REFERAT

SIMPTOME ȘI SEMNE ALE EPIDEMIILOR

HIDRICE

Marieș Diana-Alina
Igienă, Anul I- semn. I
Specializare: Asistent medical generalist
 Apa reprezinta un factor indispensabil vietii, masa corpului uman adult si sanatos, fiind
constituita in proportie de 70% din apa. In organism, aceasta indeplineste multiple functii, de
la dizolvarea si absorbtia elementelor nutritive, la transportul si eliminarea produsilor nocivi
si/sau rezultati din metabolism.

Epidemiile hidrice reprezinta extinderea unei boli contagioase transmise prin

intermediul apei, intr-un scurt timp, prin contaminare, la un numar mare de persoane dintr-o
localitate sau regiune.

În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un

important factor de îmbolnăvire.

Pentru transmiterea agenților patogeni prin apă, este necesar să se întrunească trei

condiții:
1.să existe un eliminator de germeni, om bolnav sau purtător;
2.germenii patogeni să reziste în apă un timp suficient pentru a putea fi transmiși
oamenilor sănătoși care să consume apa respectivă;
3.persoanele care consumă apa să fie receptive față de germenele eliminat în apa
consumată.
Epidemiile hidrice se recunosc pe baza următoarelor caractere:
-au un caracter cronologic, pentru că apar brusc și cuprind un mare număr de cazuri;
-au un caracter topografic, în sensul că se produc în zona sursei de apă ce a produs
epidemia;
-epidemia cuprinde majoritatea populației, indiferent de sex, vârstă sau profesie;
-dacă se iau măsuri de combatere, epidemia dispare la fel de repede cum a apărut;
-mai pot exista și cazuri după încetare, datorită epidemiei de contact.
Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directă, sau a alimentelor contaminate
prin apă), dar este posibilă infectarea şi prin spălare şi imbăiere (leptospiroza,
schistostomiaza, tularemie) şi prin inhalare (aerosoli cu Legionella). Principalele boli cu
transmitere hidrică sunt: boli microbiene; boli virale; boli parazitare.
Boli virale:
Peste 100 de tipuri de virusuri patogene pot fi vehiculate de către apă. Multe virusuri pot
supravieţui in apele de suprafaţă timp îndelungat: poliomielitic până la 180 zile, Echo până la
115 zile, iar Coxackie peste doi ani. Boli virale transmise hidric pot fi induse de regulă de
enterovirusuri (poliomielitic, Coxackie A si B, Echo, hepatitic A, altele), rotavirusuri şi
calicivirusuri, hepatitic C si E, parvovirusuri, dar si torovirusuri, coronavirusuri si
picobirnavirusuri. In ţările dezvoltate, gastroenteritele de etiologie virală tind să le surclaseze,
ca frecvenţă, pe cele bacteriene. Incriminate sunt in principal rotavirusurile, adenovirusurile
enterice, calicivirusurile şi astrovirusurile. Rotavirusurile (in special tipul A) afectează mai
ales nou-născuţii şi copii mici, iar la cei cu imunitate redusă poate produce diaree cronică.
Adenovirusurile enterice (subgrupul F - serotipurile 40, 41, mai rar 31) produc gastroenterite
mai ales la copii sub vârsta de 6 luni, diareea putând persista până la 12 zile. Infecţiile cu
calicivirusuri, in particular cu Agentul Norwalk, afectează mai ales comunităţi temporare şi
sunt indicii că ar fi la originea unui foarte mare procent de boli diareice acute nonbacteriene.
Astrovirusurile sunt incriminate in unele ţări ca al doilea agent cauzal de boli diareice virale
dupa rotavirusuri. Boli microbiene (bacteriene) Transmiterea hidrică este incriminată pentru
febra tifoidă, dizenteria, holera, boala diareică a copilului mic, gastroenteritele, bruceloza,
tularemia etc. In trecut, epidemiile microbiene cu transmisie hidrică au facut ravagii. Bolile
diareice bacteriene continuă să fie o ameninţare pentru sănătatea publică, chiar şi in ţările
dezvoltate. Boli parazitare Pot fi transmise hidric un mare număr de boli parazitare: -produse
de protozoare: amibiaza, giardiaza, trichomoniaza, coccidioza, balantidioza;