BACTERIOZE

CE REPREZINTĂ Reprezintă un nume

BACTERIOZELE generic dat bolilor
produse de bacterii la
om, animale sau
plante. Aceasta fiind o
infecție provocată  de
bacterii.
VARIOLA
Variola este o infecție contagioasă determinată de virusul variolic. Variola poate fi
mortală, deci în cazul apariției unor cazuri cea mai importantă este izolarea
persoanelor afectate. Cel mai bine este ca fiecare persoană care intră în contact cu
un pacient cu variolă să se vaccineze. Dacă persoana dezvoltă simptome ale
variolei se recomandă un consult medical de urgență.

Semnele variolei sunt starea generală proastă cu febră mare si apoi apariția unei
erupții cutanate. Simptomele apar la 12 zile după ce o persoană a fost infectată.
Înainte de apariția vaccinului, variola provoca decese în întreaga lume. Datorită
folosirii pe scară largă a vaccinării, ultimul caz natural de variolă a apărut în 1977,
în 1980 Organizația Mondială a Sănătății a declarat că răspândirea variolei a fost
oprită și că boala a fost eradicată.
 • Variola se localizează în vasele de sânge
mici de piele, în gură și gât. În piele,
rezultatul este o erupție maculo-papular
caracteristică, urmată de bășicuțe
umplute cu lichid. Variola majoră, o
boală mult mai gravă, are o rată de
mortalitate globală de 30-35%. Variola
minoră provoacă o formă mai ușoară de

Unde se boală, care ucide aproximativ 1% din

victimele sale. Complicații pe termen
lung, datorită infectării cu variola majoră,
localizează includ cicatrici caracteristice, de obicei
pe față care apar la 65-85% din
supraviețuitori. Orbirea e rezultatul unor
ulcerații corneene și cicatrici, iar
deformațiile la nivelul membrelor din
cauza artritei și osteomielitei sunt
complicații mai puțin frecvente,
observate la aproximativ 2-5% din
cazuri.
Clasificare
• Sunt două tipuri de variolă. Cea mai comună si severă formă este variola majoră cu o
erupție mult mai extinsă si febră mai mare. Variola minoră este o prezentare mai puțin
comună, și mai puțin severă, cu rate de deces istorice de 1% sau mai puțin. Subclinice
(asimptomatice), infecții cu virusul variolei au fost observate, dar nu sunt comune. În
plus, o formă numită variola sine eruptione (variola fără erupții cutanate), este văzută, în
general, la persoanele vaccinate. Această formă este marcată de o febră care apare după
perioada de incubație de obicei și poate fi confirmată doar de studii de anticorpi sau, mai
rar, prin izolarea virusului.
 este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau
toxică a ficatului care constă în distrugerea celulelor
hepatice. Principala cauză a hepatitelor o reprezintă
infecția virală - infecție produsă de virusuri. De aceea,
acest tip de hepatită se numește "hepatită virală". 

Hepatita Există mai multe tipuri de hepatită, denumită în funcție

de tipul de virus care o declanșează : hepatita de tip A
(virusul hepatic A), hepatita de tip B (virusul hepatic
B), hepatita de tip C (virusul hepatic C), hepatita de tip
D (virusul hepatic D), hepatita de tip E (virusul hepatic
E), hepatita de tip G (virusul hepatic G). Cele mai
răspândite tipuri de hepatită sunt A, B si C.
Hepatita A
• Se numește și "boala mâinilor murdare". Se transmite în principal prin contact personal și
prin alimente și apă contaminate.
Infecția cu virusul hepatic A creează imunitate - după ce organismul se vindecă de
hepatita A, dezvoltă anticorpi care îl pot proteja de viitoare infecții cu virusul hepatic A,
pentru toată viața.
Există și vaccin anti-hepatita A.
Cea mai bună metodă de prevenire a hepatitei de tip A este vaccinarea. Alte modalități de
prevenire a infecției cu virusul hepatitei A sunt :
• spălarea mâinilor cu apă și săpun după fiecare utilizare a WC-ului, înainte și după
prepararea și mâncarea alimentelor sau după schimbarea scutecelor
• evitarea mâncărurilor insuficient gătite (insuficient fierte, coapte, prăjite)
• utilizarea corectă și permanentă a prezervativelor
Hepatita B
•
Se transmite în principal prin schimbul de fluide ale corpului și prin contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate ale
organismului (răni, ulcerații care ușurează trecerea virusului hepatic și se numesc "soluții de continuitate") cu fluide
infectate - transfuzii de sânge, contacte sexuale neprotejate cu persoane infectate, folosirea în comun cu persoane infectate a
seringilor, folosirea în comun a altor instrumente contaminate care pot provoca sângerare (forfecuțe pentru manichiură,
briciuri). Hepatita de tip B se poate transmite "pe verticală" - de la mama la făt. Hepatita B are o probabilitate de transmitere
de la mama la făt de 100 %, dacă femeia se infectează în primul trimestru de sarcină. De asemenea, virusul hepatitei B poate
fi transmis și prin lapte matern (alăptare).
În cazul în care organismul poate elimina infecția cu virusul hepatic B, se instalează o imunitate - persoanele sunt protejate
de viitoare infecții cu virusul hepatic B pe o perioadă îndelungată, uneori pentru toata viața.
Există un vaccin care poate proteja pentru o perioadă de cel puțin 5 de ani.
Cea mai bună metodă de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. Alte modalități de prevenire a infecției cu virusul hepatitei
B sunt :
• utilizarea corectă și permanentă a prezervativelor
• administrarea imunoglobulinei anti-hepatita B (HBIG) nou-născuților din mame infectate și vaccinarea acestora la 12 ore
după naștere
• folosirea seringilor de unică folosință
• evitarea folosirii în comun de instrumente care ar putea avea sânge pe ele - aparate de ras, periuțe de dinți, forfecuțe pentru
manichiură, briciuri
• evitarea, pentru tatuaje sau piercing, a locațiilor care nu prezintă încredere
Hepatita C
• Hepatita C
Se transmite în principal prin fluide contaminate ale corpului - transfuzii de sânge, folosirea
în comun cu persoane infectate a seringilor sau a altor instrumente contaminate, contacte
sexuale neprotejate cu persoane infectate. Hepatita de tip C se poate transmite "pe verticala"
- de la mama la făt.
Din păcate, nu există vaccin pentru hepatita C
Modalitățile de prevenire a infecției cu virusul hepatitei C constau, în principal, în aplicarea
unor măsuri stricte de igienă personală și de sănătate. De asemenea, trebuie :
• utilizat corect si permanent, prezervativul
• folosite seringi de unică folosință
• evitata folosirea în comun de instrumente care ar putea avea sânge pe ele - aparate de ras,
periuțe de dinți.
• evitat tatuarea sau piercing-ul în locații care nu prezintă încredere
Tratamente
• Hepatita A - odihna în pat, regim de hidratare (multe lichide. În special dacă apar diaree
și vărsături), evitarea alcoolului.
Hepatita B - principalul scop al tratamentului este stoparea evoluției naturale a hepatitei
cronice B către ciroza hepatica si cancer hepatic, eradicarea virusului fiind foarte dificil
de obținut. Pe termen scurt, tratamentul se orientează către obținerea inhibării replicării
virale, normalizarea valorilor transaminazelor.
Hepatita C - tratamentul are ca prim scop eliminarea virusului, apoi, în cazul în care
vindecarea nu este posibilă, scopul tratamentului este stoparea evoluției hepatitei cronice
C către ciroza hepatica si cancer hepatic, evitarea complicațiilor reprezentate de infectarea
cu alte virusuri.
Tratamentul medicamentos este bazat pe folosirea interferonului si a produselor antivirale.
Medicul specialist infecționist este cel mai în măsură să pună un diagnostic precis și să
recomande un tratament eficient.
Tuberculoza
• Tuberculoza, sau TBC este o boală infecțioasă frecventă și, de obicei,
curabilă, provocată de diferite tipuri de microbacterii, de obicei de
Mycobacterium tuberculosis. Cel mai des, tuberculoza atacă
plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi,
peritoneu, piele, ochi, oase). Tuberculoza se transmite prin aer, când
persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau
elimină spută în aer. Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si
cele extensive. Una din zece infecții latente progresează ulterior în
boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din
persoanele afectate.
Tipuri
• În funcție de localizare, există tuberculoză pulmonară, cea mai frecvent întâlnită,
tuberculoză renală și tuberculoză pleurală. Acestea din urmă nu sunt, în general,
contagioase.
• De asemenea, în funcție de stadiul bolii, există tuberculoză latentă și tuberculoză
activă. Tuberculoza latentă apare atunci când ești infectat cu bacteria M.
tuberculosis, însă nu apar simptome, iar boala nu este contagioasă. Dacă se
transformă într-o formă activă, tratamentul este esențial pentru a preveni
răspândirea infecției. Se estimează că, la nivel global, aproximativ două miliarde
de oameni au tuberculoză latentă.
• Prin comparație, tuberculoza activă se manifestă prin simptome și este
contagioasă. Forma activă poate apărea la câteva săptămâni de la infecția cu
bacteria M. tuberculosis sau chiar la câțiva ani distanță.
 • În general, simptomele tuberculozei diferă în funcție de
localizarea bolii și de tipul său. De regulă, în cazul tuberculozei
pulmonare, cea mai frecventă formă a bolii, apar următoarele
simptome:
• lipsa apetitului sau pierderea în greutate, aparent fără motiv;
• febră;
• transpirație pe timpul nopții;
• oboseală extremă;
• tuse care persistă mai mult de trei săptămâni;
• mucus care poate conține sânge;

Simptome
• dificultăți respiratorii care se agravează în timp.
• Atunci când tuberculoza se localizează în afara plămânilor, de
exemplu, la nivelul nodulilor limfatici, al oaselor, al sistemului
digestiv, al vezicii urinare, al aparatului reproducător sau chiar
al sistemului nervos, pot apărea simptome precum:
• dureri abdominale;
• durere și pierderea mobilității în zona - oaselor/articulațiilor
afectate;
• stare de confuzie;
• dureri de spate;
• sânge în urină;
• dureri de cap persistente;
• convulsii.
Tratament
• De regulă, cazurile de tuberculoză sunt tratate prin luarea de medicamente. În cazul tuberculozei active,
tratamentul constă în luarea unor antibiotice pe o perioadă de cel puțin 6-9 luni. Durata tratamentul
depinde de starea de sănătate, vârstă, precum și de localizarea infecției.
• Pentru cazurile de tuberculoză latentă, sunt recomandate, de regulă, 1-2 medicamente, în timp ce
tuberculoza activă sau formele rezistente necesită mai multe medicamente în același timp. Printre cele
recomandate pacienților cu tuberculoză se află izoniazida, rifampicina, etambutol sau pirazinamida.
• Dacă ai tuberculoză rezistentă la medicamente, sunt recomandate antibiotice din familia
fluorochinolonei, amikacină sau capreomicină, pe o perioadă de 20-30 de luni.
• Pentru a te vindeca, este vitală urmarea întocmai a tratamentului. Chiar dacă nu vei mai fi contagios
după 1-2 săptămâni, este foarte important să urmezi întregul tratament recomandat de medicul specialist.
Întreruperea acestuia sau sărirea peste anumite doze poate face ca resturile de bacterie din organism să
devină rezistente la medicamente și astfel să apară o formă mai periculoasă de tuberculoză.
• În cazurile foarte grave, se apelează la toracoplastie, îndepărtarea unei coaste sau porțiuni de coaste,
pentru a pune în repaus plămânul bolnav sau chiar se îndepărtează plămânul cu totul. De aceea, este
foarte important să mergi la doctorul imediat ce observi simptomele tuberculozei. Vindecarea este
posibilă, însă trebuie să te prezinți timpuriu la medic.
 • Viroza respiratorie reprezintă o boală
infecțioasă virală a căii respiratorii
superioare ce afectează îndeosebi zona
nazală. Ea mai este cunoscută și sub
denumirea de rinofaringită, coriză acută
(rinită acută, guturai), sau mai simplu,
răceală. Simptomele care apar pot include
Viroza tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții
nazale (rinoree) și senzația de strănut.

respiratorie Uneori este prezentă și febra, care în mod

obișnuit dispare în decurs de cel mult 7-
10 zile. Cu toate acestea, unele simptome
pot continua să persiste până la trei
săptămâni. Dintre cele peste 200 de
virusuri cunoscute ce pot determina
apariția răcelii, rinovirusurile sunt cel mai
des întâlnite.
Cum se manifesta si simptomele virozelor
respiratorii
• Virozele respiratorii se manifestă diferit în funcție de tipul virusului care le provoacă și de istoricul medical al fiecărui
pacient. Pot exista cazuri în care să se manifeste o dublă infecție virală sau în care pe lângă infecția virală să apară și una
bacteriană. Mai jos, sunt câteva dintre simptomele si complicațiile generale care pot fi observate în cazul virozelor
respiratorii.
• Printre manifestările generale ale virozelor respiratorii pot fi menționate:
• febra;
• tuse;
• rinoree (secreție nazală fluidă sau vâscoasă, anterioară - spre nas sau posterioară - in spatele foselor nazale);
• strănut;
• dureri în gat;
• cefalee (dureri de cap);
• dureri musculare;
• stare de oboseală;
• stare generală de disconfort.
• Formele ușoare de viroze respiratorii, cum sunt răcelile comune, de exemplu, durează între 7 și 10 zile
Când suntem contagioși
• De obicei, perioada de incubare (intervalul dintre momentul
contactării virusului și apariția primelor semne ale infecției) este de 1-
10 zile, dar poate varia, în funcție de tipul virusului. Virozele
respiratorii sunt, în general, contagioase.
• Perioada în care suntem contagioși se referă, în general, la primele
cinci zile de la debutul primelor manifestări clinice. În unele cazuri,
putem rămâne purtători ai virusului care a provocat viroza respiratorie
(deci putem transmite virusul în continuare) chiar și duă ce
simptomele infecției au dispărut
Tratament 
• Nu există un tratament specific pentru virozele respiratorii. În infecțiile respiratorii acute este posibil ca medicul să
recomande spitalizarea, pentru monitorizarea problemelor respiratorii și pentru a se putea administra fluide intravenos. În
funcție de fiecare caz în parte, medicul poate recomanda:
• antipireice si analgazice - pot fi recomandate pentru a reduce febra sau pentru a ameliora durerile de gat;
• decongestionante - pot fi recomandate pentru a decongestiona căile nazale;
• antitusive sau expectorante - pot fi utilizate pentru a ameliora tusea sau pentru a fluidifica secrețiile de la nivelul
sistemului respirator.
• păstrarea umidității în aer - este recomandat să menținem o temperatură optimă în camera în care stăm; dacă aerul este
uscat, este bine să folosim un umidificator sau un vaporizator; este important sa facem acest lucru pentru a decongestiona
căile respiratorii și a contribui la ameliorarea tusei; nivelul optim de umiditate dintr-un spațiu închis este în jur de 50%;
• hidratarea - lichidele calde, cum sunt supele, pot contribui la fluidizarea secrețiilor nazale; de asemenea, ne ajută să evităm
deshidratarea;
• picăturile cu soluție salină - putem utiliza picăturile cu soluție salină pentru a decongestiona căile nazale; este recomandat
să facem acest lucru mai ales înainte de culcare;
• evitarea fumului de țigară - fumul de țigară poate agrava simptomele unei viroze respiratorii și este recomandat să-l
evităm;
• repausul la pat - în toate cazurile de viroză respiratorie este recomandat repausul la pat, pentru a permite organismului să
se refacă.
Combaterea virozelor 
• spălarea frecventă a mâinilor - este foarte important să ne spălăm des pe mâini,
dar mai ales corect; virusurile nu pot rezista în afara unei gazde decât câteva ore,
însă, putem contracta un tip de virus prin contactul direct sau indirect cu o persoană
contaminată; prin urmare, dacă ne spălam pe mâini temeinic, putem reduce riscul
contractării virusurilor;
• evitarea expunerii la factori de risc - aglomerațiile sunt un factor de risc în apariția
virozelor respiratorii; măștile de protecție ne pot proteja, chiar dacă nu 100%;
• menținerea curățeniei - ca să evităm răspândirea virusurilor și a bacteriilor este
recomandat să menținem curățenia, mai ales în bucătărie și în baie;
• menținerea unui sistem imunitar puternic - este foarte important să avem o dieta
echilibrată, să facem sport, să utilizam suplimente alimentare, la recomandarea
medicilor, astfel încât sistemul imunitar să poată fi susținut eficient.