EVALUAREA FUNCTIONARII FAMILIEI

Primatul sistemului familial:

Dintre variatele sisteme de referinta pentru munca de asistare sociala,
familia este de o importanta majora fiind considerata de Zimmerman sistemul
ecologic care hraneste individul
Familia indeplineste functii de ingrijire esentiale, remarca Hartman, care
considera familia ca si principalul agent al serviciului social care vine in
intampinarea nevoiilor sociale, educationale si de sanatate a membrilor sai. In
interorul familiei se formeaza caractere, se invata roluri esentiale, iar copiii sunt
socializati pentru o participare responsabila la viata sociala.
Intrucat familiile joaca un rol esential in intampinarea nevoilor membrilor sai
( sau esueaza in acest proces ) practicienii trebuie sa aiba abilitatile necesare
evalurii functionarii familiei.
Cadrul sistematic in evaluarea functionarii familiei:
In cadrul familiei, toti membrii influienteaza si sunt influientati la randul lor,
creand un sistem care are proprietati specifice si este guvernat de un set de
reguli implicite specificand rolurile, structura de putere, formele de comunicare si
modalitatile de a negocia si rezolva problemele. Deoarece fiecare familie este un
sistem unic un cdru sistematic sau un set perceptual care le va permite sa
analizeze si sa inteleaga coportamentul indivizilor in relatie cu modul de
functionare a familiei.
In continuare vor fi prezentate cocepte care vor fi de folos asistentului social
in intelegerea familiei ca si sistem, si il va pregati pentru evaluarea acesteia.
1. Homeostazia familiala :
Ca sisteme, familiile isi dezvolta mecanisme pentru a mentine echilibrul
sau homeostazia structurilor ei, astfel ca acestea au tendinta de a limita
repertoriul interactional al membrilor, la o sreie de comportamente familiale
limitate si dezvolta mecanisme pentru a restaura echilibrul ori de cate ori acesta
este amenintat.
Minuchin,
( 1974 ) vorbeste despre tendinta familiilor de a mentine
modelele preferate cat mai mult timp posibil si sa opuna rezistenta schimbarii
dincaolo de anumite comportamente specifice. Modelele alternative de
comportament sunt admise, insa numai pana la o anumita limita a tolerantei.
Atunci cand aceasta limita este depasita familia tinde sa-si invinovateasca
membrii de neindeplinirea datoriilor familiale si sa recurga la apeluri de loialitate
sau inducerea sentimentului de vinovatie.
2. Regulile familiei:
Homeostazia familiala este mentinuta in masura in care toti membrii
familiei adera la un numar limitat de reguli sau acorduri implicite care prescriu
drepturile, obligatiile unui comportament dezirabil in cadrul familiei.
Nescrise si subintelese , regulile reprezinta un set de prescriptii pentru
comportament,care definesc relatiile si organizeaza modul in care interactioneaza
membrii familiei.Din moment ce regulile sunt implicite (de exemplu legile nescrise
care depasesc nivelul de constiintaal participantilor), ele trebuie sa fie deduse din
observarea interactiunilor familiale.

Exemple de reguli subintelese care dicteaza comportamentul membrilor in

relatie cu alegeri familiale vitale:
- Tatal are tot timpul ultimul cuvant
- Este ok sa vorbesti despre sex in fata tuturor,cu exceptia mamei
- Nu spune ceea ce simti de fapt
- Este important sa respecti intimitatea celorlalti membrii ai familiei
Familiile au formulate reguli care sunt usor de recunoscut si sunt afirmate
foarte expplicit : Adolescentii trebuie sa fie in casa pana la ora 10, Copiii au
voie doar 2 ore de tv pe zi, Copiii nu raspund inapoi parintilor. In evaluarea
sistemului familiei,practicianul este interesat de regulile implicite care conduc
actiunile familiei,deoarece in masura in care aceste reguli sunt disfunctionale, ele
pot avea efecte ascunse asupra familiei; de exemplu pot induce un rau emotional
membrilor, limitand abilitatea familiei de a se acomoda cu aspectele schimbarii,
si restrictionand alegerile oportuunitatile de crestere.
Deoarece regulile sunt implicite, raul pe care-l provoaca familiilor trece de
multe ori neremarcat,iar membrii familiei sunt prinsi in situatii in care
comportamentul loreste dictat de forte de care ei nu sunt constienti.Aderand la
regulile disfunctionale, membrii familiei deseori perpetueaza si intaresc
comportamentul problematic de care ei se plang.
Regulile difera drastic de la o cultura la alta.In cultura asiatica de exemplu
regulile majore care guverneaza procesle familiei sunt asemanatoare cu
urmatoarele.
-

Nu atrage atentia asupra propriei tale persoane

Respecta-i pe cei mai in varsta
Evita cu orice pret sa-ti faci familia de rusine
Fa cinste familiei tale
Datoria copiilor este de a asculta si de a se supune
Imparte ceea ce ai cu rudele tale
Datoria sotiei este fata de sotul sau

Norme functionale si disfunctionale:

Normele care se gasesc in cadrul familiei pot sa fie functionale sau
disfunctionale. Normele care au consecinte distructive penytru familie includ
urmatoarele :
- Tatal poate sa-si exprime nevoile si dorintele sale, dar ceilalti membrii ai
familiei nu au acest drept decat daca nevoile lor corespund cu cele ale tatalui
- Ai grija ce spui in prezenta mamei, se poate supara
- Autocontrolul este o dovada de putere , nu-i lasa pe ceilalti sa-ti vada
slabiciunile, aratand afectiune sau suparare
- Evita discutiile serioase referitoare la problemele familiei
- Nu-ti asuma responsabilitatea pentru comportamentul tau, arunca
intotdeauna vina pe altcineva
- Nu fii diferit fata de alti membrii ai familiei
- Este important sa castigi argumentele, sa pierzi un argument inseamna
sa-ti pierzi forta.
Daca regulile sunt functionale, ele incurajeaza oarecum familia sa
raspunda flexibil stresului provenit din mediu, nevoilor individuale si nevoilor
familiei ca intreg. Asadar regulile functionale contribuie la dezvoltarea membrilor
de familie ca persoane capabile, adaptabile si sanatoase.
Exemple de reguli functionale:

- Toata lumea conteaza in aceasta familie - ideile si feedback-ul lor este

important.
- Este acceptat faptul de a fi diferit membrii familiei nu trebuie sa fie
intotdeauna de accord cu ceilalti, sau sa le placa aceleasi lucruri.
- Este important sa-ti manifesti sentimentele pozitive fata de ceilalti membrii
ai familiei.
- Este dezirabil sa vorbesti despre orice fel de sentiment dezamagiri, frica,
maine, critici, bucurii sau impliniri.
- Este important sa-ti rezolvi dezacordurile cu alti membri ai familiei.
- Este OK sa-ti recunosti greselile si sa-ti ceri scuze- ceilalti membrii ai
familiei vor intelege si te vor sprijini.
Avand in vedere toate acestea trebuie sa tinem minte ca toate familiile au
reguli si comportamente atat functionale cat si disfunctionale, si ca identificarea
ambelor categorii este critica pentru a realiza o evaluare echilibrata a functionarii
familiei.
Intelegerea regulilor familiei intensifica evaluarea sistemului familiei.Deoarece
familiile sunt guvernate de reguli, multe comportamente pe care asistentul social
va trebui sa le observe vor fi cel mai probabil stilizate sau modelate.Trebuie sa fie
atent la secventele comportamentale care se repeta in majoriatea ariilor vietii de
familie
Incalcarea regulilor
Atunci cand regulile sunt incalcate si noi comportamente sunt introduse in in
sistemul propriu, familia poate adopta modele obisnuite de a restaura
echilibrul,de a mentine linia sistemului.Aceste moduri sunt deseori forme ale unui
feedback negativ catre membrii,pline de ar trebui,si nu uri,interdictie menita
a modifica sau elimina comportamentele care deviaza de la norme.Iregularitatile
din
sistem
pot
fi
contracarate
de
membrii
familiei
prin
manie,depresie,tacere,vina,sau alte forme asemanatoare de comportament.
Urmatorul caz este un exemplu de presiune exercitata de o mama asupra
ficei sale,pentru a o face sa adere la regula Nu te contrazice cu mama.
Fiica: Urasc sa traiesc la oras.Intr-o buna zi vreau sa stau la munte unde ninge
Mama: Nu ti-ar placea deloc acest lucru
Fiica: As vrea sa-mi placa.Ador zapada,copacii si linistea muntilor.
Mama: (Intensitatea vocii creste/iritatie evidenta) Din moment ce nua i trait
nicioadata la munte ma indoiesc profund ca ai pute sa ai vreo autoritae asupra
lor.Doar te gandesti ca ti-ar place, datd de fapt nu ti-ar place deloc.Urasc zapada.
Fica se cufunda in tacere in acel moment.
In scenariul precedent,insistenta mamei asupra propriului punct de
vedere,reuzul de a accepta parerea fiicei sale spunand ca nu stie despre ce
vorbeste,servesc ca si mecanisme de a descuraja comportamentul insistent al
fiicei sale si de-a o impiedica sa dobandeasca mai multa autonomie.Asemenea
comportamente care readuc echilibrul in sistem abunda in cadrul familiilor.
Daca una din regulile familiei este ca mania sa nu fie exprimata nici sub
forma fizica nici sub forma verbala,membrii familiei pot sa se ignore unul pe
celalat,pana cand membrul care a gresit isi cere scuze..Daca regula familiei este
ca toti membrii familiei sa priveasca cu umor toete lucrurile negative care li se
intampla,iar membrul care nu reuseste sa-si priveasca situatia cu umor va fi
presat de alti membrii ai familiei pana cand va rade.Daca o alta regula este aceea
de a considera familia pe primul plan,iar prietenii si alte activitati sunt lasate pe
locul doi,alti membrii ai familiei pot sa induca sentimentul de vinovatie asupra
unui membru care planuieste o activitate care exclude familia in zilele destinate

acesteia.Rezulta astfel ca familia are o mare influenta asupra membrilor sai, in

special asupra comportamentului si vietii lor,chiar daca acestia s-au separat de
ani de zile.
Flexbilitatea regulilor
Posibilitatea de a influenta regulile sau de a descoperi altele noi variaza de
la o familie la alta.Familiile care functioneaza optim au reguli care-i permit
sistemului sa raspunda in mod flexibil la schimbari si sa elaboreze reguli noi care
sa fie compatibile cu nevoile membrilor familiei.Sistemele disfunctionale au reguli
rigide care ii impiedica pe membrii sa-si modifice comportamentul in timp ca
raspuns la circumstantele schimbatoare si la presiune,astfel cristalizand relatii si
roluri stereotipice.
Cu referire la flexibilitatea regulilor Becvar si Becvar(1988) au introdus
conceptele de morfostazie si morfogeneza.Morfostazia descrie tendinta
sistemelor spre stabilitate,,o conditie de echilibru dinamic.Morfogeneza se refera
la capaciatea sistemului de a permite cresterea,creativitatea,inovatia si
schimbarea.Un sistem trebuie sa fie capabila sa gaseasca un echilibru,sa ramana
stabil in contextul schimbarilor si sa poata sa se schimbe in contextul
stabilitatii.Intr-un sistem sanatos, regulile permit o schimbare canda acesata este
necesara pentru a veni in intampinarea nevoilor individuale si ale familiei.Pe
masura ce evaluam sistemul familiei trebuie sa identificam nu numai regulile
familiei ci si gradul de flexibilitate/rigiditate
al acestorasi a sistemului
insusi.Aceasta poate fi observata prin evaluarea gradului de dificultate pe care o
familie il are in reglarea si mentinerea unui echilibru dinamic ,ca si raspuns la
diferitele schimbari care apar pe parcursul vietii,cum ar fi: maturizarea
individului,emanciparea
adolescentilor
,casatoria,nasterea,imbatranirea
si
moartea.
Tensiunile din familie sunt deseori cauzate de nasterea primului copil,venirea
unuia din bunici pentru a locui impreuna cu familia,atingerea pubertatii de catre
un adolescent,faptul ca sotia merge la serviciu,sustinatorul familieimse
pensioneaza.Stresul se poate manifesta sub o forma extrema in familiile
apartinand culturilor minoritare ale caror valori, credinte si perceptii se ciocnesc
de cele ale culturii majoritare. Pe langa evaluarea referitoare la tensiunea
abatuta asupra regulilor cauzata de schimbari si de evenimente interne,de
asemenea mai trebuie evaluata masura in care regulile familiei ii permit
sistemului sa raspunda in mod flexibil la presiunile societatii cum ar fi: pierderea
locului de munca a sustinatorului familiei,catastrofe naturale sau politice care
afecteaza familia.
Intr-un studiu destinat sa identifice caracteristicile vitale ale unei functionari
optime referitoare la sistemul familiei, Lewis, Beavers, Gossett si Phillips(1976)
disting 5 nivele de functionare a familiei: optim, adecvat, nivel mediu, de granita
si cateva deranjate.
3. Continutul si nivelele proceselor de interactiune
Pentru a realiza o evaluarea adecvata a familiei si pentru a putea identifica
reguli si comportamente importante este de asemenea esential sa intelegem
conceptele de continut si procesualitatea interactiunilor.
Haide-ti sa ne imaginam , pentru un moment, ca, intr-un birou in cadrul unei
agentii familiale are loc urmatorul interviu pe care il coordonati, cu domnul si
doamna B. Astfel ca, in raspunsurile oferite de
domnul B. La intrebarile
dumneavoastra,el priveste spre doamna B. Si va spune ca de ceva timp este
deprimata si bolnava,astfel ca au apelat la agentie cautand ajutor pentru
problema ei. Uitandu-va spre doamna B. Aceasta aproba.
In acest moment principala preocupare a asistentului social se indreapta spre
ceea ce spune cuplul, adica continutul discutiei,insa in aceeasi masura el este

interesat sa
evalueze intelesul mesajului, sa observe modul in care sotii
relateaza sau se comporta cand vorbesc despre problemele lor.Cu alte cuvinte
asistentul social este si observator al proceselor care se petrec in cuplu pe
masura ce ei discuta continutul problemei.Asadar asistentul social trebuie sa ia
notite in minte despre faptul ca sotul este purtatorul de cuvant al sotiei sale
(avand acordul tacit al acesteia)si ca problema care este definita de ambii soti o
are in vizor pe sotie.Astfel ca ambii soti pierd din vedere orice impact pe care
problema l-ar putea avea asupra sotului, chiar si un eventual rol pe care acesta lar putea avea in rezolvarea problemei sotiei sale..In acest caz sotia apare ca
persoana-problema, iar sotul ca si consultant al practicianului
Anumite interactiuni comportamentale ofera informatii despre modul in care
sotii definesc propria problema, despre modul in care relationeaza si permit cai de
explorare in intelegerea propriei probleme.Regulile familiei sunt de obicei
dezvaluite la nivelul proceselor- un nivel deseori ignorat de catre practicienii
incepatori care acorda mai multa atentie la ceea ce clientul spune.El trebuie sa-si
dezvolte sau sa-si ascuteasca abilitatea de observator pentru a putea fi atent la
ceea ce oamenii fac in timp ce discuta despre problemele lor.
Secvente de interactiune
Pentru a putea intelege cat mai bine regulile familiale, practicianul trebuie sa
acorde o mare atentie secventelor de interactiune ce au loc intre membrii
familiei.Asadar in fiecare familie se joaca un scenariu, o serie de tranzactii in care
se manifesta redundante de comportament si comunicare.Analiza acestora poate
duce la descoperirea modelelor de adaptare functionalesi disfunctionale utilizate
de membri ai familiei sau de intreaga familie.in familii cu probleme, aceste
scenarii sunt distructive, intarind comportamentele neadaptate si normele
disfunctionale.Analiza acestora poate duce la descoperirea modelelor de adaptare
functionale si disfunctionale utilizate de membrii ai familiei sau de intreaga
familie.In familiile cu probleme, aceste scenarii sunt distructive,intarind
comportamentele neadaptate si normele disfunctionale.
Observarea acestor secvente interactionale distructive,ofera informatii
referitoare la stilul de comunicare, la comportamentul disfunctional al indivizilor
precum si la modalitatea in care toti membrii familiei intaresc interactiunile
disfunctionale.
Urmatorul fragment este un extras dintr-o sedinta si se refera la primele
minute din cadrul unei secvente cu o familie alcatuita din 4 membrii: domnul si
doamna Andrew si cei doi adolescenti .Sunt evidentiate secvente
comportamentale obisnuite(repetate) care au un impact negativ asupra
sistemului.Un lucru important referitor la acest exemplu este acela ca doamna
Andrew a fost cea care a contactat agentia familiala, plangandu-se ca fiica ei de
17 ani, Cristy, copilul adoptat, face viata familiei mizerabila cauzand certuri in
familie.mai mult doamna Andrew spune ca Cristy este indiferenta si insensibila la
nevoile celorlalti membrii ai familiei.
Mama: Cristy nu face nimic din ce i se spune.Nu-si indeplineste indatoririle,
camera sa este un dezastru total si-l necajeste tot timpul pe fratele ei mai
mic.Face lucrurile sa fie atat de neplacute, prea galagioasa, protestanta si
certareata.Uitandu-se spre sotul ei, se pare ca sunt singura din familie care este
ingrijorata de comportamentul ei.Sotul isi muta privirea de la sotie si isi
indeparteaza picioarele de landa ale ei.
Mark, 15 ani: Duminica trecuta a stat toata noaptea afara , fara sa anunte pe
nimeni unde merge.

Cristy: Nu e asa. Am sunat-o pe mama si i-am spus ca avem probleme cu

masina.Nu a fost vina
mea(nervoasa). Tot timpul este impotriva mea.
Mark: Erai afara si consumai alcool cu prietenii tai, de aceea nu ai venit acasa.
Mama: Cristy isi pastreza banii ei si face exact ce doreste in aceasta familie.Nu
ma va asculta.
Cristy:Nici macar nu ai incercat sa ma intelegi.Nici unul nu ati incercat.
Mark:Ideea e ca nici tie nu-ti place de nimeni din familie.
Cristy:Ce stii tu despre asta?Imi provoci greata.
In acest exemplu se poate observa faptul ca familia apare ca fiind implicata
intr-o ecranizare si odata ce cortina a fost ridicata, toti membrii familiei joaca
dupa scenariul familial.Este, totusi, important de stiut ca scenariul familiei nu are
inceput sau sfarsit, asta inseamna ca el poate fiactionat de fiecare membru al
familiei, prin recitarea unui fragment de rol.In continuare, toti ceilalti membrii isi
urmeaza stilul sau rolul obisnuit, chiar daca continutul observabil este diferit.
In scenariul precedent este de obswervat si succesiunea
tranzactiilor care au avut loc:
- mama se plange de Cristy si reprezinta vorbitorul sotului sau, intentionand
sa-l faca sa se simta vinovat referitor la raspunderea parentala.Raspunzand
nonverval(uitandu-se la perdea)Domnul Andrew refuza sa participe deschis.
- Mark se alatura mamei sale,sprijina pozitia acesteia, aducand noi informatii
despre Cristy care o pun intr-o lumina proasta
- Cristy se apara impotriva acuzatilor aduse de Mark negandu-le
- Mark intensifica atacul aducand noi acuzatii
- Mama continua sa se planga in legatura cu Cristy
- Mark opreste lovitura asupra mamei atacand-o din nou pe Cristy
- Cristy il ataca direct pe mark care areusit sa inlature atacurile lui Cristy
asupra mamei sale.
Urmarind acest caz,precum si altele asemanatoare, practicianul identifica
patternuri comportamentale si reguli ce conduc interactiunile familiei,dar care nu
pot sa fie atat de vizibile intr-o singura tranzactie
De exemplu:
- Mama indeplineste rolul protestantului in interactiunea cu Cristy
- Tatal o lasa pe mama sa vorbeasca in numele sau si evita conflictul dintre ceilalti
membri ai familiei ramanand tacut.
- Mark este in totlitate de acord cu mama sa si formeaza o puternica coalitie cu
aceasta ,prin raportare la comportamentul surorii sale.Mama in mod tacit
incurajeaza coalitia,prin faptul ca-i cere lui Mark sa nu se amestece.
- Mama si Cristy sunt intr-un dezacord permanent.Cristy este angajata atat in
aparaea, in fata atacurilor lui Mark cat si ale mamei.
- Mark intervine in conflict in momentul in care Cristy o ataca pe mama sa,
protejand-o si salvand-o astfel pe mama de furia Cristinei.
4. Explicatii circulare ale comportamentelor
Pentru a putea intelege mai bine conceptele de liniaritate si circulariate, dar si
pentru a le putea diferentia mai bine,ne vom intoarce la cazul familiei Andrew.
Acesteia i-a fost aplicat un concept circular,demonstrand ca,
comportamentul fiecaruia din membrii familiei devine un stimul pentru alti
membri ai familiei din sistem.Aceasta este in contrast cu explicatia liniara asupra

cauzelor comportamentului,in care evenimentul A cauzeaza evenimentul B, B

cauzeaza C si asa mai departe.Adoptand o explicatie liniara a
comportamentuluise va spune: Cand mama o ataca pe Cristy,ea se aparasau
Cand Mark o ataca pe Cristy ,ea il ataca inapoi. O explicatie circulara a
comportamentului ar implica urmatoarele:Cand mama o ataca pe Cristy, ea se
apara ceea ce-l enerveaza pe Mark,care o ataca pe Cristy,care la randu-i il ataca
si ea,ceea ce o face pe mama sa se planga in continuare de Cristy, care apoi o
ataca pe mama.
Referitor la cele doua cocepte, Tomn(1981) subliniaza faptul ca explicatia
circulara este sistemica si este preferata de catre practicienii sistemelor orientate
si aceasta nu doar pentru faptul ca ofera mai multe alternative in interventia
terapeutica.
In exemplul precedent,un practician care ar fi utilizat metoda liniara ar fi
intervenit si ar fi oprit-o pe mamain a o mai ataca pe fiica, in timp ce un
practician care a abordat calea circulara a cauzalitatii comportamentale ar fi tintit
spre mama si Cristy, mama, Cristy si Mark sau spre intreg arcul patern al
interventiei.
Tomn vorbeste depre trei tipuri de diferente care pot fi explorate cu folos in
evaluarea familiei. Acestea includ diferentele dintre indivizi( Cine se enerveaza
cel mai tare?), diferentele dintre relatii(Care este diferenta dintre modul in care
mama o trateaza pe Cristy si modul in care-l trateaza pe Mark?) si diferente intre
perioadele de timp(Cum s-a purtat cu Cristy anul trecut si cum se comporta
acum)
Practicienii incepatori tind sa foloseasc persectiva liniara
decat cea
circulara in explicarea comportamentului si sa vada procesul interactional ca un
proces actiune-reactie si sa plaseze responsabilitatea sau vina pe unul sau mai
multi membri al caror comportament problematic este cel mai evident.
In concluzie am putea spune ca pentru ca aceasta perspectiva liniara sa fie
contracarata, practicienii trebuie sa puncteze interlocutiunile in asa fel incat sa
defineasca responsabilitatile tuturor membrilor familiei care contribuie la
mentinerea interactiunilor disfunctionale.
5. Semnificatia de simptom in cadrul sistemului
Cand vorbim despre simptom ne referim la un termen care cuprinde nu
doar plangerile individuale ci si atitudinea si convingerile altora, cum ar fi membri
ai familiei, avocati, profesionisti, cu referire la ceva care este disfunctional in
sentimentele, gandurile sau comportamentele acestor persoane(Frano, 1970).
Astfel ca in conceptia lui Frano aceste simptome nu sunt doar un termen
intrapsihic, rezultatul unei boli, ele sunt o functie a intregului context de relatii
sociale in care apar.Experimentele facute in terapia familiala au demonstrat ca ,
comportamentul deviant sau simptomele psihologice care au frecvent o etiologie
obscuradin punc de vedere al psihologiei individului, pot fi decodate si facute
inteligibile daca fac parte din matricea sistemului lor social intern.De astfel
observarea si analiza atenta a proceselor intrafamiliale releva influenta reciproca
a tuturor octavilor in perpetuarea unui comportament simptomatic sau
maladaptiv.
Descrierea lui Rubenstein si Timmins(1978)despre patternurile relationale
stabilite in familiile cu un membru depresiv serveste pentru a ilustra faptul ca
indiferent de cauza depresiei, persoana depresiva are intotdeauna un partener
(sot, sotie, copil sau chiar terapeut) ce asidura perpetuarea comportamentului
depresiv.

In concluzie se poate spune ca simptomele sunt notiuni ale proceselor

interactionale din cadrul familiei si pot sa fie schimbate prin modificari aduse
acelorasi procese interactionale.
6. Evaluarea problemelor prin utilizarea abordarii sistemelor
Abordarea sistemica a problemelor familiei au o importanta deosebita
inprocesul de evaluare deoarece permite strangerea unor date relevante.Multi
clienti, chiar si cei care sunt considerati de familie ca fiind vicleni, sunt subiectivi,
se considera victime ale unor persoane sau situatii pe care nu le pot
controla.Deseori aceste persoane intra in consiliere pregatiti sa se planga mai
degraba de cei care le cauzeaza problemele si nici de cum nu se angajeaza in
efortul de a se schimba pe ei insisi.
Datorita perceptiei relative pe care o au in legatura cu cauzele problemelor,
de cele mai multe ori, nu-i sunt oferite practicianului informatiile necesare care
sa-i permita sa-si formeze o imagine clara despre cum aceste probleme pot fi
rezolvate atat de client cat si prin implicarea celorlalti membrii ai sistemului
familiei.Este important ca practicianul sa aiba un cadru conceptual adecvat si sa
aiba abilitatea care sa-l insoteasca in identificarea temelor din cadrul familiei si sa
obtina date relevante despre sistemul familial.
Fara o privire sistematica , accepta definitia pe care clientul o da problemei,
isi concentreaza eforturile pe modificarea comportamentului acestei persoane
selectionate si neglijeaza influenta pe care o au ceilalti membri ai familiei asupra
problemei.De asemenea daca nu exista posibilitatea de a observa raportul
subiectului cu ceilalti, de exemplu din cauza distantei geografice, trebuie sa se
acorde atentie la relatarile subiectului prin explorarea unui numar de incidente
critice ce ilustreaza comportamentele problematice in sistemul familial.Trebuie
stabilite comportamentele, evenimentele, comunicarile si tranzactiile la modul
secvential, care apar inainte, in timpul, sau dupa incidentul identificat.
De multe ori cerand clientului aceste relatari foarte amanuntite, descoperi
ca si alte persoane decat familia restransa au un rol major in comportamentul
subiectului- doica, bunicii.Apare astfel necesitatea redefinirii si extinderii cadrului
sistematic pentru ca acesta sa poata cuprinde toti actorii pe care clientul nu i-a
identificat anterior.
In asistarea clientului trebuie sa-i explicam acestuia necesitatea studierii
intregii familii, sa-i explicam in ce fel problema lui influenteaza si este la randu-i
influentata de toata familia, nu numai unul sau doi membrii ai ei cum credea
clientul.Felul in care receptioneaza clientul pe de-o parte, si familia pe de alta
parte, acest mesaj, depinde de modul non-acuzator, corect si clar de a fi
prezentat.
7. Dimensiuni ale evaluarii familiei:
In cadrul acestui capitol vor fi prezentate dimensiunile evaluarii functionarii
sistemului familial, care reprezinta un ghid in cercetarea si organizarea
informatiilor detinute despre sistemul familial. Aceste dimensiuni ne vor ajuta sa
clarificam patternurile interactionale specifice, si sa evaluam aspectele
functionlale si disfunctionale ale operatiunillor din cadrul sistemului ceea ce
constituie o faza preliminara, necesara pentru planificarea interventiilor de
schimbare.
Principalele dimensiuni studiate se vor referi la:
1. Granitele externe ale familiei.
2. Granitele interne si subsistemele familiei
3. Structurile de putere ale familiei

4. Procesele decizionale familiale

5. Afecte si sentimente exprimate in familie.
6. Scopuri ale familiei
7. Modele cognitive si mituri ale familiei.
8. Roluri.
9. Stiluri de comunicare intre membrii familiei.
10. Fortele din familie.
11. Ciclul vietii familiale.
Acasta lista contine criteriile de baza in evaluarea functionalitatii familiei.
Granitele externe ale familiei:
In mod necesar, familiile interactioneaza cu mediul si cu alte sisteme.
Famiile difera insa prin gradul in care sunt deschise tranzactiilor cu celelalte
sisteme si prin flexibilitatea granitelelor lor externe. Prin flexibilitate intelegem
masura in care membrii familiei au voie sa dezvolte relatii emotionale in afara
familiei si masura in acre se fac schimburi de informatii si materiale cu mediul.
Potrivit lui Kantor si Lehr ( 1975 ) exista trei prototipuri de granite familiale:
inchise, deschse si aleatorii ( la intamplare ), fiecare dintre acestea implicand
diferite modalitati de relationare cu mediul.
Sistemele familiale inchise:
Cei care detin autoritatea in familie creeaza un spatiu familial departe de
cel al vecinatatii si comunitatii. Acest sistem familialinchis e caracterizat de reguli
stricte care limiteaza tranzactiile cu exteriorul, rrestangand numarul obiectiilor,
ideilor, influientelor si persoanelor care circula din sistem in exterior sau invers.
Caracteristic acestor sisteme familale inchise sunt: usile inchise, control
parental excesiv asupra mijloacelor excesive care intra in familie, excursii
supervizate, garduri inalte, supravegherea atenta a srainilor,etc.
Acaste lucruri sunt facute cu scopul protejarii teritoriului, feririi femilliei de
intrusi, a pastrarii intimitatii. Autoritatea familiala mentine un control strict al
traficului din perimetrul familiar iar fuctia granitei nu este impartasita cu
outsiderii ci numai cu acei membrii ai familiei care dau dovada de conceptii
similare.
Sistemele familale deschise:
In cadrul acestiu tip de sistem miscarile membrilor in familie sunt reglate
printr-un consens de grup. Granitele familiilor sunt flexibile , extinzandu-se mai
larg in comunitate, admitand influienta acesteia in interiorul familiei.
Atata timp cat nu se incalca normele familiei sau nu se face rau in mod
particular cuiva, membrii familiei au voie sa se miste cum doresc.
Trasaturile tipice ale familiei deschise sunt: primesc multi musafiri, se
viziteaza cu prietenii, participa la activitati externe ale comunitatii. Granitele
deschise permit schimbul de benefecii cu alti membrii ai comunitatii, precum si
schimbul liber de informatii cu o cenzurare minima a surselor mass-media.
Sistemele familiale aleatorii:
Indivizii din cadrul acestui tip de sistem dezvolta patternuri individuale ale
granitelor cu exteriorul, urmarind stabilirea si apararea propriului teritoriu,
precum si pe cel al familiei. Totodata aceste granite reprezinta conglomerate ale
stilurilor individuale. Aceste stiluri individuale se ciocnesc la un moment dat, insa
pentru ca nu exista patternuri fixe si membrii familiei nu simt nevoia sasi modifice
stilul.

Caracteristicile unei vieti de familie care sunt in mod normal inchise intr-un
spatiu familial, pot de asemenea sa treaca dincolo de casa. De exemplu expresiile
conflictuale sau afective pot manifestate atat public cat si in intimitatea casei.
Cunostintele referitoare la cele trei prototipuri de structuri familiale, ar rebui
sa ne ajute sa identificam modelele de granite ale familiilor pe care le vom intalni
in practica. De asemenea aceste trei tipuri de sunt niste prototipuri numai, in
viata reala, sistemul putand include aspecte din toate trei. Tocmai de aceea
trebuie studiate fiecare in particular. In studierea acestor limite trebuie sa
includem si rudele si cunostintele care sunt fac parte din patternul relatiilor
extrafamililale.
In evaluarea familiilor din alte culturi, practicianul adesea va gasi un sistem
de familie extins care include multe rude cu roluri si responsabilitati bine definite.
In familiile anglo-saxone, de exemplu, practicianul poate gasi un bunic, un iubit
sau un nas cu influiente considerabile in treburile familiei.
Subsistemele familiale si limitele intrafamiliale:
Fiecare familie dezvolta o retea de subsisteme ce coexista datorita unor
interese bazate pe sex, varsta, functii de indeplinit pentru supravietuirea
sistemului. Membrii familei pot apartine simultan mai multor subsisteme, sa intre
in relatii reciproce cu si separate cu membrii familiei, nucleare, depinzand de
subsistemele pe care le impartasesc sot/sotie, mama/fiica, frate/sora, tata/fiu
sau cu familia extinsa: bunica/nepoata, unchi/nepot, soacra/ginere. Fiecare
subsistem poate fi considerat o coalitie naturala intre membrii participanti.
Multe dintre aceste coalitii din interiorul familiai sunt legate de o anumita situatie.
De exemplu Bunica isi contrazice fiica si ginerele in favoarea nepotului coalitie
bunica/nepot. Asemenea aliante pasagere sunt deci acracteristice subsistemelor
temporare.
Alte subsisteme, cum sunt cele maritale, sau fraternale sunt mai durabile.
Minuhin ( 1974 ) spunea ca formarea unor aliante stabile si bine definite intre
membrii acestor subsisteme viatle sunt esentiale in functionarea familiei. Daca
intre soti nu exista o alianta puternica, conflictele se revarsa asupra intregii
familii, copiii fiind deseori captati de o parte sau de alta, in lupta pentru putere si
control. El sustine ca limitele intre cele trei subsisteme trebuie sa fie clar definite
pentru a nu permite interferente, dar flexibile, permiatand contactele si
schimburile de resurse intre membrii lor. Tot Minuhin Spune ca in determinarea
functionalitatii familiei, este mai importanta claritatea granitelor familiei decat
compozitia ei.
Integritatea acestor limite ale celor trei subsisteme de baza, mariatal intre
soti, parentale parinti/copii si fraternal, este determinta de legile ce guverneaza
familia - de exemplu mama il cearta pe fratele mai mic, fratele mai mare
intervine, mama il pune insa la punct mama fiind cea care defineste clar
granitele sistemului, legea: copiii nu au voie sa-si asume rolul de parinte, doar
in situatii clar delimitate, cand parintii pleaca de acasa si-l investesc pe fratele
mai mare cu aceasta putere.
Claritatea limitelor unei familii poate fi un bun indicator al
functionalitatii familiei.
Acelasi Minuhin spune ca toate familiile se afla undeva intre doua extreme
in functionarea granitelor, la o extrema aflandu-se familiile cu limite difuze iar la
cealalat familia cu limite foarte rigide.
In cadrul unui sistem cu limite rigide apropierea intre membrii familiei
consta in faptul ca toti trebuie sa fie si sa gandeasca la fel. Apartenenta la o astfel
de familie cere sacrificiul propriei autonomii descurajandu-se explorarea,
activitatile independente si solutionrea problemelor pe cont propriu.

Pe de alta parte, membrii familiilor cu limite difuze, tolereaza un lung sir de

comportamente individuale, insa este posibil ca de aici sa lipseasca sentimentele
de solidaritate si loialitate familiala, si sentimentul apartenentei la sistem.
Membrilor acestor familii le este dificil sa gaseasca suport in persoana altor
membrii ai familiei. Organizarea familiai intr-un astfel de sistem este haotica, cu
schimbari dese de lider.
Ceea ce ii poate afecta pe ceilalti membrii ai familiei si activa sistemul de
suport sunt doar factori cu nivel inalt de stres care actioneaza asupra unui
membru al familiei. De fapt aceste sisteme, tind sa nu raspunda la timpm si in
mod adecvat atunci cand un membru al familiei are probleme ( de
exemplu:parintii nu se ingrijoreaza cand adolescentul lor nu se intoarce acasa
toata noaptea). In cazul celuilalt tip de sistem, in schimb, comportamentul unui
membru afecteaza imediat pe ceilalti, membrii familiei tinzand sa raspunda la
orice abatere de la comportamente obisnuite cu o rapiditate si intensitate
excesiva, de exemplu, parintii se enerveaza daca copilu nu mananca tot din
farfurie.
Aceste doua extreme nu sunt neaparat disfunctionale. Toate familiile le au
intr-un grad mai mare sau mai mic, in diferitele momente ale diferitelor faze de
dezvoltare si momente ale dezvoltarii lor. In primii ani dupa constituirea familiei,
mama si copilul mic reprezinta un sistem foarte unit , tatal putand juca doar un
rol periferic. Adolescentii se desprind din sistemul parinte copii, pe masura ce
cresc si devin pregatiti sa-i paraseasca. Ceea ce trebuie sa ne atraga atentia este
durata relatiilor apartinand unuei asau alteia dintre extreme, caci aceasta indica
prezenta unor modele prost-adaptative si a unor legi care nu tin cont de nevoile
de dezvoltare ale membrilor familiei.
Exemple dintr-o familie cu limitele inchise sunt: mama si copilul se coalizeaza
impotriva tatalui, mama cedeaza din functiile parentale, aderand la subsistemul
fratern: Ma port cu fiica mea ca si cu o sora , un copil cu tendinte parentale
poate adera la un subsistem executiv, coalizandu-se cu parintii impotriva fratilor
sai.
Exemple din familiile cu limitele difuze : coalitiile se pot forma, dar le sunt
fragile si tranzitorii, bazate pe satisfactii imediate, care, odata obtinute membrii
respectivei coalitii se despart. Datorita acestiu stil tranzictional, membrii acestor
familii sunt izolati, fara a fi capabili sa utilizeze resursele emotionale ale familiei.
In afara luarii in considerare a acestor doua procese mentionate, practicianul
trebuie sa acorde atentie situatiei in care familia cu probleme indica un tapispasitor , vinovat pentru tot ceea ce nu merge bine in familie, asigurand rolul de
tinta a frustrarilor familiei, asigurand o baza de solidaritate a restului membrilor
familiei. De multe ori, fiind cei mai slabi, copiii sunt cei care devin tapul ispasitor
si dand astfel sansa parintilor sa eludeze propriile probleme maritale prin
concentrarea asupra copilului cu probleme . Grav este faptul ca de multe ori
aceasta povara este dusa de copil pana la varsta adulta, el continuand rolul cu
care s-a obisnuit.
Un alt tip de coalitie care poate reprezenta un factor de stres se refera la si la
relatiile membrilor familiei cu outsiderii, de exemplu, bunicii carelocuiesc in afara
caminului parintesc, ofera adapost copiilor intrati in conflict cu parintii.
De retinut este si faptul ca,pana si asistentul social poate comite greseala de
a formao coalitie cu unul din membrii familiei. Un caz extrem ar fi: familia care a
fost asistata cu unele interventii psihologice timp de 30 de ani, de o serie
intreaga de profesionisti.In tot acest timp s-a stat de vorba cu sotul doar de doua
or. Trebuie acordata atentie si faptului ca, chiar daca avem pacienti individuali in
terapie, problemele lor trebuie privite intr-un context mai larg al relatiior maritale
si de familie.

Structuri de putere in familie:

In stransa relatie cu procesul formarii subsistemelor si cu negocierea
coalitiilor intr-o familie, se afla vicisitudinile reactiilor de putere in cadrul
sistemului. Prin putere intelegem, capacitatea unui membru al familiei de a
induce schimbari in comportamentul atlui membru. Totodata, cu cat o persoana
este mai capabila sa satisfaca nevoile celorlalti membrii ai familiei, cu atat acea
persoana este mai puternica in cadrul familiei. In aceste nevoi sau trebuinte se
inscriu cerinte de suport material, rang social, dragoste, afectiune si intelegere,
elemente pe care o persoana este capabila sa o acorde altora.
Toate familiile isi dezvolta o structura de putere care defineste influienta
relativa pe care fiecare membru o are asupra altor membrii ai sistemului, si cine,
si in ce masura va participa la procesul decizional. Prin dezvoltarea acestei
structuri de putere, sistemele dobandesc capacitatea de a mentine
comportamentele indivizilor in limitele acceptate de a furniza conducerea
necesara pentru mentinerea functionarii familiei si maximizarea posibilitatilor de
supravietuire a grupului.
Distributia si echilibrul puterii:
In general, familiile sunt vazute ca o singura structura de putere monolitica
fie sotul,fie sotia ia toate deciziile, sau ambii participa in mod egal. De fapt,intr-o
familie exista mai multe structuri de putere. Sotiile pot sa aiba o mai mare
influienta in luarea anumitor decizii, iar sotii in altele, in functie de intelegerile
dintre cei doi. Astfel, din moment ce ambii parteneri sunt implicati in luarea
deciziilor privitoare la familie ( desi poate nu in aceeasi masura ) este important
sa determinam cine si in ce decizii are cea mai mare influienta si cum este
distribuita puterea in familie, stabilindu-se astfel o balanta a puterii decizionale.
Si copii joaca un rol important in aceasta structura de putere, ei avand
capacitatea de a influienta deciziile luate de sot sau de sotie, asumandu-si astfel
si un rol decizional.
Minuchin ( 1974 ) a observat ca anumite familii dezvolta un copil parental
care se ocupa de treburile parintilor in absenta acestora. Daca acest copil este
delegat corespunzator ca avand autoritate, atunci sistemul familial poate sa
functioneze uniform si calm iar copilul poate sa-si dezvolte simtul responsabilitatii
si anumite capacitati peste cele adecvate varstei sale. Daca parintii renunta in asi mai asuma responsabilitatile si nici nu confera in mod explicit autoritate altui
membru al familiei, copilul va fi fortat sa preia controlul si responsabilitate luarii
deciziilor care sunt peste capacitatea luarii deciziilor care sunt peste capacitatea
varstei sale , ceea ce poate produce stres care deseori cauzeaza rebeliunea
adolescentina si proasta indrumarea celor mai mici.
Cultura joaca un rol important in alocarea puterii in cadrul familiilor. De
exemplu Zaborowski si herzog ( 1952 ) fac descrierea unei evreice. Era o
evreica perfecta, rabdatoare, muncitoare, curata, tacuta, supusa lui Dumnezeu si
sotului sau, devotata copiilor sai...propria sa fiinta nu era importanta.
Multe culturi sunt exclusiv orientate spre barbat, definind rolul femeii ca
fiind subordonata barbatului, lipsind-o de orice fel de putere.
Din cauza mai multor factori complexi, incluzand industrializarea, un nivel
mai inalt de educatie al femeii si intrarea sa pe piata muncii si miscarea pentru
drepturi egale, familiile din societatea vestica tind sa se indrepte spre o definire
mai egalitara a rolurilor barbat femeie, chiar si asa multe familii continua sa
sufere din cauza dificultatilor de rezolvarea discrepantelor dintre definirea
traditionala si cea egalitara a rolurilor barbat femeie.
Stuart ( 1980 ) creeaza un program numit gramul de putere pentru a
aprecia inegalitatile de putere in cadrul unui mariaj si pentru a se asigura de

variatele arii de decizie in care se presupune ca individul are autoritate in luarea

deciziilor. Acesta ofera sotilor o lista de probleme in care cuplurile iau de obicei
deciziile impreuna care include urmatoarele aspecte:
1. Unde locuieste cuplul.
2. Ce slujba isi ia sotul.
3. Cate ore lucreaza sotul.
4. Daca lucreaza sotia.
5. Ce slujba isi ia sotia.
6. Cate ore lucreaza sotia.
7. Numarul de copii din familie.
8. Cand sa recompenseze sau cand sa pedepseasca copiii.
9. Cat timp sa petreaca cu copii.
10. Cand sa aiba contact social cu rudele.
11. Cand sa aiba contacte sexuale.
12. Cum sa faca sex.
13. Cum sa cheltuiasca banii.
14. Cum si cand sa-si urmareasca propriile interese.
15. Cand si la care biserica sa mearga.
Apoi fiecaruia dintre soti i se cere sa estimeze cine are responsabilitatea
luarii deciziilor in mod obisnuit, in ce masura, in ce probleme, utilizand
urmatoarea scala:
1.
2.
3.
4.
5.

Aproape intotdeauna sotul ia deciziile

Sotul dupa consultarea sotiei
Amandoi impart deciziile in mod egal
Sotia ia decizii dupa consultarea cu sotul
Aproape intotdeauna sotia ia deciziile

Dupa realizarea acestui lucru sotii sunt rugati individual sa estimeze ariile de
decizie in functie de autoritatea dorita si in final cuplurile sunt rugate sa
negocieze o balanta dezirabila de putere in problemele care prezinta cea mai
mare importanta pentru relatia lor.
Avand in vedere cele de mai sus acest instrument cuprinde trei faze:
1. Pentru prezent
2.Cum ar dori sa fie
3. Negocierea zonelor fierbinti pentru soti si a unor noi reguli de luare a
deciziilor
Modificari in structura de putere
In aprecierea sistemului familial este critica intelegerea faptului ca puterea
de baza a unei familii se poate schimba odata cu aparitia unor factori
stresori,interni sau externi care supun sistemul la o presiune la care familia
trebuie sa se adapteze.De exemplu, contributia sotiei cu un venit independent
creste puterea acesteia in cadrul familiei, prin urmare cu cat este mai inalt nivelul
de educatie al femeii in raport cu cel al sotului, cu atat este mai mare puterea ei.
Astfel cu cat creste numarul de femei care intra pe piata ocupationala sau
urmaresc obtinerea unui grad cat mai inalt de educatie ca urmare a schimbarilor
sociale permanente, cu atata par schimbari mai dinamice in balanta de putere a
familiilor.

Puterea de baza a familiei se poate schimba insa si ca rezultatal al altor

factori.Influenta sau autoritatea unei figuri cu putere se poate diminua daca
persoana respectiva nu dovedeste control eficient in perioade de criza.Pe de alta
parte, daca acesta manuieste cu succes o criza puterea sa creste in mod evident.
In cazul familiilor emigrante schimbari de putere pot sa apara cand barbatul nusi gaseste un loc de munca stabil in noua tara.De exemplu in familiile portoricane
sensul expresiei a fi un barbat intreg(macho completo) are mare legatura cu
ceea ce inseamna sa lucrezi sa fii un protector si un furnizor pentru propria
familie.
Atunci cand barbatul nu poate sa-si gaseasca o slujba si o face femeia,rolurile
se inverseaza cauzand presiuni puternice asupra familiei,reorganizand puterea in
familie si deseori determinand sotia sa-si dispretuiasca sotul, pe care nu-l mai
poate vedea ca pe un macho(Mizio, 1974).
Familiile intalnesc o multitudine de situatii stresante (pierderea locului de
munca, boli psihice, accidente,intrarea sotiei pe piata muncii) care pot sa puna la
incercare echilibrul de putere si sa cauzeze schimbari drastice.De fapt impactul
emotional a acestor factori determina lupta pentru putere si control intre membrii
familiei.
Astfel in asistarea sistemelor familiale nu trebuie doar sa determinam modul in
care este distribuita puterea ci si daca in conditiile aparitiei unor schimbari
echilibrul puterii este amenintat.De asemenea trebuie sa evaluam masura in care
regulile familiei permit sistemului sa realoce puterea in mod flexibil si sa ajusteze
rolurile pentru a face fata situatiilor de schimbare.In final trebuie sa evaluam cum
vad sotul si sotia investitiile de putere din cadrul familiei, deoarece este posibil ca
ambii soti sa fie multumiti de un anumit aranjament chiar daca acesta distribuie
puterea in mod inegal, in aceasta situatie nu trebuie sa incercam sa facem
ajustari daca nu apar probleme semnificative in acest aspect.
Puterea informala, detinatorul ascuns al puterii in familie
Este important sa avem in vedere faptul ca intr-o familie puterea poate fi
detinuta explicit de cineva, dai si implicit,tacit de altcineva.De exemplu, unul
dintre parteneri este recunoscut formal ca fiind detinatorul puterii in
familie,acesta este de obicei sotul, avand mai multe resurse economice,un statut
social si prin urmare mai multe de spus in luarea deciziilor privitoare la
familie.Totusi puterea ii poate fi uzurpata prin formarea de diferite coalitii in
cadrul familiei,cum ar fi o alianta intre copil si bunica slabeste substantial puterea
parintilor.In mod similar, intr-o familie patriarhala, dominata de barbat,mama si
fiica pot forma un bloc de putere care poate submina autoriatatea tatalui.
Desi majoritatea culturilor par dominate de barbati, asistentii sociali nu trebuie
sa se grabeasca in a trage concluzii referitoare la detinerea puterii in cadrul
familiei.La un nivel acoperit, ascuns femeia este cea care de multe ori detine rolul
de conducator
Puterea ascunsa pe care femeile o au in anumite culturi in ciuda statutului lor
subordonat a fost definita ca fiind un paradox, de catre unii autori.Vorbind despre
femeile italiene, Rotunno si Mc.Goldrick(1982,pag 347) observa ca in ciuda
faptului ca barbatii reprezinta figura autoriatara centrala ...si femeile sunt
considerate servitoarele lor...mama...joaca un rol foarte puternic, inspecial in ceea
ce priveste afectiunea fiului sau(lucru pe care sotia nu poate sa nu-l observe).
Acelasi tip de paradox a fost observat si in cultura evreiasca de catre Herz si
Rosen(1982, pag 374) sotiile erau de multe ori considerate inferioare sotilor
lor.Pe de alta parte insa erau extrem de puternice in rolul pe care il indeplineau in
casa.In viata de zi cu zi ele iau conducerea luand decizii importante in legatura cu
destinul familiilor lor acesta este desigur un paradox: femeile sunt puternice insa

in acelasi timp sunt obligate sa nege acest lucru, asumandu-si un rol mai putin
important in familie .
Unele persoane isi exercita puterea ascunsa intr-o familie utilizand mijloace
emotionale sau psihice. Un astfel de exemplu este descris de Haley: o familie
proaspat emigrata din Germania in SUA ii ceer ajutorul pentru a vindeca o mare
obsesie a femeii manifestata prin spalarea mainilor si corpului de nenumarate ori
pe zi.Explorand familia, Haley descopera o structura de putere in mod traditional
masculinasotul
pretindea
sotiei
supunere
completa,
purtandu-se
tiranic.Incercand sa obtina controlul asupra comportamentului sotiei el i-a impus
numarul de dusuri pe zi si ora la care sa le faca.Incapabila sa se opuna in mod
deschis sotului, cu exceptia spalarii mainilor sotia accentueaza acest simptom,
folosindu-l ca pe o arma si in alte situatii- sotul ii cere sa fie casa curata, dar ea
nu o poate intretine pentru ca de indata ce incepe sa faca curatenie trebuie sa se
spele pe maini, astfel sotul este cel care ajunge sa faca curatenie.Asadar dupa
cum afirma Haley, desi sotul insista sa fie stapan deplin in casa el este detronat
printr-o simpla spalare a mainilor.
Ca si adultii, si copiii pot sa castige controlul in familie prin manipulare
simptomatologiei externe.Astfel de copii primesc cel putin satisfactie de moment
prin atentia primita in urma izbucnirilor si escapadelor lor, episoadelor psihotice
etc.De asemenea copii etichetati ca rai, bolnavi, slabi sau diferiti au nevoie de
atentie si consideratii speciale, mai mult jucarea acestui rol ii scuteste deseori de
responsabilitati si de necesitatea confruntarii cu realitatea dincolo de limitele
stabilite de familie.
Trebuie sa mentionam si faptul ca de multe ori familia suporta tacit
perpetuarea acestor simptome prin dezvoltarea unor patternuri specifice de
comportament.Parintii suporta sau chiar intaresc comportamentele criticabile ale
copiilor prin neputinta de a rezista amenintarilor, pedepse amanate, interesul sau
deinteresul fata de simptomele copilului.
Evaluarea puterii:
In evaluarea structurii puterii in cadrul sistemului familial trebuie avute in
vedere o serie de factori si anume:
- ce trebuie sa examinam, cine este desemnat ca lider in mod formal, in ce
masura puterea este detinuta in familie de coalitii ascunse si in ce masura
puterea ascunsa este detinuta de membri care manifesta o simptomatologie
extrema, si nu in ultimul rand trebuie sa luam in considerare rolul culturii in
determunarea distribuirii puterii in cadrul sistemului familial.
De retinut este si faptul ca lupta pentru putere , la fel ca si coalitiile
distructive care se formeaza ca si rezultat al acestei lupte, se manifesta deseori in
procesele familiei , in dinamica ei. Observatiile asupra interactiunilor din cadrul
familiei de obicei scot la iveala un proces emotional incarcat in care sunt
propuse, acceptate, modificate, blocate, testate, rupte, respinse si tradate coalitii
formate in cadrul familiei, intr-un proces constant si continuu ( Sluzki, 1975,
pag69 ) presupunand lupta pentru putere ( cine detine controlul asupra cui )
Informatii cheie in legatura cu acest proces pot fi obtinute avand in vedere
urmatoarele intrebari in timpul examinarii familiei:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Cine
Cine
Cine
Cine
Cine
Cine
Cine

ce face si cine comenteaza asupra acestui lucru?

vorbeste in numele cui?
vorbeste primul?
vorbeste in acelasi timp cu altcineva?
pe cine intrerupe?
este de accord cu cine?
vorbeste cel mai mult?

8. Cine decide cine va conduce?

9. Ale cui idei sunt in general acceptate atunci cand familia trebuie sa ia o
decizie?
10. Cine pare sa aiba ultimul cuvant in luarea deciziilor, indiferent cui ii
apartine ideea pe care familia o discuta?
Asadar, ceea ce ne intereseaza este functionalitatea structurii de putere in
intampinarea nevoilor psihologice si promovarea sanatatii sistemului. Intrebarile
de evaluare referitoare la functionalitatea structurii de putere includ:
1. Este structura de putere a familie destul de stabila pentru a permite
sistemului sa- si mentina functiile de baza intr-o maniera disciplinata, sau
structura de putere se schimba pe masura ce membrii se lupta pentru putere?
2. Baza de putere o detine subsistemul executiv sau o coalitie ascunsa?
3. Sunt membrii familiei multumiti de acesat impartire relativa a familiei?
Procesele decizionale in familie:
Stilul decizional este strans legat de problema detinerii puterii in familie.
Familia se caracterizeaza din acest punct de vedere Familia se caracterizeaza din
acest punct de vedere pe o scara cu doua extreme : de la grupul familiei fara
lider, in care nimeni nu are puterea de a organiza luarea de decizii, pana la
familia in care o persoana detine controlul strict si rigid asupra luarii deciziilor.
Desi stilul decizional este esential in functionarea sistemului , familia in cele
mai multe cazuri nu alege in mod constient un mod special de operare in luarea
deciziilor, de cele mai multe ori se adopta stilul decizional al familiei de origine a
celor doi soti. Conflictele persistente din anumite familii se datoreaza de cele mai
multe ori incapacitatii sotilor de a rezolva , in timp, la un nivel acoperit,
diferentele de asteptari privitoare la distrbuirea puterii si stilului de a lua deciziile.
Pe masura ce apar copii in cadrul sistemului, este posibil ca si ei sa fie atrasi in
interiorul conflictului pe masura ce nici unul dintre parinti nu iese complet
invingator in lupta pentru putere.
Pentru a putea evalua functionalitatea proceselor decizionale din familie,
este important sa intelegem ingredientele vitale care sunt inerente in rezolvarea
efectiva a situatiilor problema din cadrul sistemului familial.
Aceste ingrediente sunt:
1. Luarea deciziilor pretine un feed-back deschis si autoexprimarea intre
membrii familiei. Satir (1967 )calsifica sistemele interpersonale in 2 categorii, in
functie de autonomia individuala a membrilor sistemului si libertatea sa de
exprimare in cadrul acestuia. Avem astfel: sisteme inchise si sisteme deschise.
Membrii unui sistem inchis trebuie sa aiba aceleasi opinii, sentimente,
dorinte, insa de asemenea trebuie sa fie atenti la ceeea ce spun deorece o
exprimare prea deschisa face ca ei sa fie considerati devianti, sau etichetati ca
nebuni de catre ceilalti membrii ai sistemului, opiniile diferite fiind privte ca
amenintatoare , cerandu-li-se sa se abtina in vederea ramanerii in sistem.
In schimb, sistemul deschis permite schimburi de pareri intre membrii sai,
detinerea de opinii, atitudini si sentimente diverse fara a fi judecati in sens
negativ. Diferentele sunt privite ca fiin naturale si sunt considerate bine venite,
mai mult, membrii sistemului utilizeaza mecanisme ca negocierea diferentelor,
compromisul, acceptarea parerilor contradictorii. Intr-un sistem deschis, membrii
acestuia pot sa spuna ceea ce gandesc fara teama autodistrugerii sau a ranirii
celorlalti membrii ai sistemului
In sistemele care nu permit feed-back-ul in ceea ce priveste sentimentele,
preferintele si opiniile, membrii sai sunt presati sa-si ignore propriile nevoi si

dorinte si sa se conformeze, fara dreptul de a se plange la procesele prostadaptative din cadrul sistemului. Fara un feed-back deschis si autoexprimare
libera, procesele decizionale nu raspund nevoilor membrilor individuali, nevoi
care apar pe masura ce sistemul trece prin diferite faze de tranzitie si dezvoltare
care cea adaptari la factori stresori interni si externi si la crize.
2. Procesul efectiv de luare a deciziilor necesita din partea fiecarui membru
al familiei un set de atitudini, incat toti membrii sistemului conteaza , nevoile
lor vor fi luate in considerare in luarea deciziilor care il pot afecta pe membrul
respectiv.
Satir ( 1967 ) identifica in acest sens patru solutii:
a) Persoana isi neglijeaza propriile interese ( Eu nu contez ). Actionand din
aceasta pozitie oamenii trateaza diferentele folosind supunerea, scuzarea,
acordul in negocielile cu ceilalti indiferent de nevoile lor reale.
b) Persoana il neglijeaza pe celalalt ( Tu nu contezi ). Din aceasta pozitie se
utilizeaza in exces refuzul, invinovatirea celuilalt, acuzatiile aduse celuilalt,
nelasand nici o sansa de negociere a unor puncte de vedere diferite.
c) Persoana se autoneglijeaza si il si neglijeaza pe celalalt ( Nici unul nu
contam ). Ea opereaza prin parasirea campului sarcinii, schimbarii subiectului
discutiei, prin discutiei, prin discutii irelevante, care nu conduc la posibilitatea
unor negocieri deschise si directe.
d) Persoana ia in considerare cererile tuturor partilor implicate ( Eu contez, dar
conteaza si si ceilalti la fel ). De pe aceasta pozitie persoana negociaza deschis
si clar diferentele cu ceilalti si le permite si acestora saa fac la fel.
Satir descrie cea de-a patra pozitie ca fiind singura solutie viabila in
negocierea diferentelor dintre sine si ceilalti, ea permitand membrilotr sa se
dezvolte in mod individual, ramanand in acelasi timp parte a sistemului. Prin
cotrast celelalte trei parti pozitii promoveaza supravietuirea individuala pe seama
celorlalti membrii ai familiei, cauzand conflicte, intrigi si resentimente in cadrul
sisemului, ceea ce poate bloca dezvoltarea familiei. Inainte ca familia sa devina
un cadru optim pentru dezvoltarea individului, toti membrii trebuie sa fie luati in
cosiderare, in sensul ca trebuie sa se tina cont de nevoile lor in luarea deciziilor
care ii afecteaza. Fiind constienti de faptul ca in luarea deciziilor se tine cont de
nvoi si nu de putere, membrii familiei vor contribui in mod productiv la acest
proces. De exempl, si copii trebuie sa-si exprime opiniile, chiar daca puterea este
detinuta de parinti.
3. Procesul decizional pretinde membrilor familiei sa gandeasca in termeni de
trebuinte mai degraba decat solutii. Familia este deseori conditionata de
experientele de viata sa gandeasca solutiile problemelor in termeni dihotomici, (
Fie facem cum vrei tu, fie cum vreau eu, unul dintre noi trebuie sa piarda ).
Acest mod de gandire exclude practic negocierea si compromisul. Uneori, el ia
forma: Daca ma iubeste o sa faca ce vreau eu. Daca nu faci cum vreaueu, esti
rau. ( Satir 1967 )
Concentrandu-se pe cuplul pierede castiga in solutionarea problemelor,
membrii familiei evita orice tip de negocieri care pot deriva din nevoile celor
implicati. Nevoile incluzand, de exemplu, nevoia de a fi crezut, nevoia de a fi luat
in considerare, de care ar trebui sa se tina seama pentru a ajunge la o solutie
satisfacatoare pentru toti.
4. Procesul decizional pretinde membrilor sai producerea de alternative, ceea
ce se apropie mult de modul de a lucra in grup, numit brainstorming ; membrii
familiei sunt chemati sa ofere diferite optiuni indiferent de realismul lor fara a fi
criticati sau cenzurati.
In acest caz, asistentul social este chemat sa determine pana la ce nivel
familiile identifica alternative, in contrast cu celalalt stil si anume de a se certa
asupra celor doua solutii concurente.

5. Procesul decizional necesita din partea membrilor familiei, abiliatatea de a

cantari alternativele. Luarea deciziilor se poate face dupa ce au fost stranse toate
informatiile privitoare la problema respectiva si au fost ascultati toti membrii
familiei sau din contra, deciziile pot fi luate in mod impulsiv, fara strangerea de
informatii relevante sau fara a lua in considerare nevoile membrilor familiei in
relatia cu posbiliele solutii.
6. Procesul decizional eficient, necsita de asemenea finalizarea deciziilor, cu
acordul si participarea tuturor, prin acordarea de diferite sarcini fiecarui membru
al familiei.
Planul punerii in aplicare a unei decizii este la fel de importanta ca si luarea
ei. Unele sisteme sunt atat de dezorganizate si haotice incat membrii lor au mari
dificultati in luarea deciziei, sau in punerea in aplicarea a acesteia.In alte sisteme,
membrilor le lipseste motivatia necesara in vederea finalizarii deciziei, deoarece
punctul lor de vedere nu a fost luat in considerare in procesul de luare a deciziei
respective. Asadar, un punct de baza in evaluarea familie pentru asistentul social
este de a verifica gradul in care membrii familiei finalizeaza decizia.
7. Procesul decizional pretinde si existenta posibilitatii de reevaluare si
reconsiderare a deciziilor deja luate pe baza unor informatii sau nevoi nou
aparute. Din acest punct de vedere unele sisteme sunt mult mai flexibile decat
altele.
Retineti ca intotdeauna, pentru evaluarea stilului decizional al familiei trebuie
cautati patterni functionali si disfunctionali in toate aceste zone. Amintiti-va de
asemenea ca abilitatile de luare a deciziilor prezentate mai sus incurajeaza
optimul de functionare a familiilor asa cum este perceput in culturile vestice.
Aceste abiliatati lipsesc de obicei din familiile cu probleme si deseori nu sunt
suficient de dezvoltate nici macar in familiile functionale din culturile vestice.
Astfel de abiliatati lipsesc cu desavarsire din familiile apartinand altor grupuri
culturale. De aceea ele nu pot fi aplicate cu forta in aceste familii, decat daca
suntem siguri ca ele vor facilita functionarea familiei sinu vor fi cauza unor
rupturi prin faptul ca demoleaza niste modele ( patternuri adanc intiparite si
sanctionate cultural )
Afecte si exprimarea sentimentelor in familie:
Lewis (1976 ) spune ca sentimentele exprimate in familie sunt in stransa
legatura cu structura sisemului. In cadrul unui sistem cu granite rigide , structura
neclara s nediferentierea membrilor, dispozitiile afectife predomnante par a fi de
neajutorarae, disperare, depresie, anxietate, ostilitate culpabilitate, cinism sau
apatie. Comentand toate acestea, mai tarziu ( 1977 ) Beavers speculeaza asupra
motivelor pentru care un asemenea climat negativ creeaza disfunctionalitati. El
crede ca punctul central ar fi asteptarile fiecaruia din partea celorlalti.
In familiile cu probleme, membrii lor cred ca diferentele de opinii in mod
inevitabil au un rezultat distructiv, ca interactiunile umane sunt in mo necesar de
opozitie. A aprecia aceasta expectanta inseamna a intelege rezultatul modelelor
comunicationale perturbate: prevenirea conflictelor. Explica de asemenea,
dispozitia afectiva neplacuta ce predomina in aceste familii din moment ce
alternativa ar fi evitarea conflictului, ramanand astfel singur, fie de a te angaja in
conflicte, ceea ce ameninta eul, relatiile lui si sistemul familial.
Prin contrast, Beavers arata ca in familia cu o functionaliatate optima, gasim
o atmosfera optimista, calda si afectuoasa, bazata pe sentimentul ca diferentele
dintre oameni pot produce satisfcere, iar deschiderea spre altii si exprimarea
clara a sentimentelor vor fi recompensate pozitiv.
Chiar daca familia, privita ca intreg, dezvaluie o caracteristica a familiei cu
privire la dispozitia si tonul afectiv, si anume ca exista si stiluri individuale care

variaza de-a lungul unei scale, admisa in familie. Unele persoane par amorfe
emotional, cu mari dificultati in a intra in orice tip de relatii ineractionale,
deoarece nu sunt in stare sa se exprime suficient de clar si intens. Altele par a fi
capabile doar un anumit tip de afect: vinovatie, manie si nu si cele de tandrete si
dragoste. In timp ce unele persoane raspund greu la emotiile altora, alte
persoane sunt un adevarat barometru sensibil si imediat. In final, unle persoane
sunt in mod incurabil optimiste, in timp ce altele sunt pesimiste.
Masura in care membrii familiei sunt capabili sa-si exprime dragostea si grija
unii pentru altii reprezinta dimensiunea esentiala a evaluarii. Clientii variaza mult
intre ei in modul in care sunt in stare sa se exprime. De exemplu: raspunzand la
intrebarea asistentului social, daca i-a spus vreodata fiicei ca o iubeste, un client
a declarat: N-as putea face asta niciodata. A-si manifesta dragostea prin
atingere fizica sau alte expresii nonverbale este foarte dificil pentru unii.
Multi parinti nu-si mai alinta copiii (nu-i mai strang in brate ) dupa ce acestia
sunt destul de mari ca sa se imbrace, sa manance si sa se ingrijeasac singuri.
Prima dintre cerinte in evaluarea afectelor este de a aprecia stilu familial prin
urmatoarele:
1. In ce masura sunt exprimate verbal sau nonverbal dragostea si afectiunea
si de catre cine ?
2. In ce masura aceste comportamente sunt percepute si ageeate de catre
destinatar ?
3. In ce masura este membrul de familie nesatisfacut de nivelul slab al
mesajelor afecuoase de la el spre altii si de la altii spre el ?
4. In ce masura doreste individul cresterea numarului de mesaje afectuoase
de la el spre altii si de la altii spre el ?
5. Cat de fexibili sunt indivizii si sistemul ca intreg pentru a face schimbari in
aceasta zona? Care sunt limitele la toleranta?
In concluzie, se recomanda ca asistentul social sa evalueze familii din doua
puncte de vedere: afectul familiei ca intreg si afectele indivizilor venind in
intampinarea nevoilr de baza. Asistentul social trebuie sa accorde atenntie
modelelor, patternurilor etnice si culturale.

Chestionar sistemul conjugal si familial

Cititi cu atentie fiecare afirmatie si raspundeti la fiecare.
1. Membrii familiei sunt suportivi unul cu altul in timpul perioadelor dificile.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
2. In familia noastra e usor pentru fiecare sa-si exprime opinia personala.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
3. E mai usor sa discuti problemele cu oamenii din afara familiei decat cu membrii familiei.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
4. Fiecare din membrii familiei noastre are un rol in luarea deciziilor majore.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
5. In familia noastra stam impreuna in aceeasi camera (ne adunam).:

a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
6. Copiii au un cuvant (pot comenta) in legatura cu disciplina/educatia lor.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna

7. Familia noastra face lucruri (activitati) impreuna:

a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
8. Membrii familiei discuta problemele impreuna si se simt bine cu solutiile gasite:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
9. In familia noastra fiecare face ce vrea:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
10. Noi impartim responsabilitatile casei:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
11. Noi ne cunoastem prietenii apropiati (unul altuia):
a) Niciodata
b) Odata poate

c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
12. E greu de stiut care sunt regulile in familia noastra:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna

13. Cand unul ia o decizie, consulta pe ceilalti membri ai familiei.:

a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
14. Membrii familiei spun ceea ce vor:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
15. Avem dificultati in gasirea unor activitati de facut impreuna.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
16. In rezolvarea problemelor se pot auzi sugestiile copiilor.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
17. Ne simtim apropiati unii de altii.:
a) Niciodata
b) Odata poate

c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
18. Disciplina este corecta pentru toti in familia noastra.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna

19. Membrii familiei se simt mai apropiati de persoane din afara decat de ceilalti membrii.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
20. Familia noastra incearca noi cai de a rezolva problemele.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
21. Fiecare respecta ceea ce am decis impreuna sa facem:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
22. La noi, fiecare imparte responsabilitatile cu ceilalti.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
23. Noua ne place sa petrecem timpul liber unii cu altii, in familie. :
a) Niciodata
b) Odata poate

c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
24. E dificil de schimbat regulile in familia noastra. :
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna

25. Membrii familiei se evita unii pe altii. :

a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
26. Cand apar probleme, putem ajunge la un compromis. :
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
27. Suntem de acord cu prieteniile pe care fiecare le are. :
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
28. Mmembrilor familiei le este teama sa spuna ce gandesc.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
29. Membrii familiei fac lucruri (activitati) pe grupuri decat impreuna.:
a) Niciodata
b) Odata poate

c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna
30. Noi ne impartasim hobby-urile si interesele unii cu altii, in familie.:
a) Niciodata
b) Odata poate
c) Cateodata
d) Frecvent
e) Aproape totdeauna

http://www.terapiam.ro/chestionar-privind-sistemul-conjugal-si-familial