1

Sensibilitatea unei metode de analiza = proprietatea acesteia de a detecta o cantitate cat mai
mica din substanta de analizat si de a nu da rezultate fals negative.
Specificitatea unei metode de analiza = proprietatea de a detecta numai substanta de analizat
dintr-un system si de a nu da rezultate fals positive.

6. MARKERI TUMORALI
A. Definitie. Utilizare clinica
- mortalitatea prin cancer a crescut considerabil in ultimul secol – dupa afectiunile cardio-
vasculare, cancerul ocupa al doilea loc pe lista cauzelor de deces din lume. In Romania, in 2012,
statistica arata : la barbati locul 1 la incidenta si mortalitate – cancer pulmonar; locul 2 -
cancerul colo-rectal, locul 3 – cancerul de prostate si de stomac; iar la femei locul 1 – cancerul de
san; locul 2 - cancerul colo-rectal; locul 3 – cancerul de col uterin si cancerul pulmonar.
- pentru deterninarea neoplasmelor este importanta evidentiera produsilor asociati tumorilor
care reprezinta “markerii tumorali”. Markerii tumorali apar ca urmare a alterarii metabolismului
cellular – celulele neoplazice produc uneori compusi care nu provin in mod normal din acel tesut
si care pot fi detectati in fluidele corpului.
- markerii tumorali sunt substante care reflecta sinteza, cresterea si raspunsul la terapie al
tumorilor maligne, fiind produsi fie de celulele tumorale fie de celulele gazda stimulate de
tumora.
Dozarea markerilor tumorali poate fi utilizata pentru:
 Screening = detectia precoce a tumorilor in grupurile cu risc crescut. Pot fi semnalizatori
ai unei stari patologice, determinarea MT se face la un numar mare de persoane
sanatoase sau persoane cu risc crescut , in incercarea de a detecta boala neoplazica in
stadiu precoce.
 Diagnostic primar = determinarea valorii “baseline” a MT inainte de inceperea
tratamentului nu are valoare pentru stabilirea diagnosticului primar dar permite
monitorizarea post-terapeutica a bolii neoplazice. Markerii tumorali pot fi utilizati ca
test adjuvant pentru detectia cancerului (majoritatea MT nu disting intre boli maligne
sau benigne).
 Monitorizarea raspunsului terapeutic = scaderea post-terapeutica a concentratiei MT
indica un prognostic bun
 Detectia recurentei tumorale = un nivel crescut de MT, dupa o normalizare a bolii in
urma tratamentului ( chirurgica si radio / chimioterapeutic) reprezinta in indicator al
recidivei tumorale.
 Prognostic = o concentratie “baseline” (initiala) mare a MT se asociaza cu un stadium
avansat al bolii, cu volum tumoral crescut si cu prognostic prost.
B. Clasificarea markerilor tumorali - dupa localizare:
 markeri tumorali celulari – sunt detectati in tesutul tumoral: p53, receptori hormonali
 markeri tumorali umorali –detectati in fluidele biologice:
1. peptide non-hormonale: CEA, AFP, CA19-9, CA 72-4, CA 15-3, CA 125, SCC, PSA,
CYFRA 21-1, BTA, TPA
2. enzyme si izoenzime : PAP, NSE, TK
3. proteine serice speciale : HE4, S100, TA-90, Beta-2 microglobulina, Feritina, TGL,
NMP-22, PAI-1
4. produsi ai sistemului endocrine difuz : hCG, Calcitonina
5. oncogene: HER-2/neu

1
 2

Antigenul carcinoembrionar (CEA)

- glicoproteina care in timpul dezvoltarii embrionului se formeaza in pancreas si in tractul
gastrointestinal ca un antigen de suprafata celulara; la adult sinteza nu inceteaza
complet ( e secretat in cantitati mici in tesutul hepatic, pancreatic si intestinal)
- cresteri ale concentratiei de CEA sunt intalnite in diferite neoplazii ( cancer colorectal,
hepatic, pancreatic, gastric, cap si gat, pulmonar, mamar, cervical, ovarian, renal,
prostate si vezica urinara)
- valori crescute de CEA au fost depistate in multe afectiuni non-maligne ( afectiuni
inflamatorii ale peretelui intestinal, hepatita si ciroza alcoolica)
- determinari seriale ale concentratiei de CEA sunt utile pentru estimarea eficientei
terapiei.
- Concentratia serica si plasmatica a CEA se coreleaza destul de slab cu masa si volumul
tumoral
- Recomandari pentru determinarea CEA: monitorizarea pacientilor cu diferite tipuri de
neoplazii; CEA poate da informatii privind raspunsul la tratament – este un bun indicator
al recurentei tumorale, al procesului de metastazare si al prognosticului.
- Nu este capabil sa localizeze exact tumora; sensibilitatea lui scade in ordinea: carcinom
colorectal > cancer mamar > carcinom pulmonar > cancer cap-gat > carcinom pancreatic
> alte tumori gastrointestinale > tumori sfera genitala > cancer tiroidian
- Dozarea CEA din lichid pleural e indicate pentru diagnosticarea pleureziilor
paraneoplazice associate cancerelor pulmonare sai cancerelor disseminate ovariene,
mamare si digestive.
- Dozarea CEA din LCR e indicata pentru evidentierea metastazelor cerebrale.
- O concentratie crescuta in urina (in absenta infectiei urinare ) indica un carcinom al
vezicii urinare.
- Tumorile colonului, prostatei si rinichiului sunt insotite de valori crescute de CEA numai
dupa ionvadarea tractului urinar.
- Metode de dozare pt CEA : CLIA, ECLIA, EIA, FIA, RIA
- Concentratia de CEA creste exponential in cazul cancerelor netratate; dupa rezectia
completa a tumorii, nivelul seric de CEA se normalizeaza in 4-6 saptamani ( timpul de
injumatatire in ser este de 1-2 saptamani). Persistenta valorilor patologice postoperator
indica prezenta tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la tratament se ascocieaza
cu valori ale CEA in intervalul de referinta, indicand stabilizarea bolii. Lipsa unui raspuns
efficient la tratament se asocieaza cu valori crescute ale CEA. Concentratii crescute de
CEA pot precede manifestarile clinice cu cateva luni si sunt urmate de efectuarea de
investigatii suplimentare.
- CEA nu poate fi folosit in scop de screening si diagnostic. Cresteri usoare sunt intalnite la
fumatori si in unele afectiuni benigne ale intestinului ( colita ulceroasa, boala Crohn), ale
pancreasului (pancreatite), ficatului ( hepatita cronica), plamanilor (emfizem pulmonary)
si diverse boli inflamatorii.

Alfa-fetoproteina (AFP)
- este o glicoproteina omoloaga albuminei
- origine oncofetala – sintetizata in tractul gastrointestinal, ficat si sacul viteli. Postnatal
sinteza e minima. Bolile maligne sau inflamatorii ale celulelor care in perioada
embrionara au secretat AFP sunt insotite de o sinteza crescuta de AFP ( hepatocite si
celule germinale)
- Dozarea AFP e utila pentru a determina raspunsul la tratament.

2
 3

- AFP creste moderat in boli maligne ( neoplazii testiculare, ovariene, retroperitoneale,

mediastinale) sau in boli non-maligne (hepatita alcoolica, ciroza hepatica, hepatita acuta
virala, hepatita cronica active sau obstructia de cai biliare)
- Recomandari pentru determinarea AFP: monitorizarea pacientilor cu tumori
germinative(non-seminomatoase de origine testiculara, ovariana sau extragonadala) sau
carcinom hepatocelular, hepatom primar, hepatoblastom si teratom. AFP joaca rol
important in diagnosticul diferential al cancerelor testiculare. Dozarea AFP poate da
infor,atii privind raspunsul la tratament , fiind un bun indicator al recurentei tumorale, al
procesului de metastazare si al prognosticului. AFP poate fi utilizat in monitorizarea
tratamentului la pacienti cu ciroza hepatica pentru depistarea precoce a cancerului
hepatic.
- Este un marker de masa tumorala: nivelul seric creste cu marimea tumorii. In cazul
cancerelor netratate, concentratia de AFP creste exponential. Dupa rezectia completa a
tumorii, nivelul seric de- AFP se normalizeaza in 2—4 saptamani ( timpul de injumatatire
in ser este de 5 zile). Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta
tesutului neoplazic restant.

Antigenul gastro-intestinal (Ag carbohidrat CA19-9)

- se gaseste in celulele epiteliale si mucoase din pancreas, vezica biliara, stomac, intestin ,
ficat. Prezenta in concentratii ridicate a CA19-9 in sputa, saliva, secretii bronsice, lichid
seminal, mucus cervical, secretii gastrice, urina ,lichid de ascita creste riscul de
contaminare a probelor.
- Perosanele cu grup sangvin rar Lewis(grupa Le a/b) sunt incapabile genetic sa sintetizeze
epitopul CA 19-9 si se recomanda dozarea markerilor tumorali CA50 sau CA242.
- A fost descoperit ca marker pentru cancerul colorectal si izolat in 1979 din carcinomul
colorectal (Kaprowski)
- CA19-9 este marker de prima linie in carcinomul pancreatic ( sensibilitate 70-95%)
existand o buna corelatie intre concentratia serica si marimea tumorii.
- CA19-9 poate creste usor in inflamatii gastro-intestinale, pancreatite acute sau cornice,
colecistite, obstructia de cai biliare, hapatita alcoolica, ciroza hepatica, hepatita acuta
virala si in cateva boli autoimune : sclerodermia, poliartita reumatoida si lupusul
eritematos sistemic.
Recomandari pentru determinarea CA19-9:
- marker primar pentru adenocarcinom pancreatic
- marker secundar - dupa CEA in suspiciuni de carcinoame de cai biliare, colorectale,
gastrice si marker secundar dupa CA125 in cancerul ovarian
- este util in monitorizarea tratamentului la pacienti cu adenocarcinom pancreatic;
gastric, tumori hepatobiliare, cancer colorectal si ovarian
- este bun indicator al recurentei tumorale , al procesului de metastazare si al
prognosticului.
- NU este recomandat pentru screening-ul adenocarcinomului pancreatic
- CA19-9 este un marker de masa tumorala – nivelul seric/ plasmatic creste cu marimea
tumorii. In cazul cancerelor netratatte concentratia CA19-9 creste exponential; dupa
rezectia tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 2-4 sapatamani, timpul de injumatatire
in ser este de 4-6 zile. Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta
tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la tarameant se asocieaza cu valori in
intervalul de referinta. Lipsa unui raspuns eficient la tratament se asociaza cu valori cu
valori crescute ale CA19-9.

3
 4

Antigenul carbohidrat CA 72-4

- este o glicoproteina asemanatoare mucinei, prezenta in stomac, ovare si cellule
epiteliale pulmonare.
- In cancerul gastric are o sensibilitate si o specificitate mai mare decat CE si CA19-9;
exista o buna corelatie intre CA72-4 si stadiul bolii.
- Poate fi folosit pentru monitorizarea carcinomului gastric postoperator, fiind util in
depistarea precoce a recidivelor ( in asociere cu CEA si CA19-9 ca markeri secundari) si in
tumori ovariene mucinoase, cancere pulmonare, tumori hepatobiliare si pancreatice
( marker secundar)
- NU este recomandat pentru screening-ul cancerului gastric!
- CA72-4 este un marker de masa tumorala – nivelul seric/ plasmatic creste cu marimea
tumorii. In cazul cancerelor netratatte concentratia CA19-9 creste exponential; dupa
rezectia tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 2-4 sapatamani, timpul de injumatatire
in ser este de 4-6 zile. Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta
tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la tarameant se asocieaza cu valori in
intervalul de referinta. Lipsa unui raspuns eficient la tratament se asociaza cu valori cu
valori crescute ale CA72-4.
- CA72-4 poate creste usor in sarcina si in afectiuni benigne hepatice, mamare sau
overiene.
- Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa
interfere cu trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu pot da rezultate neconcludente.

Antigenul tumorilor mamare (Antigenul carbohidrat CA15-3)

- e o glicoproteina transmembranara; e prezent in celulele epiteliale secretorii si in
secretii ( secretia de CA15-3 este independenta de receptorii hormonali – estrogenici,
progetsronici si d eforma histopatalogica)
- este marker de prima linie in monitorizarea tratamentului, a evolutiei bolii si permite
aprecierea prognosticului in cancerul mamar ( pentru a creste sensibilitatea de detectie
a recidivelor tumorale e indicata asocierea CA15-3 cu CEA).
- NU este recomandat pentru screening-ul sau diagnosticarea cancerului mamar!
- CA15-3 este un marker de masa tumorala – nivelul seric/ plasmatic creste cu marimea
tumorii. In cazul cancerelor netratatte concentratia CA15-3 creste exponential; dupa
rezectia tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 2-4 sapatamani, timpul de injumatatire
in ser este de 4-6 zile. Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta
tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la tarameant se asocieaza cu valori in
intervalul de referinta. Lipsa unui raspuns eficient la tratament se asociaza cu valori cu
valori crescute ale CA15-3.
- CA15-3 poate creste usor in afectiuni benigne (fibroadenom, mastopatie, hepatita,
ciroza) sau afetiuni maligne (cancer pancreatic, prostate, ovarian, hepatic)
- Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa
interfere cu trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu pot da rezultate neconcludente; tratamentul cu izotopi
radioactivi poate interfera cu kit-urile RIA.

Antigenul ovarian (Antigenul carbohidrat CA125)

- glicoproteina evidentiata prima data din carcinoamele ovariene nemucinoase.; este
antigen de suprafata derivat din tumorile epiteliale canceroase seroase. Este prezent in

4
 5

liniile celulare din carcinomul ovarian seros sau in tesuturile adenocarcinomatoase

seroase (pancreas, stomac, colon, vezica biliara, plamani)
- Dozarea concentratiei serice de CA 125 e indicata in suspiciunile de cancer ovarian
epitelial seros si nediferentiat (marker primar) sau in suspiciunile de adenocarcinom
pancreatic (marker secundar in asociere cu CA19-9). Este marker de prima linie in
monitorizarea cancerului ovarian.
- NU este recomandat pentru screening-ul sau diagnosticarea cancerului ovarian!
- CA125 este un marker de masa tumorala – nivelul seric/ plasmatic creste cu marimea
tumorii. In cazul cancerelor netratatte concentratia CA125 creste exponential; dupa
rezectia tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 2-4 sapatamani, timpul de injumatatire
in ser este de 2-6 zile. Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta
tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la tarameant se asocieaza cu valori in
intervalul de referinta. Lipsa unui raspuns eficient la tratament se asociaza cu valori cu
valori crescute ale CA125.
- CA125 poate creste usor in : menstruatie, primul trimiestru de sarcina, afectiuni benigne
ale sferei genitale (anexita acuta, endometrioza, fibromatoza, boli inflamatorii pelvine),
alte afectiuni benigne ( pancreatita, diabet zaharat, hepatita, insuficienta renala, boli
autoimune)
- Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa
interfere cu trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu pot da rezultate neconcludente; tratamentul cu izotopi
radioactivi poate interfera cu kit-urile RIA.

Antigenul cancerului cu celule scuamoase (SCC)

- glicoproteina care apartine familiei inhibitorilor de serin/cistein proteaze.
- Formele neuter de SCC raman in mod normal in interiorul celulei; formele acide sunt
eliberate conducand la cresteri ale concentratiei antigenului SCC la pacientii care au
carcinoame cu cellule scuamoase localizate la nivelul colului uterin, plamanului,
esofagului si zonei cap-gat.
- Sesibilitatea clinica a SCC in cancerul de col uterin este de 53-73% in cancerul primar si
de 65-85% in cancerul recurent.
- In cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenta concentratiilor crescute de SCC
variaza intre 40 si 78%
- Sesnibilitatea clinica a SCC in cancerul esofagian este de 30-39%
- Deoarece saliva, pielea, transpiratiile si secretiile respiratorii contin concentratii ridicate
de SCC se recomanda, in scopul contaminarii si a rezultatelor fals positive, utilizarea de
manusi si masca in timpul efectuarii deternimarilor!
- SCC este un marker de masa tumorala – nivelul seric/ plasmatic creste cu gradul de
extindere al bolii. In cazul cancerelor netratate concentratia SCC creste exponential;
dupa rezectia tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 2-7 zile, timpul de injumatatire in
ser este de 2.2 ore. Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta
tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la radioterapie se asocieaza cu valori in
intervalul de referinta. Lipsa unui raspuns eficient la tratament se asociaza cu valori cu
valori crescute ale SCC
- SCC poate creste usor in: afectiuni cutanate asociate cu hiperkeratinizare (Psoriazis,
eczema), afectiuni inflamatorii pulmonare.

5
 6

- Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa

interfere cu trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu pot da rezultate neconcludente

Antigenul specific prostatic (PSA)

- glicoproteina sintetizata de celulele acinare si epiteliul ductal al prostatei si secretata in
lichidul seminal.
- PSA circula in sange sub diferite forme : PSA compelxat cu alfa 1-antichimiotripsina
(PSA-ACT) – principala forma imunoreactiva in ser; PSA complexat cu alfa 2 –
macroglobulina(PSA-AMG) nu este detectabila si PSA liber – forma enzymatic inactiva
care nu se asociaza cu inhibitori. Proportiile relative de PSA-ACT si PSA liber difera la
pacientii cu cancer de prostata comparative cu cei cu hiperplazie prostatica
benigna(BPH)
- Dozarea concentratiei serice de PSA e indicata in cazurile suspecte de cancer de
prostate. Determinarea PSA impreuna cu PSA liber poate face decelarea intre cancerul
de prostata si BPH . Nivelul seric de PSA are rol in selectia schemei optime de tratament.
- PSA poate fi util in screening-ul pentru depistarea precoce a cancerului de prostata la
barbatii de peste 50 de ani ( testarea anuala a PSA impreuna cu tuseu rectal) si in
screening-ul pentru depistarea precoce a cancerului de prostata la barbatii de 40-45 ani
(cazuri cu antecedente familiale de cancer de prostate – rude de gradul I)
- PSA e markerul de prima linie in monitorizarea cancerului de prostate: supraveghere,
stabilirea planului de tratament, estimarea prognosticului si evaluarea eficientei
tratamentului.
- Daca PSA este cuprins in intervalul 4-10ng/ml, pentru exculderea diagnosticului de BPH
se recomanda dozarea de PSA liber .
- Procent PSA liber = (PSA liber / PSA total) x 100
- Daca procentul de PSA liber >23% - BPH
- Daca Procentul de PSA liber < 10% - cancer de prostata
- PSA este un marker de masa tumorala – nivelul seric/ plasmatic creste cu marimea si
volumul tumorii. In cazul cancerelor netratate concentratia PSA creste exponential;
dupa rezectia tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 2-4 saptamani, timpul de
injumatatire in ser este de 1-2 zile. Persistenta valorilor patologice postoperator indica
prezenta tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv la tratament se asocieaza cu
valori in intervalul de referinta. Daca 2 testari succesive (la interval de 1-2 saptamani )
arata o crestere cu 50% a concentratiei de PSA, atunci probabilitatea ca boala sa fie
progresiva este mai mare de 90%.
- PSA poate creste usor in urma efectuarii unor manevre urologice (tuseu rectal, masaj
prostatic, citoscopie, ecografie transrectala, biopsie prostatica) sau in urma efectuarii de
exercitii fizice (ex. Bicicleta)
- PSA poate scadea usor in urma tratamentului cu inhibitori de 5-alfa reductaza
(determinarea PSA se face dupa cel putin 6 luni de la intreruprea tratamentului)
- Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa
interfere cu trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu pot da rezultate neconcludente

Antigenul CYFRA 21-1 sau fragmentul de citokeratina 19

Citokeratinele = proteine de sustinere care, impreuna cu filamentele de actina si microtubulii,
formeaza citoscheletul celular. Citokeratinele include 20 de polypeptide diferite si au fost

6
 7

recunoscute histopatologic ca fiind filamente intermediare suplimentare in diferentiera

tesuturilor fiziologice si patologice. CYFRA21-1 este un marker determinat cu ajutorul a 2
anticorpi monoclonali specifici indreptati impotriva unui fragment de citokeratina 19.
Dozarea concentratiei serice de CYFRA 21-1 e indicata cand exiata suspiciune de cancer
pulmonar altul decat cu celule mici.(NSCLC-marker primar) CYFRA 21- 1 e markerul de prima
linie in monitorizarea tratamentului si a evolutiei NSCLC. CYFRA 21-1 e un bun indicator al
recurentei tumorale, al procesului de metastazare si al prognosticului NSCLC.
Determinarea concentratiei urinare de CYFRA 21-1 este indicate in cazurile suspecte de canceru
al vezicii urinare si un monitorizarea tratamentului acestei afectiuni. CYFRA 21-1 poate fi utilizat
ca marker de activitate tumorala in monitorizarea evolutiei si a tratamentului oricarei tumori
solide.
CYFRA 21-1 nu este recomandat pentru screening-ul cancerului pulmonar!
Serl/plasma/ lichidul de ascita/pleural sau urina se lucreaza imediat dupa recoltare sau se
pastreaza congelate. Cand probele sunt dezghetate pentru a fi analizate trebuie sa se evite
agitarea energica deoarece citokeratinele pot adera la peretii tubului dupa ahitare extrema!
CYFRA 21-1 nu prezinta specificitate de organ, valori crescute putand fi intalnite in toate
tumorile solide. CYFRA 21-1 este un marker de activitate tumorala, concentratia sa in fluidele
biologice corelandu-se cu proliferarea celulara si tisulara si cu stadiul tumorii. Dupa rezectia
tumorii, nivelul seric se normalizeaza in 1-2 saptamani, timpul de injumatatire in ser este de 12
ore. Persistenta valorilor patologice postoperator indica prezenta tesutului neoplazic restant.
Raspunsul pozitiv la tratament se asocieaza cu valori in intervalul de referinta. Daca 2 testari
succesive (la interval de 1-2 saptamani ) arata o crestere cu 50% a concentratiei de CYFRA21-1,
atunci probabilitatea ca boala sa fie progresiva este mai mare de 90%.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente; tratamentul cu izotopi radioactivi poate interfera
cu kit-urile RIA.

Antigen tumoral al vezicii urinare (BTA)

Antigenul tumoral al vezicii urinare=Bladder Tumor Antigen (BTA) e o proteina din familia
Factorului H al Complementului Uman (hCFH-rp) care e similar ca structura, compozitie si forma
darn u identic cu Factorul H al Complementului Uman (hCFH)
Exista 2 teste imunoenzimatice: unul calitativ (BTA-STAT) si altul cantitativ (BTA-TRAK) care
deceleaza proteina hCFH-rp, produca in vitro de cateva cellule tumorale de cancer vezical uman.
hCFH inhiba calea alternative a complementului si inhiba liza celuleor care sunt straine fata de
gazda. BTA intrerupe in acelasi mod cascada complementului si poate conferi un avantaj de
crestere selective celulelor canceroase in vivo, permitand celulelor sa eludeze rapsunsul imun al
gazdei.
BTA-STAT este un test imunocromatografic rapid care pune in evidenta prezenta hCFH-rp in
urina bolnavilor cu tumora vezicala uroteliala primara sau recidivanta. Iar BTA-TRAK – test
imunoenzimatic care masoara concentratile de hCFH-rp.
Dozarea concentratiei de BTA e indicate atunci cand exista suspiciune de carcinoma cu cellule
tranzitionale al vezicii urinare; BTA e util in monitorizarea tratamentului si a evolutiei tumorilor
vezicale superficiale.
BTA nu e indicat in screening-ul cancerului de vezica!
BTA e un marker de masa tumorala, nivelul urinar crescand cu marimea si cu volumul tumorii. In
cazul cancerelor netratate concentratia BTA creste exponential; dupa rezectia tumorii, nivelul

7
 8

seric se normalizeaza in 2-4 saptamani, timpul de injumatatire in ser este de 2-3 zile. Persistenta
valorilor patologice postoperator indica prezenta tesutului neoplazic restant. Raspunsul pozitiv
la tratament se asocieaza cu valori in intervalul de referinta.
BTA poate creste usor in : cistita interstitiala, infectii de tract urinar, prezenta calculilor renali
sau vezicali, alte tumori urogenitale, tumori renale pentru care se efectueaza chimioterapie
sistemica.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente; tratamentul cu izotopi radioactivi poate interfera
cu kit-urile RIA.

Antigenul polipeptidic tisular (TPA)

- este un antigen universal asociat tuturor tumorilor, deoarece prezinta valori crescute
indifferent de localizarea tumorii
- a fost definit ca un amestec de cytokine nonepidermale
TPA=citokina 19+citokina 18 + citokina8
- este prezent in tesuturile fetale, in placenta si in epiteliul celuleor cavitare. Este
sintetizat in membrane celuleor canceroase umane si secretat in ser, urina, saliva, lichi
de ascita, lavaj bronhoalveolar etc.
- TPA e un marker de activitate tumorala cu sensibilitate clinica ridicata in diferite tumori
maligne, concentratia sa corelandu-se foarte bine cu proliferarea celulara si tisulara si cu
stadiul tumorii. Pentru a creste eficacitatea diagnostica a TPA ar trebui determinat in
combinatie cu unul sau mai multi markeri de masa tumorala.
- Antigenul de proliferarea TPA e un marker de activitate tumorala care reflecta
activitatea proliferativa a celuleor tumorale si se coreleaza cu stadiul si statusul bolii,
facand distinctia dintre indolent si agresiv. Dupa rezectia tumorii, nivelul seric se
normalizeaza in 2-4 saptamani, timpul de injumatatire in ser este de o zi. Persistenta
valorilor patologice postoperator indica prezenta tesutului neoplazic restant. TPA e un
indicator al activitatii tumorale, valorile crescute asociindu-se cu procesel
proliferative.TPA indica rapid si précis schimbarile in procesul malign, fiind util in
monitorizarea tratamentului si depistarea recurentelor.
- TPA poate creste usor in: inflamatii, infectii, boli autoimmune, hepatita, ciroza hepatica,
pancreatita, insuficienta renala.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foaret crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente; tratamentul cu izotopi radioactivi poate interfera
cu kit-urile RIA.

Fosfataza acida prostatica(PAP)

-este un marker de masa tumorala prezent in concentratii ridicate in cancerele de prostata cu
metastaze osoase, existand o buna corelatie intre concentratia serica/plasmatica, marimea si
stadiul tumorii, clasificarea TNM si progresia cancerului de prostata.
-este un marker tumoral eficient in diagnosticarea si monitorizarea cancerului de prostata
metastatic: supraveghere,estimarea prognosticului si evaluarea eficientei tratamentului;prezinta
specificitate de organ;

8
 9

-dupa rezectia completa a tumorii si radioterapie nivelul seric de PAP se normalizeaza in 2-7
zile,timpul de injumatatire seric este de 1.1-2.6 ore;concentratiile crescute de PAP pot precede
manifestarile clinice cu cateva luni, indicand necesitatea efectuarii scintigrafiei osoase si
schimbarea conduitei terapeutice; se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a
PAP in monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului de prostata;
-poate creste usor in urma efectuarii unor manevre urologice(tuseu rectal, masaj prostatic,
cistoscopie,ecografie transrectala, biopsie prostatica, rezectie transuretrala); in urma efectuarii
de exercitii fizice(bicicleta) sau in urma administrarii de acid p-amino salicilic;
-poate scadea usor in urma tratamentului cu inhibitori de 5-alfa reductaza, clofibrat, mirtazipin
si pemolin.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Enolaza Neuron Specifica(NSE)

-este o enzima citoplasmatica, cu rol in matabolizarea intracelulara a glucozei; este prezenta sub
mai multe izoforme dimerice in toate celulele organismului, izoforme ce cuprind trei subunitati
imunologic diferite:α,β,y;
-este un marker tumoral de prima linie in monitorizarea neuroblastomului si a carcinomului
pulmonar cu celule mici: supraveghere, estimarea prognosticului si evaluarea tratamentului;
-poate fi utilizat ca marker tumoral de a doua alegere in monitorizarea carcinomului tiroidian
medular.
Sensibilitatea NSE in neuroblastom este de 97%; in carcinom pulmonar cu celule mici este de
83% iar in APUD-oame este de 74%.
-este un marker de masa tumorala, existand o buna corelatie intre concentratia sa in fluidele
biologice, marimea si stadiul clinic al tumorii, clasificarea TNM si progresia bolii in
neuroblastoame si carcinoame pulmonare cu celule mici; nivelul de NSE se coreleaza si cu
activitatea metabolica tumorala. NSE indica foarte precis eficacitatea chimioterapiei; dupa
rezectia completa a tumorii, nivelul de NSE in fluidele biologice se normalizeaza in 2-3
saptamani, timpul de injumatatire fiind de 24 ore. Concentratiile crescure de NSE pot precede
manifestarile clinice cu cateva luni, indicand necesitatea efectuarii de investigatii imagistice si
schimbarea conduitei terapeutice.
-NSE poate creste usor la fumatori; s-au observat concentratii crescute si in anemii hemolitice,
insuficienta renala, afectiuni benigne pulmonare si cerebrale, tumori cerebrale si carcinom
renal.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Timidin – Kinaza (TK)

-este prezenta in toate celulele organismului si exista doua izoforme ale TK in celulele umane:
-TK1 – citosolica se gaseste numai in celulele care prolifereaza intens, productia sa fiind
restrictionata in faza S a ciclului celular, asociata cu diviziunea celulara;
-TK2 – mitocondriala, care in diviziunea celulara normala nu este eliberata in sange.

9
 10

TK1 –nu prezinta specificitate de organ, valori crescute sunt intalnite in boli
hematologice(limfom,leucemie limfatica cronica, sindroame mielodisplazice, leucemie acuta,
gamapatii monoclonale) si in toate tumorile solide;
-este un marker de activitate tumorala care reflecta activitatea proliferativa a celulelor
tumorale si se coreleaza cu stadiul si statusul bolii, facand distinctia dintre indolent si agresiv;
- este un marker de a doua linie, util in determinarea naturii agresive a tumorii, a recurentei
tumorale, a procesului de metastazare;
-are rol in diferentierea pacientilor cu mielom multiplu de cei cu gamapatii monoclonale cu
semnificatie nedeterminata.
TK1 poate creste in infectii virale(virus herpetic,citomegalic,HIV), in care apare replicarea
moleculelor de ADN viral.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Proteina S 100
-face parte dintr-o familie mai mare de proteine astrogliale cu masa moleculara mica, care au
capacitatea de a lega ionii de calciu. Exista cel putin 21 de proteine S100 diferite. Numele lor se
datoreste solubilitatii de 100% in sulfat de amoniu, la pH neutru. Ele sunt codate de o familie de
gene ale caror simboluri utilizeaza prefixul S100(S100A1, S100A2,S100A3 etc.).
Proteinele S100 regleaza procese intracelulare cum ar fi cresterea si motilitatea celulara, ciclul
celular, transcriptia si diferentierea. Recent proteinele S100 au dobandit semnificatie datorita
asocierii stranse cu anumite afectiuni: cardiomiopatii, boli neurodegenerative si cancer.
Determinarea in ser a proteinei S100 are doua indicatii majore:
• management-ul pacientilor cu melanom malign;
• monitorizarea pacientilor cu traumatisme cerebrale si accidente vasculare cerebrale in
corelatie cu datele clinice si imagistice.
Referitor la prima indicatie, trebuie mentionat ca acest marker nu trebuie utilizat in scop de
screening sau diagnostic pentru melanomul malign. S100 se coreleaza cu volumul tumoral, astfel
ca la pacientii cu melanom malign aflati in stadiile II, III si IV nivelurile serice crescute indica
progresia bolii.
In melanomul cutanat este un marker de boala metastatica, fiind util in identificarea pacientilor
cu metastaze la distanta. De asemenea S100 are importanta in monitorizarea raspunsului la
tratamentul oncologic precum si in detectarea precoce a recaderilor tumorale.
Referitor la domeniul neurologic, S100 constituie un parametru util de monitorizare a pacientilor
cu AVC in ceea ce priveste statusul neurovascular. Marker-ul se coreleaza semnificativ cu
severitatea deficitului neurologic si cu marimea zonei de infarct cerebral. Valorile serice crescute
la 48 ore dupa AVC se asociaza cu un status functional precar la 3 luni dupa accident. In
traumatismele cerebrale S100 se coreleaza cu severitatea leziunii. Marker-ul are o inalta valoare
predictiva negativa in sensul ca depistarea unei valori normale la scurt timp dupa un traumatism
cranio-cerebral exclude o leziune cerebrala severa.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

10
 11

Proteina TA-90
-este o glicoproteina gasita in serul si urina pacientilor cu melanom(>70%), sarcom,cancer
mamar, cancer colorectal si cancer pulmonar.
Dozarea proteinei TA-90 din sange sau urina are valoare prognostica, deoarece da informatii
despre activitatea proliferativa a celulelor tumorale si viteza de imprastiere tumorala in multe
neoplasme metastatice. Concentratia de TA-90 se coreleaza cu stadiul si statusul bolii,facand
distinctia dintre indolent si agresiv, nivelele sale in fluidele biologice asociindu-se cu alte aspecte
care arata icarcatura tumorala si cu alti indicatori ai turn-over-ului celulelor tumorale. TA-90
creste sensibilitatea si specificitatea clinica a S100 in monitorizarea tratamentului, a evolutiei
bolii, si aprecierea prognosticului in melanomul malign. TA -90 ajuta la selectia pacinetilor care
vor beneficia de terapie sistemica adjuvanta.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Beta 2 microglobulina (β2-M)

Beta 2 microglobulina (β2-M) este o proteina cu masa moleculara de 11,8 kDa, ce constituie
lantul usor al antigenelor complexului major de histocompatibilitate (HLA) clasa I, fiind, prin
urmare, prezenta in membrana tuturor celulelor nucleate. La persoanele sanatoase, beta 2
microglobulina este sintetizata la o rata relativ constanta in timpul proceselor de regenerare
celulara, principala sursa de producere fiind limfocitul. Rinichiul reprezinta calea esentiala de
eliminarea a β2-M, la acest nivel avand loc filtrarea glomerulara si reabsorbtia tubulara. Timpul
de injumatatire la persoanele sanatoase este de 40 minute.
Deoarece limfocitul este principala sursa de sinteza, toate afectiunile caracterizate prin
proliferare limfocitara, cum ar fi: infectiile virale, bolile imune, mielomul multiplu, leucemiile
limfocitare cronice, limfoamele Hodgkin si non Hodgkin sunt asociate cu cresteri ale nivelului
plasmatic de β2-M. Concentratia plasmatica a β2-M poate creste in infectiile acute sau
reactivate cu citomegalovirus, ca urmare a activarii limfocitelor T supresoare sau citotoxice.
β2-M este markerul tumoral de prima linie in monitorizarea evolutiei si evaluarea terapiei in
mielomul multiplu, boala Hodgkin, limfomul non-Hodgkin si leucemia limfatica cronica. De-
asemenea reprezinta un foarte bun factor de prognostic in multe tipuri de
neoplasme(pulmonar,colorectal,mamar,pancreatic,gastric,col uterin) deoarece da informatii
despre activitatea proliferativa a celulelor tumorale si viteza de imprastiere tumorala.
Β2-M este un marker de masa tumorala, nivelul sau in fluidele biologice crescand cu volumul
tumoral. Are valoare prognostica in mielomul multiplu, un nivel crescut asociindu-se cu un risc
crescut de deces. In leucemia limfatica cronica, concentratia de β2-M creste proportional cu
stadiul bolii. In limfoanele non-Hodgkin,β2-M impreuna cu LDH constituie markeri predictivi
pentru absenta recaderilor si supravietuire. Niveluri crescute ale ambilor markeri se asociaza cu
remisiuni si supravietuire de scurta durata. In cazul bolnavilor cu limfom Hodgkin valorile serice
ale β2-M se coreleaza cu volumul tumoral si prognosticul bolii. Un nivel crescut al concentratiei
de β2-M se coreleaza cu un prognostic prost al bolii neoplazice.
Concentratia plasmatica a β2-M poate creste in infectiile acute sau reactivate cu
citomegalovirus, ca urmare a activarii limfocitelor T supresoare sau citotoxice, in infectii virale,
boli autoimune, mononucleoza infectioasa.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau

11
 12

administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau

terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Tiroglobulina
Tiroglobulina este o glicoproteina dimerica, servind ca matrice pentru sinteza hormonilor
tiroidieni. Reprezinta componenta proteica cea mai importanta a tiroidei, fiind sintetizata in
cantitati mari de catre tirocite si stocata in lumenul folicular.
Fiecare macromolecula de tiroglobulina contine 25 de molecule de tirozina, principalul substrat
al sintezei hormonilor tiroidieni. Biosinteza hormonilor tiroidieni se realizeaza in patru etape:
1) captarea si concentrarea iodurilor in tiroida;
2) oxidarea iodurilor cu formare de iod elementar;
3) incorporarea iodului molecular in tiroglobulina cu formare rapida de 3-monoiodotirozina
(MIT) si 3,5-diiodotirozina (DIT); prin condensarea unui radical MIT si un radical DIT se formeaza
T3, iar prin condensarea a doi radicali DIT se formeaza T4;
4) proteoliza tiroglobulinei – etapa finala, stimulata de TSH, cu eliberarea in circulatie a
hormonilor T3 si T4.
Tiroglobulina prezinta valori crescute in trei tipuri de afectiuni tiroidiene: gusa cu hiperfunctie
tiroidiana, inflamatia sau leziunea traumatica a tiroidei si cancerul tiroidian diferentiat.
Absenta tiroglobulinei din serul nou-nascutilor indica atireoza congenitala. Tiroglobulina nu este
recomandata pentru screening-ul cancerului tiroidian.
Tiroglubulina este un marker de masa tumorala, util in monitorizarea pacientilor cu cancer
tiroidian diferentiat dupa tiroidectomie totala si tratament cu iod, deoarece exista o foarte
buna corelatie intre concentratia de tiroglobulina, masa de tesut tiroidian restant si recidiva.
Dupa tiroidectomia totala si terapia cu iod, nivelul seric de tiroglobulina trebuie sa scada pana la
valori nedectabile(<3ng/mL). timpul de injumatatire in ser este de 65 ore.
Niveluri crescute de tiroglobulina au fost raportate in gusa cu hiperfunctie tiroidiana, inflamatia
tiroidiana si in trimestrul III de sarcina.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Feritina
Fierul intracelular este depozitat in doi compusi, feritina si hemosiderina. Apoferitina (feritina
fara fier) are o GM de 440 kD, forma unei sfere goale, cu diametrul de 13 nm, cu o cavitate
centrala cu diametrul de 6 nm, unde este depozitat fierul, care comunica cu exteriorul prin 6
canale (prin care intra si iese fierul) si un invelis proteic format din 24 molecule, reprezentate de
doua subunitati distincte: H (heavy) si L (light), cu GM de 21, respectiv 19 kD si codificate pe
cromozomii 11 (H), respectiv 19 (L). O singura molecula de apoferitina poate pastra ~4500 atomi
de fier, GM depasind in acest caz 800 kD, insa, de obicei se gasesc molecule de feritina cu cel
mult 2000 atomi de fier. Fierul intra in molecula sub forma de Fe2+ si este oxidat sub actiunea
catalitica a apoferitinei (lanturile H au un centru feroxidazic) si este pastrat ca polimer trivalent
de hidroxid fosfat feric, invelisul proteic protejand celula de efectele toxice ale ionilor de fier.
Sinteza apoferitinei este stimulata de expunerea la fier. Exista cel putin 20 proteine de isoferitina
distincte, cu proportii variabile de lanturi H si L, care difera prin incarcatura de suprafata:
isoferitina acida contine o proportie crescuta lanturi H si predomina in tesutul cardiac, renal,
placenta, limfocite, monocite, precursorii eritroizi, dar si in tesuturile tumorale; isoferitina bazica

12
 13

este bogata in lanturi L, este mai stabila, si se gaseste in ficat, splina, precum si in ser. Feritina se
gaseste in plasma in cantitati mici si concentratia sa se coreleaza cu depozitele de fier. Feritina
serica este glicozilata (sugerand secretia de catre celulele sistemului fagocitic) si relativ saraca in
fier. In deficitul de fier, feritina scade inaintea aparitiei anemiei/altor modificari hematologice.
Feritina creste in leucemia acuta, limfomul Hodgkin, carcinomul pulmonar si carcinomul de
colon, fiind utila in monitorizarea tratamentului si a evolutiei acestor afectiuni neoplazice.
Feritina poate creste in diferite boli benigne(hemocromatoza ereditara, sindroamele de
supraincarcare cu fier secundare, boli infectioase, boli inflamatorii), alcoolism,dieta alimentara,
diverse medicamente, anticonceptionale; feritina poate scadea in anemia feripriva, in urma
administrarii de antitiroidiene de sinteza, vitamina C.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Proteina de matrice nucleara 22 (NMP22)

-sau proteina aparatului mitotic nuclear(NuMA) se gaseste in celulele epiteliale umane unde
asigura separarea corecta a materialului genetic in cursul mitozei. Concentratia de NMP22 in
celulele uroteliului malign este foarte ridicata, proteina fiind eliberata in urina. Exista doua tipuri
de teste imunoenzimatice pentru NMP22(cantitativ si calitativ), pentru stabilirea prognosticului
si monitorizarea tumorilor vezicale superficiale(dupa interventia chirurgicala) si pentru
diagnosticul tumorilor vezicale.
Dozarea concentratiei urinare de NMP22 este indicata atunci cand exista suspiciune de carcinom
de vezica urinara cu celule tranzitionale. NMP22 este util in stabilirea prognosticului si
monitorizarea tumorilor vezicale superficiale, in scopul depistarii tumorilor oculte sau rapid
recidivante. Prin dozarea urinara periodica a NMP22 se doreste rarirea numarului de cistoscopii.
NMP22 - este recomandat pentru screening-ul cancerului de vezica urinara.
- este un marker de masa tumorala, nivelul urinar crescand cu marimea si volumul
tumorii. Exista o buna corelatie intre concentratia urinara a NMP22, marimea si stadiul tumorii,
clasificarea TNM si progresia bolii. In cazul cancerelor netratate, nivelul urinar de NMP22 creste
exponential.
NMP22 poate creste usor in: cistita interstitiala, infectii de tract urinar, prezenta calculilor renali
sau vezicali, alte tumori urogenitale, tumori renale pt care se efectueaza chimioterapie
sistemica, dupa cistecomie totala, effort fizic extrem. Terapia intravezicala cu BCG poate
conduce la rezultate fals pozitive sau fals negative.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Gonadotropina corionica umana HCG

-este un hormon de natura glicoproteica cu o masa moleculara de 38kDa, sintetizat de celulele
trofoblastice placentare in timpul sarcinii(hCG este detectabil dupa aproximativ 1 saptamana de
la nidare si creste exponential dublandu-si concentratia la 1.5-2.5 zile) si de celulele
sincitiotrofoblastice gasite in choriocarcinoame,carcinoame embrionale,etc..hCG este alcatuit
din doua subunitati diferite α si β , unde subunitatea α este constituita din 92 aminoacizi,fiind
identica cu cea a hormonilor LH,FSH si TSH, iar subunitatea β contine 145 aminoacizi si este
specifica pentru hCG.

13
 14

-este marker de masa tumorala, concentratia lui serica/plasmatica corelandu-se foarte bine cu
marimea si stadiul tumorii, clasificarea TNM si progresia bolii. Concentratia serica de hCG la
pacienti cu cancere testiculare non-seminomatoase poate ajunge pana la valori de 3000UI/mL,
in timp ce in cazul pacientilor cu seminoame pure ea nu depaseste 1000 UI/mL. In cazul
cancerelor netratate, nivelul de hCG creste exponential. Persistenta valorilor patologice
postoperator indica prezenta testului neoplazic restant. Dupa rezectia chirurgicala completa a
tumorii, nivelul seric se hCG se normalizeaza in 2-3 saptamani, timpul de injumatatire in ser fiind
de 1-3 zile.
-determinarea seriala a nivelului de hCG este utila in monitorizarea raspunsului la tratament si a
eventualelor recaderi;
-este util pentru screening-ul femeilor cu mola hidatiforma,in sensul depistarii transformarii
acesteia in choriocarcinom;
- este folosit ca marker de sarcina: diagnostic precoce de sarcina, estimarea varstei gestationale,
depistarea sarcinilor ectopice (impreuna cu ecografia transvaginala) si a iminentei de avort.
-este folosit ca marker tumoral: detectarea si monitorizarea tumorilor HCG secretante de origine
placentara, ovariana sau testiculara; in cazul tumorilor testiculare HCG se va determina
impreuna cu AFP.
-hCG poate creste in sarcina si la menopauza.
In iminenta de avort valorile HCG scad progresiv de la o determinare la alta. Dupa un chiuretaj
complet timpul de injumatatire al concentratiei serice de HCG este de 1 zi. In sarcina ectopica
productia de HCG nu urmeaza patern-ul dintr-o sarcina normala (dublarea valorilor se
inregistreaza mult mai lent, la >48 ore). Valorile anormale de HCG coroborate cu ecografia
transvaginala pot detecta multe sarcini ectopice inainte de ruperea lor.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Calcitonina
Calcitonina este un hormon peptidic secretat de celulele parafoliculare C din glanda tiroida,
inhiba resorbtia osoasa prin reglarea numarului si activitatii osteoclastelor. Este secretata ca
raspuns direct la nivelurile serice crescute de calciu. Hormonul impiedica aparitia schimbarilor
bruste in concentratiile serice de calciu si pierderile excesive ale acestuia.
Constituie un marker tumoral specific si sensibil pentru diagnosticul si monitorizarea
carcinomului tiroidian medular.
Recomandari pentru determinarea calcitoninei:
1.Diagnosticarea carcinomului tiroidian medular clinic manifest la pacientii cu:
•noduli tiroidieni care au aspect “rece” pe scintigrama tiroidiana, sunt hipoecogeni la ecografie
si cu examen citologic dubios (aceasta forma de neoplazie reprezinta 10% din cancerele
tiroidiene);
•diaree refractara la tratament. (10-20% din pacientii cu carcinom tiroidian medular avansat
sufera de acest tip de diaree);
•cancer tiroidian caracterizat prin lipsa iodocaptarii si cu histologie neconcludenta: ex. cancer
tiroidian anaplazic cu o perioada de supravietuire indelungata.
2. Screening-ul familial in cazurile de carcinom tiroidian medular ereditar:

•Rudele pacientilor cu sindromul neoplaziilor endocrine multiple ereditare tip 2 (MEN2 – in

literatura engleza). Se masoara calcitonina dupa stimularea cu pentagastrina. In 25% din cazuri

14
 15

carcinomul tiroidian medular face parte din sindromul MEN tip 2 cu transmitere autozomal
dominanta.
•Pacientii cu feocromocitom bilateral/unilateral si/sau familial. 50% din pacientii cu MEN2 vor
dezvolta feocromocitom care poate preceda manifestarile clinice de carcinom tiroidian medular.
3. Monitorizarea postoperatorie a carcinomului tiroidian medular. Concentratia calcitoninei se
coreleaza cu masa tumorala. Dublarea concentratiei se asociaza cu recidiva tumorala1.
4. Indicatii relative:
•Tumori neuroendocrine: carcinoid, insulinom, VIP-om, carcinomul pulmonar cu celule mici.
Acestea se pot asocia cu secretie paraneoplazica de calcitonina., situatie in care determinarile
de calcitonina pot servi in monitorizare.
Calcitonina poate creste in: sarcina,boli mieloproliferative, tumori mamare sau pulmonare,
hiperparatiroidism, boli inflamatorii cronice,etc.
Interferente analitice: tratamentul cu doze mari de biotina sau vitamina H poate sa interfere cu
trusele EIA, ECLIA, CLIA; titruri foarte crescute cu anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu sau
administrarea de anticorpi monoclonali proveniti de la soarece (in scop diagnostic sau
terapeutic) pot da rezultate neconcludente.

Recomandari pentru utilizarea markerilor tumorali in cancer:

-hepatic
Pentru a facilita stabilirea diagnosticului oncologic primar detectand mai precis is mai devreme
tumorile si recidiva, in cazul carcinomului hepatic se foloseste ca marker primar AFP-ul si ca
markeri secundari CA-19-9, CA 125, TPA, iar pentru metastazele hepatice se folosesc ca markeri
de prima linie CEA si AFP si ca marker secundar CA 19-9.
-pancreatic
FDA a aprobat folosirea biomarker-ului CA 19-9 in monitorizarea pacientilor cu cancer de
pancreas. Pe langa acesta s-au mai propus TPA si TIMP-1. Masuratorile seriale ale CA 19-9
folosite impreuna cu tehnici imagistice(CT si ecografie) au rol in monitorizarea raspunsului la
chimioterapie.
-gastric
Cel mai important factor de risc este infectia cu Helicobacter Pylori. Cel mai frecvent tip
histologic de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Markerii CEA, CA 19-9 si CA 72-4 s-au
dovedit a fi utili in monitorizarea raspunsului la tratament si in detectarea recurentei dupa
interventia chirurgicala. Markerii aditionali CYFRA 21, TPA si β hCG au fost studiati doar pentru
valoarea lor prognostica, ei fiind pan-markeri pentru activitatea tumorala.
-colorectal
Majoritatea asociatiilor internationale de specialitate recomanda ca markeri pentru depistarea
cancerului colorectal :CEA - pentru prognostic, indice de supraveghere si monitorizare , dar nu
pentru screening; APC –pentru screening doar. Se mai poate utiliza CA 19-9 ca marker de
supraveghere dar are o sensibilitate mai mica decat CEA.
-mamar
Managementul cancerului mamar se realizeaza prin: mamografie, identificarea pacientelor cu
risc crescut , terapie adjuvanta si determinarea de markeri tumorali in boala diseminata.
Majoritatea asociatiilor internationale de specialitate recomanda utilizarea urmatorilor markeri:
CA 15-3 – monitorizare boala avansata si mai putin ca indice de supraveghere;
CA – marker de monitorizare si mai rar indice de supraveghere;
HER-2 – raspuns la terapia cu anticorpi monoclonali, prognostic si ca raspuns la terapia cu
antracicline dar nu si la terapia hormonala;
-ovarian

15
 16

Pentru depistarea precoce a cancerului ovarian se impune asocierea dozarii serice a CA 125 cu
examenul ginecologic si ecografia transvaginala dupa un anumit algoritm. Majoritatea
asociatiilor internationale de specialitate recomanda utilizarea CA 125 pentru: detectie precoce
in sindroame ereditare alaturi de ecografie transvaginala, in diagnosticul diferential, in detectia
recidivei, in monitorizarea terapiei si in prognostic.
-prostatic
Pentru screening-ul pacientilor asimpotamci sau cu cancer de prostata in primul stadiu,
determinarea PSA total alaturi de examinarea rectala digitala, face sa creasca sensibilitatea si
specificitatea metodei. In ultimii ani a fost introdus un nou marker, Free-PSA, care are rolul de a
imbunatatii discriminarea dintre cancerul de prostata si hiperplazia prostatica benigna. PSA este
un marker de masa tumorala, concentratia sa fiind direct proportionala cu masa, volumul si
stadiul tumoral.
-pulmonar
Cancerul pulmonar prezinta doua tipuri majore clinice,histologice si terapeutice : cancerele
bronho-pulmonare non-microcelulare(NSCLC) si cancere bronho-pulmonare
microcelulare(SCLC).
Pentru diagnostic sunt utilizati urmatorii markeri:
-NSE – pentru diagnostic diferintial, prognostic si indice de supraveghere in SCLC;
-CA – pentru monitorizare terapie si detectie recidiva in SCLC si diagnostic diferential in NSCLC;
-CYFRA 21-1 – nu se utilizeaza in prognostic; se utilizeaza ca indice de
supraveghere,monitorizare terapie si detectie recidiva in adenocarcinom si NSCLC si ca
diagnostic diferential pentru NSCLC;
-proGRP - nu se utilizeaza in prognostic; se foloseste ca indice de supraveghere,monitorizare
terapie si detectie recidiva pentru NSCLC si SCLC;diagnostic diferntial pentru NSCLC .

Evaluarea clinica a markerilor tumorali

Determinarea simultana a mai multor markeri tumorali poate facilita stabilirea diagnosticului
oncologic primar detectand mai precis si mai devreme tumorile si recidiva, ajuta la identificarea
pacientilor care necesita un anumit tip de terapie si permite monitorizatrea cu foarte bune
rezultate a tratamentului oncologic scazand numarul examinarilor costisitoare si a celor invazive
periculoase.
Pentru a evita erorile de interpretare a testarii markerilor tumorali in diagnicarea si
monitorizarea bolilor neoplazice trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte:
-nu ne bazam pe rezultatul unui singur test;
-evaluarile imunologice tumorale in dinamica trebuie sa fie efectuate in acelasi laborator, cu
aceeasi metoda si pe cat posibil cu acelasi kit de lucru;
-se tine seama de timpul de injumatatire al markerilor atunci cand se interpreteaza rezultatul;
-se tine cont de modul in care este indeprtat sau metabolizat markerul din circulatie;
-trebuie tinut cont de factorii care dau rezultate fals pozitive;
-pentru a creste sensibilitatea si specificitatea diagnostica se fac determinari multimarkeri(un
marker de masa tumorala + unul,doi markeri de activitate tumorala);
- trebuie tinut cont de factorii care dau rezultate fals negative;
-este indicat ca panelul de markeri folositi in diagnostic sa fie cel adecvat;
-trebuie tinut cont si de efectul Hook.

16