Tetcu Teodora Monica

An 1 B

HEPATITA

Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza
ficatul, facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona.
Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. Hepatita B este
responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din
intreaga lume
Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului
cauzata de inflamatia hepatica cronica. Ciroza este de asemenea cauza principala a
cancerului hepatic primar.
Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de
virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial,
denumit tesut fibros. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile
normale, iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc.
Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante
organe din corp. Ficatul depoziteaza grasimi, zaharuri, vitamine si alte substante
nutritive necesare corpului nostru. De asemena, ficatul ajuta corpul sa elimine
toxinele si infectiile.
Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin
intermediul contactului sexual, sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a
obiectelor personale. Fluidele corporale includ sperma, secretiile vaginale si saliva.

HEPATITA „ A”
Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Aceasta boala se
transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei
persoane infectate. Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare, cum ar fi
lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei.

CAUZELE APARITIEI BOLII

E tiologia hepatitei A este determinata de contractarea virusului hepatitic A, pe

cale predominanta fecal0orala, dar si prin produse de singe.
Factorii de risc implicati in contractarea infectiei sunt:
-calatoriile in zonele endemice
-persoanele bisexuale sau hemosexuale
-utilizarea de droguri ilicite injectabile sau neinjectabile
-persoanele cu hemofilie, sau care au primit transfuzii de singe sau concentrate
sanguine
1
-consumul de fructe de mare crude
-igiena deficitara a miinilor si a modului de preparare a alimentelor.

SEMNE SI SIMPTOME

Simptomele apar de obicei la 15-50 de zile dupa infectare, perioada medie este de
4 saptamini. Acestea sunt de obicei usoare si pot trece neobservate la copii mai
mici de 6 ani. La copii mari si adulti, simptomele initiale sunt similare cu cele ale unei
enteroviroze.
Smptomele intilnite pot include:
-fatigabilitate, febra
-prurit, artaralgii si eritem tegumentar
-crampe musculare, cefalee
-durere localizata in hipocondrul drept
-greata, anorexie, scadere ponderala
-icter tegumentar si scleral, acompaniat de urina inchisa la culoare-bilirubinurie.
Icterul este mai rar la copii si tineri.
Pina la 15% dintre pacienti vor avea o a doua reactivare a infectiei la 1-4 luni.
Aceasta nu va fi mai severa decit prima, dar poate debuta cu artrita. Recuperarea
pacientului este completa, in cazuri rare, se poate dezvolta hepatita colestatica.
Semnele fizice pot cuprinde:
-icterul scleral
-febra pina la 40 de grade Celsius
-hepatomegalie, nedureroasa, regulata, consistenta normala.
In general, atunci cind apar simptomele, cantitatea de virus excretata in fecale este
minima.Infectiozitatea scade dupa debutul simptomatologiei. Simptomele dureaza
mai putin de 2 luni.
Complicatiile care pot surveni in evolutia hepatitei A sunt:
-decesul este mai frecvent la bolnavii in virsta si cei cu co- afectiuni hepatice
-colestaza prelungita, poate urma infectiei acuta, frecventa creste cu virsta, se pot
folosi corticosteroizi si acid ursodeoxicolic, pentru a scurta perioada de icter
-insuficienta renala acuta, nefrita interstitiala, pancreatita, aplazia eritrocitara,
agranulocitoza, aplazia medulara osoasa, bloc cardiac tranzitoriu, sindromul Guillain-
Barre, artrita acuta, boala Still, sindromul lupus-like si sindromul Sjogren au fost
raportate ca asociind sau complicand hepatita A ; unele persoane dezvolta hepatita
autoimuna. Reactivarea hepatitei A- apare la 3-20% dintre pacienti, si de obicei este
urmata de multiple reactivari.

HEPATITA „B”
Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B, fiind una dintre cele mai raspandite
infectii din lume. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin
intermediul sangelui si al fluidelor corporale.

Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta

infectii acute. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de
aceasta infectie pe termen lung.1

2
Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B
evoluaza catre infectie cronica.2 Ei vor fi infectati pe viata. in lipsa tratamentului,
hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului.

SEMNE SI SIMPTOME

Hepatita B este dificil de depistat, de fapt 40% dintre adultii infectati nu prezinta
nici un simptom pana la momentul cand infectia devine cronica. Daca o persoana
prezinta simptome, acestea pot aparea sub forma simptomelor unei gripe, prin
ingalbenirea ochilor si a pielii (icter), oboseala, dureri abdominale, lipsa poftei de
mancare, cefalee, greata, varsaturi si dureri ale articulatiilor.
Exista mai multe teste la indemana medicului pentru a evalua afectiunile ficatului
sau posibilele viitoare complicatii ale hepatitei B. Acestea includ o serie de analize de
sange, de imagistica a ficatului sau biopsia hepatica.

CUM PROGRESEAZA BOALA?

Perioada intre expunerea la hepatita B si aparitia primelor simptome variaza intre

45 si 180 de zile; aceasta fiind urmata de faza "infectiei acute". Daca virusul ramane
in organismul uman mai mult de sase luni, fara tratament, boala intra in faza de
"infectie cronica".

HEPATITA „C”
Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. Se transmite in principal prin
transfuzii de sange. in majoritatea tarilor, in prezent sangele provenit de la donatori
este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane.

TRANSMITEREA

Transmiterea de la o femeie insarcinata la fat este neobisnuita. In cele mai multe

studii, doar 5% dintre nou nascutii cu o mama infectata, devin infectati. Boala la nou
nascuti este, de obicei, usoara si asimptomatica. Riscul acestei modalitati de
trasmitere este ceva mai mare la femeile insarcinate care sunt infectate concomitent
si cu HIV. Riscul pentru transmiterea infectiei de la mama la fat creste odata cu
cantitatea de virusi din sangele mamei (mai exact numarul de copii ale virusul hepatic
C in sange). Infectia nu poate fi transmisa prin alaptare.

Transmiterea sexuala a hepatitei C intre partenerii monogami (cu un singur

partener sexual) este neobisnuita. Din punct de vedere al transmiterii sexuale a HCV
exista studii contradictorii si nu s-au tras inca concluziile.
Cercetarea sotilor sau partenerilor monogami ai pacientilor cu hepatita C a relevat ca

3
mai putin de 5% erau infectati, si multi dintre acestia aveau alti factori de risc pentru
infectie. Din acest motiv, modificarile comportamentului sexual nu sunt considerate
obligatorii in cuplurile monogame, insa utilizarea unui mijloc de protectie este o
atitudine mai prudenta. Testarea partenerului pentru anticorpii HCV (anti-HCV) este
de ajutor in consilierea pacientilor. Persoanele cu mai multi parteneri sexuali trebuie
avertizati sa foloseasca prezervativul ca metoda de protectie, acesta protejandu-i in
acelasi timp si de contactarea hepatitei B si HIV.

Transmiterea sporadica, atunci cand sursa infectiei este necunoscuta, este

inregistrata in aproximativ 10% din pacientii cu hepatita acuta C si in 30% din cei cu
hepatita cronica C. Aceste cazuri se refera, de asemenea, la infectiile contactate in
comunitate. Virusul poate fi contactat prin cutite, rani superficiale, injectii, extractii
dentare sau alte proceduri medicale.

SEMNE SI SIMPTOME

Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand

simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente.
Simptomele includ:
- oboseala;
- sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea
dreapta);
- greata;
- inapetenta (scaderea apetitului alimentar);
- dureri musculare;
- dureri articulare.
Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la
palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii
pacienti au stelute vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar
(palma rosie patata).

HEPATITA „D”
Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. Virusul hepatitei D are nevoie de
virusul hepatitei B pentru a supravietui. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita
D, deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele
corporale.
HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. Se cunosc trei genotipuri:
genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea, genotipul 2 a fost descoperit in
Taiwan, Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud.
Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-
adica este o particula virala mica si incompleta. Pentru a se dezvolta are nevoie sa
fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta.
4
Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. In suprainfectie virusul se replica mai
rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini.
Hepatita D se transmite prin produse de singe, contact sexual neprotejat si
percutan. Singele este infectant in toate fazele infectiei. Coinfectia reprezinta
infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute.
Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii.
Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind
o suprainfectie, astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B.
Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide. Coinfectia este foarte dificil
detratat.
Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca
excesiv fiind intrun mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Aceste
cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului, aproape toate suprainfectiile avind
ca stadiu urmator hepatita cronica.
Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni.

CAUZE:

-transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma

sau singe
-utilizarea de droguri ilicite intravenoase
-utilizarea de ace si seringi in comun
-interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat
-contactul sexual neprotejat cu partener infectat
-transmiterea perinatala este rara.
Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. In tarile slab
dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile
pielii.

Hepatita „E”
Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Ca si in cazul virusului hepatitei
A, acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane
infectate.
SURSA DE INFECTIE a acestei maladii o constituie omul bolnav cu diferite forme
clinice, inclusiv şi cu cele atipice (fruste, anicterice, subclinice şi inaparente), care
sunt posibile şi în HVE. În ultimul timp nu se exclude şi rolul unor rozătoare
sălbatice şi a pisicilor în calitate de sursă de infecţie în HVE, spre deosebire de
alte hepatite virale elucidate de noi. De menţionat, că de la omul bolnav virusul se
elimină cu materiile fecale preponderent în primele săptămâni de boală, având o
asemănare mare cu HVA.

5
MECANISMUL DE INFECTARE este, ca şi în HVA, cel fecalo-oral, însă după cum
s-a mai menţionat, spre deosebire de ea, infecţia virală E se răspândeşte
preponderent pe cale hidrică, adică prin intermediul apei infectate. Mult mai rar, în
comparaţie cu HVA, se înregistrează morbiditatea sporadică de HVE realizată pe
cale alimentară şi de contact habitual.
Spre deosebire de HVA, virusul HVE afectează preponderent persoanele tinere
(15-30 ani).
După suportarea HVE în organismul uman se formează o imunitate tipospecifică
dură, însă nu pentru toată viaţa. În experimente sunt demonstrate posibilităţi de
reinfectare la maimuţe peste 6-12 luni de la suportarea HVE primare.

Patogenia HVE încă nu este bine studiată, însă după părerea unor specialişti, ea
este asemănătoare cu patogenia HVA.

Virusul hepatic E, nimerind în organismul uman preponderent pe cale hidrică, se

multiplică în tractul digestiv, de unde ulterior pătrunde în sânge. Cu torentul
sangvin el ajunge în ficat. În literatura de specialitate se acumulează date, care
confirmă acţiune citopatogenă directă a virusului E asupra celulelor ficatului. În
rezultatul acestei acţiuni în ficat se dezvoltă procese inflamatorii, de distrofie şi
necroză a celulelor hepatice, ce conduc la apariţia simptomelor clinice şi la
dezvoltarea maladiei propriu-zise.

Maladia se începe acut sau lent după o perioadă de incubaţie cu o durată de

14-50 zile, mai frecvent 30-42 zile. Ca şi în HVA, ea poate decurge sub forme
icterice (tipice) şi atipice (fruste, anicterice, subclinice, inaparente, portaj de virus
E), uşoare, semigrave şi grave. Spre deosebire de HVA, în HVE mai frecvent se
întâlnesc formele semigrave, grave şi se mai dezvoltă formele foarte grave sau
necroza hepatică acută (NHA), mai cu seamă la femeile gravide.

În timpul focarelor epidemice de HVE formele atipice se întâlnesc de 5-6 ori mai
frecvent, în comparaţie cu cele tipice-icterice. La adulţi acest raport dintre formele
atipice şi tipice atinge cifra 3/1, iar la copii mult mai majorat- 13/1. Formele atipice
de HVE se înregistrează şi în cazurile sporadice, însă probabil mai rar. De
menţionat, că formele atipice de HVE după tabloul clinic sunt asemănătoare cu
cele din HVA, deosebindu-se după markerii virali sau etiologie.

6
Hepatita „G”
Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G, inclusiv daca este sau
nu cauza bolii. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. Virusul
hepatic G are o perioada e incubatie ce se presupune a fi similara celei ce apartine
virusului hepatic C, adica intre 3-20 de saptamani.

SIMPTOME

Din cauza faptului ca nu a existat o asociere clara intre virusul hepatic G si afectiuni
ale ficatului, informatiile despre simptomele cauzate de acest virus sunt limitate. In
majoritatea cazurilor, nu determina simptome asemanatoare celor cauzate de alte
forme de hepatite, desi exista posibilitatea ca unii pacienti sa manifeste simptome
pseudo-gripale.

TANSMITERE

Ca si toate celelalte tipuri de hepatita, cea provocata de virusul hepatic G apare

atunci cand sange infectat intra intr-un organism nainfectat. Este de asemenea
transmis prin contacte sexuale neprotejate si de la o mama infectata la copilul ei in
timpul nasterii

Nu exista tratament disponibil impotriva hepatitei G, pentru ca nu este considerat

necesar.

PREVENIRE
Nu exista vaccin disponibil virusului hepatic G. Din moment ce acesta este transmis
in principal prin sange, singura maniera de a evita infectarea cu virusul hepatic G
este adoptarea unor masuri riguroase de sanatate personala si generala, precum:
*evitarea drogurilor injectate (utilizarii seringilor, acelor folosite de altii in prealabil);
*evitarea efectuarii de tatuaje si piercinguri in locuri dubioase;
*evitarea imprumutarii unor instrumente care ar putea avea urme de sange pe ele,
precum aparate de ras, periute de dinti etc.;
*utilizarea corecta a prezervativului in timpul tuturor contactelor sexuale cu parteneri
instabili.

7
8