G2 Evreii Ardealul de Nord Ungaria

Munca obligatorie pentru evrei în Transilvania de Nord #G41
Secțiunea #GD.
DISCRIMINARE ȘI REPRESIUNE ÎN TRANSILVANIA DE NORD, SUB
ADMINISTRAȚIE UNGARĂ (1940 - 1944)
Consecutiv Dictatului de la Viena din 30 august 1940, Armatele I şi II ungare au ocupat Ardealul de Nord
între 5-13 septembrie 1940. Administraţia militară ungară s-a instalat aici în 12 septembrie 1940, conform
Ordinulul Consiliului de Miniştri nr. 6440/1940 ‘cu privire la extinderea asupra teritoriilor răsăritene şi
ardelene realipite Sfintei Coroane Ungare a Statariului". În teritoriul Ardealului de Nord s-a organizat, la
16 noiembrie 1940, Corpul IX Armată Ungar cu comandamentul la Cluj, pe lângă care mai exista şi
Comandamentul Apărării Graniţei (Târgu Mureş) în secuime. Istoria poștală a administrației ungare din
Transilvania de Nord va fi probabil urmărită într-un volum din seria D, acum ne vom referi doar la tema
prezentă, discriminare și represiune, reflectată în corespondențe poștale.
Capitol XII. DISCRIMINAREA ȘI REPRESIUNEA ETNICĂ A EVREILOR ÎN

TRANSILVANIA DE NORD, 1940-1944
Conform recensământului din 1930, în județele nordice ale Transilvaniei locuiau 138.885 evrei, dintr-un
total de 2.395.147 locuitori (restul fiind 1.176.433 români, 911.550 maghiari, 68.694 germani și 99.585
alții). Se apreciază că la data cedării, 30 august 1940, trăiau 164.052 evrei în acest teritoriu. În vara anului
1941, un număr neprecizat de evrei din comitatele Maramureș și Satu Mare au fost printre cei 16-18.000
deportați la Kamenets-Podolsk, unde majoritatea au fost uciși la sfârșitul lunii august 1941. În afara acestui
episod criminal izolat și al discriminării prin trimiterea în companii de muncă obligatorie (care ar fi dus în
final la moartea a 25.000 evrei între anii 1941-1943), evreii din Ungaria, deci inclusiv nordul ocupat al
Transilvaniei, aveau oarecare senzație de siguranță și protecție în regimul lui Horthy. Totul s-a sfârșit după
ocuparea țării de Germania la 19 martie 1944 și instalarea guvernului extremist colaboraționist al lui Döme
Sztójay, în urma cărreia majoritatea evreilor din teritoriul Ungariei (mai puțin cei din Budapesta) vor fi
trimiși în ritm accelerat într-un termen de 24 zile în lagărele de exterminare germane, Auschwitz în primul
rând (printre ei, 131.639 evrei din nordul Transilvaniei).
#G41. MUNCA OBLIGATORIE: CORESPONDENȚA DETAȘAMENTELOR DE

MUNCĂ PENTRU EVREI, 1940-1944
Organizarea modernă a forțelor armate avea la bază actul din 5 decembrie 1938, prin care serviciul militar
obligatoriu de 3 ani era impus tuturor categoriilor de vârstă, de la 18 la 60 ani, toți bărbații apți fiind înrolați
în unitățile de Levente. În afara serviciului militar, exista obligația muncii militare în unități speciale, care se
aplica evreilor (excluși de la serviciul militar sub arme), bărbaților inapți, femeilor între 14 la 70 ani și
tinerilor inapți. Tot în unitățile de muncă erau înrolați alți minoritari, care nu erau politic de încredere, sau
cei a căror nivel de educație era atât de scăzut încât nu merita să fie supuși instrucției, mai ales dacă nu
vorbeau maghiara, formularea referindu-se la țăranii români.
La 17 mai 1939 a fost publicat Decretul nr. 5039 privind reglementarea forței de muncă în serviciul public:
„Cei obligați să îndeplinească serviciile publice își îndeplinesc serviciile în tabere de muncă. Taberele de
muncă sunt formațiuni de muncă organizate militar”, serviciul se efectuează fără arme, „cu instrumentele
de lucru puse la dispoziția lor”. Conducerea centrală a taberelor revenea Serviciului Muncii Obligatorii de
Interes Public (Közérdekű Munkaszolgálat Országos Felügyelője - KMOF) subordonat ministrului
apărării. În fiecare corp de armată (inițial opt, ulterior nouă și zece), s-a format un batalion de serviciu
public, sub care erau organizate companii de 200-250 de oameni. Acest sistem a intrat în vigoare la 1 iulie
1939 și a fost aplicat pentru prima dată celor născuți în 1916, nefiind încă discriminatoriu!
501
GD Represiune în Transilvania de Nord, sub administrație ungară (septembrie 1940 – septembrie 1944)
De-abia în baza celei de-a doua legi evreiești (Legea IV din 1939)662, evreii găsiți necorespunzători pentru
serviciul armat au fost înrolați în „companii speciale de lucru”, începând cu vara 1940, astfel că la mijlocul
lunii iulie 1940, existau 60 de „companii muncitoare speciale” formate exclusiv din evrei, numerotate în
seria 200. După ocuparea teritoriilor Bácska și Transilvania de Nord, minoritățile naționale au fost de
asemenea destinate serviciului muncii, deși nu a existat niciun temei legal pentru aceasta. Un obiectiv
prioritar era fortificarea noii granițe româno-maghiare (ori munca la fortificații era oricum destinată
companiilor speciale sau punitive). Companiile au fost desființate până în decembrie 1940.
Câteva fotografii din extraordinarul documentar imagistic din jurnalul Dr. Endre Szántó663, medic într-o
companie de muncă (din păcate neidentificată) care a activat în Ardealul de Nord în lunile octombrie –
decembrie 1940.
Valea Vaserului Borșa
Pasul Țibău Pasul Prislop
Consiliul de Miniştri al Ungariei, în şedinţa sa din 15 aprilie 1941, a aprobat proiectul prezentat de ministrul
Apărării Naţionale, potrivit căruia evreii urmau să-şi satisfacă stagiul militar în "serviciul auxiliar - kisegítő
szolgálatot", o altă versiune exclusiv evreiască a serviciului muncii. Decretul nr. 2870/1941 s-a publicat
peste trei zile în Buletinul oficial, stabilind că recruții care trebuiau considerați evrei urmau să îndeplinească
această obligație „prestând servicii auxiliare în armată” și nu puteau fi clasați. La 8 august 1941 intră în
vigoare a treia lege evreiască664, iar de la 19 august 1941 toți evreii de vârstă militară au trebuit să efectueze
„serviciul auxiliar de muncă”, precum recruții, timp de doi ani, dar în formațiuni separate (kisegítő (zsidó)
munkásszázadok) și neînarmați. În plus față de evrei, au fost duși la muncă alții din cei improprii pentru
serviciul militar (țigani, naționalități – români, ruteni, comuniști și cei nesiguri pentru sistem). Astfel au
apărut alte companii speciale de lucru, cele din seria 100 erau companii evreiești, iar cele din seria 400 erau
companii speciale pentru cei nesiguri politic, fără a exista vreo bază legală pentru această departajare.
662
Primele două legi evreiești au cauzat pierderi materiale considerabile pentru evrei, peste 90.000 de persoane și-au pierdut locurile
de muncă în toată Ungaria, iar condițiile de trai ale celor aproximativ 220.000 de persoane cu membrii familiilor lor s-au deteriorat
semnificativ. Cu toate acestea, niciuna dintre legi nu a fost implementată pe deplin.
663
Dr. Szántó Endre munkaszolgálatos naplója, 2009 (varianta în engleză apărută în 2014). După un stagiu inițial la Alsódabas în
Ungaria, compania este trimisă în zona proaspăt ocupată, inițial în zona Borșa, apoi în pasul Prislop. Este dezafectată pe 20
decembrie 1940. Cele aproape 150 de fotografii realizate în perioada septembrie – decembrie 1940 pot fi văzute la link-ul
https://fortepan.hu/hu/photos/?donor=Sz%C3%A1nt%C3%B3%20Istv%C3%A1n%20dr., fiind preluate și de site-ul MaNDA.
664
A treia lege evreiască a fost adoptată sub premierul László Bárdossy, intrând în vigoare la 8 august 1941. Aceasta era deja o lege
rasială de tip nazist, folosind terminologia nazistă. Erau de exemplu interzise căsătoriile mixte și relațiile sexuale între evrei și
neevrei.
502
Practic, la mobilizare batalioanele de muncă (I-XIII) și centrele de recutare (CR) au înființat companii, care
puteau fi militare sau etnice. În cele etnice au fost chemați recruți sârbi, croați, români și, într-o măsură mai
mică, slovaci și ruteni, care erau considerați nesiguri în ceea ce privește loialitatea națională. Cei care sunt
considerați a fi evrei de origine au fost chemați în companii auxiliare. Botezații au fost împărțiți în companii
separate, iar cei nesiguri din punct de vedere politic, indiferent de originea lor, au intrat în companii speciale
de muncă. Muncitorii militari purtau culori naționale, evreii purtau galben, creștinii și botezații purtau brățări
albe. Totuși în decembrie 1941 doar 1.057 evrei lucrau în companiile coprului IX Cluj, respectiv 2.531 în
companiile corpului VIII Kassa (față de un total de 14.413 evrei în întreaga Ungarie)
Unul din comandanţii unui centru de recrutare, locotenent - colonel Muray Lipot, la procesul care i s-a
intentat după eliberare în 1945, la Budapesta, a sintetizat astfel indicaţiile primite "de sus" în legătură cu
atitudinea ce trebuie avută faţă de evreii din detaşamentele de muncă forţată.
"1. Nimeni n-are voie să vorbească cu evreii. Personalul creştin trebuie în mod repetat să fie instruit sever şi să i se impună că
numai la 3 paşi distanţă şi în prezenţa unui martor să se poată vorbi cu un evreu. Celui care încalcă această dispoziţie i se va aplica
o pedeapsă dublă faţă de cea prevăzută în regulament [...]
2. Evreii n-au voie să meargă decât pe partea carosabilă a străzii, cei din gardă numai pe trotuar.
3. Evreii nu pot fi vizitaţi de membrii familiilor lor decât o dată pe lună [...]
4. Nu pot primi pachete.
5. Trebuie instituită o cenzură severă asupra corespondenţei lor [...]
6. Evreii n-au voie să cumpere în prăvălii.
7. Nu pot avea asupra lor decit cel mult 50 P (pengo).
8. N- au voie să fumeze [...]".
Evreii pe frontul Armatei a 2-a (1942)
Cea mai mare utilizare militară a unităților de muncă a avut loc când Armata a II-a a fost trimisă în
primăvara anului 1942 pe frontul de est. Au fost 69 companii de muncă trimise în est, ajungându-se la 156
companii la sfârșitul anului, astfel că aproape 40.000 de militari au efectuat serviciul muncii pe Don (130
companii auxiliare de evrei, 16 speciale de politici și 6 de creștini botezați, pentru întreținerea drumurilor)
Au existat dispoziţii oficiale de a se alcătui detaşamentele de munca forţată pentru sprijinirea frontului cu
predilecţie din evrei din capitală si nordul Ardealului. Aşa se face că din majoritatea zdrobitoare a evreilor,
circa 150.000, din oraşe si sate ardelene, concentraţi, circa 15— 16.000 au fost duşi să piară "dezarmaţi pe
cîmpurile minate" ale Ucrainei. La momentul încorporării, evreilor li s-au dat uniforme, dar mai târziu
trebuiau să poarte haine civile sau să lucreze în uniforme scoase din uz, rațiile de hrană erau rare. Odată cu
apariția iernii, situația s-a agravat datorită tratamentul umilitor, adesea crud, manifestat de germani și de
forțele de securitate din Ungaria.
Companiile de muncă trimise în Ucraina erau destinate să lucreze atât în spatele frontului (la repararea
drumurilor, la descărcarea trenurilor cu muniţii, cu alimente etc.) cât şi la activităţi genistice pe front
(construirea de fortificaţii, buncăre, baraje antitanc sau de sârmă, culegerea minelor din faţa frontului etc.).
Îndeosebi aceste din urmă activităţi au costat viaţa multor evrei. Într-un memoriu din 1942 se arată "Sunt
detaşamente de muncă forţată unde, în ciuda ordinelor în vigoare, este interzisă şi azi corespondenţa. La
aceste detaşamente de peste o jumătate de an muszos - ii n- au primit scrisori şi nici cei de-acasă de la ei
[...] Există detaşamente care toată vara, pină la mijlocul lui octombrie n-au dormit, niciodată, sub acoperiş,
deşi posibilităţi au existat de foarte multe ori. In mai multe rînduri s-a întâmplat ca şefii formaţiilor
germane să atragă atenţia comandanţilor acestor detaşamente că nu se pot exercita două lucruri deodată
asupra evreilor: şi să fie bătuţi şi să fie puşi la muncă. Trebuie să aleagă: ori bătaia ori munca "
În a doua jumătate a anului 1942, un număr mare de evrei de vârstă militară au fost chemați pentru serviciul
de muncă, întrucât tot mai multe detașamente de muncă erau concentrate în Ucraina cu Armata a 2-a
maghiară (se estimează în septembrie 1942 numărul lor la 38.000 muncitori, împărțiți în 152 companii
diferite: 130 companii auxiliare evreiești, 16 companii speciale formate din „politici” și 6 companii de
menținere a drumurilor formate din creștini). În ianuarie 1943, la prăbușirea frontului de pe Don
(Stalingrad), companiile de lucru au suferit pierderi mari, luați în captivitate sau căzând victime ale
brutalității soldaților germani și maghiari sau voluntarilor ucrainieni; cel mai tragic eveniment a avut loc la
30 aprilie 1943, în satul Dorosic, unde un hambar folosit pentru un așa-zis spital pentru bolnavii de tifos a
fost incendiat, iar fugarii au fost împușcați cu mitraliere; 396 de evrei din detașamente și-au pierdut viața
atunci.
503
Între 11 aprilie – 27 iulie 1942, ungurii au trimis la Armata 2, pe frontul de est, în total 215.000 militari, din
care 32.000 în unitățile militare de muncă. Dintre aceștia, Armata 2 a pierdut în perioada 12 ianuarie – 26
februarie 1943 un total de 23.308 oameni din unitățile de muncă, dintre care 2.158 morți confirmați, 716
răniți confirmți, 18.843 dispăruți (majoritatea probabil prizonieri și morți) și 1.591 prizonieri. Alte date
statistice evaluează pierderile Armatei 2 la 130.000, dintre care 35.000 în batalioanele de muncă (între care
20.000 evrei, ce s-ar fi predat în mare parte soviaticilor). Într-o conversație cu Hitler, Horty afirma la rândul
său că Armata 2 a avut pierderi de 180.000 (148.000 morți și 32.000 răniți), la care se adăugau 32.000 evrei
morți sau dispăruți din batalioanele de muncă. Horty confirmă mai departe că toate batalioanele militare cu
oamenii din ele (incluzând toți evreii) au fost măturate de sovietici665.
După datele relatate în memoriile sale de fostul ministru al apărării, general - colonel Nagybaczoni Nagy
Vilmos, "din cei 50.000 de evrei încadraţi în detaşamentele de muncă forţată trimise în Ucraina s-au întors
spre Apus 6-7.000. Ceilalţi sau au pierit, sau au căzut prizonieri la ruşi". O parte dintre aceştia, însă, ajunşi
în ţară, au fost trimişi direct in lagărele de concentrare din Germania. Cercetări recente afirmă că 25.000
evrei au supraviețuit, 10.000 dintre ei fiind luați prizonieri de sovietici. Alți 25.000 evrei au fost pierduți în
total în intervalul iunie 1941 – decembrie 1943, majoritatea de 85% în lunile ianuarie – februarie 1943.
Locul unităților de muncă în reconstrucția Armatei (1943-1944).
Planul Szabolcs 1943/1944 urmărea refacerea armatei ungare după dezastrul din Rusia. Erau luați în
considerare, pentru formarea unui Armate de apărare (Armata de Interior) circa 1 milion de oameni
disponibili, mai ales dintre minoritățile naționale, dintre care jumătate urmaseră și o oarecare instrucție
militară (găsindu-se mai ales în unitățile de muncă). În mai 1944, 130.000 dintre acești oameni nu erau
disponibili, fiind angrenați după cum urmează:
 30.000 sub comandă ungară în Carpați, la construcția fortificațiilor, vezi Fig. G41.01;
 11.000 cu Armata 1 Ungară în Ucraina pentru construcția de căi ferate ;
 34.000 trimiși la cererea Germaniei, sub comanda unităților germane de muncă, se găseau în Ucraina și în
Ungaria;
 17.000 în Germania ca îngrijitori de cai;
 4.000 sub comandă germană în Ungaria, la construcția de aerodromuri;
 3.000 în Bor, Iugoslavia, ca muncitori în mină;
 10.000 în Germania, ca muncitori în fabrici;
 20.000 aleși de germani pentru a fi înrolați în unități SS.
Fig. G41.01:
Corespondența de la o
companie de muncă
neidentificată din Răstolița
Cartea poștală maghiară 18 filler,

scrisă de un evreu dintr-o
companie de muncă din
Ratosnya (azi Răstolița, jud.
Mureș) către familia din
Budapesta. Cenzura companiei
cu ștampila în cadru
dreptunghiular Ellenőrizve,
însoțită de dată (14 iulie 1944),
cartare RATOSNYA lîn aceeași
zi.
In această perioadă, lipsa de echipament își va spune cuvântul, militarii din unitățile de muncă purtau haine
civile, având doar banderole de braț și bonete care să le ateste statutul militar. Fiecare divizie de infanterie
665
Leo Niehorster – The Royal Hungarian Army, 1920-1945, vol. I, 1998, pag. 80, 94-95.
504
din 1943-1944 avea un batalion de muncă, format din 3 companii de muncă666. În vara anului 1943, sute de
mii de muncitori evrei și ne-evrei lucrau în interiorul și în afara granițelor, iar mai multe sisteme de servicii
de muncă erau în vigoare:
 Companiile militare de muncă (maghiari și minorități naționale): katonai munkásszázadok

 Batalioane de muncă în serviciul public: közérdekű munkaszolgálatos-zászlóaljak
 Companiile auxiliare (evreiești) de muncă: kisegítő (zsidó) munkásszázadok
În toamna anului 1943, a fost înființată organizația de muncă în domeniul apărării (Honvédelmi
Munkaszervezetet) pentru a coordona aceste sarcini, inclusiv sarcina de a asigura un management unitar, o
supraveghere mai strânsă, distribuția centrală și oferta de muncă.
Iată mai jos situația totală a companiile de muncă în luna ianuarie 1944667, de unde rezultă că la acea dată
existau 251 companii evreiești (multe cu evrei din Transilvania sau lucrând în Transilvania) și 100 companii
românești (care au fost reținute doar în zona interioară, fără a fi trimise pe front):
Publice Creștine Evreiești Române Rusine Sârbe Speciale Total

Min.Ap. -- 2 2 -- -- -- -- 4
Corp I 6 1 1 -- -- -- -- 8
Corp II 1 -- 1 -- -- -- -- 2
Corp III 3 -- -- -- -- -- -- 3
Corp IV 3 -- -- -- -- -- -- 3
Corp V 1 1 -- -- -- -- -- 2
Corp VI 1 1 -- -- -- -- -- 2
Corp VII 1 -- 1 -- -- -- -- 2
Corp VIII 3 -- -- -- -- -- -- 3
Corp IX 2 1 -- -- -- -- -- 3
Fortificații -- 4 26 -- -- -- -- 30
HM 7/k668 -- -- 20 5 -- 5 -- 30
Căi ferate
-- -- 10 -- -- -- -- 10
Ardeal
Construcții
-- -- 40 10 22 13 -- 85
aeroporturi
Industrie -- 2 15 80 5 10 -- 112
F. Mm. -- -- -- 5 3 2 -- 10
Esztergom-
1 -- 3 -- -- -- -- 4
-Hajmáskér
Total zona
22 12 119 100 30 30 -- 313
interioară
Zona
10 -- 120 -- -- 5 7 142
operațiuni
Lagăr Bor 3 -- 12 -- -- -- 1 16
Total zona
13 -- 132 -- -- 5 8 158
operațiuni
TOTAL 35 12 251 100 30 35 8 471
În aprilie – mai 1944 sunt trimise la muncă la calea ferată Coșna 20 companii. În luna mai 1944 sunt trimiși
la uzinele Bosch din Stuttgart și Silezia (Germania) 300 muncitori (unguri și români) din companii.
Unități de muncă în minele din Bor, Iugoslavia.
În 1941, când Iugoslavia a fost ocupată, germanii au găsit rezerve semnificative de cupru în jurul localității
Bor din Serbia, începând exploatarea minelor în 1943. Întrucât evreii sârbi au fost exterminați în 1942, părea
logic ca germanii să caute forță de muncă în Ungaria. În ciuda protestelor ministrului apărării, guvernul
ungar a fost de acord să o ofere germanilor, primele companii de muncă fiind trimise organizației Todt la
Bor din iunie 1943. Până în vara anului 1944, aproximativ 6.000 de muncitori maghiari au sosit la minele de
cupru, și într-o măsură mai mică în construcția de căi ferate. Marea majoritate erau evrei, dar au fost trimiți
disciplinar secui ardeleni "Sabați" și membri ai "Martorilor lui Iehova". Companiile de muncă au fost plasate
666
Idem, pag. 97-100.
667
Hadtörténelmi Közlemények, anul 122, Institutul de Istorie Militară Budapesta 2009, pag. 857.
668
Honvédelmi Minisztérium VI-7/k. osztály, probabil departamentul responsabil de căile ferate.
505
în mai multe tabere în jurul minei de cupru, supravegheate de soldați maghiari, precum și de membrii
organizației Todt. Tratamentul și îngrijirea până la sfârșitul anului 1943 au fost relativ și în general
satisfăcătoare. În septembrie 1944, din cauza deteriorării situației militare, germanii au decis să golească
minele. Lucrătorii au fost trimiși în două valuri spre nord. Primul val, cu aproximativ 3.200 de persoane, a
început la jumătatea lunii septembrie. Pe drum, mai mulți muncitori au fost împușcați. În perioada 7-8
octombrie, SS-ul german și bosniac au îngropat 700-1.000 de persoane la Cservenkan. Ulterior execuțiile au
continuat prin soldații maghiari, iar supraviețuitorii au ajuns în lagăre. Al doilea val a părăsit tabăra la
sfârșitul lui septembrie 1944, fiind atacați de partizanii iugoslavi, care au executat majoritatea soldaților și
ofițerilor maghiari; unii dintre muncitorii salvați au intrat în rândurile partizanilor iugoslavi.
Fig. G41.02: Documente nepoștale care atestă revenirea deportaților din lagărul de muncă Bor-Loznica:
Stânga: adeverință eliberată de Comunitatea israelită din Timișoara pentru un evreu din Beiuș. Dreapta: autorizație de
călătorie eliberată de Garnizoana Arad pentru un evreu din Budapesta, contrasemnată de Comandatura Militară
Sovietică din Arad (sursa: MaNDA, arhiva digitală națională maghiară).
Date generale privind nomenclatura
Localizarea corpurilor de armată și a batalioanelor de lucru corespunzătoare

Batalioane de lucru (kmsz zlj)
Corp Armată
1939 1941 Martie 1943
I. Budapest (Soroksári út) I. Óbuda (insula Hajógyári) I. Budapest (Pongratz út)
I. Budapest
IX. Esztergom (Kenyérmező) IX. Esztergom (Tábor)
II. Székesfehérvár II. Komárom II. Komárom II. Komárom
III. Szombathely III. Pápa (barăcile cavaleriei) III. Kőszeg III. Kőszeg
IV. Pecs IV. Mohács IV. Mohács IV. Mohács
V. Szeged V. Hódmezővásárhely V. Hódmezővásárhely V. Hódmezővásárhely
VI. Debrecen VI. Hajdubőzsőrmény VI. Szolnok VI. Püspökladany
VII. Pétervására VII. Pétervására VII. Jolsva
VII. Miskolc
-- -- XI. Rimaszombat
VIII. Kassa VIII. Kassa (barăci Zrinyi u.) VIII. Kassa VIII. Kassa
-- X. Nagybánya IX. Nagybánya
IX. Kolozsvár
-- -- XII. Tasnád
Localizarea centrelor de recrutare din Ardealul de Nord

honved bevonulási központ
70 – Ungvár (Ужгород, Ucraina) 77 – Bethlen (Beclean)

71 – Huszt (Хуст, Ucraina) 78 - ?
72 – Munkacs (Мукачево, Ucraina) 79 – Csikszereda (Miercurea Ciuc)
74 – Tasnád (Tășnad) 80 – Maroshévíz (Toplița)
75 – Szinérvárálja (Seini) 81 – Szászrégen (Reghin)
76 – Szamosójvár (Gherla) 171 – Máramarossziget (Sighetul Marmației)
506
Numerotarea companiilor:
 Companiile de interes public (közérdekű munkaszolgálat század), cu I-XIII la numărător (în funcție de
batalionul de care aparțin) și 1-5 la numitor (numărul companiei).
 Companiile de muncă evreiești (zsidó Ksm. század)
o In anul 1939-1940 : 201-208 la numărător (în funcție de corpul de armată de care aparțin) și
numărul companiei la numitor.
o În anul 1942-1945 : 101-110 la numărător (în funcție de corpul de armată de care aparțin) și
numărul companiei la numitor.
 Companiile de muncă creștine (keresztény ksm. század), 701-710 la numărător (în funcție de corpul de
armată) și numărul companiei la numitor (erau pentru evreii creștinați).
 Companiile sârbești – seria 5000
 Companiile rusine / ucrainiene – seria 8000
 Companiile românești – seria 1000, apoi echivalate în seria 9000
Lista companiilor de muncă în legătură cu Ardealul de Nord
Iată mai jos lista companiilor de muncă care, fie au fost formate din cetățeni din Ardealul de Nord, fie au
activat la un moment dat pe șantierele din Ardealul de Nord. Ordinea este următoarea:
 Companiile de interes public aparținând de Batalioanele I-XIII (deocamdată cunoscute doar de la

Batalioanele IX, X, XII și XIII). Inițial au existat 8 batalioane de interes public, ajungând la 13 în 1941.
 Companiile evreiești din anii 1942-1944 subordonate corpurilor de armată, numerotate în seria 100,
formate în general începând cu luna mai 1942 și active până la capitularea Ungariei (ianuarie 1945)
 Companiile evreiești și speciale din anul 1940 subordonate corpurilor de armată, numerotate în seria
200. Majoritatea acestora era formată din evrei din Ungaria, fiind trimiși în Ardealul de Nord imediat
după ocupație (septembrie – decembrie 1940).
 Companiile „creștine” numerotate în seria 700 subordonate corpurilor de armată, cu muncitori din
Ungaria activând în Transilvania de Nord.
G41.9. – Batalionul IX (Vác)
Compania IX/1
Istoric: Companie localizată în Kolozsvár (Cluj, Magyar u. 50) la 8 – 10 martie 1944.
G41.9/1: Ștampilă de cenzură lineară cu textul

ELLENŐRIZTE, aplicată în tuș violet în luna martie 1944.
Compania IX/4
Istoric: companie cu evrei din Ungaria (Budapesta), care ocazional lucrează în Ardeal; astfel, la 3 iunie
1942 se afla la Csikszentmárton (Sânmărtin, jud. Harghita), vezi Fig. G41.03 și G41.04.
10.06-10.08.1942 CSIKSZENTMÁRTON
G41.9/4: Ștampilă de cenzură lineară cu textul ELLENŐRIZVE, dimensiuni 45 x 5 mm, aplicată în tuș
negru și violet între 10 iunie – 10 august 1942 (eventual însoțită de o ștampilă cu dată în perioada 25 iulie –
10 august 1942)
507
Două corespondențe către compania IX/4 Vac, aflată în Ardealul de Nord
Fig. G41.03:

scrisă de familia din Budapesta
către Grünwald György, 9/4
kmsz., Csikszentmárton (azi
Sânmărtin, jud. Harghita).
Cartare BUDAPEST la 3 iunie
1942, cenzura companiei la
sosire cu ștampila G41.9/4.
Fig. G41.04:
Cartea poștală maghiară militară

gratuită, scrisă de Krausz Sándor,
504/3 hadtap, către ruda sa
Krausz Tibor, Csikszentmárton,
IX km. zlj. 4 szd (azi Sânmărtin,
jud. Harghita). Cartare TÁBORI
POSTAHIVATAL * 504 la 5
august 1942, cenzura militară
ELLENŐRIZVE în cadru și
semnătura cenzorului, cenzura
companiei la sosire în 10 august
1942 cu ștampila G41.9/4.
G41.10. – Batalionul X (Baia Mare)
Compania X/2
Istoric: Detaşată în zona Solotoine, Polonia. A lucrat şi în trecătoarea Toronya. Menționată și în Baia Mare
și în Transcarpatia. Decedații sunt înhumați la Dolina în 18 mai 1944.
Poșta militară:
24.05–02.08.1944 L498
Compania X/3
Istoric: Menționată în Baia Mare, respectiv la Majdanka (comitat Maramureș, azi Maidan în Ucraina) în
februarie 1944 (vezi Fig. G41.05).
Compania X/4
Istoric: Există în septembrie 1941, comandată de Kálmán Mordényi (fost director al penitenciarului din
oraşul Vác). A lucrat mai multe luni la tronsonul de cale ferată Deda–Sărăţel, de importanţă strategică după
anexarea Ardealului de Nord. În primăvara anului 1942, compania a fost direcţionată la carierele de piatră
508
din Bicsad pe Olt (muncă grea, primesc alimentaţie în funcţie de realizări). Ulterior a mai prestat şi alte
munci, printre care săpatul şanţului pentru cablul telefonic, care se întindea până la Bicaz, unde era graniţa
cu România. În toamna târzie a anului 1942 au fost readuşi la Baia Mare şi băgaţi în clădirea imensă numită
„Cazarma Jidovilor”. În primăvara 1943 soseşte ordinul de plecare pentru frontul urcainian pentru cei 242
evrei din companie, cu un nou comandant (Lt. Maj. Szántó). În Ucraina construiesc drum de bârne pentru
retragerea armatei ungare. După câteva luni sunt încercuiţi şi făcuţi prizonieri de ruşi. După trei zile de mers
pe jos şi şase cu trenul, in iunie 1944, ajung în lagăr la Zaporoje. Eliberarea din prizonierat pentru
memorialist are loc în august 1948669. Compania este menționată și la Ökörmező.
Poșta militară:
24.09.1944 H339
Compania X/5
Istoric: Apare în Tagesbuch pe frontul de Est (Ucraina) între 15 septembrie – 31 decembrie 1942.
Poșta militară:
20.04.1943 254/77: Corpul 4 Armată
G41.12. – Batalionul XII (Tășnad)
Compania XII/1
Istoric: A lucrat şi la fabrica Canabe, s-a retras prin Seini, jud. Maramureş. La 27 februarie 1944 este în
Csikrákos (Racu, jud. Harghita, Fig. G41.04). Comandant a fost lt. rez. Nagy Alexandru, în perioada
octombrie 1943 – noiembrie 1944.
Poșta militară:
02.03.1944 CSIKRÁKOS
G41.12/1: Ștampilă de cenzură lineară cu textul Ellenőrizve, dimensiuni 46 x 8 mm, aplicată în tuș
negru la 2 martie 1944. Practic identică cu G41.12/2.
Fig. G41.05:
Corespondența dintre două
companii de muncă pentru
evrei

scrisă în Csikdanfalva la 27
februarie 1944, de către Fisch
Jenő, XII/1 K. M. Sz. II nok,
Csikrákos, Csik megye și
adresată unui rude Fisch Bela,
X/3 K. M. Sz., MájDanka,
Marmaros-megye (azi Dănești și
Racu, jud. Harghita, respectiv
Maidan / Майдан, Zakarpatia
Oblast, Ucraina). Cenzura
companiei cu ștampila
G41.12/1, cartare
CSIKARKOS la 2 martie 1944.
Compania XII/2
Compoziție: evrei din Cluj

Istoric: În decembrie 1943 se găsea la Palotailva (Lunca Bradului, jud. Mureș, Fig. G41.06), dar este
menționată și la Brețcu.
669
Din partea Domnului Mihai Eisikovits, în Acum-TV, http://www.acum.tv/articol/14086/, accesat la 19 iunie 2011.
509
G41.12/2: Ștampilă de cenzură lineară cu textul Ellenőrizve, dimensiuni 48 x 8 mm, aplicată în tuș
negru la sfârșitul lunii decembrie 1943. Practic identică cu G41.12/1.
Fig. G41.06:
Corespondența către
compania de muncă XII/2

scrisă în Cluj la 23 decembrie
1943 către Kappel Ferenc, XII/2
K. M. Sz. Zlj, Palotailva (azi
Lunca Bradului, jud. Mureș).
Cartare KOLOZSVÁR în aceeași
zi, cenzura companiei la sosire,
cu ștampila G41.12/2.
Compania XII/3
Nu se cunosc date.
Compania XII/4
Istoric: A lucrat şi în gara Rákosrendező din Budapesta. Menționată și la Tasnád.
Compania XII/5
Istoric: Companie trimisă în luna august 1942 în teribilul lagăr de muncă din Bor / Serbia. Majoritatea
evreilor din detașament cu amurit în septembrie-octombrie 1944, în timpul retrageii forțate.
G41.13. – Batalionul XIII (Brețcu)
Compania XIII/1
Istoric: În iunie 1943 compania era localizată la Sepsikilyén (azi Chilieni, jud. Covasna).
10-25.06.1943 SEPSISZENTGYORGY

ELLENŐRIZVE, aplicată în tuș violet în luna iunie 1943
(ilustrația în catalogul Dan János, pag. 352).
Compania XIII/2
Istoric: Menționată doar la Brețcu.
Compania XIII/3 (Toplița?)
Istoric: A activat în Ucraina. Comandant: slt. Kantor Ioan. În retragerea din 1944 a trecut prin pădurea
Viscov (lângă Stanislau). 23 de oameni au murit datorită exceselor militarilor din pază. La 16 aprilie 1944 se
afla la Volóc (azi Воловець, Zakarpatia oblast, Ucraina).
510

ELLENŐRIZVE, aplicată în tuș violet în luna iunie 1943
(ilustrația în catalogul Dan János, pag. 352).
Compania XIII/4
Istoric: În iarna 1942-1943 se afla la Breţcu, fiind apoi detaşată la Sfântu Gheorghe, ulterior în Ucraina
Subcarpatică.
Poșta militară:
20.06.1944 M682
G41.101. – Corpul I Armată (Budapesta)
Compania 101/27
Istoric: companie cu evrei din Miercurea-Ciuc, consemnată la Monor, Bandorovka (Ucraina) și Slovacia
ocupată (toamna 1943).
Compania 101/84
Istoric: companie cu evrei din Ungaria (majoritatea budapestani), care în anul 1943 a lucrat la calea ferată în
estul Ardealului de Nord, pe granița cu România, vezi Fig. G41.06.
Poșta militară:
17.XX.1943 KOSNA
Fig. G41.07:
Corespondența de la
compania de muncă 101/84
Budapesta
Cartea poștală maghiară cu

francatură suplimentară 8+10
filler, scrisă de un evreu din
101/84 kmsz, Kosna, Beszterce-
Naszod vm (azi Coșna, jud.
Suceava) către familia din
Budapesta (numele persoanelor
au fost șterse pe site-ul original).
Cartare KOSNA la 17.?.1943
(sursa: MaNDA, arhiva digitală
națională maghiară)
Compania 101/318
Istoric: La 13 septembrie 1944 se afla în subordinea Grupului 101 Tehnic (Műszaki csoport parancsokság),
din Armata 2 Ungară din Transilvania de Nord.
Compania 101/326
Istoric: La 13 septembrie 1944 se afla în subordinea Batalionului 105 Căi Ferate (Vasútépítő zászlóalj
parancsnokság), din Armata 2 Ungară din Transilvania de Nord.
Compania 101/327
Istoric: companie cu evrei din Ungaria (majoritatea budapestani), care în anul 1944 a lucrat în Ardealul de
Nord, la Kismonostorszeg (azi Mănășturel, jud. Cluj), vezi Fig. G41.07. La 13 septembrie 1944 se afla în
511
subordinea Grupului 101 Tehnic (Műszaki csoport parancsokság), din Armata 2 Ungară din Transilvania de
Nord.
Fig. G41.08:
Corespondența către compania
de muncă 101/327 Budapesta
Cartea poștală maghiară militară

gratuită, scrisă de soția din
Budapesta către Rosenberg
Dezső, kmsz, Kismonostorszeg,
i.p. Des, tp 101/327. Cartare
BUDAPEST la 27 iulie 1944, fără
semne de cenzură.
Compania 101/331
Istoric: companie cu evrei din Ungaria (majoritatea budapestani), care în anul 1944 a lucrat în Ardealul de
Nord, la Csicsókeresztúr (azi Cristeștii-Ciceului, jud. Bistrița-Năsăud), vezi Fig. G41.08. La 13 septembrie
1944 se afla în subordinea Grupului 101 Tehnic (Műszaki csoport parancsokság), din Armata 2 Ungară din
Transilvania de Nord.
Fig. G41.09:
Corespondența spre compania
de muncă 101/331, returnată
urmare a sistării relațiilor
poștale dintre România și
Ungaria, după 23 august 1944

scrisă la sfârșitul lunii august
1944 de cunoștințe din
Budapesta către Füredi János,
km.szd. 101/331,
Csicsókeresztúr, u.p. Bethlen,
Szolnok Dobóka m. Returnată cu
ștampila mecanică
POSTAFORGALOM SZÜNETEL
/ VISSZA A FELADÓNAK
(sursa: Dan János)
Compania 101/334
Istoric: La 13 septembrie 1944 se afla în subordinea Grupului 101 Tehnic (Műszaki csoport parancsokság),
din Armata 2 Ungară din Transilvania de Nord.
512
G41.106. – Corpul III Armată (Szombathley)
Compania 103
G41.103: Ștampilă militară ovală cu textul pe 5 rânduri:

ELLENŐRIZVE! / M. KIR. 103. TABORI MUNKAS / SZAZAD
/ PARANCSNOKSAG / TABORI POSTA 1 (ilustrația în
catalogul Dan János, pag. 319), aplicată la 25 septembrie 1940 pe o
carte poștală expediată din Bistrița (din cazarma Franz Joseph). La
23 aprilie 1941 compania se afla la Szabadka (Subotica).
G41.106. – Corpul VI Armată (Pecs)
Compania 106/1
Istoric: La 13 septembrie 1944 se afla în subordinea Batalionului 105 Căi Ferate (Vasútépítő zászlóalj
parancsnokság), din Armata 2 Ungară din Transilvania de Nord.
Compania 106/5
Istoric: La sfâşitul lui ianuarie 1943 este transferată la Vác, apoi la Orosháza (19 martie 1943, vezi Fig. 8
Călin Marinescu 2008), după care este trimisă în Transilvania, unde lucrează în munţi (timp de 6 luni).
Folosește o ștampilă de cenzură liniară ELLENŐRIZVE, cu linie inferioară pentru semnătură.
G41.108. – Corpul VIII Armată (Kassa)
În jurisdicția Corpului VIII din Kassa (azi Košice, Slovacia) se afla și nordul Ardealului, cu județele
Maramureș și Bistrița-Năsăud.
Compania 108/1
Compoziție: evrei din Bistrița.
Istoric: întâlnită în 22 septembrie 1943 la Gyimesfelsőlok (azi Lunca de Sus, jud. Harghita, Fig. G41.09).
Fig. G41.10:
Recipisă colet poștal, adresat
unui evreu din compania de
muncă 108/1
Imprimat cu marcă fixă 10 filler și

suprafrancare 120 filler, atașat
unui colet conținând pâine,
expediat de familia din Bistrița
către Friedman Baruch, 108/1 K.
M. Sz. Gyimesfelsőlok (azi
Lunca de Sus, jud. Harghita).
Cartare BESZTERCE la 22
septembrie 1943, sosire (pe
verso) GYIMESFELSŐLOK la 23
septembrie 1943.
Compania 108/5?
Compoziție: evrei din Borșa / Moisei.
Istoric: menționată pe frontul de Est, iar în octombrie – noiembrie 1944 la fabrica de bere Dréher din
Budapesta.
513
Compania 108/24
Istoric: Cunoscută dintr-o corespondență circulată la 13 ianuarie 1944 din Șimleul Silvaniei la Rakasz
(Ucraina, vezi Fig. 9 din articolul Călin Marinescu 2008). Folosește o ștampilă de cenzură liniară
ELLENŐRIZVE.
Compania 108/42 (CR 171)

Istoric: Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 20 octombrie 1942
Poșta militară:
12.09.1942 – 10.07.1943 292/69
Compania 108/47
Istoric: Cunoscută dintr-o corespondență circulată în mai 1944 dintr-un loc neidentificat (posibil
Sátoraljaújhely) la Cluj (vezi Fig. 10 din articolul Călin Marinescu 2008), returnată drept „ne-admisă”
(destinatarul fiind deja deportat la Auschwitz). Folosește o ștampilă de cenzură ELLENŐRIZVE cu cadru
dreptunghiular și spațiu pentru semnătură.
Compania 108/51
Compoziție: cu evrei din Alsóróna (Rona de Kos, jud. Maramureș) – Sighetul Marmației.
Compania 108/59
Istoric: A lucrat la fortificaţii în munţii Ghimeş. Comandant Ratonyi Eugen.

Istoric: Pe frontul din URSS. În 27 decembrie 1942 era la lucru în Nismanca, la construcţia de parapete de
apărare din zăpadă, pentru armata germană. Cu acea ocazie sunt consemnate execuţii aleatorii.
Compania 108/64
Compoziție: cu evrei din Felsőróna (Rona de Sus, jud. Maramureș) și Ungvár, dar și din Ungaria: Kemecse,
Nyíregyháza și Polgár. Se cunoaște o corespondență atipică, în sensul în care este expediată de un medic
locotenent român din Cluj, Popescu Aurel (Fig. G41.11-12-13). Menționarea gradului său în adresă
(hadnagy), sugerează că acesta era în calitatea sa de militar, fiind probabil chiar comandantul sau medicul
companiei de evrei! Cândva în 1943, compania este localizată la Tiszalök.
Poșta militară:
21.01.1943 293/41 TPH 61
02.03.1943 293/41 TPH 91
10.03.1943 230/92: Divizia 20 Cavalerie TPH 30
11.03-30.04.1943 292/127 TPH 92A
G41.108/64: Ștampilă de cenzură lineară cu textul ELLENŐRIZVE, dimensiuni 22 x 4 mm, aplicată în

tuș violet între 20 ianuarie – 11 mai 1943.
Pagina următoare:
Corespondența locotenentului român Popescu Aurel, din compania de evrei 108/64, către fiica sa, aflată într-
o unitate RAD670 / K.H.D671 din Germania
670
Mai precis, secțiunea pentru tinere RADwJ - Reichsarbeitsdienst der weiblichen Jugend
671
Kriegshilfdienst (Corpul de Muncă Auxiliar Feminin): "Serviciul de Ajutor în Război" (KHD) a fost înființat în cadrul RADwJ
imediat după invazia URSS, la 29 iulie 1941. Serviciul dura șase luni, timp în care tinerele femei continuau să facă parte din
RADwJ, fără a mai purta însă costumele acestuia. Ele lucrau în birouri ale armatei, ale autorităților, spitalelor, școlilor sau în sectorul
sanitar, De exemplu, în 1943/1944 circa 1.000 tinere au lucrat ca învățătoare suplinitoare, mai ales în teritoriile ocupate din est, dar
unele erau utilizate și la operațiuni de curățare și salvare după bombardamente.
514
Fig. G41.11:
Carte poștală maghiară militară

gratuită, scrisă de Popescu
Aurel, hadnagy (leutnant), tabori
posta 293/41, 108/64 tb.m.szd,
către fiica sa Popescu Nora,
R.A.D.w.J. 6/120, Kreis Schwab.
Hall, Wurttenberg, Halden-
Buhlertann, Deutsches Reich,
bei Ellwangen. Cenzura
companiei G41.108/64 (și
semnătura cenzorului Bartha la 1
martie), cartare TABORI
POSTAHIVATAL * 91 la 2 martie
1943, cenzura germană din
Viena (ștampila rulou roșie).
Fig. G41.12:

gratuită, scrisă de Dr. Popescu
Aurel, hadnagy (leutnant), tabori
posta 230/92, 108/64 tb.m.szd,
către fiica sa Popescu Nora,
R.A.D.w.J. 6/120, Kreis Schwab.
Hall, Wurttenberg, Halden-
Buhlertann, Deutsches Reich, bei
Ellwangen. Cenzura companiei
G41.108/64 (și semnătura
cenzorului Bartha la 10 martie
1943), cartare TABORI
POSTAHIVATAL * 30 la 11
martie 1943, cenzura germană
din Viena (ștampila rulou roșie).
Fig. G41.13:

gratuită, scrisă de Dr. Popescu
Aurel, hadnagy, tabori posta
292/127, către fiica sa Popescu
Nora, K. H. D., Deutsches Reich,
Crailsheim, Richthofenstr, R.A.D.
Unterkunft. Cenzura companiei
G41.108/64 (și semnătura
cenzorului la 11 mai 1943),
cartare TABORI
POSTAHIVATAL * 92A la 12 mai
1943, cenzura germană din
Viena (ștampila rulou roșie).
515
G41.109. – Corpul IX Armată (Cluj)
Compania 109/3
Poșta militară:
23.04.1943 292/50
Compania 109/6
Poșta militară:
09-15.11.1944 Z203
Compania 109/7
Poșta militară:
11.06-16.09.1943 F242
Compania 109/9
Poșta militară:
15.05-23.06.1943 B662
Compania 109/10
Istoric: Companie localizată cândva în 1942/1943 la Óradna (Rodna Veche).
Compania 109/13
Poșta militară:
20.09.1942-18.04.1943 217/96: Divizia 7 Cavalerie
Compania 109/16 (Bustyaháza)

Istoric: În aprilie 1943 execută lucrări la un aeroport în Bustyaháza (azi Буштино, Ucraina), apoi fortificaţii
în diverse locuri din Transilvania (ultima utilizare fiind la Deda-Bistra, vezi Fig. G41.14, cel puțin între mai
– septembrie 1944). La 10 septembrie 1944 compania este capturată de ruşi, dar eliberată câteva zile mai
târziu de germani (care reocupă zona). Germanii duc apoi compania la Sopron.
Fig. G41.14: Corespondența

spre compania de muncă
109/16
Carte poștală maghiară 18 filleri,

expediată de familia din
Budapesta pe adresa rudei lor,
Lévai Győrgy, kis.szolg., Deda-
Bisztra, 109/16 kis. Kmzd (azi
gară în Bistra Mureșului, jud.
Mureș). Cartare BUDAPEST la
18 septembrie 1944, retur la
destinatar datorită întreruperii
legăturilor poștale dintre
România și Ungaria, vezi
ștampila dretunghiulară POSTA..
SZIRTETEL / VISSZA A .
516
Compania 109/20
Istoric: Din aprilie 1942, timp de doi ani lucrează la Esztergom, apoi sunt trimişi la Borsec, unde stau 6 luni,
construind un hotel pentru ofiţeri. Se retrag din faţa ruşilor până la Budapesta. În general condiţiile sunt
foarte bune (au doi comandanţi foarte îngăduitori). În octombrie – noiembrie 1944 este la Budapesta.
Compania 109/23
Poșta militară:
29.03-30.05.1944 F920
Compania 109/24
Poșta militară:
22.05.1944-07.01.1945 Z148
Compania 109/26
Poșta militară:
17.03-04.06.1943 113/124: Kiev
03.06.1943-02.05.1944 Z121
Compania 109/30
Poșta militară:
15.04.1944 K445
Compania 109/31
Istoric: Companie reorganizată cu 216 muncitori, pleacă la 26 decembrie 1942 din Sianki (azi Polonia),
Csap (azi Ucraina), Ujpest, Érsekújvár (azi Nové Zámky, Slovacia) la Armata II. Ajunge la 10 ianuarie la
Cerniak, apoi între 12-20 ianuarie 1943 la Novi Oskol (unde a suferit un atac aerian asupra trenului), la 25
februarie la Volodkovo-Devica, la 20 aprilie 1943 la Berezivka (Ucraina, 20 km sud de Pohorila), cazați în
hambar, distrus de o furtună care a lăsat doi morți și mulți răniți. Cu multe pierderi în retragare.
Poșta militară:
20-27.04.1943 292/210
Compania 109/32
Poșta militară:
10.01.1945 A856
Compania 109/34
Poșta militară:
13-16.09.1944 K543
Compania 109/38
Poșta militară:
18.01.1944 216/80: Divizia 6 Cavalerie
Compania 109/39
Poșta militară:
31.01.1944 219/85: Divizia 9 Cavalerie
517
Compania 109/40
Poșta militară:
14.12.1942 292/111
Compania 109/41
Poșta militară:
09.02.1944 2/02
Fig. G41.15:
Recipisă colet poștal, adresat
unui evreu din compania de
muncă 109/37
Imprimat cu marcă fixă 10 filler și

suprafrancare 80 filler, atașat
unui colet expediat de familia din
Budapesta către Eisler Jozsef,
109/37, Beszterce-Naszod vm.,
Nagyilva (azi Ilva Mare, jud.
Bistrița-Năsăud). Cartare
BUDAPEST la 21 noiembrie
1942, sosire (pe verso)
NAGYILVA
(sursa: web, 2002)
Compania 109/42
Poșta militară:
26.01-14.04.1943 F920
Compania 109/319 (Gödöllő)
Istoric: La 1 iunie 1944 compania este mutată la gara Kertecske (comitatul Bistriţa-Năsăud, azi gara
Grădinița, jud. Suceava, pe linia CFR Ilva Mică – Suceava), la construcţia de căi ferate. La 8 septembrie
1944 primesc ordinul de revenire la Budapesta. Sunt trataţi bine de superiori.
G41.110. – Corpul X Armată (Baia Mare)
Compania 110/1 (Marghita)
Istoric: Companie cu 428 oameni din jud. Bihor înfiinţată în 1942. După 10 zile de călătorie cu trenul via
Szolnok, Budapesta, Galanta, Katowice, ajunge la Gomel. Apoi străbat 1.700 km pe jos (timp de 6
săptămâni, câte 30-40 km pe jos), prin Nersin şi Cernigov, Kursk şi Stari Oskol, apoi Novi Oskol şi
Volokonovka. Aici lucrează la drumuri şi (iarna) la pârtii în zăpadă şi diguri protectoare.
Menționată și la: Romni, Bonderovka, Dorosics, Voronej (neordonate).
Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942.
Poșta militară:
293/23 sau 53
518
Istoric: Companie cu 428 oameni din jud. Bihor înfiinţată în 1942. După 10 zile de călătorie cu trenul via
Szolnok, Budapesta, Galanta, Katowice, ajunge la Gomel. Apoi străbat 1.700 km pe jos (timp de 6
săptămâni, câte 30-40 km pe jos), prin Nersin şi Cernigov, Kursk şi Stari Oskol, apoi Novi Oskol şi
Volokonovka. De aici se deplasează la Nikolaevka, unde lucrează la drumuri şi (iarna) la pârtii în zăpadă şi
diguri protectoare. Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942

Istoric: Înfiinţată în vara 1942 cu evrei din jud. Bihor, este trimisă la Lunca de Jos, unde lucrează la
fortificaţii. Nu au voie să primească scrisori şi pachete (locul de muncă fiind considerat în zona de
siguranţă). Menționată și la Madéfalva (Siculeni, Fig. G41.16) ori la Örkény și Kecskemét în Ungaria.
G41.110/3: Ștampilă militară bilineară,

utilizată în august 1942, cu textul
M. Kir. 110/3 tábori munkás század /
parancsnokság
Poșta militară:
23.08.1942 MADÉFALVA
Fig. G41.16: Corespondență de la compania de muncă 110/3

Carte poștală ilustrată (cu o imagine din Ghimeș), scrisă de un Laci către prieteni sau familie din Oradea, cenzurată cu
ștampila militară G41.110/3, cartare MADÉFALVA la 23 august 1942 (azi Siculeni, jud. Harghita).
Istoric: Înfiinţată în vara 1942 cu evrei din jud. Bihor, este trimisă în munţii Carpaţi (jud. Ciuc), pe valea
Uzului, unde a lucrat la fortificaţii. Cândva în 1942/1943 este localizată al Tulgheș (Gyergyőtölgyes). Nu au
voie să primească scrisori şi pachete (locul de muncă fiind considerat în zona de siguranţă). În anul 1944
este trimisă pe frontul din URSS. Comandant lt.rez. Turner Adalbert. Sunt menționați evrei îngropați la
Skole în 26 iunie 1944.
Poșta Militară:
292/75 ??
04.06.1944 L402
Compania 110/5
Istoric: Comandant Toth Coloman. Companie cu evrei din Târgu Mureș, Satu Mare, Városhídvég care
figurează în anul 1943 cu 207 evrei în Cluj, împărțiți pe patru companii, ce urmau să fie transferați
germanilor (probabil companiei Todt, acțiune aparent contramandată): la 20 mai 1943 adresa companiei
este: M. kir. Honved H.l.t. Élelmi-raktár T.m.z., Kolozsvár, 110/5, II sz. (Depozit alimentar al armatei), iar la
30 iulie 1943: 110/5 T.m.sz., II.sz, Kolozsvár, Posta fiók 167 (Căsuța Poștală 167 din Cluj) . La 20 – 29 mai
1944 este la Borgóprund (Prundul Bârgăului), la 23 octombrie 1944 în Csenger (când sunt împușcați 9
519
evrei). Vezi două corespondențe în Fig. G42.02, G42.03. Alte menționări neverificate: Ököritó (Sălăjeni?),
Nagybánya (Baia Mare), Sopron, Ferihegy (aeroportul Budapesta).
20.05.1943 SZATMARNEMETI-NAGYBÁNYA 330

30.07.1943 KOLOZSVÁR
20-29.05.1944 BORGOPRUND
04.06.1944 L402
G41.110/5: Ștampilă militară de cenzură cu textul ELLENŐRIZVE (însoțit eventual de data aplicată
cu o ștampilă diferită), aplicată în tuș negru-violet între 22 mai 1943 – 20 mai 1944.
Compania 110/6
Compoziție: evrei din tot Ardealul

Istoric: menționată la Borsafüred, Szamosfalva.
Compania 110/7
Istoric: În iulie – septembrie 1944 lucra la fortificaţii pe muntele Copilaş din jud. Maramureş. Comandant
Biro Denes. Exista și în noiembrie 1944.
Compania 110/8
Poșta militară:
31.07.1944 F800
Compania 110/10
Istoric: Există în 1942.
Compania 110/11 (Tășnad)
Istoric: Detaşată, pe ruta Tăşnad – Gomel, la Voronej (Ucraina Subcarpatică), în perioada (cel puţin) iunie
1942 – martie 1943. Şi aici este menționat episodul înhămării evreilor la căruţe în locul cailor. Apare în
Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942. Apare subordonat X kmsz zlj, iar între
20 aprilie 1943 – 31 aprilie 1944 este la oficiul poștal 292/55, apoi la K-773 (1 iulie 1944)
Poșta militară:
20.04.1943-31.04.1944 292/55
1.07.1944 K773
Compania 110/12
Istoric: În noiembrie 1943 era în Kassa (există evrei înhumați în cimitirul Kosice)
Compania 110/13
Compoziție: evrei din Tinca...

Istoric: utilizată în Ardeal
520
Istoric: Detaşament înfiinţat la 20 iunie 1942 cu 214 evrei, (comandat de Lt. Baksai István, fost funcţionar
superior la minele de cărbuni din Salgótarján) la 30 iunie 1942 este îmbarcat în tren până la Gomel de unde
este pus în marş până la Dubenka (identic cu compania 110/15). La sfârşitul lunii august 1942 ajunge la
Cernijavka. Devine cunoscut sub numele de ‚detaşamentul morţii’ (în ianuarie 1943 mai trăiau doar un sfert
dintre evrei). La Davidovka mai mulţi evrei au fost arşi de vii într-o baracă. Apare în Tagesbuch pe frontul
de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942
Poșta militară:
28.12.1942-04.04.1943 292/56
Istoric: Detaşament înfiinţat la 20 iunie 1942 într-o şură din nordul comunei, cu 214 evrei şi 22 gardă
militară, comandat de Lt.Maj.Rez. Jakó László din Cărăşeu. La 30 iunie 1942 este îmbarcat în tren, pleacă
prin Satu-Mare, Budapesta (Rakospalota), Galánta, Katowice (Ida), Brest, Gomel (6 iulie 1942). De aici
pleacă în marş timp de 56 zile, în etape zilnice de cca. 35 km, într-o coloană lungă de doi kilometri, formată
din mai multe detaşamente (din Maramureş, Budapesta şi nordul Ungariei, în total 1.500 oameni). Trec prin
Cernigov (unde rămân 4 zile), Kiev, Kursk (18 zile după plecarea din Cernigov), Ivanovo (cantonat într-un
castel vechi), Orlik, Novi-Oskol, Verhenii Atamansk, Dubenka (unde ajunge la 56 zile de la plecarea din
Seini, după un drum de 1.300 km). Detaşamentul este despărţit de restul coloanei şi ajunge la Stari-Oskol,
unde sunt preluaţi de noul comandant, Lt. Cselényi Iózsef. Participă la repararea şoselei de lângă satul
Boiarski (sunt cazaţi într-o şură din sat, la 45 km de front). Apoi, la începutul lui septembrie 1942?, e
mutată în 25 km marş forţat la Cernijanka şi cantonaţi într-o magazie (în centrul comunei se găsea şi un
spital evreiesc, într-o clădire de lemn cu etaj, cu paie pe podele, peste drum de spitalul honvezilor), unde
muncesc în pădurea ‚Cernisea’. Apoi transfer la Verhnik-Atamansk (cu efectivul diminiuat cu 62 morţi),
unde reparî un drum de ţară din apropierea comunei (pe şoseaua Stari-Oskol - Dubenka). În decembrie,
comanda e preluată de lt. Bercse Gyula (care prin măsurile sale umane evită totala decimare a unităţii,
punând-o în carantină până la 18 ianuarie 1943). La 14 ianuarie 1943 frontul pe Don e străpuns şi ungurii
încep retragerea. În zorii zilei de 22 ianuarie 1943 detaşamentul părăseşte Atamansk, prin Dubenka (unde
rămân trei zile), Korocea (după 1 februarie 1943, unde rămâne ca ariergardă şi sapă tranşee). Rămăşiţele
detaşamentului (60 evrei din cei 214) vor ajunge la Satu-Mare, fiind ulterior deportaţi la Auschwitz672.
Menționată la: Kiev, Mariupol, Briansk (neordonate).
Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942.
Poșta militară:
09.01.1943-16.05.1944 292/63
Compania 110/16 (Gherla)
Istoric: Comandant stegar.rz. Dr. Anyos Ladislau. Unii evrei au fost obligaţi să care în spate, în pas
alergător, stâlpi de telefoane şi role de sârmă, până la epuizare. Cândva în 1942/1943 e localizată la Bicsad.
Compania 110/17
Istoric: A fost şi la Vladimir-Volinsk. Decedați sunt înhumați la Skole în 7 februarie 1944
Compania 110/23
Compoziție: evrei din Cluj...

Istoric: menționată la Nagybánya, Törökbálint.
672
Amintirile lui Emanuel Kamil – Purtătorii de banderole galbene din Ardeal, http://emanuelkamil.home.ro/, accesat la 20 iunie
2011. Epopeea autorului continuă astfel: La 7 februarie 1943 sunt la 9 km de Belgorod când se predau partizanilor ruşi, intrând în
prizonierat. Sunt duşi prin Stari-Oskol (unde sunt aglomeraţi mai mulţi detaşamentişti, pleacă cca. în 17 februarie 1943), Gorki (după
un drum de 11 zile, staţionează aici până în 20 martie 1943), Ureni (ajunşi în 20 martie 1943, aici există un spital pentru prizonieri),
după o lună spitalul este evacuat la sanatoriul Usta. De aici, cei refăcuţi şi apţi de muncă sunt transferaţi în lagăre; autorul
memoriilor este trimis la Kirov în ianuarie 1944, apoi în Lagărul 101/2 Kirov, la 400 km distanţă (şi 15 km de Lesniagorod, 50 km
de spitalul din Volojniţa, aici este şi o grupă de români). În 1946 a fost transferat în zona Volgăi, iar în 1948-1949 ajunge acasă.
521
Compania 110/24
Compoziție: mai ales cu evrei din Cluj.

Istoric: În Ucraina Subcarpatică. Comandant: lt.rez. Friedrich Carol. În drumul de la Gomel la Stari-Oskol,
evrei sunt înhămaţi la căruţele coloanei. Menționată repetat la Stari-Oskol. Apare în Tagesbuch pe frontul de
Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942. Evrei sunt îngropați în cimitirul din Kiev (Podol-Kuzinovka)
Poșta militară:
03.03-21.06.1943 292/64
Compania 110/25 (CR 76 Gherla)
Compoziție: evrei din Halmeu, Sighet...

Istoric: în Ucraina. Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942. Morți
înhumați la Kiev în 23 martie 1943.
Poșta militară:
31.03.1943 295/65
23.06.1943 F103
31.06.1943 292/65
Compania 110/26
Compoziție: evrei din Oradea...
Compania 110/27
Istoric: Cunoscută dintr-o corespondență circulată în 27 noiembrie 1942 dintr-un loc neidentificat (posibil
Ozsdola, azi Ojdula) la Cluj (vezi Fig. 11 din articolul Călin Marinescu 2008).
Compania 110/30 (Baia Mare)

Istoric: companie formată din 225 evrei din jud. Bihor. În aprilie 1944 era în Baia Mare, la începutul lunii
mai la Lăzarea (jud. Ciuc) timp de 6 săptămâni, apoi la Bicsad (comt. Trei Scaune), iar la 1 septembrie 1944
a fost retras spre Szeged, Szolnok.
Compania 110/34
Istoric: Companie cu evrei din comitatul Solnoc-Dobâca (Dej, Beclean, Tîrgu-Lăpuș, Reteag și Ileanda).
Trece prin Bicone spre zona de lucru. În Ucraina, menționată la Dorosici, unde sunt duși și uciși bolnavii din
carantină în aprilie 1944 (detalii în cartea supraviețuitorului Singer Zoltán673). Apare în Tagesbuch pe frontul
de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942.
Poșta militară:
04.04.1943 292/66
Compania 110/36
Poșta militară:
17.07-09.08.1944 Z754
Compania 110/37
Istoric: Compania 110/37, respectiv 101/37. În Ucraina Subcarpatică, zona Bondorovca. Comandant lt.
Kovacs Stefan. Au fost trimişi înaintea unităţilor ungare pentru curăţarea terenului de mine (1942-1943).
Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942. Morții sunt înhumați în
cimitirul din Kiev.
673
Singer Zoltán - A 110/34-es munkásszázad története, în: Volt egyszer egy Dés..., a Désés Vidékéről Elszármazottak
Landsmannschaftja, Tel-Aviv, pag. 245-280
522
Poșta militară:
10.04.1943 ?101/37?nu 292/73
30.05.1943 F103
31.03.1944 292/23
Compania 110/40 (CR 97 – Miercurea Ciuc)

Istoric: Format în jurul datei de 20 iunie 1942 într-o unitate militară din Miercurea Ciuc, cu 200 evrei din
Gheorghieni, Miercurea Ciuc, jud. Ciuc şi Trei-Scaune. La 20 iunie 1942 este transportată la Şimleul
Ciucului, unde sunt cazaţi 3 săptămâni într-o şură de fân (în faţa bisericii catolice din comună), şi prestează
munci la întreţinerea drumului şi la presarea de baloţi de paie (în gara Miercurea Ciuc). Apoi întreg efectivul
de 200 este îmbarcat în trenuri la Miercurea Ciuc şi transportaţi timp de 5-6 zile la Gomel (Bielorusia),
împreună cu garda militară ungară. Câteva zile sunt cazaţi într-un conac boieresc într-un parc şi nu lucrează.
La un moment dat, sunt grupaţi cu alte detaşamaente de evrei din Cluj, Dej sau Bistriţa, şi formează o
companie (comandant: Reznicsek) cu care părăsesc Gomel-ul (sfârşitul lunii iulie 1942). Au mărşăluit circa
3 luni, zilnic, 30-50 km/zi, trecând prin Belgorod, Kursk, Jitomir, Stari-Oskol, Novi-Oskol, ajungând în
comuna Iakovlevka, unde au fost încartituiţi. Aici au lucrat la întreţinerea drumului, din toamna anului 1942
şi până iarna (la 50-60 km în spatele frontului, în sectorul armatei ungare). În decembrie 1942 sunt duşi pe
jos până la Iefremovka (fără garda ungară cu care au venit din Ardeal), unde lucrează la drum şi la zăpadă
(aici sunt supravegheaţi de şvabi din armata ungară, din jud. Tolna, excesivi de sadici). După 2 săptămâni
sunt returnaţi la Iakovlevka. Ulterior o parte din detaşament sunt mutaţi în com. Krasnoie, unde lucrează tot
la drum şi zăpadă (până la jumătatea lunii ianuarie 1943). Odată cu spargerea frontului la Voronej, începe
retragerea haotică, prin Korosten până la Dorosici (azi Купище, 10 km vest de Korosten, unde, cu câteva
zile înainte, jandarmii unguri incendiaseră un hambar cu 800 evrei bolnavi de tifos)674. Se afla la Krevotino
în aprilie 1943. Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31 decembrie 1942.
Morți: la 19 noiembrie 1942 în cimitirul Rudkino din Jakovlevka, un decedat în Bondarovka (aprilie 1943)
Poșta militară:
22.06.1942 CSIKSZEREDA
07.07.1942 SZOLNOK
24.07.1942 391/31 BUDAPEST
3.11.1942-05.04.1943 292/74 TABORI POSTAHIVATAL 92A (292)
14.01.1944 202/56: Armata 2, Spitalul nr. 1
G41.110/40: Ștampilă militară de cenzură cu textul

ELLENORIZTE, aplicată în tuș negru la 9 noiembrie
1942, pe o carte poștală militară expediată de la numărul
292/72, cartată cu ștampila TPH 92A.
Compania 110/41 (Toplița)
Istoric: Format în 1942 cu bărbații din Gheorghieni, a lucrat iniţial în zona Topliţa, apoi pe frontul URSS, în
regiunea Voronej (trece prin Gomel – Movioscol). Din cei 214 evrei, s-au întors în ţară doar circa 30 (Yad
Vashem publică numele a 121 dintre cei dispăruți). Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie
– 31 decembrie 1942.
Poșta militară:
15.04.1943 292/75
Compania 110/43 (Reghin)

Istoric: A plecat din Reghin la 2 iulie 1942 în Ucraina. Comandant Robert Karoly Richard. Din cei 240
încorporaţi, au mai rămas în viaţă doar 42. Apare în Tagesbuch pe frontul de Est între 15 septembrie – 31
decembrie 1942. Menționat la Hovka-Budjen (? După ofensiva de la Don, 16 ianuarie 1943), Belgorod în 5
februarie 1943, iar decedați sunt notați la 19 martie 1943, în cimitirul Kiev.
674
Leopold Schobel - Am fost la Auschwitz prizonier cu numarul A-13221, http://www.auschwitz.ro/ (accesat 19.6.2011).
523
Poșta militară:
292/76
Compania 110/45
Compoziție: evrei din Bacskertes, Nyiregyhaza...
Poșta militară:
D-850 (Brigada 8
31.10.1944
Munte)
Istoric: Are și evrei din jud. Bihor, lucrează în munţii Carpaţi. Comandant lt.rez. Kiss Pavel.
Compania 110/52
Istoric: Cunoscută dintr-o corespondență circulată în 10 mai 1943 din Baia Mare, la Cluj (vezi Fig. 12 din
articolul Călin Marinescu 2008).
Compania 110/53
Istoric: Există în întregul an 1943.
Compania 110/56
Istoric: la 22 mai 1944 este consemnată la Csákyliget (Pest, cu adresa Căsuța Poștală 5). Folosește o
ștampilă liniară de cenzură ELLENŐRIZVE și linie inferioară pentru semnătură (vezi Fig. 13 ditto)
Poșta militară:
12.07.1944 V210 (Divizionul 8 Tunuri Câmp)
Compania 110/58
Istoric: Există în 1943.

Poșta militară:
02.08.1944 P435
Compania 110/59
Istoric: menționată la Bor / Serbia

Istoric: menționată în august 1943 la Baia Mare, apoi Bustyháza, Jutas în 1944, Erdőbénye în august 1944,
Hidegség în decembrie 1944 până în martie 1945.
Compania 110/63
Compoziție: evrei din Cluj
Istoric: Menționată la Budapesta, Baja și Baia
Mare. În octombrie – noiembrie 1944 este la
Törökbálint.
Fig. G41.16: Carnet de serviciu al unui muncitor

textilist, din Compania 110/63
Carnet eliberat pe numele Szántó Erwin, pe anul 1941-
1943
(sursa: web)
524
Istoric: Cu evrei din jud. Bihor, în 1944 lucrează la Oradea. Menționată și la Baia Mare, Kőszeg.
Compania 110/65
Istoric: în octombrie – noiembrie 1944 jumătate din companie este la Budakalász.
Compania 110/66 (Baia Mare?)
Istoric: Evreii (din jud. Bihor) au fost predaţi organizaţiei Todt, unde au mai rămas în viaţă numai 40 evrei
din 190. Ulterior compania este menționată la Oradea (unde întreținea gara și săpa tranșee, curățind locul
după bombardamentul din septembrie 1944) și la Baia Mare. Numit în documente Detașament Lego (Lege).
Compania 110/67
Istoric: Menționată la Budapesta.
Compania 110/69
Istoric: în octombrie – noiembrie 1944 este la Budakalász.
Compania 110/301
Compoziție: evrei din Sighetul Marmației

Istoric: menționată la Baia Mare.
Compania 110/303
Istoric: A lucrat la construirea liniei ferate Deda – Sărăţel (din iunie – decembrie 1944). Comandant lt.
Feher Antal (din efectivul de 220 evrei, au murit 26 datorită maltratărilor).
Compania 110/306
Compoziție: evrei din Sátoraljaújhely.
G41.201. – Corpul I Armată (Budapesta)
Compania 201/2
În noiembrie 1940 compania de afla la Éradony (azi Adoni, jud, Bihor), în subordinea 153. gk. utász század
(Compania Motorizată 153 Drumuri).
Compania 201/5
În noiembrie 1940 compania de afla la Székelyhíd (azi Săcueni, jud. Bihor), în subordinea 101/3. gk.
vegyiharc század (Compania 101/3 Chimică Motorizată).
Compania 201/6
Istoric: Companie cu evrei din zona Budapestei (dar și Székelyhíd, Mosonmagyaróvár), trimisă după
ocupație la Sighetul Marmației (octombrie 1940, Fig. G41.18), iar în noiembrie 1940, la Éradony (Adoni,
jud, Bihor), în subordinea 153. gk. utász század (Compania Motorizată 153 Drumuri, vezi Fig. G41.19).
G41.201/6A: Ștampilă militară ovală cu textul M. KIR. 201/6. KLGS * MU. SZÁZAD / Ellenőrizte,
dimensiuni 47 x 30 mm, aplicată în tuș violet la 11 septembrie 1940, vezi Fig. G41.17.
G41.201/6B: Ștampilă militară lineară cu textul 201/6. TÁBORI ... MUNKÁS SZÁZAD, și o ștampilă
de cenzură cu textul Ellenőrizve, aplicate în tuș violet la 28 noiembrie 1940. Spațiul liber (de unde cuvântul
ZSIDO sau KLGS a fost șters) este completat de mână VEGYES, rezultând astfel textul Compania mixtă
militară de muncă 201/6.
525
Fig. G41.17: Corespondență de

la Compania specială
201/6:
Carte poștală maghiară militară,

scrisă de Willner Jakab
gyalogos, 201/6, tabori posta 35
către familia din Budapesta.
Ștampila militară de cenzură a
companiei G41.201/6A, cartare
TABORI POSTAHIVATAL * 35 la
11 septembrie 1940.
Fig. G41.18: corespondență

spre Compania 201/6:
Carte poștală maghiară 6+4 filler,

scrisă la Sighetul Marmației de
Szekely Jozsef, 201/6, I szakasz,
către familia din Budapesta.
Cartare MARAMAROSSZIGET la
1 octombrie 1940 și ștampila
comemorativă
MARAMAROSSZIGET *
VISSZATERT (SIGHETUL
MARMAȚIEI * RETROCEDAT).

la Compania 201/6:

cu francatură 10 filler, scrisă de
un concentrat evreu daflat la
muncă în comitatul Bihar, către
familia din Pestszenterzsébet.
Ștampila militară și cea de
cenzură a companiei
G41.201/6B, cartare la
ambulanța feroviară
ERMIHALYFALVA –
NAGYVARAD * 310 (Valea lui
Mihai - Oradea) la 28 noeimbrie
1940
(sursa: web, 2010)
526
Compania 201/7
Compoziție: Companie cu evrei din zona Budapestei, arondată în luna septembrie 1940 la Oficiul Poștal
Militar 30 (Brigada 20 Infanterie), vezi Fig. G41.20. Imediat după ce a trecut granița și-a schimbat arondarea
la Oficiul Poștal 58 (Corpul VIII Armată), schimbându-și și numele în Companie specială de muncă
(különleges munkászázad). În noiembrie 1940 se afla la Éradony (azi Adoni, jud, Bihor), în subordinea
153. gk. utász század (Compania Motorizată 153 Drumuri).
G41.201/7A: Ștampilă militară liniară cu textul M. KIR. 201/7.

MUNKÁSSZÁZAD (ilustrația în catalogul Dan János, pag. 204), aplicată la 4
septembrie 1940 (când brigada se pregătea să treacă granița la Aknaszlatina
spre Sighetul Marmației).
G41.201/7B: Ștampilă militară rotundă cu textul în jurul stemei maghiare:

M. kir. 201/7. klgs. munkászázad (ilustrația în catalogul Dan János, pag.
319), aplicată la 12 septembrie 1940.

spre Compania 201/7,
returnată:

Budapesta către Vermes Bela,
csapatteste 201/7, tábori posta
30. Cartare BUDAPEST la 5
septembrie 1940 (atunci când
Oficiul 30 se afla la
Aknaszalatina, azi Солотвино,
pregătit să treacă Tisa la Sighet),
retur la expeditor cu ștampila
Uton van! / Vissza a feladónak!
(compania și-a schimbat probabil
arondarea).
Compania 201/8
Compania 201/9
Compania 201/10
Compoziție: Companie cu evrei din zona Budapestei, arondată la 5 septembrie 1940 la Oficiul Poștal
Militar 3 (Armata 3), sub denumirea de K.L.G.S. M.Sz.D. 201/10 (așadar o companie specială de muncă
(különleges munkászázad).
527
G41.201/10: Ștampilă militară liniară cu

textul: M. KIR. 201/10. MUNKÁSSZÁZAD
(ilustrația în catalogul Dan János, pag. 320),
aplicată la 16 septembrie 1940.
Compania 201/13
Compoziție: Companie cu evrei din Ungaria, aflată în luna august 1940 la Nagykata și Tapioszale, și trimisă
imediat la Gyortelek (azi Chintelnic, jud. Bistrița Năsăud, Fig. G41.21), între 6 - 10 septembrie 1940.
G41.201/13: Ștampilă militară lineară cu textul M. KIR. 201/13 MUNKASSZAZAD și o ștampilă de
cenzură cu textul ELLENŐRIZVE, aplicate în tuș violet în perioada 6 – 13 septembrie 1940.
Fig. G41.21: corespondență de

la Compania 201/13:

scrisă de Munk Laszlo hdng,
201/13, tabori posta 54 (= Corpul
4 Armată), către familia din
Budapesta. Ștampila militară a
companiei G41.201/13, cartare
GYORTELEK la 6 septembrie
1940
(sursa: Dan János, Ungaria)
Compania 201/20
Compoziție: Companie evrei din zona Budapestei, trimisă imediat după ocupație la Sighetul Marmației.
Compania 201/27

la Compania 201/27:
Carte poștală maghiară 10 filler,

scrisă de Munk László hdng,
Várkudu, u.p. Bethlen, Szolnok
Doboka vm, 201/27, către familia
din Budapesta. Ștampila militară
a companiei G41.201/27,
cartare BETHLEN la 11
octombrie 1940
(sursa: Dan János, Ungaria)
528
G41.201/27: Ștampilă militară ovală cu textul pe două rânduri: M.

kir. 201/7. tábori Zs.m.szd / Ellenőrizve (ilustrația în catalogul Dan
János, pag. 322, 324), aplicată la 11 – 22 octombrie 1940.
Compania 201/30
Istoric: Companie cu evrei din zona Budapestei, trimisă imediat după ocupație la Kentelke (azi Chintelnic,
jud. Bistrița Năsăud, Fig. G41.23) și Varkud (Coldău, același județ).
G41.201/30: Ștampilă militară lineară cu
textul 201/30. TÁBORI ZSIDÓ MUNKÁS
SZÁZAD și o ștampilă de cenzură cu textul
Ellenőrizve, aplicate în tuș violet în perioada
28 noiembrie - 18 decembrie 1940 (la această
ultimă dată, cuvântul ZSIDÓ este șters din ștampilă).

la Compania 201/30:

scrisă de Gati Pal János, 201/30
Tábori Zs. M. Század, Kentelke,
u.p. Sajómagyaros, Beszterce-
Naszód vm, către cunoștințe din
Budapesta. Ștampila militară și
cea de cenzură a companiei
G41.201/30, cartare cu
ștampila provizorie de cauciuc
M. KIR. POSTA ... O
corespondență similară din
decembrie 1940, este cartată
SAJÓMAGYARÓS.
(sursa: web, 2019)

la Compania 201/59, dar
cenzurată la Compania 201/13:

scrisă de Kaufmann Frigyes,
201/59 Gyortelek (Szatmar m.)
către cunoștințe din Budapesta.
Ștampila militară și cea de
cenzură este cea a companiei
201/13! G41.201/13, cartare
GYORTELEK la 13 septembrie
1940
(sursa: web, 2004)
529
Compania 201/59
Compoziție: Companie cu evrei din Györ, trimisă imediat după ocupație la Györtelek (azi Chintelnic, jud.
Bistrița Năsăud, Fig. G41.24).
Poșta militară:
13.09.1940 GYÖRTELEK
G41.202. – Corpul II Armată (Székesfehérvár)
Compania 202/5
Compania 202/6
Istoric: Companie cu evrei din zona Gyor, arondată la 28 septembrie Oficiului Poștal Militar 28 (= Brigada
18 Infanterie), apoi aflată în luna octombrie 1940 la Bihardiószeg (azi Diosig, jud. Bihor, Fig. G41.25), iar
în noiembrie 1940 se afla la Székelyhíd (azi Săcueni, jud. Bihor), în subordinea 101/3. gk. vegyiharc század
(Compania 101/3 Chimică Motorizată).
Poșta militară:
28.09.1940 TÁBORI POSTAHIVATAL 28
09.10.1940 BIHARDIÓSZEG

la Compania 202/6:

scrisă de Wildmann János,
Bihardiószeg, 202/6 către
cunoștințe din Kispest. Ștampila
militară și cea de cenzură
BIHARDIÓSZEG la 9 octombrie
1940
G41.202/6A: Ștampilă militară rotundă, cu text în jurul stemei maghiare: M. KIR. 202/6. TÁBORI
ZSIDÓ MUNKÁS SZÁZAD (ilustrația în catalogul Dan János, pag. 128 și 320), aplicată la 22 septembrie
1940.
530
G41.202/6B: Ștampilă militară bi-lineară cu textul M. kir 202/6. tábori zsidó / munkás század și o
ștampilă de cenzură Ellenőrizte (în cadran dreptunghiular), dimensiuni 39 x 23 mm, respectiv 57 x 8 mm
(doar textul), aplicate în tuș violet în 9 octombrie 1940.
G41.203. – Corpul III Armată (Szombathely)
Compania 203/3
Istoric: Companie cu evrei unguri (inclusiv Budapesta) aflată între 30 septembrie – noiembrie 1940 la
Bihar (azi Biharia, jud Bihor), în subordinea 120. utász század (Compania 120 Drumuri), vezi Fig. G41.26
Poșta militară:
30.09.1940 M. KIR. POSTA 308 (Biharia, BH)
G41.203/3: Ștampilă militară bi-lineară cu textul: Ellenőrizte / század parancsnok, dimensiuni ca. 42 x
10 mm, aplicată în tuș violet la 30 septembrie 1940.

la Compania 203/3:

francată 10 filler, expediată de
Nádas Tibor, 203/3 m.század, IV
szakasz, Bihar, Bihar m., către
cunoștințe din Budapesta.
Cenzura companiei G41.203/33
cu semnătura cenzorului, cartare
M. KIR. POSTA 308 (= Biharia) la
30 septembrie 1940.
Compania 203/4
Istoric: Companie cu evrei unguri aflată în noiembrie 1940 la Bihar (azi Biharia, jud Bihor), în subordinea
120. utász század (Compania 120 Drumuri).

la Compania 203/12:

scrisă de Szmúk Sandor,
Kosna,, 203/12, Beszterce-
Naszod megye către familia din
Budapesta. Cartare M. KIR.
POSTA * 19 (= Coșna) la 9
octombrie 1940.
531
Compania 203/12
Compoziție: evrei din Budapesta

Istoric: localizată la Kosna între 18 – 26 octombrie 1940, Fig. G41.27.
Poșta militară:
18-26.10.1940 M. KIR. POSTA 19 (Coșna, SV)
G41.204. – Corpul IV Armată (Pecs)
Compania 204/1
În noiembrie 1940 compania de afla la Nagyvárad (azi Oradea), în subordinea 108. utász század (Compania
108 Drumuri).
Compania 204/2
108 Drumuri).
G41.206. – Corpul V Armată (Szeged)
Compania 205/1
În septembrie 1940 compania era arondată Oficiului poștal militar 52 (Corpul II Armată, în timpul
operațiunilor în Ardealul de Nord), fiind probabil subordonată Coloanei II/2 Aprovizionare, care folosea o
ștampilă ovală: m. kir. II/2. Ellátó Oszlop / ELLENŐRIZVE / 19... hó... nap / aláirás (Fig. G41.28).
Fig. G41.28:
Corespondența de la

scrisă de un evreu din 205/1
Tábori munkás század, 52.
tábori posta (= Corpul II Armată)
către familia din
Pestszenterzsébet (numele
persoanelor au fost șterse pe
site-ul original). Cenzura unității
superioare (ștampila violet
ovală), cartare la TÁBORI
POSTAHIVATAL 32 (= Brigada
22 Infanterie) în 3 septembrie
1940 (sursa: MaNDA, arhiva
digitală națională maghiară)
Compania 205/3
Istoric: Companie cu evrei unguri (inclusiv din Pestszenterzsebet), aflată în luna octombrie 1940 la
Felsővisó (azi Vișeul de Sus, jud. Maramureș), vezi un exemplu în catalogul Dan János, pag. 324.
23.10.1940 M. KIR. POSTA 273
Compania 205/5
În noiembrie 1940 compania de afla la Bihardiószeg (azi Diosig, jud. Bihor), în subordinea 101/2. gk.
532
Compania 205/6
G41.206. – Corpul VI Armată (Debrecen)
Compania 206/5
Istoric: Companie cu evrei unguri (inclusiv din Budapesta), aflată în lunile octombrie – noiembrie 1940 la
Nagyürögd (azi Nojorid, jud. Bihor, Fig. G41.29), în subordinea 110. utász század (Compania 110
Drumuri).
04.10-05.11.1940 NAGYVARAD
G41.206/5A: Ștampilă militară ovală cu textul pe două rânduri: M. kir. 206/5. tábori zs.ma.szd /
Ellenőrizve (ilustrația în catalogul Dan János, pag. 323), aplicată cu tuș roșu la 4 octombrie 1940, pe o
carte poștală expediată de Beck Istvan, 206/5 tab.m.szazad, Nagyurogd, up. Varadles, Biharmegye, cartată la
NAGYVARAD.
G41.206/5B: Ștampilă militară bi-lineară în cadru dreptunghiular cu textul: MAGY. KIR. TÁBORI /
ZSIDÓ M. SZD. 206/5 (vezi Fig. G41.29), dimensiuni 38 x 9 mm, aplicată în tuș violet la 5 noiembrie
1940.

către Compania 206/5:

Budapesta către Schwartz
József, Magy. kir. táb. zs. m. szd.
206/5, Nagyürögd, u.p. Váradles.
Cartare BUDAPEST la 4
noiembrie 1940, sosire
NAGYVARAD la 5 noiembrie,
ștampila militară și cenzura
companiei la sosire G41.206/5.
G41.206. – Corpul VII Armată (Miskolcz)
Compania 207/4
Istoric: Companie cu evrei unguri aflată în luna noiembrie 1940 la Nagyürögd (azi Nojorid, jud. Bihor), ún
subordinea 110. utász század (Compania 110 Drumuri).
533
G41.208. – Corpul VIII Armată (Kassa)
Compania 208/4
În noiembrie 1940 compania se afla la Nagyvárad (azi Oradea) în subordinea Erődleszerelő hir. csoport
(Grupul Comunicații Fortificații).
Compania 208/9
Istoric: Companie cu evrei unguri (inclusiv din Budapesta), aflată în luna octombrie 1940 la Csikszereda
(azi Miercurea Ciuc, jud. Harghita), vezi Fig. G41.30.
30.10.1940 CSIKSZEREDA
G41.208/9: Ștampilă militară bi-lineară cu textul: M. KIR. 208/9. KLGS MUNKÁS SZÁZ /
PARANCSNOKSÁG, dimensiunea textului 81 x 9 mm, aplicată în tuș violet la 30 octombrie 1940.

la Compania 208/9:
Carte poștală maghiară ilustrată

(cu o imagine din munții
Hășmașul Mare), scrisă la 29
octombrie 1940 în Miercurea
Ciuc către Budapesta, fără
adresa expeditorului, doar cu
ștampila militară a companiei
CSIKSZEREDA la 30 octombrie
1940.
Compania 208/17
În noiembrie 1940 compania de afla în subordinea I/1. utász század (Compania Drumuri I/1).
Compania 208/18
În noiembrie 1940 compania de afla la Szatmárnémeti (azi Satu Mare), în subordinea 102. mü. szerv.
(Organizația 102 Tehnică) sau/și I/1. utász század (Compania Drumuri I/1).
Compania 208/19
Compania 208/20
Istoric: localizată la Szinervaralja în 18 noiembrie 1940, aflată probabil în subordinea I/1. utász század
(Compania Drumuri I/1).
534
G41.208/20: Ștampilă militară a

comandamentului bi-lineară cu textul:
M. KIR. 208/20 sz. TÁBORI VEGYES
MUNKÁSSZÁZAD /
PARANCSNOKSÁG,
aplicată în tuș negru pe un document
oficial datat Szinervaralja, 18 noiembrie 1940.
Compania 208/21
Între 11 octombrie – noiembrie 1940 compania se afla la
Szinérvarálja (Seini), în cadrul 243 Munkávezető csoport, fiind
subordonată la I/2. utász század (Compania Drumuri I/2),
lucrând la demontarea fortificațiilor românești, Fig. G41.31.
G41.208/21: Ștampilă militară deptunghiulară cu textul: M.
KIR. ... 21 TÁBORI ZSIDÓ / MUNKÁSSZÁZAD /
Ellenőrizte, dimensiuni 36 x 22 mm, aplicată în tuș violet pe o
corespondență datată 11 octombrie 1940

la Compania 208/21:

expediată de Fodor Sándor, M.
kir. 243 mu(nka) vez(ető).
Par(ancsnok)ság, Szinérvárálja
208/21/3 spre familia din
G41.208/21, fără semne de
cartare poștală.
Compania 208/22
În noiembrie 1940 compania se afla în subordinea I/2. utász század (Compania Drumuri I/2).
G41.209. – Corpul IX Armată (Cluj)
Compania 209/1
Compania 209/15
Compania 209/16
Sub numele 209/16. különleges munkásszázad, se afla începând cu 5 octombrie 1940 în subordinea I/2.
utász század (Compania Drumuri I/2) la Szinérvarálja (Seini) – 243 Munkávezető csoport, unde lucrează la
demontarea obstacolelor și gardurilor de de sârmă ale sistemului de fortificații românești de la granița
româno-maghiară (așa-numita linie Carol).
535
Compania 209/17
Compania 209/18
Istoric: companie cu evrei unguri (inclusiv din Budapesta), localizată la

Szinervaralja (azi Seini, jud. Maramureș, Fig. G41.32) în cadrul 243
Munkávezető csoport între 12 octombrie – noiembrie 1940 fiind
subordonată la I/2. utász század (Compania Drumuri I/2), lucrând la
demontarea fortificațiilor românești.
G41.209/18: Ștampilă militară rotundă cu text în jurul stemei

maghiare: M. KIR. 209/18. HONVED ADO... MUNKÁSSZÁZAD
PARANCSNOKSÁG, diametru 35 mm, aplicată în tuș violet la 30
octombrie 1940.
12.10.1940 SZINERVARALJA

la Compania 209/18:

expediată de dr. Braun Gy(örgy),
243 m(unka) vez(ető) csop(ort)
209/18, Szinérváralja, către
familia din Budapesta. Cenzura
SZINERVARALJA la 12
octombrie 1940.
G41.220. – Alte subordonări
Compania 222/2
Compania 222/3
Compania 222/4
108 Drumuri).
Compania 223/1
108 Drumuri).
536
Compania 223/2
În noiembrie 1940 compania de afla la Nagyürögd (azi Nojorid, jud. Bihor), în subordinea 110. utász
század (Compania 110 Drumuri).
Compania 223/3
În noiembrie 1940 compania de afla la Nagyürögd (azi Nojorid, jud. Bihor), în subordinea 110. utász
század (Compania 110 Drumuri).
Compania 262/1
Compania 281/8
Compania 281/9
Compania 281/10
Compania 283/15
Istoric: Companie cu evrei unguri (inclusiv din Budapesta), aflată în luna octombrie 1940 la Bélbor (azi
Bilbor, jud. Harghita), vezi un exemplu în catalogul Dan János, pag. 325.
23.10.1940 MAGYAR KIR. POSTA 745
G41.283/15: Ștampilă militară bi-

lineară cu textul pe două rânduri: M. KIR.
283/15. TABÓRI ZSIDÓ MUNKÁS
SZÁZAD / PARANCSNOKSÁG
(ilustrația în catalogul Dan János, pag. 325), aplicată în octombrie 1940, pe un plic oficial recomandat.
Compania 283/19 (Munkács?)

Compania 283/21 (Munkács?)

G41.700. – Companii evrei botezați
Compania 701/1
Istoric: Companie localizată la 20 octombrie 1943 în Gyergyótölgyes (azi Tulgheș, jud. Harghita), vezi Fig.
G41.32.
20.10.1943 GYERGYÓTÖLGYES
537
G41.701/1: Ștampilă de cenzură militară bi-lineară

cu textul: Ellenőrizte: 701/1 k.mu.szd. / ...pk.,
dimensiuni 56 x 10 mm, aplicată în tuș violet la 20
octombrie 1943.

la Compania 701/1:
Carte poștală maghiară 8+10

filler, scrisă de Fodor Sándor,
701/1 K.K.M.Sz.I.sz,
Gyergyótölgyes, Csik v.m., către
familia din Ujpest, cu ștampila de
cenzură militară a companiei
GYERGYÓTÖLGYES la 20
octombrie 1943.
Compania 701/2
Istoric: Companie localizată la 15 ianuarie 1944 în Gyimesfelsőlok (azi Lunca de Sus, jud. Harghita), vezi
Fig. G41.33.
15.01.1944 ...
G41.701/2: Ștampilă militară lineară cu textul: M. KIR. 701/2. KISEGITÓ MUNKÁS SZÁZAD,
(Compania Auxiliară de Muncă 701/2), dimensiuni text cca. 80 x 5 mm, aplicată în tuș violet la 15 ianuarie
1944.

la Compania 701/2:
Carte poștală maghiară ilustrată

(cu imaginea a doi copii de
secui), francată 18 filler,
expediată de un muncitor din
Gyimesfelsőlok către familia din
G41.701/2, cartare (probabil)
GYIMESFELSŐLOK la 15
ianuarie 1944.
538
Compania 701/3
Istoric: La sfârșitul lunii februarie 1944 pleacă din Budapesta în nordul Transilvaniei. Scurte învoiri la
domiciliu erau posibile. Localizată în Valea Vișeului la 22-25 aprilie, Prundul Bârgăului la 28-29 aprilie (de
unde un budapestan scrie: Acum că am reunit jumătate din țară, am auzit că ne întoarcem la Pest),
Szeretfalva la 30 aprilie 1944, după care revine la Budapesta.
22.04.1944 ALSÓVISÓ
G41.701/3: Ștampilă de cenzură lineară cu textul Ellenőrizve,

aplicată în tuș violet la 22 aprilie 1944, pe o carte poștală expediată
de la Alsóvisó (azi Vișeul de Jos, jud. Maramureș) spre Bazsi,
comitatul Zala.
Compania 705/1
Istoric: Companie localizată la Sósmező (azi Poiana Sărată, jud. Bacău, Fig. G41.34, 36) în aprilie – mai
1944, respectiv Bereck (azi Brețcu, jud. Covasna) în iunie 1944, vezi Fig. G41.35.
08.05.1944 SEPSISZENTGYÖRGY
29.06.1944 M. KIR. MOZGOPOSTA 277
G41.705/1A: Ștampilă de cenzură lineară cu textul Ellenőrizve, aplicată în tuș violet în perioada 1
aprilie – 8 mai 1944.
G41.705/1B: Ștampilă de cenzură lineară cu textul ELLENORIZV, dimensiuni 39 x 5 mm, aplicată în

tuș albastru-violet la 29 iunie 1944.

spre Compania 705/1:
Carte poștală 18 filler, expediată

din lagărul de internare Szabaka
(Trébits Klári, Szabadka, I. Zsidó
internáló tábor, Zimonyi ut 122)
către ruda Trébits Imre, 705/1
ksm.szd., Sepsiszentgyorgy,
corectat și redirecționat spre
Sósmező. Cartare SZABADKA la
1 aprilie 1944, la sosire primește
ștampila de cenzură a companiei
G41.705/1A. Ștampila din
stânga sus are textul: COMISIA
DE EMIGRARE * Biroul
Refugiaților / Aprobat de /
Onor. Președ. / Cons.de
Miniștri / Nr. 103059 Mas. /
1944675
675
Este așadar o ștampilă administrativă română, aplicată post-factum, destinatarul reușind probabil să treacă în România, unde a
prezentat cartea poștală în contextul solicitării de emigrare.
539

la Compania 705/1:

de Orbán Ödön, Bereck 705/1
k.m.sz., IV. szakasz, către
cunoștințe din comitatul Pest.
Ștampila de cenzură a
companiei G41.705/1B, cartare
cu ștampila de ambulanță
feroviară M. KIR.
MOZGOPOSTA * 277 la 29 iunie
1944. Din text rezultă că
schimbarea de adresă era
recentă.

la Compania 705/1:
Plic francat 30 filler, expediat de

(adresa pe verso) Orban Odon,
Sosmezo, 705/1 k.m.sz., către
cunoștințe din Budapesta.
Ștampila de cenzură a companiei
G41.705/1A, cartare cu
ștampila căsuțelor poștale din
gara Sfântu Gheorghe:
SEPSISZENTGYORGY * PU.
LEVELSZEKRENYBOL la 8 mai
1944.
H09.02 – Evrei din companiile de muncă, prizonieri de război în URSS.
Armata Roșie nu a făcut distincție între garda maghiară și forța de muncă evreiască, deoarece potrivit
autorităților sovietice companiile de evrei erau considerate unități militare, implicate în atac și ocupație. Nu
este posibil să se determine exact câți evrei din Ungaria au fost capturați de sovietici în timpul războiului,
estimările variază între 20.000 și 30.000. Între ianuarie 1942 și decembrie 1943, 1.633 de prizonieri de
război evrei și un total de 2.672 de prizonieri de muncă au fost înregistrați în rapoartele Ministerului
Apărării Ungar. În plus, în aceeași perioadă, 19.003 și alți 10.471 de lucrători, în total 29.474, au fost
considerați dispăruți, în mod tradițional considerându-se că jumătate din dispăruți sunt prizonieri. Conform
surselor sovietice, la 2 noiembrie 1945, au fost numărați 3.998 de evrei maghiari în lagărele de
prizonieri. Primul muncitor capturat a fost Mihály Blahl, luat prizonier la 28 ianuarie 1942 la Stari Oszkol,
iar la 2 ianuarie 1945 ultimul prizonier înregistrat a fost Cutor Andor. Comitetul de primire al prizonierilor
de război Debrecen a constatat că 1,7% din cei 207.532 de prizonieri de război repatriați erau evrei, așadar
circa 3.500-3.600 (dar aceștia sunt doar cei care s-au anunțat la Comitetul Național pentru Îngrijirea
Deportaților din Budapesta), în schimb alt raport maghiar consemnează 8.437 muncitori întorși din
prizonierat până la 1 aprilie 1947, alți 834 până la 30 aprilie 1948 și 1.431 între 1 mai – 26 august 1948, în
total 10.692 foști prizonieri din companiile de muncă repatriați.
540
Iată o listă a lagărelor în care aceștia au fost consemnați: 211/1, 211/2 și 221/1 Arhangelsk, Azbest, 130 Asai, 103
Belei, 437 Bogorodski, 183 și 425 Borisov, 8, 9 și 68/5 Celiabinsk, 437 Cerepovec, 189/13 Gomel, 30/0, 117/1 și 242
Gorki, 149/2 Harkov, 381 Kalinin, 99 Karaganda, 62/4 și 62/16 Kiev, 384/7 Kimri, 303/3, 307/2, 307/3, 307/8 Kirov,
27/1 și 27/3 Krasnogorsk, 207/8 Krasnokamsk, 30 Magnitogorsk, 168/15 Minsk, 27/1 și 435 Moscova, 153/1, 153/2,
153/3, 153/4 și 153/6 Nijni Tagil, Odesa, 256/13 Petrovenka, 251/1 Rostov, 3171 Rudnicki, 182/3 Rustavi, 157
Saratov, 245/16 Sevastopol, 182/3 și 182/7 Sahti, 108/2 Stalingrad, 280/14 și 280/26 Stalino, Strij, 523/5 Sverdlovsk,
165 Talica, 137/1 Volsk, Vorkuta, 100/1 Zaporojie. Alți autori completează lista cu lagărele: Alapayevsky,
Armmansky, Artyomovsky, Asbestos, Barvenkovo, Barzumi, Beketovo, Bobrujszki, Boksitogorsk, Gorlovka,
Hoogavrino, Yuza, Kagyievka, Kaluga, Chișinău, Korostiny, Krasny-Lucsi, Potanino, Ryabovo, Sepetovka, Stanislau,
Rostov, Simferopol, Slikamsk, Solikamsk, Solombalsk, Spaso-zavodi, Tagili, Tychnyikov, Voronezh. În plus evrei
maghiari au ajuns și în sistemul de lagăre și așezări GULAG: Bratsk, Ekibastuz, Inta, Irkutsk, Knyaz-Pogost, Kolima,
Magadan, Mordovia, Norilsk, Pecsora, Spas, Tajset, Tyemlag, Vihorevka.
Corespondențe de la un evreu transilvănean, fost membru al companiilor de muncă pe frontul Armatei 2 Ungare,
prizonier în URSS (având majoritatea familiei exterminată la Auschwitz)
Fig. G41.37. Carte poștală specială sovietică pentru prizonierii de război, scrisă în limba română de Ștrul Matei, SSSR
Lager 7159/8 (Odesa) către Primăria Com. Tulgheș, jud. Ciuc. Cenzura sovietică rombică din Moscova , sosire TARGU
MURES la 7 octombrie 1947.
Din text: Domnul Primar, subsemnatul Strul Martin, fiul măcelarului Strul Lipot676, vă rog să mă înștiințați despre
soarta fratelui meu Isac, care a scăpat cu viață; în anul 1946 a fost la Satu Mare, strada Gyöngy..., nr. 2.
Fig. G41.38. Carte poștală specială sovietică pentru prizonierii de război, scrisă în limba maghiară de Ștrul Matei, SSSR
Lager 7159/8 (Odesa) către Com. Izraelit pentru Strul Isac677, Târgu Mureș (oraș prin ghetoul căruia au fost deportați cei
din Tulgheș). Cenzura sovietică rombică din Moscova , cartare ștampila mecanică MOSCOU la 27 septembrie 1947,
sosire TARGU MURES la 7 octombrie 1947.
676
În aprilie 1941 existau 198 israeliți în localitate (4,37% din populație). În vara anului 1941, evreii din Tulgheș au fost expulzați
din zona frontierei. Mai multe familii Struhl / Strul au fost deportate din Tulgheș la Auschwitz, cea la care ne referim a fost ridicată
din locuința provizorie din str. Kossuth Lajos nr. 10, Târgu Mureș, și era compusă din: Strul Lipót (14.01.1890-1944) cu soția
Rozalia Róza Áron (22.05.1895-1944), Strul Frida (1927-1944), Strul László Eliezer (04.06.1933-1944), Strul Mihály Misi (1929-
1944), Strul Rivka Rachel / Raveca (1938-1944). Doar Strul Izsó s-a mai întors acasă de la Auschwitz.... (vezi Radu Bălaș, Kocsis
Francisko – 370 Days of Terror, REEA 2014).
677
Struhl Izsó (Isac), fiul lui Áron Róza, născut în 1925 în Tulgheș, este confirmat ca deportat (din ghetoul Târgu Mureș la
Auschwitz) și repatriat în 1945 (vezi Gidó Attila – 20.000 de nume. Evidența deportaților din Transilvania de Nord rămași în viață,
ISPMN Cluj 2020, pag. 567).
541
#G42. GHETOIZAREA ȘI DEPORTAREA EVREILOR DIN

NORDUL TRANSILVANIEI, 1944
În anul 1941 trăiau 725.007 de evrei în Ungaria Mare (incluzând Transilvania de Nord şi teritoriile cedate de
Cehoslovacia şi Iugoslavia), dintre care 63.000 au murit inainte de primăvara anului 1944 (20.000 au fost
deportaţi în iulie-august 1941 în Galiţia si masacraţi la Kameneţ-Podolsk, 1000 au fost asasinaţi în ianuarie-
februarie 1942 la Novi-Sad; în fine, până în 1943 au murit circa 42.000 dintr-un total de 50.000 militari
înrolaţi în companiile de muncă pe frontul din Rusia). Dar adevăratul masacru al evreilor unguri a început
după ocuparea ţării de trupele germane, în primăvara anului 1944.
În faţa unor intenţii tot mai clare ale lui Horthy şi a guvernului ungar de a ieşi din război, Hitler decide la 12
martie 1944 ocuparea Ungariei de către forţe germane (aşa numita Operaţiune "Margarethe I") ordin excutat
la 19 martie 1944. Trei zile mai tarziu, Sztojái Döme a devenit prim-ministru si ministru de Externe, iar la
19 martie 1944 s-a instalat la Budapesta Adolf Eichmann, în fruntea Sonderkommando-ul sau, format din
circa 150 de specialişti în "vânătoarea de evrei". Drumul era deschis pentru 'curăţarea' Ungariei de evrei;
primul pas spre deportare a fost ghetoizarea evreilor în câteva oraşe mari. Acţiunea a început în Rutenia Sub-
Carpatică în zilele de 16-19 aprilie 1944, până la 23 aprilie circa 150.000 evrei fiind concentraţi, şi aşteptând
deportarea la Auschwitz; primele transporturi către lagărul de exterminare au plecat la 15 mai 1944.
Ghetoizarea se desfăşura cam în acelaşi fel în toate regiunile: în general, evreii erau scoşi afară din locuinţe
în timpul nopţii, fiindu-le permis doar un bagaj minim (casele fiind supuse apoi inventarului şi sigilării), şi
erau trimişi către puncte de adunare temporare. Gheoturile provizorii erau stabilite de obicei în şcoli,
sinagogi sau fabrici în afara oraşelor. În centrele evreieşti importante, ghetourile erau stabilite în vecinătatea
oraşelor, în barăci sau sub cerul liber. Uneori, din acest ghetouri temporare, evreii erau evacuaţi spre
ghetouri centrale, mult mai mari. Peste 400.000 evrei au fost astfel concentraţi şi obligaţi să trăiască în
condiţii de viaţă mizerabile. Chiar dacă aceste ghetouri au funcţionat puţin timp, condiţiile inumane şi
tortura au dus la numeroase decese şi sinucideri. Astfel că, atunci când a început deportarea propriu-zisă,
majoritatea evreilor erau deja într-o stare de epuizare fizică şi mentală.
#G42A – Ghetouri din Transilvania de Nord
Ghetoizarea şi deportarea evreilor a fost executată pe baza Decretului nr. 6163/1944 din 7 aprilie 1944.
Operațiunea a începutu în dimineața de 3 mai 1944 și s-a desfășurat într-o singură săptămână, în prima zi a
campaniei au fost adunați 8.000 evrei, până la 5 mai s-a ajuns la 16.144, apoi 72.328 până în 6 mai și 98.000
evrei până în 10 mai 1944 (a nu se uita că cca. 15.000 bărbați erau în companiile de muncă, majoritatea în
Ucraina). S-au stabilit 6 zone de acţiune în întreaga Ungarie, două dintre acestea având legătură cu evreii din
Ardealul de Nord:
Zona I (Circumscripția de Jandarmerie VIII Kassa, Ucraina Subcarpatică, ce includea şi Maramureşul).

Operaţiunile încep aici duminică 16 aprilie 1944, pe baza directivelor stabilite la consfătuirea de la Munkács
(Muncacevo) din 12 aprilie.
În comitatul Maramureș, recensământul din 1941 a găsit 78.961 locuitori israeliți și 187 creștinați (din
totalul județului de 487.961); concentrarea a început la 16 aprilie, fiind înființate 13 ghetouri: Sighet,
Berbești, Vișeu de Sus și Dragomirești (pe teritoriul de azi al României), Hust, Teceu Mare, Slatina, Iza și
Săcânța (pe teritoriul interbelic al Cehoslovaciei, azi în Ucraina), Mateszalka (în comitatul Satu-Mare),
Munkacevo, Beregovo. Evreii din comitatul Ugocea au fost duși în ghetoul Nagyszőllős. Date despre câteva
ghetouri din afara teritoriului de azi a României:
 Aknaszlatina / Slatina (azi Solotvino / Солотвино în Ucraina) : format în centrul comunei între 17-20
aprilie cu 3.300-5.000 evrei, deportaţi la Auschwitz cu două transporturi la 20 și 23 mai (3.400 evrei).
 Huszt (azi Хуст în Ucraina): Ghetou format între 20-27 aprilie 1944 în cartierul evereiesc, mutat apoi în
incinta fabricii de cheretea Davidovici, unde sosesc la 24 mai 1944 evrei din ghetoul Iza (înființat în
centrul satului la 16 aprilie, cu 5-7.000 persoane), de asemenea de la Szeklence / Săclânța. Deportați la
Auschwitz cu 7 transporturi (20.877 evrei).
542
Ghetoizarea și deportarea evreilor din Transilvania de Nord (1944) #G42
 Nagyszőllős (azi Vinogradov / Виноградів în Ucraina) : gheto cu 12-14.000 evrei din oraş şi din
comunele judeţului Ugocea (ghetoul temporar Halmeu). Toţi au fost deportaţi cu trei transporturi între
30 mai şi 3 iunie 1944.
 Técső (Teceu Mare, azi Tiaciv / Тячів în Ucraina) : gheto înființat la 16 aprilie 1944 cu 2.500 evrei din
oraş (în preajma sinagogii) şi 7.500 din satele învecinate (ținuți în afara orașului). Au fost deportaţi cu
două transporturi (cel puțin 2.208 persoane) în 22 și 26 mai 1944.
#G42.01. – Ghetoul Máramarossziget
Sighetu Marmaţiei: la 20 aprilie 1944 sunt înfințate două ghetouri cu un total de 13.000 evrei:
 Ghetoul mare, pentru 10.000 evrei din oraș, pe patru străzi.
 Ghetoul mic, pentru cei din zonele rurale (mai puțin Tiacev), în cartierul săracilor (un ghetou era pe str.
Avram Iancu, ulterior ‘Cooperativa Maramureşeana’).
Aici au sosit și evreii din ghetourile temporar din Berbești (înființat la 15 aprilie 1944 în clădirea sinagogii
și a școlii Talmud-Tora, mutați după două zile în centrul comunei, cei 3.000 evrei fiind evacuați la 17 mai
1944 și deportați). Toţi au fost deportaţi la Auschwitz cu patru transporturi, în intervalul 16 - 22 mai 1944,
totalizând 13.149 evrei678
#G42.02. – Ghetoul Felsővisó
Vişeul de Sus: comună cu 514 evrei în 1941, unde s-a înființat un gheto în care au sosit și evrei din
ghetourile temporare Borșa și Dragomirești (gheto înființat la 15 aprilie 1944 în centrul satului, cu 2.000
evrei, evacuați în 19 mai, apoi deportați) și de unde, între 19-25 mai 1944 au fost deportaţi cu 3 transporturi
12.074 evrei.
Zona II (Transilvania de Nord), cu circumscripţiile de jandarmerie IX (Cluj) şi X (Târgu Mureş), în care

trăiau aproximativ 130.000 evrei. Operaţiunea a fost aici executată pe baza directivelor stabilite la
conferinţele din Satu Mare (6 aprilie 1944) şi Târgu Mureş (8 aprilie 1944), şi a început în dimineaţa zilei de
3 mai 1944, simultan în regiunile Cluj şi Târgu Mureş, sub coordonarea jandarmeriei maghiare, cu sprijinul
unor civili (funcţionari şi profesori) şi a unor voluntari. SS-ul era şi el prezent, prin Hauptsturmführer SS
Strohschneider, şeful serviciilor germane de securitate locale. Au existat mai multe ghetouri:
#G42.03. – Ghetoul Kolozsvár

(comitat Cojocna)
În comitatul Cojocna, recensământul din 1941 a găsit 19.100 locuitori israeliți (din totalul județului de
267.705); concentrarea a început la 3 mai 1944, evreii fiind concentrați în ghetoul Cluj, înființat în incinta
fabricii de caramizi "Iris", la marginea de nord a oraşului (aici erau toți evreii din oraş, ca şi cei sosiți ulterior
din ghetourile temporare Gherla – comitatul Solnoc-Dobâca, Borşa, Huedin şi Hida). La 16 mai erau în
gheto 14.300 persoane, la 18 mai sunt transferaţi şi 1.600 evrei din ghetoul temporar de la Gherla (instalat
tot într-o fabrică de cărămizi) și Huedin, astfel încât numărul maxim de evrei de la Cluj a ajuns la 18.000.
Plecarea din oraș a avut loc din gara din Cluj și de la linia ferată secundară de lângă uzinele Dermata, evreii
fiind deportaţi în intervalul 25 mai - 9 iunie 1944 cu 6 garnituri de tren (16.148 persoane). La 10 iunie 1944
a fost îmbarcat și grupul „elvețian” Kasztner, cu destinația Budapesta (388 persoane)679
#G42.04. – Ghetoul Dés

(comitat Solnoc-Dobâca)
În comitatul Solnoc-Dobâca, recensământul din 1941 a găsit 10.476 locuitori israeliți (4,35% din totalul
județului de 240.579 locuitori); au fost înființate ghetouri tempoare : Gherla (în fabrica de cărămidă, cu
1.600 evrei, evacuați la Cluj) și Ileanda, Târgu Lăpuș și Beclean. Singurul ghetou permanent a fost înființat
în orașul Dej (care avea 3.719 evrei în 1941, 19,3% din oraș), concentrat între 3-5 mai 1944, cu 7.860 evrei
678
Randolph L. Braham, Zoltan Tibori Szabo – Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, Ed. Cartier,
Chișinău, 2019 (text tradus al edițiilor în limba maghiară – 2008, și engleză), pag. 231-232
679
Randoph Braham..., pag. 130, 141-148.
543
adunați în pădurea Bungur, la 3 km în afara oraşului (majoritatea stând sub cerul liber, câțiva adăpostiâi în
barăci provizorii). Cei 7.614 evrei au fost deportaţi cu trei transporturi în perioada 28 mai - 8 iunie 1944680.
Fig. G42.01:
Carte poştală recomandată

expediată de Prim-Rabin
Schönfeld din Arad, către o rudă,
funcţionarul Schönfeld Benő,
Dés, Thököly uca 43. Cartare
ARAD la 5 mai 1944, cenzura
externă română din Bucureşti
(CENZURAT 9), corespondenţa
ajunge la Dej, unde se aplică la
21 sau 31 mai 1944 o etichetă cu
textul 'Elköltözött / Parti'
(Plecat), fiind returnată în
România, tranzit BUCURESTI la
5 iunie 1944, sosire ARAD în 7
iunie 1944.
Explicaţia: Schönfeld Benő (născut în anul 1872 la Seini, azi în jud. Maramureș) a fost şi el ridicat de la domiciliul din
Thököly Utca nr. 43 (împreună cu familia, soţia Paula n. Rába de 52 ani şi copiii Edith, 25 ani şi Lili, 23 ani) şi trimis în
ghetoul din pădurea Bungur în dimineaţa zilei de 3 mai 1944, fiind eventual ulterior deportat la Auschwitz (conform
JewishGen Holocaust Database). Astfel se justifică eticheta 'Plecat' aplicată la data de 21 / 31 mai 1944, domiciliul
fiind sigilat la momentul vizitei factorului poştal. Dată fiind vârsta (72 ani) nu a supravieţuit deportării, poate nici
chiar getoizării (au fost 25 decese în ghetoul din Dej). Niciunul din cei de mai sus nu apare drept supraviețuitori în
volumul 20.000 de nume...
#G42.05. – Ghetoul Szilágysomlyó

(comitat Szilagy)
În comitatul Sălaj, recensământul din 1941 a găsit 8.339 locuitori israeliți (2,94% din totalul județului de
283.560 locuitori); concentrarea a început la 3 mai, ghetoul principal fiind înființat lângă orașul Şimleul
Silvaniei, cu 8.500 de evrei din întreg judeţul Sălaj (2.000 din oraș, restul veniți din ghetourile temporare
Tășnad, Supuru de Jos, Cehu Silvaniei, Jibou, Zalău – 313 evrei și Crasna – 356 evrei), îngrămădiţi în
incinta fabricii de cărămidă "Klein" din satul Cehei, jumătate dintre ei fiind obligaţi să stea sub cerul liber.
În 31 mai, 3 iunie și 6 iunie 1944 au plecat din Cehei trei transporturi cu 7.851 evrei epuizaţi datorită
condiţiilor mizere, care, din această cauză, au intrat în majoritate direct în camerele de gazare681.
În comitatul Sătmar, recensământul din 1941 a găsit 34.983 locuitori israeliți (din totalul județului de
483.358 locuitori); au fst înființate ghetouri în Mátészalka (lichidat prin 8 transporturi cu 18.000 evrei), Satu
Mare și Baia Mare682.
#G42.06. – Ghetoul Szatmárnémeti

(comitat Szatmar, azi Satu Mare)
Orașul Satu Mare (cu 12.960 israeliți în 1941), unde s-a organizat la 5 mai 1944 un mare gheto într-un
cartier al oraşului, cu maxim 19.000 de evrei (pe străzile Zrinyi / Retezatului, Petőfi / Mihail Kogălniceanu,
Báthory / Martirilor Deportați și Tompa / Petru Bran, respectiv în jurul lor); aici au fost transferați și evreii
din ghetourile temporare Carei (pe teritoriul fostei fabrici de hârtie, respectiv 1.950 persoane în cartierul
evreiesc – străzile Hétsastoll, Debreceni István, Kazinsky și Honvéd ; după 10 zile au fost evacuați), Ardud
și Seini. Toţi cei 18.863 evrei au fost deportaţi cu şase transporturi în 19 mai (3.006 persoane), 22 mai
(3.300), 26 mai (3.336), 30 mai (3.300) și 1 iunie 1944 (2.615).
680
Randoph Braham..., pag. 423-424, 430-431.
681
Randoph Braham..., pag. 320-321, 352-356
682
Randoph Braham..., pag. 366, 370-373, 379-380, 411-413.
544
683
Două cărți poștale din corespondența dintre fiul Béla Zelikovits și tatăl Móritz Zelikovitz , documentând
lichidarea ghetoului Satu Mare (sursa: baza de imagini a Institutului Yad Vashem, Ierusalim, domeniu public)
Fig. G42.02:
corespondență târzie din
ghetoul Satu Mare spre
Carte poștală 18 filler,

expediată de Zelikovits
Móritz, Szatmárnémeti, Bem
utca 15 sz. către fiul
Zelikovits Béla, 110/5
k.m.sz., Borgóprund 110/5.
Cartare SZATMÁRNÉMETI
la 20 mai 1944 (dată târzie,
deportările începuseră deja
de o zi!!) , sosire cu ștampila
de cenzură a companiei
G41.110/5.

la Compania 110/5 spre un
evreu ghetoizat și deportat din
Satu Mare:

de Zelikovits Béla, Borgóprund
110/5 k.m.sz, către părinții aflați
în ghetoul din Satu Mare,
Zelikovits Móritz, Szatmárnémeti,
Bem utca 15. Ștampila de
cenzură a companiei
G41.110/5, cartare cu ștampila
BORGÓPRUND la 27 mai 1944.
Datoriă deportării destinatarilor,
corespondența este returnată cu
eticheta Parti, și ștampila
SZATMÁRNÉMETI la 1 iunie
1944 (dată la care ghetoul
fusese lichidat).
#G42.07. – Ghetoul Nagybánya

(comitat Szatmar, azi Maramureș)
Orașul Baia Mare (cu 3.623 evrei, 16,9% din totalul de 21.399 locuitori), unde au fost înființate la 3 mai:
 Pentru evreii din oraș, în trei barăci de mari dimensiuni, degradate, din curtea fostei întreprinderi
metalurgice Bernáth, din vecinătatea uzinelor Phőnix, cu 3.660 evrei, mulți stau sub cerul liber.
 Pentru evreii din teritoriu (din plasele Baia Mare, Şomcuta Mare şi Copalnic-Mănăştur), în șura și
grajdurile gospodăriei lui Molcsány din Valea Borcutului, la 3,5 kilometri de oraș, cu maxim 2.000
evrei: 200 în grajd şi şură, restul de 1800 sub cerul liber.
 Spitalul ghetoului a fost amenajat în sinagoga mare.
Toți au fost deportați cu două transporturi, în 31 mai (3.073 persoane) și 5 iunie 1944 (2.844 persoane), în
total 5.917 persoane.
683
Iată detalii despre familie, conform datelor de pe site-ul Yad Vashem: Béla Baruch Zelikovits s-a născut la Seini (Szinervaralja)
la 17 ianuarie 1917. În anul 1942 a fost incorporat în Compania de muncă 110/5, unde a rămas până la sfârșitul războiului. Părinții
săi au fost croitorul Móritz Mauritiu Zelikovits (1895-1944) și Chaya Helen (Leibovitz) Zelikovits (1895-1944). Móritz și Chaya
locuiau în satul Seini (și nu la Pomi, acesta fiind doar locul de naștere al lui Mauritiu) și au fost evacuați în ghetoul din Satu Mare în
1944, de unde au fost apoi deportați la Auschwitz, împreună cu cele două fiice ale lor. Părinții și un fiu, tâmplarul Zelikovits Bernat
Dov (1923-1944), au decedat în lagăr, iar fiicele au supraviețuit (dar nu sunt menționate în volumul 20.000 de nume...)
545
#G42.08. – Ghetoul Nagyvárad

(comitat Bihár, azi Bihor)
În comitatul Bihor, recensământul din 1941 a găsit 33.023 locuitori israeliți (6,1% din totalul județului, plus
700 botezați creștini); concentrarea a început la 5 mai coordonată de jandarmi unguri şi soldaţi SS. Au fost
înființate ghetouri temporare (cu drată de câteva zile), unde au fost adunați evreii locali: Valea lui Mihai,
Săcueni, Marghita, Sălard, Salonta, Kómadi, Berettyóújfalu (ghetou rural), Derecske. De aici toți evrei au
fost trasferați în două ghetouri684 din Oradea (cel mai mare centru din Ungaria, dupa cel din Budapesta) :
 primul ghetou pentru 27.000 de evrei orădeni, era localizat în cartierele din jurul Pieţei Mari şi a
sinagogii, limitat spre vest de str. Mezei Mihály (azi Avram Iancu), spre nord de str. Kapucinus (azi
Gral. Traian Moșoiu) și Piața Mussolini (azi Piața 1 Decembrie), la est de str. Frangepán (azi Gheorghe
Costaforu), la sud de str. Szeptember 6 (azi Sucevei) și de str. Tompa Mihály (azi Alexandru Vlahuță).
Ghetoul era înconjurat cu gard de scânduri, iuntrarea se gfăcea la colțul străzilor Kapucinus cu Zárda
(azi Mihai Viteazu)
 al doilea ghetou cu cca 8.000 evrei aduşi din judeţul Bihor, era amplasat în curtea fabricii de cherestea
Mezey şi a fermei oraşului.
După 10 mai 1944 noua conducere impune un regim de teroare, printre care era și suspendarea serviciului
poștal. La 23 mai 1944 pleacă primul tren cu evrei din ghetoul Mezei (3.110 persoane), iar la 28 mai pleacă
primul tren din ghetoul mare (3.227 persoane); deportarea se încheie la 5 iunie (2.527 persoane), ultimul tren
trecând prin gara Kassa la 27 iunie. În total au plecat 8 transporturi cu 24.396 evrei bihoreni.
#G42.09. – Ghetoul Beszterce

(comitat Beszterce-Naszód, azi Bistrița-Năsăud)
În comitatul Bistrița-Năsăud, conscripția din 30 august 1940 a găsit 6.420 locuitori israeliți (4,28% din
totalul județului); concentrarea a început la 3 mai 1944, fiind înființate ghetouri temporare la Rodna și
Rebrișoara, de unde toți evreii au fost concentrați în ghetoul Bistriţa, cu 6.300 evrei îngrămădiţi, inclusiv în
coteţe de porci sau sub cerul liber, la ferma și livada Stamboli, la 4-5 km de oraş (2.500 fiind din oraş, restul
din comunele judeţului). Toţi (5.981 persoane) au fost deportaţi cu două transporturi spre Auschwitz, la 2
iunie (3.106 persoane) şi la 6 iunie 1944 (2.875 persoane)685.
În comitatul Mureș-Turda, recensământul din 1941 a găsit 10.430 locuitori israeliți (din totalul județului
de 301.097 locuitori); ghetoizarea a început la 3 mai 1944, formându-se două ghetouri principale686:
#G42.10. – Ghetoul Marosvásárhely

(comitat Maros-Torda)
Târgu Mureş, oraș cu 5.693 locuitori în 1941, unde se formează la 3 mai 1944 un ghetou cu 7.380 evrei
(din care 5.500 din oraș, 1.880 din zona rurală, din care ca. 1.000 din comitatul Mureș-Turda și 900 din
comitatul Odorhei, din ghetourile temporare Odorhei, Praid, Cristuru Secuiesc și Crișeni) înghesuiţi într-
o fabrică de cărămizi dezafectată de pe strada Koronkai / Corunca (azi Blv. 1 Decembrie 1918) majoritatea
fiind obligaţi să stea sub cerul liber. Pentru descongestionare, la 10 mai 1944, cca. 1.300 evrei sunt mutați pe
teritoriul oborului de vite de pe strada Szentgyörgy (azi str. 22 Decembrie 1989), iar în incinta sinagogii a
fost amenajat spitalul ghetoului (azi pe str. Aurel Filimon). În 27 mai, 30 mai şi 8 iunie 1944, trei
transporturi au dus 7.559 evrei la Auschwitz (din care doar 1.200 au reușit să supravieţuiască).
#G42.11. – Ghetoul Szászrégen

(comitat Maros-Torda)
Reghin, oraș cu 1.635 evrei în 1941 și 1.950 în aprilie 1944, unde se formează la 3 mai 1944 un ghetou cu
4.000 de evrei din Reghin (din care 2.600 din afara orașului), din estul judeţului Mureş-Turda (Turda) şi
nordul judeţului Ciuc (din ghetoul temporar Gheorghieni), concentraţi într-o fabrică de cărămizi ruinată.
Aici sunt aduşi şi evreii din ghetoul Sfântu Gheorghe și Toplița. La 4 iunie 1944 au fost deportați la
Auschwitz cei 3.149 evrei din gheto.
684
Randoph Braham..., pag. 64-69.
685
Randoph Braham..., pag. 82, 85-87
686
Randoph Braham..., pag. 260-261, 273-275, 285-291.
546
#G42.12. – Ghetoul Sepsiszentgyörgy

(comitat Trei Scaune, azi jud. Covasna)
În comitatul Trei Scaune, recensământele din 1940-1941 a găsit 793 locuitori israeliți (0,56% din totalul
județului de 142.401 locuitori); la 3-4 mai 1944 evreii au fost strânși în ghetourile din Sfântu Gheorghe,
Târgu Secuiesc și Covasna. În orașul Sfântu Gheorghe, ghetoul era o clădire neterminată cu un etaj
(vviitoarea Școală Economică), fără geamuri la marginea oraşului, pe str. Ciski / Ciucului; pe lângă cei 2-
300 evrei locali, apoi sosesc cei din restul judeţului Trei-Scaune (Târgu Secuiesc și Covasna) şi sudul
județului Ciuc (312 evrei din ghetoul temporar Miercurea Ciuc), în total 950-960 evrei. La 10 mai 1944 toți
sunt transferați în ghetoul din Reghin687.
Corespondența. Piese poştale din ghetourile Ardealului de Nord sunt deocamdată foarte rare, în mod sigur
din cauza subaprecierii. În ciuda timpului redus petrecut în ghetouri (2-4 săptămâni), se ştie în mod clar că a
existat corespondenţă trimisă din sau între ghetouri, spre alte locuri de detenţie, în străinătate, etc. Este
nevoie de o analiză atentă a pieselor circulate de la persoane cu nume evreieşti din Ardealul de Nord în
perioada 3-27 mai 1944 şi de cunoaşterea datelor generale de funcţionare a ghetourilor, aşa cum au fost ele
sintetizate mai sus, pentru a identifica şi introduce în circuitul poştal-istoric documente de primă importanţă,
deoarece până în prezent nu se știe să se fi utilizat ștampile poștale speciale în ghetouri.
Sunt cunoscute deocamfată mai ales corespondențe adresate către gheto, dar returnate în urma deportării
detinatarilor spre Auschwitz. Este cunoscută o carte poştală militară de pe front, trimisă de un evreu de la
Poşta Militară B.509 la 19 mai 1944 către o rudă din Oradea, care este returnată expeditorului purtând o
ştampilă dreptunghiulară cu textul Czimzett ghettozolt zsido / kesbesiteses hatosag / nem engedelyezi
(Destinatarul este evreu ghetoizat, înmânarea este interzisă de autorităţi)688. Probabil astfel de ştampile era
o inițiativă locală, majoritatea corespondențelor fiind returnate doar cu obișnuitele etichete poştale (vezi mai
jos) fără alte explicaţii.
#G42B – Deportarea evreilor din Transilvania de Nord

Aşadar evreii transilvăneni (ca şi cei din restul Ungariei689) n-au rămas multă vreme în ghetouri: între 14-15
mai şi 8 iunie, circa 290.000 evrei au fost evacuaţi din Zona I (Rutenia Sub-Carpatică) şi Zona II
(Transilvania de Nord); ultimul transport a plecat din ghetoul Oradea la 27 iunie 1944. Majoritatea
transporturilor au ajuns la Auschwitz trecând prin Slovacia centrală (gara Kosice, de unde ne-a rămas un
document esențial, lista trenurilor, cu punctul de epxediție și data plecării). Rata de supravieţuire (pentru
evreii originari din Ardealul de Nord) a fost de maxim 17% (135.455 morţi).
 Corespondența evreilor ardeleni deportați în lagărele

de concentrare germane
O primă categorie de documente poștale sunt cele indirecte, după cum am văzut mai sus, care se referă la
corespondenţe expediate spre evrei din Ardealul de Nord, care fuseseră între timp ghetoizaţi şi / sau
deportaţi, astfel încât acele corespondenţe sunt returnate expeditorului.
În schimb, documente poștale directe, respectiv corespondenţe expediate din locul de deportare (unul din
lagărele complexului KL Auschwitz) sunt din categoria celor extrem de rare. În primul rând datorită faptului
că majoritatea evreilor au fost omorâţi imediat sau la scurt timp după sosirea în lagărul Auschwitz II
Birkenau, în al doilea rând acestora, având un statut special în regim de exterminare, nu le era permisă
corespondenţa regulată cu exteriorul; ocazional piese circulate se cunosc, mai ales în circuitul muzeal,
deocamdată singurele făcând parte din acțiunea de propagandă 'Briefaktion' ('Operaţiunea Scrisoarea') ce
impunea evreilor expedierea unei cărţi poştale imediat după sosire (de obicei, prima şi ultima înainte de a fi
ucişi), cu texte liniştitoare, având menirea de a alunga zvonurile care circulau între familiile din ţară privind
exterminarea. A nu se confunda însă acestea cu corespondenţe trimise de la Auschwitz I (lagărul principal)
sau Auschwitz III Morovitz (lagărul de muncă), care nu sunt nicidecum rarităţi pe piaţa internaţională, fiind
687
Randoph Braham..., pag. 447-449, 457
688
Téreza Mózes – Evreii din Oradea, Ed. Hasefer 1997, Fig.34 din anexe.
689
Peste 50.000 evei din Zona III (Ungaria de nord-vest şi nord de Budapesta) şi 41.000 evrei din Zona IV (Ungaria de sud, la est de
Dunăre) au fost deportaţi până la 30 iunie. Ultima fază s-a încheiat la 9 iulie 1944 cu deportarea a peste 55.000 evrei din Zona V
(Transdanubia şi periferiile Budapestei, capitala propriu-zisă scăpând de deportări). Conform raportului lui Veesenmayer, un total de
437.402 evrei au fost deportaţi din cele cinci zone.
547
însă expediate de alte categorii de deţinuţi - mai ales polonezi, cehi, etc, care aveau alt statut şi alte condiţii
de detenţie, inclusiv dreptul la două scrisori / cărţi poştale pe lună. Mai trebuie precizat că unii dintre
deportații evrei au fost repartizați de la Auschwitz în alte lagăre de concentrare de pe teritoriul Reich-ului,
astfel încât teoretic este oricând posibil să descoperim rare documente poștale din locuri neașteptate.
Fig. G42.04:
Carte poştală scrisă de

Bergfeld.. Rudar Maria,
Szechenyi ter 39, Kolozsvar
către un membru al familiei,
concetrat la Batalionul X de
Muncă Obligatorie din Baia
Mare: avolcatul Dr. Bergfeld
Sándor (născut la Bistriţa în 5
aprilie 1906), Nagybanya, M.Kir.
X kmsz. Zlj. Cartare
KOLOZSVAR la 28 martie 1944,
ajunsă la unitatea militară,
corespondenţa este cenzurată
ELENÖRIZVE, şi apoi returnată
pe adresa familiei din Cluj cu
notaţia manuscrisă Vissza
(Retur).
Explicaţia: corespondenţa a făcut probabil destul de mult pe drum, astfel încât a ajuns la Baia Mare cândva după 3
mai 1944, dată la care destinatarul era concentrat în ghetoul din oraş; ulterior a fost deportat la Auschwitz (la
începutul lunii iunie), iar de aici a fost transferat la Dachau în 18 iunie 1944 (unde va fi 'prizonierul evreu ungur' cu
numărul #72019). Din păcate nu se mai întoarce în Ardealul natal, decedând la Dachau în 25 ianuarie 1945 (conform
altor surse, transferat la Kaufering III) la vârsta de 39 ani. Este posibil ca şi familia rămasă în Cluj să fi avut, până la un
punct cel puţin, un destin asemănător
Briefaktion: Corespondență standard „Waldsee”, expediată spre Ungaria / Ardealul de Nord

(sursa: colecție muzeală)
Fig. G42.05. Aspectul acestor corespondențe este invers proproțional cu dramatismul subiacent. Fiind circulate prin
curieri, elementele poștale lipsesc, singurul element specific fiind ștampila bilingvă cu instrucțiuni: „Trimiteți răspunsul
doar pe cărți poștale (30 cuvinte) în limba germană, prin Uniunea Evreilor din Ungaria, Budapest VII, str. Sip nr.
12”. În acest caz expeditorul este Renée Sándor, născut la 21 mai 1903, care menționează idilica localizare Waldsee, iar
textul este: Dragă Luise, Am sosit cu bine și sunt sănătos, mă gândesc mult la voi și te rog să-mi scrii curând. Destinatară
este Luise Sándor din Cluj, piața Hunyadi 14.
Se știe că evrei cetățeni români nu au fost deportați în Germania, de aceea corespondențe din cadrul
Briefaktion ar trebui să fie adresate doar spre Ungaria (Transilvania de Nord) și nu spre România; ori, se
cunoaște cazul particular al unui deportat din secuime al cărui frate locuia (refugiat probabil) în Brașov, ceea
ce a dus la situația unică deocamdată a unei corespondențe Auschwitz – România, vezi Fig. G42.06.
548
Briefaktion: Corespondență „Waldsee” unicat, fiind circulată prin poștă în România
Fig. G42.06. Circulația spre România poate fi posibilă doar în cazul destinatarilor rude sau prieteni cu deportații sosiți la
Auschwitz. Tranzitul poștal în acest caz face să se adauge elemente de interes și siguranță, relativ la posibile
contrafaceri. Expeditor este Ehrlich Alexandr, 1898 III 27, Am Waldsee către fratele său din România Ehrlich u. Nagy,
bijuterie, Brașov. Textul este cel preformat: Dragul meu frate! Suntem aici. Sunt sănătos și sper ca în scurt timp să lucrez
în profesia mea. 13 iunie 1944. Sanyi. Cartea poștală poartă pe verso o ștampilă de informare cu un text similar:
„Trimiteți răspunsul doar pe cărți poștale (30 cuvinte) în limba germană, prin Uniunea Evreilor din Germania,
Berlin 65, Iranische Straße 2”. Este transportată prin curier la Berlin, unde este cartată BERLIN – CHARLOTTEBURG 2
la 11 august 1944 (două luni după scriere!). Cenzura germană din Viena (ștampilă mecanică roșie) și cenzura română de
la Gara de Nord (ștampilă mecanică negră și numeralul 185). Ștampila de sosire ilizibilă, poartă în schimb două ștampile
notariale din 1947, atestând faptul că piesa a fost folosită ca probă sau despăgubiri. Este interesant că în volumul 20.000
de nume..., figureză un Ehrlich Alexandru, născut la Sfântu Gheorghe în 1898, deportat din ghetoul Sfântu Gheorghe,
care ar fi revenit din deportare în 1945. Să fi supraviețuit expeditorul acestei cărți poștale?
Document non-poștal care

atestă deținerea unui
evreu nord-transilvănean
în Lagărul Mauthausen
(Austria), în perioada 15
ianuarie 1943 – 5 mai
1945. Rezultă astfel că nu
este vorba de un deportat
din anul 1944, ci probabil
un deținut politic (la
Mauthausen au fost
consemnați mai mulți
cetățeni români)
(sursa: web)
Comunicarea a cât mai multor completări (informații și imagini) ar permite

dezvoltarea pe viitor a secțiunilor sau capitolelor prezente în volume de sine-
stătătoare.
549
#G42C – Corespondența evreilor nord-transivăneni cu coreligionari din

ghetouri și lagăre
Sunt și acestea documente interesante care ilustrează conectarea evreilor nord-transilvăneni, prin rude și
prieteni din diaspora, la soarta evreilor europeni. Iată mai jos doar două exemple, situația fiind similară cu
cea prezentată în capitolul #G31 cu referire la coresponența evreilor români cu diaspora europeană.
Ghetoul BOCHNIA
(azi PL-32700, Malopolska, Polonia)
Bochnia: gheto înființat la 15 martie 1941 cu 3-4.000 oameni, lichidat la 2 septembrie 1943, când 1.560 evrei apți de
muncă sunt duși în lagărul de muncă forțată Szebnie, iar restul de cca. 2.300 sunt transportați la Auschwitz și uciși
acolo. La adresa Bracka nr. 5 funcționa un abator ritual (cușer ) de păsări împreună cu apartamentul măcelarului (care
ar putea fi tocmai acest Grunfeld Ignatz, posibil de origine din Satu Mare, înrudit cu Weiser Lazar)
Fig. G42.08:
corespondență târzie din
ghetoul Bochnia spre Satu
Mare
Carte poștală General

Guvernement, expediată de
Grunfeld Ignatz, Bochnia,
Bracka 5 către copii, pe
adresa lui Weiser Lázar,
Szatmárnémeti. Cartare
BOCHNIA * (DISTR.
KRAKAU) la 28 iunie 1943,
cenzura germană Viena.
Un Weiser Elazar din Satu

Mare (înrudit prin soție cu
familia Grunfeld), este
consemnat decedat în iunie
1944 (la vârsta de 60 ani) în
lagărul Auschwitz-Birkenau.
Lagărul de muncă WIEN-LOBAU

(azi Austria)
Viena-Lobau: lagăr de muncă forțată deschis pe malul Dunării în iunie 1944 cu evrei, prizonieri și elemente
indezirabile, care munceau la depozitele de petrol (azi cisternele OMV din Lobau) pentru WiFo (Wirtschaftliche
Forschungsgesellschaft mbH) și la Canalul Donau-Oder (nefinalizat). Lagărul a fost închis în aprilie 1945.
Fig. G42.09: orespondență

din lagărul de muncă
Lobau spre Prundu
Bârgăului
Carte poștală germană

suprafrancată, expediată de
Emil Herbst, Wien-Lobau, 22,
Lager 1, Baracke 469 către
Kosztea Pál, Borgóprund.
Cartare WIEN-LOBAU la 3
august 1944, cenzura
germană Viena.
550

G2 Evreii Ardealul de Nord Ungaria

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

G2 Evreii Ardealul de Nord Ungaria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Munca obligatorie pentru evrei în Transilvania de Nord #G41

Capitol XII. DISCRIMINAREA ȘI REPRESIUNEA ETNICĂ A EVREILOR ÎN

#G41. MUNCA OBLIGATORIE: CORESPONDENȚA DETAȘAMENTELOR DE

Valea Vaserului Borșa

Pasul Țibău Pasul Prislop

Evreii pe frontul Armatei a 2-a (1942)

Locul unităților de muncă în reconstrucția Armatei (1943-1944).

Cartea poștală maghiară 18 filler,

 Companiile militare de muncă (maghiari și minorități naționale): katonai munkásszázadok

Publice Creștine Evreiești Române Rusine Sârbe Speciale Total

Unități de muncă în minele din Bor, Iugoslavia.

Date generale privind nomenclatura

Localizarea corpurilor de armată și a batalioanelor de lucru corespunzătoare

Localizarea centrelor de recrutare din Ardealul de Nord

70 – Ungvár (Ужгород, Ucraina) 77 – Bethlen (Beclean)

Lista companiilor de muncă în legătură cu Ardealul de Nord

 Companiile de interes public aparținând de Batalioanele I-XIII (deocamdată cunoscute doar de la

G41.9. – Batalionul IX (Vác)

Istoric: Companie localizată în Kolozsvár (Cluj, Magyar u. 50) la 8 – 10 martie 1944.

G41.9/1: Ștampilă de cenzură lineară cu textul

Două corespondențe către compania IX/4 Vac, aflată în Ardealul de Nord

Cartea poștală maghiară 18 filler,

Cartea poștală maghiară militară

G41.10. – Batalionul X (Baia Mare)

G41.12. – Batalionul XII (Tășnad)

Cartea poștală maghiară 18 filler,

Compoziție: evrei din Cluj

Cartea poștală maghiară 18 filler,

Istoric: A lucrat şi în gara Rákosrendező din Budapesta. Menționată și la Tasnád.

G41.13. – Batalionul XIII (Brețcu)

G41.12/2: Ștampilă de cenzură lineară cu textul

Istoric: Menționată doar la Brețcu.

Compania XIII/3 (Toplița?)

G41.12/2: Ștampilă de cenzură lineară cu textul

G41.101. – Corpul I Armată (Budapesta)

Cartea poștală maghiară cu

Cartea poștală maghiară militară

Cartea poștală maghiară 18 filler,

G41.106. – Corpul III Armată (Szombathley)

G41.103: Ștampilă militară ovală cu textul pe 5 rânduri:

G41.106. – Corpul VI Armată (Pecs)

G41.108. – Corpul VIII Armată (Kassa)

Imprimat cu marcă fixă 10 filler și

Compania 108/42 (CR 171)

Istoric: A lucrat la fortificaţii în munţii Ghimeş. Comandant Ratonyi Eugen.

Compania 108/61 (CR 171)

G41.108/64: Ștampilă de cenzură lineară cu textul ELLENŐRIZVE, dimensiuni 22 x 4 mm, aplicată în

Carte poștală maghiară militară

Carte poștală maghiară militară

Carte poștală maghiară militară

G41.109. – Corpul IX Armată (Cluj)

Compania 109/16 (Bustyaháza)

Fig. G41.14: Corespondența

Carte poștală maghiară 18 filleri,

Imprimat cu marcă fixă 10 filler și

Compania 109/319 (Gödöllő)

G41.110. – Corpul X Armată (Baia Mare)

Compania 110/1 (Marghita)

Compania 110/2 (Marghita)

Compania 110/3 (Marghita)

G41.110/3: Ștampilă militară bilineară,

Fig. G41.16: Corespondență de la compania de muncă 110/3

Compania 110/4 (Marghita)

20.05.1943 SZATMARNEMETI-NAGYBÁNYA 330