Test de evaluare pentru încheierea situaţiei şcolare, sesiunea august 2018, anul şcolar 2017-2018, disciplina

disciplina opţională „Istorie orală: fapte trăite şi povestite”, pentru sem.I

Numele si prenumele.............................................
Clasa ..........

1. Oralitatea în Evul Mediu

2. Interviul –o modalitate de cunoaștere a istoriei orale.
Rezolvare:

1. În Evul mediu oamenii afalau noutățile fie prin discursul oficial (adresat de rege, împărat,
domnitor), fie prin intermediul Bisericii, clericii transmiteau reușitele sau eșecurile din
războaie. Noutăţile oficiale puteau fi transmise atât prin scris, cât şi pe cale orală. O altă
comunicarea era cea prin zvonuri sau prin intermediul agitatorilor. O altă modalitate de
comunicarea o reprezentau mesageriile și rețelele ( trăsuri, poștalioane). În Evul mediu s-a
utilizat pentru corespondența secretă fie zeama de ceapă, fie sucul de lămâie.
Comunicarea vizuală se realize prin intermediul hainelor, steagurilor şi blazoanelor.
 Test de evaluare pentru încheierea situaţiei şcolare, sesiunea august 2018, anul şcolar 2017-2018, disciplina
disciplina opţională „Istorie orală: fapte trăite şi povestite”, pentru sem.II

Numele si prenumele.............................................
Clasa ..........
1. Exilul şi migraţia în perioada comunistă
2. Deportările din Bărăgan: cauze şi efecte
 Rezolvare
2. Deportările în Bărăgan au fost o acțiune întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, care a
început prin relocarea forțată în Câmpia Bărăganului a populației dintr-o rază de aproximativ 25 km de
granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, în urma conflictului izbucnit
între Stalin și liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito și, odată efectuat acest „transfer de amploare
de dislocare”, a continuat prin condamnarea la muncă silnică a cetățenilor socotiți de regim ca fiind
„nesiguri” sau „dușmani”. În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă
acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în
Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. Un număr de 12791 de familii, respectiv 40320 de persoane,
din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și
Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi,
bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni.
Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în
Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcați în Bărăgan, pe
câmpul liber, departe de orice altă așezare omenească, și li s-a ordonat să-și ridice case. Terenul fusese
parcelat cu plugul și fiecare parcelă avea un țăruș cu placă cu număr de casă. Astfel, în vara și toamna anului
1951, în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă noi localități. Primul val de deportați provenea din spațiul
de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave, care se întindea între satele Beba Veche (județul Timiș)
și Gruia (județul Mehedinți), acoperind un număr de 203 localități. Au fost deportate și persoane de
pe insula Ada Kaleh. În 1956 deportații din primul val au fost autorizați să se întoarcă pe meleagurile lor
natale, dar nu și-au mai putut recăpăta casele.
 Test de evaluare pentru încheierea situaţiei şcolare, sesiunea august 2018, anul şcolar 2017-2018, disciplina
disciplina opţională „Istorie orală: fapte trăite şi povestite”, anual

Numele si prenumele.............................................
Clasa ..........
1. Istoria orală în perioada modernă
2. Rezistenţa anticomunistă
Rezolvare

2.Rezistența anticomunistă românească este o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului

Comunist Român (6 martie 1945-22 decembrie 1989). A fost activă începând cu anul 1944 și a durat timp de
mai mult de treizeci de ani, unele luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70. În România,
opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului
comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au
fost aduse la cunoștința publicului.
Dispersați, dar relativ numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau
uneori ‘Haiduci’, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde ani în șir din fața autorităților. Unul dintre
ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții
Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai
longevive din cadrul Blocului Estic. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o descoperire relativ
recentă în România, grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității. După anexarea Basarabiei și Bucovinei
de nord refugiații au fugit de frica ocupației sovietice înființând gherilele antisovietice. După 23 august
1944, Armat Roșie a pătruns în România și a început represiunea împotriva românilor. Unii au fugit în munți
și au constituit puncte de rezitență armată.
.