Pandemia de Covid-19 a avut un impact semnificativ asupra relațiilor interpersonal ale

indivizilor și, în același timp, asupra societății românești. Indivizii au fost puși în fața unei noi
realități și obligați să se adapteze unui nou stil de viață ce le-a limitat interacțiunile umane,
provocând diverse forme de anxietate și depresie socială. Pandemia de Covid-19 și restricțiile de
distanțare socială ce sunt încă în vigoare continuă să afecteze viețile indivizilor la nivel global,
lucru ce duce la un nivel al sănătății mintale precare, mai ales în statele cele mai afectate de acest
virus( Ciotti et al., 2020 ).

Acest nou virus (SARS-Cov-2) a făcut primele victim în decembrie 2019, în China (Wuhan,
Hubei) și s-a răspândit vertiginous în întreaga lume ducând la schimbări radicale în stilul de viață
al oamenilor. Virusul SARS-CoV-2 se transmite pe cale respiratorie sau prin contactul direct cu
suprafețele infectate, făcând ravagii în organismul persoanelor infectate, lucru ce a determinat
declararea sa ca pandemie în martie 2020 de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS),
astfel toate țările au luat măsuri de distanțare socială și restricții ale călătoriilor și activităților
sociale în speranța limitării răspândirii COVID-19 (Mehmed et al., 2020).După descoperirea
acestui nou virus cercetătorii au dezbătut pe larg originea sa , iar după diferite speculații conform
cărora virusul SARS-CoV-2 este un produs al manipulărilor de laborator a cercetătorilor din
Wuhan, s-a ajuns la concluzia că acest nou virus deși se aseamănă cu coronavirusurile, deja
cunoscute omenirii, se deosebește prin faptul că afectează receptorul enzimei de conversie a
angiotensinei 2 (ACE2) și clivajul polibazic al joncțiunii cu vârful S1/S2 care determină gradul
de infecțiozitate și simptomele bolii ( Ciotti et al., 2020 ). Persoanele ce au prezentat infecție cu
SARS-CoV-2 au avut simptome de la cele mei ușoare până la cele mai severe, cea mai mare
parte a populației fiind doar purtători asimptomatici. Cele mai frecvente simptome raportate de
către pacienții infectați au constat în febră (83%); tuse (82%); dificultăți respiratorii (31%);
simptome gastrointestinale precum vărsături, diaree și dureri abdominal (2-10%). Chiar dacă
ținta principal a infecției cu coronavirus este plămânul, din cauza distribuției extinse ale
receptorilor ACE2 și în alte organe se poate ajunge la complicații ce lezează sistemul
cardiovascular, gastrointestinal, renal, hepatic, precum și sistemul nervos cental și occipital. De
cele mai multe ori sistemul cardiovascular este afectat, ajungându-se astfel la complicații ce
includ leziuni miocardiace, miocardită, infarct miocardic acut, insuficiență cardiac, distrimii și
tromboembolice venoase. Pacienții ce prezintă sindromul de detresă respiratorie pot avea o stare
de sănătate ce se va agrava rapid și duce la deces din cauza complicațiilor multiple ce apar și la
alte organe ale corpului, fenomen ce se numește “furtună de citockine’’(Watkins, 2020)

Mai multe studii despre comorbiditățile pacienților infectați cu SARS-COV-2 indică

hipertensiunea, diabetul, obezitatea, neoplasmele, boala cronică de rinichi și boala pulmonară
obstructivă cronică (BPOC) ca factori de risc principali pentru o evoluție letală a bolii . România
deține un loc de top în Europa pentru decesele cauzate de boli cardiovasculare cu hipertensiune
arterială ce afectează peste 45% din populația adultă. Aproape jumătate din populația de peste 65
de ani are cel puțin o boală cronică, iar 1 din 5 adulți fumează zilnic (32% bărbați față de 18%
femei). România deține un număr record de decese din cauze ce pot fi prevenite precum boala
cardiacă ischemică, cancerul pulmonar sau alcoolismul. Prevalența diabetului zaharat este de
aproximativ 11,6% și se dublează pentru prediabet, așa cum a confirmat studiul Predatorr și
studiul Mentor . Prin urmare, este de așteptat ca un număr mare de infecții cu SARS-CoV-2 în
România să aibă o evoluție severă a bolii sau ca virusul să evolueze spre decesul pacientului
infectat ( Stoian et al., 2020)

Din cauza fricii de infectare cu SARS-CoV-2 și noilor restricții venite în scopul limitării
răspăndirii noului virus, indivizii și-au limitat pe cât posibil interacțiunile și au petrect marea
majoritate a timpului în spațiul locuințelor alături de familie sau de partenerii lor intimi. Aceste
limitări ale socializării între indivizi, carantina și pierderile economice au provocat un val al
stărilor anxioase și al depresiei în rândul indivizilor îngrijorați de această perioadă pandemică
(Pfefferbaum, B., & North,2020).

Măsurile de limitare a răspândirii virusului COVID-19 au încălcat libertățile personale ale

indivizilor , aceste încălcări ale dreptului la libertate alături de pierderile financiare, ambigutatea
mesajelor transmise de către autorități, false-news-urile din mass-media și incertitudinea
resimțită de către indivizi cu privire la viitorul lor au constituit principali stresori ai stresului
emoțional și psihic la care au fost expuși indivizii în această perioadă pandemică (Cullen, Gulati
& Kelly, B. D.,2020).

Omenirea a fost supusă de-a lungul timpului la numeroase dezastre de ordinul celor natuarale
(ca de exemplu tornadele sau cutremurele), accidentelor tehnologice ( de exemplu cel de la
Cernobâl) și a actelor intenționate în masă ( de exemplu Primul Război Mondial sau
Holocaustul), persoanele ce au trecut prin aceste experiențe au avut parte de tulburarea de stres
post-taumatic, însă în cazul pandemiei de Covid-19 deși vorbim depre un dezastu natural, și
anume o infecție virală ce pune viața indivizilor în pericol, nu putem vorbi și despre un stres
post-traumatic al acestei pandemi, ci mai degrabă putem accepta apariția unor tulburări depresive
și anxioase.
Anumite grupuri sociale pot fi mai vulnerabile și afectate de către efectele psihosociale ale
pandemiilor. Cele mai vulnerabile persoane sunt cele ce au contactat boala, cele predispuse spre
a contacta virusul și persoanele cu probleme medicale și psihiatrice . Pe lângă acestea se numără
și pesonalul medical ce a fost extreme de expus în perioada pandemică la diferite situații de stres
emoțional și profesional. Acest nou virus a făcut numeroase victime și a pus la încercare
sistemele de sănătate publică ( Pfefferbaum, B., & North,2020).

Dincolo de stresul provocat de virus în sine, indivizii s-au confruntat și cu stresul cauzat de către
izolarea în masă și incertitudinea provocată de modul în care persoanele vor reacționa în fața
acestei noi amenințări, atât in mod individual cât și colectiv.

I 2. Pandemia de SARS-Cov2 în spațiul românesc

De la primele cazuri de coronavirus din spațiul românesc, povestea discursivă din spatele său a
fost aceea că ,, avem o problem ce ne va afecta pe toți. Ne va pune viața în pericol, oricine îi
poate cădea victim, trebuie să ne comportăm în mod responsabil și să urmăm cu strictețe
recomandările oficiale, oricare ar fi acelea.,,( Frunză, 2020). Aceste recomandări au fost gândite
atât pentru protecția noastră cât și pentru protecția celor din jurul nostru.

Unii analiști și epidemiologi au asemănat acest nou virus într-un mod metaforic cu un ,, lup mare
și rău,, care exact ca și în povestea celor trei purceluși , ne va distruge tuturor ,,căsuțele,, / viețile
, chiar dacă acestea sunt construite din paie, din lemn sau de orice fel. Mesajul din spatele acestei
metafore este acela că nimeni nu este în siguranță, că toți suntem expuși înbolnăvirii și
transmiterii bolii, astfel virusul SARS-CoV-2 este considerat un mare egalizatior ce elimină orice
considerent de gen, poziție socială, de predispoziții psihologice sau educaționale ( Frunză, 2020).

Astfel anumite restricții, precum distanțarea socială, o igienă personală strictă și izolarea în
propria locuință sunt lucruri geru de realizat în condițiile în care suntem nevoiți să împărțim
locuința, deja micuță, cu alte cinci sau șase persoane , o igienă strictă este greu de realizat în
condițiile în care venitul familiei asigură cu greu hrana acesteia, iar izolarea în spațiul locuinței
nu se poate realize în momentul când suntem nevoiți să ieșim la fântâna staradală pentru a ne
asigura accesul la apă ( Frunză,2020). Aceste aspecte nevăzute sau ignorate ale societății
românești nu au fost luate în calcul în momentul stabiliri restricțiilor de distanțare socială de
către guvern.

Viaţa socială românească a fost afectată într-un mod direct de distanţarea socială și fizică.
Această distanțare a luat mai multe forme: izolarea la domiciliu, carantinarea indivizilor
infectați, normalizarea distanţei fizice dintre oameni în spaţiul public, limitarea întrunirilor la un
anumit număr de persoane. Distanţarea a provocat multor români un sentiment de izolare, de
singurătate, aceștia neputând să interacţioneze fizic cu familia, prietenii, colegii sau alte grupuri
sociale. Paradoxal, acest sentiment al solitudinii a scos la iveală un simţ al solidarităţii. Indivizii
au conştientizat că îmbolnăvirea lor reprezintă un risc și pentru persoanele din jurul lor, cu
precădere pentru cele apropiate, iar îmbolnăvirea celorlalţi creşte probabilitatea propriei
îmbolnăviri, astfel pandemia a adus cu sine o responsabilitate morală. De asemenea, spațiul
românesc a fost repopulat de către cetăţenii din diaspora , datorită restricţiilor privind forţa de
muncă din statele de reşedinţă ale acestora şi a iminenţei restricţionării deplasărilor interstatale.
Evident, criza pandemică nu a afectat doar viaţa socială, ci şi stilul şi calitatea vieţii indivizilor,
atât în sens pozitiv cât și negativ ( Eveline, 2020).

,,Comportamentul oamenilor este influenţat de norme care reprezintă un sistem de reguli şi de

standarde, impuse de societate, pentru a le prezice indivizilor cum trebuie să se comporte,,
(Anastasiu, 2011). Statul român a dat o serie de norme precum legea carantinării şi izolării,
închiderea temporară a localurilor, a instituţiilor educaţionale sau a altor instituţii publice,
constrângerea liberei circulaţii, etc. Dar şi un set de norme cu caracter recomandativ ca de
exemplu spălarea frecventă a mâinilor, curăţarea suprafeţelor şi obiectelor cu dezinfectant,
evitarea atingerii feţei, purtarea măştii de protecţie, distanţarea socială, evitarea stângerii mâinii
şi a îmbrăţişărilor etc. La începutul pandemiei toate normele au avut un caracter recomandativ,
fiind văzute ca și o serie de sfaturi, ulterior o mare parte dintre acestea au devenit imperative ca
de exemplu, purtarea măştii de protecţie ce a fost obligatorie în anumite spaţii închise sau
aglomerate, precum şi distanţarea socială. Deşi s-a încercat corectarea comportamentelor
dăunătoare prin mesajele publice ce furnizau informaţii despre ceea ce ar trebui să facă
majoritatea oamenilor, astfel s-a urmărit promovarea igienei şi a sănătăţii. Neavând un rezultat
pozitiv, o parte dintre aceste norme au devenit coercitive. În această situaţie, motivele pentru
conformarea faţă de norme nu sunt legate de dorința de a învăța de la alți oameni și de a obține
afilierea sau aprobarea socială, ci de a supravieţui (Bavel , 2020). Odată cu creșterea numărului
de infectări și a numărului de decese românii au devenit din ce în ce mai atenți la igiena personal
și au devenit mult mai deschiși spre a urma recomandările mediacale venite din partea
autorităților.

I 3. Efectele restricțiilor și distanțării sociale asupra populației românești

Guvernele din întreaga lume au impus restricții severe de izolare ce au schimbat brusc viața
cotidiană a milioane de indivizi. Această izolare a creat în mod artificial o fuziune între viața
profesională și cea de familie , indivizii au fost nevoiți să se împace cu contribuția lor relativă la
îngrijirea copiilor și treburile casnice. Aceste schimbări neașteptate și bruște ale diviziunii
interne a muncii au alimentat tensiuni și au exacerbat inegalitățile de gen și socio-economice
preexistente , ducând la schimbări pe termen lung ale normelor de gen ( Biroli et al., 2021). Unii
cercetători au subliniat prin cercetările lor idea conform căreia pandemia de SARS-CoV-2 un
inpact semnificativ asupra vieții de familie și cuplu precum și asupra vieții sociale a indivizilor
(Anastasiu, Ionuţ, 2011; Frunză, 2020; Stoian et al., 2020). În urma distanțării sociale impuse de
noile restricții indivizii au fost nevoiți să își reorganizeze viața cotidiană conform noi realități și
să își găsească mecaniseme de aparare psihice ce să îi ajute să depășească perioada izolării.
Efectele izolării au fost resimțite mai ales de către familiile în care unul dintre părinți a rămas
fără job iar situația financiară a raportat o scădre drastică a veniturilor în preioada de lockdown.
Majoritatea indivizilor au raportat o stare de îngrijorare și de stres provocate de căre nesiguranța
veniturilor și locurilor de muncă, pe lângă acestea populația românească a mai raportat stări de
depresie, anxietate și firică legate de către înbolnăvirea cu noua tulpină de coronavirus și a
efectelor economice ce urmau să vină (Williamson, 2020).

Bibliografie
1. Anastasiu, Ionuţ. Cultură şi diversitate. Introducere în sociologie. Bucureşti: Editura
ASE, 2011.
2. Bavel , Jay J. Van. „Using social and behavioural science to support.” Nature Human
Behaviour, Mai 2020: 460-471.
3. Biroli, P., Bosworth, S., Della Giusta, M., Di Girolamo, A., Jaworska, S., & Vollen, J.
(2021). Viața de familie în izolare. Frontiere în psihologie , 12 .
4. Ciotti, M., Ciccozzi, M., Terrinoni, A., Jiang, W. C., Wang, C. B., & Bernardini, S.
(2020). The COVID-19 pandemic. Critical reviews in clinical laboratory
sciences, 57(6), 365-388.
5. Cullen, W., Gulati, G., & Kelly, B. D. (2020). Mental health in the COVID-19
pandemic. QJM: An International Journal of Medicine, 113(5), 311-312.

6. Evelin, BM Modificarea societăților bucureștene și a elementului de for public, în

contextul pandemic.
7. Frunză, M. (2020). „Suntem cu toții la fel de vulnerabilitate în fața lui COVID-19?”.
8. Pantea Stoian, A., Pricop-Jeckstadt, M., Pana, A., Ileanu, B. V., Schitea, R., Geanta,
M., ... & Jinga, V. (2020). Death by SARS-CoV 2: a Romanian COVID-19 multi-centre
comorbidity study. Scientific reports, 10(1), 1-11.
9. Pfefferbaum, B., & North, C. S. (2020). Mental health and the Covid-19 pandemic. New
England Journal of Medicine, 383(6), 510-512.
10. Watkins, J. (2020). Preventing a covid-19 pandemic. Bmj, 368.
11. Williamson, HC (2020). Efectele timpurii ale pandemiei de COVID-19 asupra
satisfacției relației și atribuțiilor. Psychological Science , 31 (12), 1479-1487.