază mică, verde, la 5 metri
sub nivelul străzii. Locul se numeşte Catacomb Agios Ioannis şi găzduieşte o mănăstire veche
şi unele coridoare secrete pe sub oraş, care se zice ar fi corespuns cândva cu Forumul Roman.

De la catacombe ne-am aprovizionat cu cîte o îngheţată triplă şi am coborât spre faleza oraşului,
pe strada Pavlou Mela, la capătul căreia se află Turnul Alb, simbolul oraşului Salonic. Construit
iniţial ca turn de apărare a fost amenajat pe timpul lui Suleiman Magnificul ca închisoare
turcească, de aceea mai este numit şi ca Turnul Sângeros. În prezent adăposteşte Muzeul de Artă
şi Istorie, dar din păcate are un program scurt de vizitare (7:30 -15:00) şi nu l-am putut vizita.

Odată ajunşi la acest turn suntem, după mine, în cea mai frumoasă zonă a oraşului, locul numit
Promenada ce se întinde pe direcţia nord-sud de la port la Turnul Alb. Promenada se află pe
Bulevardul Nikitis, în fapt faleza betonată de la marginea oraşului. În apropierea turnului se află
alte obiective turistice ca Muzeul de Arheologie, Muzeul Culturii Bizantine, Teatrul
Naţional, Teatrul Regal sau Radio Museum.

Mai spre sud, urmând traseul falezei, se află un monument cu statuia lui Alexandru cel Mare
călare pe cal, asemănătoare cu cea din oraşul Scopje din Macedonia (FYROM), apoi un ponton
cu zeci de fântâni arteziene şi un aranjament artistic în formă de copaci cu umbrele. La marginea
falezei două ambarcaţiuni sunt folosite ca restaurant, dar la cum se legănau din cauza valurilor
provocate de vânt nu cred că se putea servi prea multe lichide pe acolo.

Din zona turnului am luat-o pe faleză spre port şi am ajuns la capătul sudic al cele mai
aglomerate zone ale oraşului Salonic, Platia Aristotelus (Piaţa Ariastotel), nume dat de celebrul
filozof Aristotel care s-a născut aici. Proiectată de un arhitect francez la începutul secolului XX,
piaţa este străjuită de 12 clădiri înalte de o arhitectură aparte, are multe parcuri cu verdeaţă şi
palmieri, cafenele, cluburi, restaurante şi terase. Piaţa joacă un rol deosebit în viaţa socală şi
politică a oraşului şi chiar a ţării (a se vedea Grexit), numeroase mitinguri mari şi discursuri
politice au fost organizate aici.

La finalul vizitei noastre am străbătut piaţa de la sud la nord şi după ce am admirat în partea
superioară statuia lui Eleftherios Venizelos, un fost revoluţionar elen şi prim ministru liberal, ne-
am întors la hotel.

Ca o concluzie, oraşul Salonic merită să fie vizitat, dar pentru a te delecta pe îndelete de atâtea
lucruri interesante, nu este de ajuns o jumătate de zi. O zi, poate chiar două, ar fi timp să vizitezi
toate obiectivele turistice de la Ano Poli la Turnul Alb.

Vacanţe cât mai frumoase!