Sunteți pe pagina 1din 4

Politica fata de tigani a regimului Antonescu

In perioada interbelica tiganii erau marginalii satelor si a oraselor. In actiunea poltica a


guvernelor romanesti, tiganii nu erau inclusi intre minoritatile nationale, astfel ca legislatia in
privinta minoritatilor nu ii includea. Nationalismul romanesc din perioada interbelica un a
facut referire la manifestari antitiganesti.
Introducerea in Constitutia din februarie 1938 a distinctiei juridice si politice intre romanii de
sange si cetatenii romani priveau evreii si alte minoritati.
In deceniul al patrulea insa, tiganii au fost inclusi in preocuparile unor reprezentanti care erau
adepti ai teoriilor rasiste germane. Tiganii erau considerati a fi o plaga pentru societatea
romaneasca. Conform teoreticienilor rasismului , primejdia venea din doua directii. Pe de o
parte era vorba de numarul si ponderea ridicata cat si de natalitatea ridicata comparativ cu
natalitatea romanilor.
Au fost inregistrate cifre avansate precum 600 000 tigani care nu au fost insa acceptate de
catre statisticieni.
Ioan Facaoaru, un pioner al cercetarilor rasiale cu privire la tigani, considera ca asimilarea
tiganilor ar insemna instrainarea insusirilor noastre etnice. El se arata nemultumit asuprea
faptului ca un s-au luat masuri in a reduce numarul tiganilor, aprecind poltica in aceasta
directie a altor tari, cum ar fi Germania.
Problema tiganilor era conceputa ca o problema rasiala, avand solutii de ordin rasial. In 1941
un autor propunea ca Tiganii nomazi si seminomazi sa fie internati in lagare de munca
fortata. Acolo sa li se schimbe hainele, sa fie rasi, tunsi si sterilizati. Pentru a acoperi
cheltuielile cu intretinerea lor trebuie pusi la munca fortata si astfel cu prima generatie am
scapa de ei. Locul lor va fi ocupat de elementele nationale capabile de munca ordonata si
creatoare. In acest fel periferiile satelor un vor mai fi o rusine si un focar de infectie al tuturor
bolilor sociale, ci un zid etnic folositor natiei ci nu daunator. In aceste idei se regasesc si
gandurile lui Robert Ritter, cel care a pregatit sub aspect teoretic genocidul tiganilor din
Germania nazista
In anii 30 discutia in legatura cu problemele rasiale s-a limitat la cercul unor specialisti in
biopolitica. Ideile rasiste nu au patruns nici in discursul politic pana in 1940 cand tara a intrat
in sfera de dominatie poltica si ideologica a Germaniei naziste. Tiganii au fost asociati

evreilor, afirmando-se precaderea problemei tiganesti, se interzic casatoriile dintre romani si


tigani, iar apoi se introduce izolarea lor intr-un fel de ghetto.
Aparitia problemei tiganesti tine de evolutia nationalismului romanesc, de modificarea
regimului politic din Romania petrecute in contextul politic al anului 1940.
Politica de romanizare si purificarea etnica au fost importante pentru caracterul regimului
Antonescu. Masura de deportate a tiganilor in Transnistria a fost hotararea lui Antonescu. Au
fost deportati in vara si toamna anului 1942 aproximativ 25 000 de tigani nomazi si stabili.
Trierea populatiei s-a facut dupa modul de viata, nomadismul, condamnarile ulterior suferite
si lipsa unei meserii. Planul lui Antonescu viza deportarea treptata a minoritatilor tiganesti
insa in primavara anului 1943 acestea au fost amanate pentru a fi mai apoi uitate complet. A
intervenit o modificare in poltica lui Antonescu fata de tigani, ei un si-au pierdut drepturile
cetatenesti, averile lor n-au facut obiectul politicii de romanizare, cum a fost in cazul evreilor.
Asffel ca tiganii au fost recrutati in armata si au luptat pe front.

In noiembrie 1942 inspectoratul General al Jandarmeriei au dat ordine prin care obligau pe
toti proprietarii de mosii sa construiasca locuinte stabile pentru tiganii lucratori pe mosia
respectiva insa in realitate putine astfel de locuinte au fost construite, tiganii fiind nevoiti sa
traiasca in mizerie. In anii razboiului sute de tigani s-au refugiat din nordul Transilvaniei in
Cluj,Turda si Arad.
Masurile luate impotriva tiganilor au privit doar un segment al minoritatii chiar daca Ion
Antonescu a intreprins declaratii impotriva intregii minoritati.
Precum Hitler care dadea doar ordine verbale, la fel Antonescu nu a exercitat ordine scrise cu
privire la tigani
Deportarea in Transnistria
Transnistria a fost locul unde autoritatile romane i-au deportat, intre anii 1941-1944 pe evreii
din Basarabia si Bucovina, precum si o parte a tiganilor care traiau in tara. Teritoriul dintre
Nistru si Bug, parte a Ucrainei sovietice, a fost ocupat de armatele germana si romana in vara
anului 1941. Acest teritoriu a fost incredintat spre administrare statului roman, statusul sau
definitiv urmand sa fie reglementat la finalizarea razboiului( 140 la inceputul anului

Deportarile au inceput in 1 iunie 1942, vizand in principal tiganii nomazi. In Transnistria au


fost evacuate in jur de 11 400 de persoane in aceasta perioada. Evacuarea tiganilor stabili s-a
facut in septembrie 1942, fiind deportati aproximativ 13 200 de tigani, o cifra mai mare decat
cea planuita initial. Au existat o serie de neintelegeri, o parte din tigani fara acte de identitate
s-au amestecat printre ceilalti. A circulat vestea cao data ajunsi in Transnistria vor fi
improprietariti cu pamant.
Astfel s-au comis o serie de abuzuri din partea jandarmilor, fiind ridicate din eroare familii de
turci si de romani. Au fost deportati si oameni care aveau o meserie sau casa si avere. Au fost
ridicati de la locuintele lor fara sa li se permita sa isi ia cu ei lucrurile personale si de valoare,
neavand timp de a isi lichida averile. Au existat cazuri in care sefii posturilor de jandarmi au
profitat de ocazie si au cumparat diferite obiecte si animale la preturi derizorii. Casele si
celelalte bunuri au fost preluate de Centrul National de Romanizare.
Ostasii tigani aflati pe front sau concentrati in interiorul tarii au protestat impotriva acestor
abuzuri deoarece in timp ce isi faceau datoria catre tara, familiile erau ridicate si evacuate in
Transnistria. Au fost si personalitati democratice care s-au opus impotriva acestei masuri.
Constantin I.C Bratianu, intr-o scrisoare foarte dura care i-a adresat-o lui Ion Antonescu,
considera expulzarea tiganilor ca un act nejustificat, cerand stoparea acestor persecutii.
S-a cerut repararea abuzurilor iar cererile numarului de repatriere au crescut. In final au
primit aviz de repatriere 131 de capi de familia, cu 950 de membri, in total 1261 de persoane.

EUGENE s. f. Teorie care preconizeaz ameliorarea populaiilor umane prin msuri


genetice (alegerea prinilor, sterilizarea, interzicerea procrerii etc.), folosit de rasiti i
fasciti; eugenetic.
Guvernul General Ion Antonescu (2) a fost un consiliu de minitri care a guvernat Romnia n
perioada 14 septembrie 1940 - 24 ianuarie 1941, n timpul celei de-a doua domnii a regelui Mihai
al Romniei. Romnia a fost declarat la 14 septembrie 1940 stat naional-legionar, multe
instituii ale statului fiind dublate de pendante ale Micrii legionare conduse de Horia Sima.
Guvernul a luat capt odat cu rebeliunea din ianuarie 1941, tentativ euat a legionarilor de a-l
nltura pe Antonescu i a guverna singuri.
Legiunea Arhanghelului Mihail, numit i Micarea Legionar, a fost nfiinat
n Romnia interbelic, la 24 iunie 1927de Corneliu Zelea Codreanu - n urma rupturii dintre

acesta i mentorul i principalul su susintor, A.C. Cuza - ca o organizaie


paramilitar terorist de orientare naionalist-fascist, creat dup modelul
organizaiilor naziste SA i SS[1], cu un caracter mistic-religios,
violent anticomunist, antisemit i antimasonic.