1916-1919: Renaşterea Românescă, de la dezastru la împlinirea naţională.

(sau Istoria văzută prin corespondenţe poştale).

Grecu Dan-Simion

România a intrat în războiul mondial după negocieri, ce păreau să-i asigure şansele împlinirii
aspiraŃiilor de întregire teritorială pe criterii etnice, pe seama Imperiului Austro-Ungar multinaŃional.
AliaŃii occidentali, aflaŃi în dificultate strategică, garantau în 1916 graniŃa de vest a României şi mai
promiteau declanşarea concomitentă a unor acŃiuni ofensive pe fronturile balcanic şi rusesc, pentru a
uşura acŃiunea românească (promisiuni din păcate nerespectate în totalitate, contribuind la înfrângerea
ulterioară a românilor).

La 14/27 august 1916, România îşi părăseşte aşadar, în entuziasmul cvasi-general, statutul de
neutralitate şi se angajează în lupta contra Puterilor Centrale, trecând graniŃa CarpaŃilor şi avansând cu
uşurinŃă în Transilvania. Cu aceeaşi zi intră în vigoare şi cenzura corespondenŃei civile şi militare (vezi
Fig. 1).

Fig.1: Carte poştală din prima zi

a mobilizării şi cenzurii, scrisă la
14/27 august 1916 de de la Reg.
70 Infanterie din Slatina,
cenzurată aici cu ştampila
CENZURAT / Cenzura militară
a judeŃului.... / Data.... O
propoziŃie scrisă vertical certifică
începutul cenzurii: 'łi-aş scrie
mai multe dar nu e voe de azi
înainte'. NotaŃia manuscrisă
'Revanşa' certifică totuşi starea
de spirit a expeditorului în acel
moment.

După primele zile de euforie, românii vor fi însă siliŃi să cunoască gustul înfrângerii. Greşeli grave în
conducerea operaŃiunilor militare vor avea ca rezultat pierderea capului de pod de la Turtucaia şi a
majorităŃii trupelor române de acolo, făcute prizoniere de unităŃi ale Armatei 3 Bulgare (Fig. 2).

Fig 2: Carte poştală expediată la 29

august 1916 din Craiova, cenzurată aici
la 30 august (cu ştampila BIUROUL DE
CENZURĂ MILITARĂ * CRAIOVA şi
CENZURAT / Cenzura militară a jud.
DOLJ / Data...) şi adresată unui militar
din capul de pod Turtucaia (din Grupul
Artilerie de Debarcare). Sosirea în zona
de destinaŃie are loc tocmai în preajma
dezastrului militar de la Turtucaia
(capitularea capului de pod are loc la 6
septembrie), destinatarul fiind printre
cei făcuŃi prizonieri de către bulgari,
astfel încât corespondenŃa trebuie să
fie returnată cu menŃiunea manuscrisă
Retur. Nu se poate preda. Cartare
DIVIZIA ? la 26 septembrie 1916.

1
 Se încearcă imediat salvarea frontului dobrogean, prin retragerea mai multor divizii de pe frontul
transilvan şi redirijarea lor în sud. Cu toate acestea, avansul în Transilvania continuă aparent fără mari
piedici în primele săptămâni, în faŃa unor mici unităŃi austro-ungare de etape sau în curs de instruire.
Românii vor ocupa Braşovul, vor avansa mult în secuime, dar vor greşi din nou fundamental şovăind
şi neocupând Sibiul, liber de trupe inamice (Fig. 3).

Fig.3: Mandat poştal

expediat spre Bucureşti la
25 septembrie 1916 de
către un militar din Reg. 5
Vânători (parte a Diviziei 13
Infanterie), prin intermediul
oficiului poştal militar de la
comandamentul Diviziei,
OFIC. TEL. POSTAL.
MILITAR * DIVIZIA XIII. La
acea dată Divizia se găsea
pe poziŃii în zona Avrig,
aflându-se în preziua
declanşării Bătăliei de la
Sibiu (13/26 – 15/28
septembrie 1916), care se
va sfârşi cu un eşec cu
inflenŃă nefastă asupra
campaniei din Transilvania.

Dobrogea va fi prima provincie ocupată pas cu pas de trupe bulgare, germane şi otomane, cu toate că,
pe acest front, în ajutorul românilor vor interveni şi divizii ruseşti (Fig. 4). Chiar dacă erau nominal
aliaŃi, ruşii vor acŃiona pe întreaga perioadă a campaniei anului 1916 cu întârziere şi fără entuziasm,
dovedindu-şi prin fapte concepŃia strategică a inutilităŃii menŃinerii oricărui alt front în afara celui de
pe râul Siret.

Fig. 4: Carte poştală ilustrată (cu o

imagine de pe str. Mircea-Vodă din
Medgidia), expediată la 28 septembrie
1916 (stil vechi) de către un militar din
Batalionul 68, Corpul 47 Armată Rus
(viitoarea Armată de Dobrogea).
Cartare prin secŃia poştală militară nr.
56, ПOЛEВАЯ ПOЧT. KOНT. No. 56
din Medgidia (aparŃinând
Comandamentului Corpului 47),
adresare către Odesa. Cu toate că, în
Dobrogea, ruşii au participat la lupte cu
efective importante şi mult mai activ
faŃă de alte zone ale frontului
românesc, Medgidia va fi ocupată de
diviziile bulgare la 10 / 23 octombrie
1916.

2
În Transilvania, avantajul surprizei a fost din păcate pierdut pentru comandamentul român. Maşina de
război germană intră în funcŃie şi divizii germane (ca şi austro-ungare, de altfel) sunt trimise una după
alta de pe frontul de vest sau din nord, pe cel românesc. Conducerea operaŃiunilor este preluată de
Armata 9 Germană, avându-l la comandă pe generalul Erich von Falkenhayn (Fig. 5). Din acest
moment, soarta se întoarce implacabil contra românilor. Curajul şi sacrificiul nu sunt suficiente. În faŃa
unor unităŃi antrenate în lupte, lipsa instrucŃiei moderne, a pregătirii psihologice şi, mai ales, corupŃia
şi precara dotare materială a armatei române îşi vor spune cuvântul. Frontul CarpaŃilor este apărat cu
disperare câteva săptămâni, dar în noiembrie 1916 începe invazia României. Bucureştiul este ocupat la
6 decembrie 1916, pentru ca în final frontul să se stabilizeze la începutul lunii ianuarie 1917 pe Siret
(unde va rămâne mai mult sau mai puŃin pe aceeaşi linie până în 1918).

Fig. 5: Carte poştală închisă

românescă folosită în
corespondenŃă la 16 decembrie
1916 de către un militar german din
SecŃia 20 Telefonie (cantonată în
Ploieşti). Unitatea fiind
subordonată direct Armatei 9
Germană, corespondenŃa este
cartată prin oficiul poştal militar al
armatei, cu ştampila K.D.
Feldpostexp. des /
Oberkommandos der 9. Armee la
17 decembrie 1916.

Pe linia Siretului vor fi practic concentrate majoritatea diviziilor Puterilor Centrale, în faŃa diviziilor
româneşti şi ruseşti. În acelaaşi timp, începe ocuparea militară a României, dar şi exploatarea sa
economică, dusă la îndeplinire în primul rând de către germani, ajutaŃi de austro-ungari, bulgari şi, în
mod oarecum simbolic de orgoliu, de otomani (Fig. 6).

Fig. 6: Carte poştală

militară otomană,
expediată de către un
ofiŃer german detaşat pe
lângă Divizia 25 Turcă, pe
frontul Siretului. Adresată
în Germania,
corespondenŃa trebuie
francată cu mărci
otomane uzuale, fiind
obliterată la 31 mai 1917
cu ştampila oficiului poştal
militar 25 al diviziei
(având text integral cu
caractere arabe).

România va fi divizată prin frontul de pe Siret, între o zonă ocupată de Puterile Centrale (Dobrogea,
Oltenia, Muntenia) şi o zonă liberă în Moldova (sub autoritatea Regelui şi a Guvernului Român,
refugiaŃi la Iaşi), supusă supraaglomerării cu refugiaŃi şi militari şi pradă bolilor epidemice, un
adevărat ’triunghi al morŃii’. Singura cale de comunicare pe care o aveau la dispoziŃie cei aflaŃi în
zona liberă era prin intermediul Rusiei, şi corespondenŃa cu vestul Europei lua aceeaşi cale, prin

3
 Arhangelsk – Suedia. Pe acest drum lung şi greu, parveneau cu dificultate veşti despre cei rămaşi în
zona ocupată sau în Ńări neutre ori aliate, fie că era vorba despre familiile militarilor români (Fig. 7)
sau străini, fie despre familiile internaŃilor străini civili din centrele de internare din Moldova (Fig. 8).

Fig. 7: Carte poştală civilă, expediată

de către un caporal de la
comandamentul Corpului I Armată,
spre familia rămasă în România
ocupată, prin intermediul Crucii Roşii
ElveŃiene. CorespondenŃe poartă
două ştampile militare, ARMATA DE
OPERAłII / CORP ...... ARM /
LIBERĂ EXPEDIERE şi CENSURAT
/ Corp I A., tranzit IAŞI la 20
octombrie 1917, cenzură în acelaşi
loc doar în 4 noiembrie, cu ştampila
CENSURAT 18 şi ştampila ‘refugiată’
BIUROUL DE CENZURĂ MILITARĂ
* BUCUREŞTI – SCRISORI.
CiculaŃie prin Rusia şi Suedia, cu
cenzură în Petrograd (ştampila
dreptunghiulară a cenzorului
nr. 860 şi numeralul 61), sosire Geneva la 28 ianuarie 1918 (ştampila pe verso). CorespondenŃa pare a fi ulterior îndrumată spre
familia din Bucureşti, în România ocupată, după cum ar dovedi prezenŃa cenzurii triunghiulare austro-ungare din Viena.

Fig. 8: Plic recomandat

expediat către România
ocupată (prin intermediul Crucii
Roşii elveŃiene) de un internat
civil din centrul de internare
BoŃeşti – Gugeşti (azi în jud.
Vaslui). Cenzura are loc la
nivelul centrului, cu ştampila
Regiunea de Intern. Străini ....
* ROMÂNIA, cartarea la
BOłEŞTI, JUD. FĂLCIU în 3
octombrie 1917, recenzurare în
Huşi, cu ştampila BIUROUL DE
CENSURĂ HUŞI şi
CENSURAT 4 HUŞI. Trece apoi
pe la sediul Crucii Roşii
Române din Iaşi (care aplică
ştampila Societatea NaŃională
de Cruce Roşie a României,
ca şi ştampilele de dirijare
Prisoniers de Guerre şi
CIVILI). Tot la Iaşi primeşte şi
ştampila ovală a cenzurii cu
textul CENZURAT F.
Tranzit prin Suedia, unde este aplicată ştampila Crucii Roşii, HILFSKOMITE DER SCHWEDISCHE / ROTEN KREUZES /
STOCKHOLM. Plicul a fost vândut colecŃionarilor după război de către Crucea Roşie din Geneva, lucru atestat de alte două
ştampile aplicate pe faŃa plicului.

Românii, aflaŃi în unele dintre cele mai dificile momente ale istoriei lor, în care însăşi existenŃa lor ca
stat era primejduită, nu vor rămâne însă singuri. În principal, ei vor fi ajutaŃi de Misiunea Militară
Franceză a generalului Berthelot, care va sosi la Periş la 3/16 octombrie 1916; era vorba în fapt de mai
multe ’misiuni’ (la cea terestră se vor adăuga cele aeronautice, navale, medicale), cu un total de peste
1200 militari (Fig. 9). Cu ajutor francez, armata română va fi reorganizată, instruită şi echipată
modern, fiind gata să facă faŃă inamicului în campania din vara anului 1917.

4
 Fig. 9: Carte poştală militară
gratuită franceză expediată la
2 februarie 1917 de către
soldatul André Gourdin
(secretar la escadrila de
vânătoare româno-franceză
Nieuport N1, comandată de
căpitanul René Chambei şi
staŃionată la Răcăciuni). Sunt
aplicate ştampilele militare ale
escadrilei, ESCADRILA N.1 *
AVIAłIUNEA MILITARĂ şi
Comandantul Escadrilei N.1,
ca şi ştampila misiunii
aeronautice franceze,
MISSION FRANCAISE
AERONAUTIQUE *
ROUMANIE (cu emblema
regală română).
Cartare IAŞI la 5 februarie, cenzura la biroul ‘refugiat’ Bucureşti-Scrisori din Iaşi la 7 februarie, tranzit IAŞI la 8 februarie,
adresare către Spitalul Trascati din Le Havre, FranŃa (unde fusese tratat anterior expeditorul).

Dezastrul ocupării totale a României este evitat în vara anului 1917, în urma unor suite de lupte de
apărare (cunoscute drept bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz), lupte pierdute din punct de vedere
strategic de către diviziile Puterilor Centrale conduse de mareşalul August von Mackensen (la acea
dată, guvernator militar al României), care au eşuat în planul de a străpunge frontul de pe Siret (Fig.
10). Românii vor reuşi să lupte curajos, dar şi eficient, dovedind transformarea de esenŃă a unei noi
armate instruite şi dotate modern, chiar dacă vor fi practic abandonaŃi în tranşee de aliatul rus, aflat în
proces de dezorganizare sub influenŃa ideilor pacifiste ale RevoluŃiei burgheze.

Fig. 10: Carte poştală scrisă în

august 1917 (în faza a doua a
luptei de la Mărăşeşti) de la
Regimentul 55/67 Infanterie
(din Divizia 14-a), purtând
cenzura regimentului. Sosire şi
recenzurare la Iaşi în 21-22
august 1917 cu ştampila
CENSURAT D3 şi ştampila
’refugiată’ Bucureşti-Scrisori.

Echilibrul de forŃe pe frontul de la Siret şi, mai ales, noile realităŃi strategice urmare a RevoluŃiilor
ruseşti, vor conduce la un lung armistiŃiu în decembrie 1917 şi la Pacea din mai 1918, prin care
România pierde însemnate teritorii (Dobrogea şi CarpaŃii). Dar noua situaŃie va permite şi intervenŃia
românească în Basarabia din ianuarie 1918, alungarea de aici a trupelor ruseşti bolşevizate, ocuparea
militară a provinciei, care se va proclama independentă şi apoi va vota unirea cu România, la 9 aprilie
1918, Fig. 11. Era primul pas pe calea unei adevărate renaşteri naŃionale, de neimaginat cu doar câteva
luni înainte.

5
 Fig. 11: Carte poştală
ilustrată (cu o imagine din
Petrograd) scrisă la 9/22
iunie 1918 în Chişinăul
românesc şi expediată prin
poşta civilă (rusă !), care a
reînceput să funcŃioneze în
provincie la 3 martie 1918.
CorespondenŃa este astfel
francată cu o marcă
rusească de 10 kopeici care
poartă ştampila chirilică
KIŞINEV cu data 11 iunie
1918 (stil vechi, conform
tradiŃiei poştale ruseşti).
Tranzit şi cenzura română în
Iaşi 26-27 iunie (ştampile
CENZURA MILITARĂ
POŞTALĂ şi CENSURAT
24).
Sosire în România ocupată unde este cenzurată de către germani (ştampila GEPRÜFT / Postüberwachungstelle) la 3 iulie.
La destinaŃia în Bucureşti este taxată porto (marca dezlipită), francatura rusească fiind fie neacceptată, fie insuficientă.
Serviciul poştal român în Basarabia va fi înfiinŃat trei săptămâni mai târziu, la 18 iunie / 1 iulie 1918.

Însă numai prăbuşirea imperiilor conservatoare din noiembrie 1918 va sta cu adevărat la baza
împlinirii idealurilor naŃionale pentru care România s-a angrenat în război. ArmistiŃiul de la 11
noiembrie va determina remobilizarea imediată a armatei române, care trece din nou CarpaŃii în
Transilvania. De data aceasta românii nu mai sunt singuri, aliaŃii franco-britanici din Armata de Orient
(condusă de generalul Berthelot) trec în acelaşi timp Dunărea, avansând spre Bucureşti în urmărirea
trupelor germane în retragere (Fig. 12).

Fig. 12: Carte poştală

ilustrată (cu imaginea
Primăriei oraşului
Alexandria), scrisă în acest
oraş la 29 noiembrie 1918
de către un militar francez
aparŃinând unei unităŃi din
Divizia 30 Infanterie. Cum
oficiul poştal al diviziei (S.P.
515) se afla la acea dată (şi
până în 12 ianuarie 1919)
la Şiştov, în Bulgaria,
trimiterea este cartată la 3
decembrie 1918 în
Bucureşti, la trei zile după
ce unităŃile diviziei au ajuns
în capitală, cu o ştampilă
neutră TRESOR ET
POSTES, aparŃinând
Armatei Dunării.
CorespondenŃa este una dintre cele mai timpurii cunoscute expediate de la unităŃi ale Armatei Dunării din România, în plus,
expeditorul putea fi unul dintre cei care au defilat (alături de aliaŃi englezi) cu ocazia intrării triumfale în Bucureşti a Regelui
Ferdinand, Reginei Maria şi Generalului Berthelot la 1 decembrie 1918.

În Dobrogea, Comandamentul Aliat va impune bulgarilor să-şi retragă armata peste vechea frontieră,
imediat după data de 13 noiembrie, dar le va permite să-şi păstreze administraŃia civilă până la
predarea ei către români (Fig. 13). La rândul ei, Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) va fi ocupată de trupe
franceze, britanice şi italiene, servind drept ’tampon’ între vechii inamici, românii şi bulgarii.

6
Fig. 13: Carte poştală scrisă
la 28 noiembrie 1918 şi
expediată în aceeaşi zi prin
oficiul poştal bulgar din
BABADAG, care foloseşte o
ştampilă bilingvă specifică.
La acea dată, armata
bulgară fusese evacuată din
Dobrogea, aici persistând, în
baza aprobării
Comandantului AAO, doar
administraŃia civilă bulgară.
Aceasta este la rândul ei
evacuată din jud. Tulcea
după 8 decembrie 1918,
când judeŃul este predat
românilor (exclusiv din
punctul de vedere al
administraŃiei civile, zona
rămânând sub comandă militară franceză până în vara anului 1919). CorespondenŃe civile bulgare expediate după
retragerea armatei (practic în intervalul 14 noiembrie – începutul lunii decembrie 1918) sunt rare.

În decembrie 1918, Banatul este ocupat în întregime de aliaŃii sârbi şi francezi, care administrează
militar provincia până la predarea ei românilor, în august 1919 (Fig. 14). În acest interval au loc
ajustări ale zonei de ocupaŃie, constând în principal în reducerea celei sârbeşti (în februarie 1919) doar
la teritoriul judeŃului Torontal şi vestul Timişului (cu Timişoara), cu intercalarea unor unităŃi franceze
în estul Banatului (acestea folosind drept tampon între sârbi şi români, aliaŃi dar nu prea prieteni la
acel moment datorită divergenŃelor provocate de divizarea Banatului pe criterii etnice).

Fig. 14: Carte poştală

ilustrată (cu o imagine din
centrul Timişorii), scrisă la
22 noiembrie / 5 decembrie
1918 de către un căpitan
sârb aparŃinând Diviziei de
Moravia, sectorul poştal
S.P. 504 (aşadar la o
săptămână după intrarea
sârbilor în Timişoara, 15
noiembrie st.v.). Armata
sârbă fiind refăcută cu
sprijin francez, a preluat şi
sistemul poştal militar
francez, inclusiv modelul
‚sectoarelor poştale
militare’ (S.P.), în fapt oficii
poştale militare.
CorespondenŃa este
supusă cenzurii militare
sârbeşti
(vezi ştampila ПРЕГЛEДAЛA / ВОИНА ЦEНЗУРA), fiind cartată la oficiul poştal militar S.P. 504 cu ştampila chirilică
ВОИНА ПОШТА БР. 504 la 23 noiembrie (stil vechi), apoi cu tranzit prin oficiul poştal de armată ВОИНА ПОШТА БР. 333,
adresare către Le Havre, FranŃa.

În acest context, adunarea plebiscitară de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, hotărăşte unirea
Transilvaniei cu România. Prin politica faptului împlinit (şi în faŃa unor AliaŃi ce începeau să-şi
nuanŃeze poziŃia faŃă de problema delimitării frontierei de vest a Ardealului, în contradicŃie cu
angajamentele din 1916), armata română ocupă teritoriul transilvănean, ajungând la 22 ianuarie 1919

7
 pe linia Zam - Ciucea, în faŃa MunŃilor Apuseni. Dar până la sosirea unităŃilor militare române, în
majoritatea localităŃilor transilvane au acŃionat gărzi naŃionale române, care s-au îngrijit de
administrarea curentă locală, de pază şi ordine (Fig. 15), intrând uneori în conflict cu similarele gărzi
naŃionale maghiare.

Fig. 15: Carte poştală pentru

prizonierii de război,
expediată la 21 octombrie
1918 de către un prizonier
din lagărul italienesc Asinara
spre familia sa din Merişor,
jud. Hunedoara. Cenzura are
loc la nivelul lagărului, cu
ştampila CAMPO DIN
CONCENTRAMENTO *
PRIGIONIERI DI GUERRA –
ASINARA, apoi din nou la
Roma cu ştampila mecanică
specială CENSURA
MILITARE / PRIGIONIERI
GUERRA / VERIFICATO.
CorespondenŃa ajunge în
Ardeal curând după marile
transformări declanşate de
dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, în perioada în care Consiliile naŃionale asigurau paza localităŃilor şi ordinea
administrativă, în lipsa unor autorităŃi centrale (luna noiembrie – decembrie 1918). În acest caz, la Merişor, Consiliul NaŃional
Român local asigura şi cenzura corespondenŃei, lucru atestat de aplicarea ştampilei SFATUL NAłIONAL ROMÂN /
MERIŞOR.

Până în primăvara / vara anului 1919, teritoriile din Ardeal şi Banat sunt astfel împărŃite în mai multe
zone de ocupaŃie (Transilvania până la MunŃii Apuseni fiind sub administraŃie română, Banatul sub
cea sârbă sau franceză), ceea ce, din punct ce vedere poştal, poate conduce la apariŃia unor
spectaculoase corespondenŃe circulate inter-zonal, adevărate documente istorice ce reflectă
complicatul mozaic militaro-administrativ din acele prime luni ale anului 1919, vezi Fig. 16.

Fig. 16: Carte poştală

expediată la 6 iunie 1919 de
la Temeshidegkút (Zăbrani,
chiar de pe ‘strada Aradului’)
spre Arad. Cu toate că între
cele două locaŃii sunt numai
cca 30 km, datorită împărŃirii
zonelor de ocupaŃie militară,
corespondenŃa va fi
îndrumată pe ruta Zăbrani –
Lugoj – Timişoara – Arad,
fiind cenzurată de trei ori de
către trei administraŃii poştale
diferite ! Localitatea de
expediŃie cădea în estul
Banatului, unde ocupaŃia era
franceză dar cenzura poştală
fusese încredinŃată
românilor la Lugoj încă din luna mai 1919 (aşadar este aplicată ştampila CENZURA ROMÂNĂ * LUGOJ); rutele de transport
fac tranzitul obligator prin vestul Banatului, ocupat de trupe sârbeşti, unde se aplică ştampila cenzurii sârbe din Timişoara (cu
textul chirilic ЦEНЗУРИРAНО У ТЕМИШВAРУ); iar sosirea are loc în Aradul ocupat de trupele coloniale franceze, unde este
aplicată ştampila CENSURE FRANCAISE * ARAD.

8
 Instalarea unui regim comunist în Ungaria, tratativele acestuia cu bolşevicii ruşi pentru realizarea
‚podului comunist’ peste teritoriul românesc, vor conduce la implicarea armatei române în intervenŃii
militare pe ambele fronturi: la est, cu Rusia Sovietică şi la vest cu Republica Sfaturilor a lui Kún Bela.

Expansiunea sovietică va impune luarea unor măsuri de contracarare, prin concentrarea (în decembrie
1918 – ianuarie 1919) a unei alianŃe militare, organizate de către Armata Franceză de Orient din trupe
franceze, româneşti, greceşti şi poloneze (Fig. 17).Aceasta va fi însă nevoită să se retragă în aprilie
1919 din Sevastopol şi din Odesa până pe o linie de apărare pe Nistru şi în Basarabia. IntervenŃia va
eşua în final, nereuşind să îndepărteze pericolul bolşevic de graniŃa română.

Fig. 17: Carte poştală

ilustrată ‘de captură’ (cu o
imagine din Petrogradul
rusesc), trimisă la 14
februarie 1919 de pe
frontul anti-bolşevic, de la
Divizia 1 Cavalerie (vezi
ştampila oficiului militar
OFIC. TEL. POSTAL.
MILITAR * DIVIZIA I
CAVALERIE). Tranzit prin
CĂLĂRAŞI, în drumul spre
destinaŃie, Silistra (oraş din
sudul Dobrogei care nu era
încă predat administraŃiei
române, aflându-se la acea
dată sub ocupaŃia Brigăzii
79 Infanterie Britanice).

În acelaşi timp, războiul româno-ungar va începe în aprilie 1919, ducând într-o primă fază la ocuparea
teritoriului până la Tisa şi organizarea aici a unei Zone româneşti de OcupaŃie Militară. Frontul se va
stabiliza pe Tisa de la 1 mai şi până la 20 iulie, punând faŃă în faŃă trupele române (dintre care mai
multe noi divizii ardelene) şi trupele Armatei Roşii Ungare (Fig. 18).

Fig. 18: Carte poştală

ilustrată (cu o imagine din
Szolnok), trimisă la 10 iulie
1919 de pe frontul Tisei, de
la Regimentul 1 Roşu Ungar,
din cadrul Diviziei 7
Infanterie, aflată în faŃa
Diviziei 18 Infanterie Române
ardelene la Szolnok. De
remarcat transformarea
caşetului militar regalist
M.KIR.1 HONVED
GYALOGEZRED
(=Regimentul 1 Honvezi
Ungar) în comunistul M. 1
V(ÖRÖS) GYALOGEZRED
(=Regimentul 1 Roşu Ungar).
Cartare prin oficiul poştal
militar al diviziei 7, TÁBORI
POSTAHIVATAL 4.

9
 La 20 iulie este declanşată a doua fază a războiului, care va duce în final la capitularea armatei roşii
ungare şi la ocuparea Budapestei de către armata română (4 august 1919, vezi Fig. 19 şi Fig. 20).
Fig. 19: Carte poştală
ilustrată (cu o imagine din
Budapesta), scrisă la 9
august 1919, aşadar la 5
zile după intrarea Armatei
Române în capitala
Ungariei ! Expeditor este
un militar al Regimentului
24 Artilerie (aparŃinând
Brigăzii 14 Artilerie din
Divizia 2 Vânători),
corespondenŃa este
cenzurată cu caşetul militar
ROMANIA * BRIGADA 14
ARTILERIE, recenzurată în
tranzit spre Roman cu
ştampila BIUROUL DE
CENSURĂ MILITARĂ *
BACĂU la 16 august 1919.

OcupaŃia română se va întinde apoi până la Györ şi Veszprem, dar curând începe retragerea,
Budapesta este evacuată în noiembrie, iar pînă în martie 1920, întreaga armată română se va retrage
dincoace de viitoarea frontieră româno-ungară.

Fig. 20: Carte poştală scrisă la

10 septembrie 1919 de un
prizonier, ofiŃer ungur fost
membru al Armatei Roşii
Ungare înfrânte în august
1919, din Depozitul de
prizonieri No.1, Târgovişte
(vezi adresa). Cenzura cu
caşetul lagărului, purtând
textul Depozitul de prizonieri
TÂRGOVIŞTE şi ştampila
liniară Liberă expediere,
cartare la Târgovişte, tranzit
cu cenzură la Bucureşti în 11
septembrie 1919, adresare
către Szekesvár, în comitatul
Tolna.

Retragerea armatei pe teritoriul naŃional, semnifică între altele, atât îndepărtarea pericolului bolşevic
de la vest, cât şi primirea garanŃiilor formale că dorinŃele româneşti vor fi îndeplinite într-o proporŃie
acceptabilă. Frontiera de vest va fi confirmată în curând, prin Tratatul de Pace cu Ungaria de la
Trianon din 4 iunie 1920. Provocările sovietice vor mai continua pe Nistru, dar Unirea cerută de către
delegaŃii ardelenilor la 1 decembrie 1918 poate fi acum considerată îndeplinită prin eforturile politice,
diplomatice şi militare ale generaŃiei care a ştiut să fie la înălŃimea evenimentelor în acel an de graŃie
1919.
i
Care-şi va aşterne după război amintirile de pe frontul românesc într-un roman cunoscut, ‘Sous la casque de
cuir’, tradus şi în română cu titlul ‘Casca de zbor’.

10