UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS, GALAȚI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

DEPARTAMENTUL MEDICINĂ

REFERAT
”Aprecierea eficienței măsurilor de prevenire a infecției cu COVID-19 în
România-aspecte etice, morale și deontologice”
Disciplină: ȘTIINȚE COMPORTAMENTALE
Anul de studiu: II
Semestrul: I

Lucrare întocmită de studenta:

Diță Laura-Teodora
Prof. Coord. Conf. Pantelie Nicolcescu

GALAȚI, 2020
  Ce este COVID-19?
Pandemia de coronavirus din România este o epidemie
aflată în curs de desfășurare pe teritoriul României
cauzată de noul coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-2),
virus care provoacă o infecție numită COVID-19, care
poate fi asimptomatică, ușoară, moderată sau severă.
Infecția severă include o pneumonie atipică severă
manifestată clinic prin sindromul de detresă respiratorie
acută.1

Pandemia de COVID-19 reprezintă criza globală pentru sănătate și cea mai mare provocare cu care
avem de-a face încă de la cel de-al Doilea Război Mondial. Aceasta a început în Asia la sfârșitul anului
trecut (2019) , iar virusul s-a împrăștiat în aproape toate continetele, excepție făcând-o Antarctica2.

Această pandemie nu afectează doar sistemul de sănătate al planetei, dar și structurile social-
economice. În fiecare zi există oameni care își pierd locurile de muncă, membrii familiei, firme în care
au investit; scade economia, turismul, de care depind foarte multe regiuni.

 Aspecte Etice și Morale

În România, în prezent, sunt întâlnite multe probleme etice și morale. Unele dintre acestea ar fi accesul
la aparatura medicală (aparatele de ventilație artificială), la medicamentele pentru COVID-19, accesul
la dozele de vaccin, prioritatea la echipamentele specifice de protecție personală (care oricum sunt
insuficiente).
În Italia, conform studiilor, în momentul de față, în unitățile
medicale există deficit de aparatură sau număr limitat de
locuri/paturi. Dacă sunt doi pacienți care au nevoie de intubare
pentru ventilație artificială, iar primul are 65 ani și nu are istoric
de comorbidități asociate COVID-19, iar dacă al doilea pacient
are 30 ani și diabet (boală ce crește riscul de deces al
pacienților pozitivi), personalul medical va intuba primul
pacient ce, chiar dacă are o vârstă înaintată, va avea șanse mai
mari de supraviețuire (1/2) față de cel mai tânăr ce suferă de
diabet și are șanse mai mici de supraviețuire (1/3).3

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pandemia_de_COVID-19_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

2
https://www.undp.org/content/undp/en/home/coronavirus.html
3
Hill, M., Mantzoros, C., Sowers, J. (2020), „COVID-19 in Patients with Diabetes”, Metabolism: Clinical and Experimental,
DOI: 10.1016/j.metabol.2020.154217

2
Din punctul meu de vedere, în cazul prezentat mai sus
medicii ar trebui să încerce să salveze cât mai mulți
pacienți fără a fi nevoiți să aleagă între două vieți. Etica
și morala nu ne permit nouă, ca oameni să știm că am
făcut o alegere între doi pacienți și că pe unul din ei îi
vom pierde din cauza a ceea ce am hotărât. Limita
dintre viață și moarte în care se află unii pacienți ce au
contact cu virusul COVID-19, nu ar trebui să le permită
medicilor să aibă o decizie finală, absolută asupra
cursului vieții victimelor, dar îl obligă la un diagnostic
corect și real.

În momentul în care medicii vor trebui să ia decizii cu privire la cine va primi sprijin medical cosistent și
cine nu, decizia de a refuza intubarea unui pacient poate fi internalizată de ei ca o condamnare la
moarte a pacientului refuzat. Mai mult, în cazul în care aceștia ar decide să deconecteze o persoană de
la ventilator pentru a conecta o altă persoană cu șanse mai mari de supraviețuire, ei ar putea
internaliza această decizie chiar ca pe o crimă, în ciuda faptului că această practică este etic acceptabilă
într-o criză precum cea din prezent. 4

Resursele medicale din sistemul public sunt, prin definiție,

finanțate de către cetățeni. Refuzul statului de a-i oferi
resurse medicale unui pacient care are nevoie de ele, uneori
în situații unde acestea ar face diferența între viață și moarte,
trebuie să fie justificat corespunzător în fața acestora. Spre
exemplu, dacă capacitatea unui spital nu permite intubarea
unui bolnav cu insuficiență respiratorie acută, pentru că
acesta are și alte afecțiuni grave sau o vârstă înaintată care
face supraviețuirea oricum improbabilă sau pentru că este
mai important să fie intubat un medic în locul acestuia, este
datoria statului să furnizeze pacientului respectiv criteriile și
motivele pentru care nu îl va sprijini în modul solicitat. 5

Prin formularea unei proceduri unitare, bazată pe criterii

etice plauzibile, statul ar ameliora pe cât posibil alocarea arbitrară sau și mai rău, preferențială, a
resurselor medicale limitate, ar asigura pe cât posibil respectarea eficienței și a echității într-o criză
medicală acută, ar diminua costurile psihologice ale personalului medical și prin publicarea deschisă a

4
Truog, R., Mitchell, C., Daley, G. (2020), „The Toughest Triage — Allocating Ventilators in a Pandemic”, New England
Journal of Medicine, DOI: 10.1056/NEJMp2005689
5
https://unibuc.ro/tragedia-triajului-despre-etica-alocarii-resurselor-medicale-limitate-in-timpul-covid-19/

3
acestei proceduri, ar asigura transparența necesară pentru justificarea publică a refuzului ventilării
artificiale a unor pacienți. E important ca astfel de proceduri să fie elaborate, furnizate personalului
medical și aduse la cunoștință publicului înainte ca sistemul medical să fie copleșit de numărul de
cazuri grave.6
Încă de la începutul pandemiei, persoanele care
soseau din țări/zone cu risc epidemiologic ridicat,
aveau obligația să intre în izolare/carantină la
domiciliu/instituționalizat în spații special puse la
dispoziție de autoritățile publice locale destinate
acestui scop pentru a preveni răspândirea virusului
SarsCov-2. Multe persoane s-au simțit ofensate de
această măsură, distrugând bunurile din spațiile de
carantinare, uneori ajungând până la acțiuni de
maltratare și automutilare, inducând în mass-media
informații eronate și cu caracter de instigare la
violență.Din punct de vedere etic nu putem îngrădi
drepturile, libertățile omului, însă având în vedere
situația din acest moment (aproape un an de când a început această ”nebunie”), nu putem să spunem
că am fost privați de drepturi, având în vedere că marea majoritate a populației planetei a făcut acest
lucru în vederea păstrării sănătății membrilor societății și protejării claselor de risc. S-a prioritizat
interesul general al societății, al omenirii.

Prevenția ar trebui să fie o inițiativă generală. Purtăm măști și ne spălăm pe mâini, ne vaccinăm, dacă
suntem simptomatici evităm deplasările și socializarea, pentru a ne proteja dar și pentru a-i proteja pe
cei din jur.

 Aspecte Deontologice
Personalul medical trebuie să acorde atenție pacienților COVID-19, în funcție de gravitatea stării
acestora, dar și dacă pacienții sunt cadre medicale, deoarece în această luptă cu virusul trebuie să
avem salvatori ca să putem salva, nu în funcție de etnie, poziție socială, grade de rudenie sau
cunoștințe.
Să presupunem că într-o unitate medicală există un singur ventilator mecanic, dar este ocupat. Un
doctor al acelei unități medicale, infectat anterior cu COVID-19, a dezvoltat insuficiență respiratorie
severă și trebuie să fie intubat urgent. Șansele lui de supraviețuire sunt mici dacă nu se eliberează un
ventilator, dar medicii estimează că ar avea 1/2 șanse de supraviețuire dacă este conectat la un aparat.
Actualmente, un pacient cu aceeași vârstă ca medicul infectat este conectat la aparat, doctorii
estimând că are cam aceeași șansă de supraviețuire. Dacă este deconectat, are șanse mici de
supraviețuire. 7

6
https://unibuc.ro/tragedia-triajului-despre-etica-alocarii-resurselor-medicale-limitate-in-timpul-covid-19/
7
https://unibuc.ro/tragedia-triajului-despre-etica-alocarii-resurselor-medicale-limitate-in-timpul-covid-19/

4
Din punctul meu de vedere, în acest caz, personalul medical nu ar trebui să fie prioritizat în vederea
alocării resurselor limitate. Niciunul dintre pacienți nu ar trebui să aibă prioritate unul în fața celuilalt.
Ori, ca medici, încercăm să ajutăm toți pacienții astfel încât să salvăm cât mai multe vieți, ori sfătuim
pacienții/aparținătorii să nu se interneze deoarece resursele spitalului sunt limitate și în caz de
agravare a situației riscăm sănătatea pacientului sau căutăm soluții solicitând ajutorul altor unități
medicale.

 Măsuri benefice de protejare a populației?

Au fost luate multe măsuri care în mare parte au ținut sub control răspândirea virusului în cadrul
populației României. Izolarea si carantinarea oamenilor care veneau din afara granițelor,
izolarea/carantinarea cazurilor confirmate pozitiv ca umare a recoltării de probe biologice și testare
RT-PCR, identificarea, stabilirea și carantinarea contacților acestor cazuri, a ținut în mare măsură sub
control răspândirea virusului. Purtarea corectă a măștilor, distanțarea socială sunt alte măsuri care au
limitat infectarea cu virusul SarsCov-2. Interzicerea părăsirii domiciliului după ora 23 cred că nu a avut
niciun beneficiu. Poate a fost simțită cât de cât o diferență minoră în numărul infectărilor. Mijloacele
de transport în comun (în care normal întâlnim foarte mult persoane din grupele de risc) nu au nicio
măsură de protecție în scopul apărării persoanelor care utilizează astfel de mijloace de deplasare.
Multe persoane nu respectă utilizarea măștilor nici măcar în spațiile închise. Școlile, liceele, facultățile
au fost închise și au mutat orele pe platformele online, fără ca elevii și o mare parte a cadrele didactice
să aibă parte de o pregătire tehnică necesară pentru susținerea orelor. Nu au fost luați în considerare
elevii care nu au dispozitive necesare, rețele de internet, electricitate (elemente de bază) pentru a lua
parte la orele online. Datorită mutării orelor online, preșcolarii și școlarii au nevoie de supravegherea
unui membru din familie (de multe ori cineva din clasa de risc, cum sunt bunicii, sau veri, frați), uneori
chiar și de supravegherea unui străin (dădacă, vecin) deoarece, de multe ori, locul de muncă al
părinților nu le permite acestora să lucreze de acasă pentru a putea supraveghea și copiii.

5
  Tratamentul

Terapia farmacologică pentru COVID în funcție de stadiul bolii: Ce a funcționat și ce nu pe baza studiilor
controlate randomizate 8

Înainte de expunere/ Faza

După expunere/ Incubare Faza simptomatică pulmonară/inflamatorie
Hidroxiclorochină beneficiu neclar nici un beneficiu ? tendințe de agravare
Remdesivir n/a ?? reduce timpul de recuperare nici un beneficiu
nici un beneficiu legat de mortalitate
Lopinavir-Ritonavir n/a nici un beneficiu nici un beneficiu
Interferon α/β inhalat ? beneficiu nici un beneficiu ? tendințe de agravare
Tocilizumab n/a n/a nici un beneficiu
Ser convalescent n/a improbabil nici un beneficiu
Corticosteroizi n/a ? tendințe de agravare beneficiu
Ivermectină beneficiu beneficiu beneficiu

Observăm că tratamentul este în continuă schimbare. Din martie, de la începutul pandemiei în

România, se observă că anumite medicamente nu sunt chiar potrivite în tratamentul pentru SarsCov-2.
Tratamentul trebuie făcut în funcție de problemele și antecedentele fiecărui pacient, uneori
tratamentul aplicat la persoane de aceeași vârstă și care au aceleași antecedente medicale, nu
acționează la fel, determinând alegerea unei noi scheme de medicamentație.

 Concluzie

În situație de criză, personalul medical, ajutat de sistemul medical (colegi din alte unități sanitare cu
paturi, medici de familie, serviciul de ambulanță, DSP), de CJCCI dar și de cunoștințele personale,
depun eforturi deosebite pentru rezolvarea acesteia. Cantități insuficiente de Remdesivir într-un spital
suport COVID-19, număr cazuri noi internate ce depășește capacitatea unității medicale s-au rezolvat
prin solicitarea sprijinului unităților suport COVID din țară prin aigurarea unui împrumut temporar
astfel încât toți pacienții internați să primească tratament în mod egal/corespunzător.

8
https://www.evms.edu/media/evms_public/departments/internal_medicine/EVMS_Critical_Care_COVID-19_Protocol.pdf