FILATELIE

1. Relatează, pe scurt, istoria serviciului poştal din România.

Poşta asigură menţinerea permanentă a legăturilor comerciale şi spirituale dintre oameni. În

general, dar şi în particular, în România, serviciile poştale au fost create în acest scop. Necesitatea
permanentizării acestor legături a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor
nevoi. Existenţa serviciului poştal este cunoscută încă din Antichitate. Cu multă vreme înaintea
cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, erau deja atestate, pe întreg teritoriul patriei noastre, o serie
de drumuri cu rol comercial şi militar, mai ales de-a lungul apelor. În Imperiul Roman, serviciul de
poştă a luat fiinţă în anul 510 î.Hr. După transformarea Daciei în provincie romană, noua administraţie
a trecut la construirea unei dese reţele de drumuri, pentru a asigura o legătură permanentă între Roma
şi noua provincie, introducându-se şi serviciul poştal, care avea aceeaşi organizare ca în tot restul
imperiului.
Poşta romană era împărţită în două servicii: primul, cel de poştă rapidă, era numit cursus
velox, iar al doilea, cel de mărfuri cursus clabularis şi era condus de un praefectus vehicularum.
Curierii parcurgeau distanţele cu ajutorul cailor, pe care îi schimbau la staţiile de poştă, unde existau
grajduri cu cai şi un fel de hanuri în care să se poată odihni. Ca urmare a retragerii romanilor şi a
succesiunii valurilor de popoare migratoare, poşta a înregistrat un moment de declin şi dezorganizare.
O dată cu constituirea statelor feudale independente - Moldova şi Ţara Românească - în
secolul al XIV-lea, serviciul poştal reapare ca o consecinţă firească a necesităţii puterii centrale de a
transmite poruncile în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării şi de a menţine legături constante cu ţările
vecine. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul"
dat de domnitorul Mircea cel Bătrân, în anul 1399, la Giurgiu. Din acest document reies următoarele:
curierii domneşti cunoscuţi sub numele de călăraşi şi lipcani, străbăteau cu repeziciune distanţele, iar
creşterea numărului lor şi a drumurilor parcurse avea să determine introducerea olacului şi a unei
obligaţii speciale pentru locuitorii satelor şi târgurilor aflate pe traseu, obligaţie cunoscută sub numele
de cal de olac. În acele vremuri, poşta satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor, ale solilor
străini şi foarte rar ale particularilor. Întreţinerea cailor şi procurarea nutreţului reprezentau obligaţia
maselor ţărăneşti.
Pentru o mai bună coordonare şi organizare a serviciului poştal, începând cu secolul al XVI-
lea acesta este trecut sub autoritatea marelui postelnic.
Informaţii interesante despre felul cum se circula în perioada secolelor XVI-XVII deţinem din
însemnările unor călători străini aflaţi în trecere pe meleagurile româneşti. Dintre aceştia, François de
Pavie, senior de Fourquevaux (în secolul al XVI-lea) şi Paul de Alep (în secolul al XVII-lea) remarcă
în special repeziciunea cu care erau străbătute distanţele şi buna organizare a serviciului de poştă.
Cele mai importante drumuri de poştă erau, la acea vreme, în Moldova: Iaşi – Bârlad – Galaţi
(de aici, prin Şumla şi Adrianopol se realiza legătura cu Istanbulul) şi Iaşi – Hârlău – Cernăuţi (care
asigura legătura spre Polonia), iar în Ţara Românească: Bucureşti – Piteşti – Târgovişte, Bucureşti –
Piteşti – Craiova, Bucureşti – Siliştea sau Giurgiu. La mijlocul secolului al XVII-lea, avându-se în
vederea intensificarea circulaţiei, extinderea legăturilor comerciale şi activitatea diplomatică a
domnilor, se introduc relee de poştă bine puse la punct, cunoscute sub numele de menziluri.
Primele măsuri de reorganizare a poştelor aveau să fie luate de către Constantin Mavrocordat,
în timpul celei de a doua domnii a sale în Moldova (septembrie 1741 – iulie 1743), când s-a hotărât ca
statul să suporte cheltuielile efectuate cu transportul curierilor, sumele necesare fiind acoperite prin
dări puse asupra satelor şi târgurilor. În Ţara Românească, domnitorul Alexandru Ipsilanti (septembrie
1744 – ianuarie 1782) aduce şi el modificări sistemului de până atunci, hotărând ca statul să preia

1
cheltuielile serviciului poştal. Totodată, pentru buna funcţionare a menzilurilor, în fruntea lor aveau să
fie numiţi căpitanii de menzil, supranumiţi şi căpitani de poştă.
Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari – aşa-numitele hanuri de poştă - grajduri
pentru cai etc. şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Caii urmau să fie
cumpăraţi din vistieria ţării, iar conducerea poştei urma să fie organizată la nivel central, prin doi
căpitani de poştă cu reşedinţa la Bucureşti.
În urma războiului austro-ruso-turc din 1787-1792, serviciile poştale din Moldova şi Ţara
Românească au fost trecute sub autoritatea armatelor de ocupaţie. La încheierea ostilităţilor, poşta se
afla într-o stare de dezorganizare ce impunea luarea de măsuri urgente din partea statului. Cel care a
încercat să găsească o formulă de reorganizare a poştei a fost domnitorul Alexandru Moruzzi (aflat în
perioada martie – decembrie 1792 la conducerea Moldovei şi ianuarie 1793 – august 1796 la
conducerea Ţării Româneşti). El a luat hotărârea de a concesiona poştele unor antreprenori particulari,
controlaţi de stat prin intermediul hatmanului poştelor. Tariful creşte de la 10 bani de cal pe oră la 20
de bani. Totodată, persoanele particulare primesc dreptul de a călători cu poşta pe baza unui permis
special eliberat în Bucureşti de către hatmanul poştelor, în judeţe de către ispravnici, iar în comune de
către autorităţile locale.
La începutul secolului al XIX-lea, în ţările române funcţionau şi serviciile poştale ale Austriei
(Poşta austriacă) şi Rusiei (Poşta imperială rusă).
Ca urmare a izbucnirii războiului ruso-turc din 1806-1812, situaţia poştelor ajunge să fie
critică. Pentru refacerea grabnică a serviciului poştal, mari negustori donează statului sume
importante. Existau şi alţi domnitori care căutau să modernizeze serviciul poştal, dar un mare pas a
fost făcut în urma Păcii de la Adrianopol (2-14 septembrie 1829).
Se organizează licitaţii pentru concesionarea poştelor şi sunt introduse servicii de diligenţă. Şi
în Transilvania poştele cunosc un proces de reorganizare, diversificându-se legăturile cu Ţara
Românească şi Moldova.
Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade
de câte trei ani.
Din anul 1850, este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea
Ministerului de Finanţe. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea
timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei.
În timpul lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1853), în Moldova se înfiinţează servicii
poştale în fiecare judeţ, apare funcţia de factor poştal şi se fixează un tarif unic pentru corespondenţă.
În urma războiului din Crimeea, (1853-1856) în Moldova poştele sunt definitiv constituite ca instituţie
de stat, se trece la deschiderea de noi oficii, la înmulţirea curselor de diligenţă, la stabilirea pentru
personal a unui program fix de lucru, salariu şi posibilităţi de avansare. Apar cutiile poştale, se aplică
tarife diverse pentru prestaţiile efectuate de poştă şi, ca o încununare a acestei revoluţii, în iulie 1858
se trece la utilizarea mărcii poştale.
Aproximativ în anii 1860, apare, mai întâi în Ţara Românească şi apoi în Moldova, serviciul
telegrafic. Prima linie telegrafică lega Timişoara de Viena.
În urma Unirii Principatelor, la 24 ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza uneşte cele
două instituţii poştale într-una singură, înfiinţând la 23 iulie/4 august 1862 Direcţia Generală a
Poştelor, cu sediul în Bucureşti. Se stabilesc taxe unice şi utilizarea unui singur tip de marcă poştală
pentru întreaga ţară.
La 25 august 1864, se unesc serviciile poştale şi serviciile telegrafice. Se fixează un nou
regulament poştal şi telegrafic, se introduce portul obligatoriu al uniformei, se reorganizează serviciul
poştal rural, se trece la elaborarea nomenclaturii alfabetice a localităţilor rurale cu menţionarea
oficiului, se întocmesc formularele necesare statisticii poştale.
După detronarea lui Cuza, se încearcă desfiinţarea serviciilor poştale străine, a căror
funcţionare pe teritoriul românesc contravenea intereselor statului. Din decembrie 1867, respectiv
iulie 1868, prestaţiile poştale ale Rusiei şi Austro-Ungariei pe teritoriul României au început să fie
efectuate numai de către Poşta Română. În anul 1869, poşta românească preia serviciul extern al
corespondenţei, iar din noiembrie 1875 preia şi tranzitarea corespondenţei străine.

2
 În 1872, se completează legea cu privire la exploatarea poştală, adăugându-se câteva măsuri
noi (se precizează obiectele interzise, se garantează secretul corespondenţei, se stabilesc contravenţiile
personalului şi relaţiile cu publicul, pedepsele pentru falsificarea timbrelor, şi se introduce expedierea
banilor prin mandat poştal).
La 1 iunie 1873, se pun în circulaţie cărţile poştale simple şi cu răspuns plătit, iar la 28 martie
1875, se inaugurează pe linia Bucureşti – Iţcani primul serviciu de poştă ambulantă (poşta ambulantă
era instalată într-un vagon de tren, prevăzut cu o deschizătură în care se puteau introduce scrisorile, în
gările de pe traseu).
După cucerirea independenţei de stat, urmează momente de amplă dezvoltare a serviciilor
poştale. La 1 decembrie 1918, serviciile poştale aveau să fie organizate în Direcţia P.T.T., aparţinând
Ministerului Comunicaţiilor (până în 1916, poştele făcuseră parte din Ministerul de Interne).
În perioada interbelică, progresul tehnic al poştei este destul de lent şi personalul slab salarizat.
În timpul perioadei comuniste, s-a urmărit perfecţionarea şi modernizarea bazei tehnico-
materiale a poştei. De asemenea, s-a încercat ca serviciile de poştă să devină o importantă ramură a
economiei naţionale.
După anul 1989, se continuă dezvoltarea poştei prin modernizarea oficiilor poştale, a bazei
tehnice şi prin introducerea de noi servicii poştale.

2. Cum se reflectă istoria ţării tale în mărcile poştale?

Chiar de la apariţia mărcilor poştale şi a serviciului poştal, au fost reproduse în imaginile

mărcilor, pe plicuri şi cărţi poştale, atât evenimente importante, cât şi personalităţi marcante ale
istoriei. Mărcile poştale poartă imaginile şi datele acestor evenimente, făcând astfel posibilă urmărirea
istoriei ţării încă de la început. Mărcile comemorative emise pe teritoriul României prezintă
comemorări, evenimente (aniversări, inaugurări, jocuri sportive, expediţii), mari realizări, organizaţii
(cum ar fi Crucea Roşie, Rezervaţia Biosferei – Delta Dunării) şi personalităţi (oameni de ştiinţă,
soldaţi, domnitori, poeţi, prozatori, muzicieni, pictori, sculptori, medici, arhitecţi, oameni politici – şi
lista ar putea continua).

3. Care este diferenţa dintre „timbru” şi „marcă poştală”?

Timbrul este un imprimat de valoare, de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituţie
specializată. El serveşte ca atestare pentru plata unui impozit sau a unei taxe. Timbrele se folosesc în
cele mai diverse scopuri: pentru plata unor impozite către fisc (timbre fiscale), pentru strângerea de
fonduri în diverse scopuri (timbre pentru fondul aviaţiei, timbre pentru cultură, timbre de ajutor,
timbre pentru radio sau TV). Deşi prin anumite reglementări timbrele se folosesc uneori şi pe
trimiterile poştale (numite în acest caz „timbre fiscal-poştale”), ele se deosebesc de mărcile poştale
prin aceea că acestea din urmă au unicul scop de a reprezenta contravaloarea prestării unor servicii
poştale propriu-zise. Mai precis, mărcile poştale se folosesc, de exemplu, pentru trimiterea scrisorilor,
a cărţilor poştale sau a coletelor.
Deşi corectă este denumirea de „marcă poştală”, în ultimii zeci de ani a fost înlocuită cu
denumirea de „timbru”. Astfel, s-a ajuns ca majoritatea populaţiei să cunoască doar cel din urmă
termen. Având în vedere că este destul de greu ca toată populaţia să revină la folosirea denumirii de
„marcă poştală” şi pentru a nu se face o confuzie între mărcile poştale şi timbrele fiscale, este mai
indicat să se folosească termenii „timbru fiscal” şi „timbru poştal”. În acest material însă, se va folosi
denumirea de „marcă poştală”, aşa cum s-a menţionat deja că este corectă.
Există unele ţări în care timbrele fiscale pot fi folosite în mod curent şi ca timbre poştale, dar
nu este cazul ţării noastre.

3
 4. Care este valoarea pe care trebuie să o aibă mărcile poştale necesare
trimiterii unei scrisori?

Ca toate preţurile din ţara noastră, şi valoarea mărcii poştale variază în funcţie de inflaţie. De
asemenea, valoarea diferă în funcţie de greutatea scrisorii sau de locul de destinaţie.

5. Ce ţară emite mărci poştale fără a da indicii asupra numelui ţării şi de ce?

Marea Britanie este ţara care emite mărci poştale fără a da indicii asupra numelui ţării.

În anul 1840, la 6 mai, Marea Britanie a fost prima ţară care a emis mărci poştale. Acestea
înfăţişau chipul Reginei Victoria, după un desen al pictorului Mulready. La acea dată au fost puse în
circulaţie două valori. Prima dintre ele este „Penny Black”, cu valoarea de 1 penny şi de culoare
neagră, folosită pentru plătirea scrisorilor cu greutatea până la 15 g, ce puteau fi trimise în orice parte
a Regatului Unit. A doua, „Twopence Blue”, marcă de 2 pence, de culoare albastru deschis, putea fi
folosită pentru scrisorile cu greutatea până la 30 g.
Din cauză că Marea Britanie era la acel timp singura ţară care avea mărci poştale, nu a fost
nevoie de identificarea ţării. Această tradiţie a fost păstrată peste ani, până astăzi.

6. Explică următorii termeni:

a. rolă de mărci;
b. coală de mărci;
c. carnet de mărci;
d. perforaţie;
e. odontometru;
f. mărci uzuale;
g. mărci comemorative;
h. şarniere;
i. suporturi din plastic;
j. vinietă.

Rolă de mărci
Mărcile poştale tipărite pe benzi de hârtie rulată, care pot fi distribuite cumpărătorilor şi prin
automate speciale, formează o rolă de mărci. Aceste mărci sunt perforate între ele, dar, de obicei, sunt
netede pe celelalte două părţi. Sunt întotdeauna proiectate astfel încât să fie în mod evident diferite de
mărcile vândute în colile de mărci, deşi valoarea rareori diferă.

Mărci din role de mărci, SUA.

Rolele de mărci au fost folosite pentru prima dată în anul 1906, în Statele Unite ale Americii.

4
 Coală de mărci
Coala de mărci este o coală de hârtie, de obicei de formă dreptunghiulară, care conţine un
ansamblu de mărci imprimate. Numărul mărcilor poştale tipărite pe o coală variază în funcţie de
dimensiunile mărcilor, de concepţia emisiunii, precum şi de formatul colii pe care se tipăresc. În
general, pe o coală sunt tipărite mărci de acelaşi fel, dar pot fi tipărite şi mărci cu desene, valori şi
culori diferite, acestea repetându-se de mai multe ori pe aceeaşi coală.

Deşi pot fi tipărite şi în coli de 16 (cum se poate vedea în imaginea de mai sus), mărcile
poştale se tipăresc de obicei în coli de 100 exemplare.

Carnet de mărci
Carnetele de mărci sunt mijloace convenabile pentru păstrarea unei mici cantităţi de mărci care
pot fi de valori diferite sau de aceeaşi valoare (valorile frecvent folosite în perioada de timp în care a
fost emis carnetul). Introducerea carnetelor a simplificat vânzarea mărcilor poştale şi a uşurat
automatizarea desfacerii acestora. Difuzarea carnetelor se face atât pe căi obişnuite, cât şi prin
automate poştale speciale.
În anul 1895, Luxemburgul a emis pentru prima dată asemenea carnete.

Perforaţie
Perforaţia, numită şi dantelură, este un sistem ordonat de orificii, obţinute prin perforarea unei
coli de mărci în jurul mărcilor, cu scopul de a permite detaşarea uşoară a mărcilor.

Perforaţia se obţine prin două tipuri de operaţii (numite perforări). Acestea sunt: dantelarea şi
străpungerea.
Dantelarea este acea perforare în care nişte ace execută un număr de orificii, unul lângă altul,
într-un şir liniar, după ce mărcile au fost imprimate. Perforarea prin dantelare poate fi realizată în trei

5
moduri distincte. Primul este numit „în linie” şi este efectuat cu ajutorul unui dispozitiv liniar de ace,
care perforează coala succesiv, întâi orizontal apoi vertical; sistemul a fost folosit în ţara noastră până
în anul 1950. Al doilea mod este numit „în pieptene” şi este făcut cu ajutorul unui dispozitiv cu ace
aşezate în formă de pieptene, cu care se obţine o dantelură extrem de precisă. Al treilea mod poartă
numele „în casetă”, iar perforarea este realizată cu ajutorul unui dispozitiv (o placă de oţel cu ace) care
efectuează dintr-o dată perforarea întregii coli.
Străpungerea este al doilea tip de perforare. Ea se execută chiar în timpul tipăririi mărcilor
poştale, atunci când se foloseşte o formă de tipar „înalt”, care are liniile de perforat puţin mai înalte
decât literele.

Odontometru
Felul în care sunt făcute orificiile perforate poate indica diferitele imprimări ale fiecărei mărci
poştale. Pentru a şti dacă o marcă poştală poate fi sau nu rară într-un tip de imprimare sau în altul,
este necesar să foloseşti scala sau etalonul care măsoară numărul orificiilor perforate pe o distanţă de 2
cm. Acest instrument este numit odontometru şi este confecţionat din hârtie, carton, metal, celuloid,
plastic sau alt material care este uşor de folosit ca riglă.
Odontometrul a fost inventat în anul 1884 de către filatelistul Jaques A. Legrand. Pe
odontometru sunt imprimate semne grafice: puncte negre, linii despărţitoare şi o gradaţie care indică
numărul dantelurii (de la 7 la 16 ½).
Odontometrul din imaginea următoare nu este la mărimea standard.

Mărci poştale uzuale

Mărcile poştale uzuale sunt mărci emise în scopul satisfacerii necesităţilor poştale. Ele au de
obicei un termen de valabilitate îndelungat, o perioadă de timp nedeterminată.

Se tipăresc în număr foarte mare, fie într-un singur tiraj, fie în tiraje succesive, pe măsura
cerinţelor. Din acest motiv, între diferitele tiraje pot interveni mici deosebiri de hârtie, nuanţe sau
dantelură. Mărcile comemorative sunt emise, în general, pentru o perioadă de timp stabilită, după care
emisia este întreruptă, pe când mărcile uzuale au o durată de viaţă necunoscută şi sunt de obicei emisii
regulate.

Mărci poştale comemorative

După cum am precizat şi mai sus, mărcile poştale comemorative sunt emise pentru o perioadă
limitată de timp. Apariţia lor este legată de o anumită comemorare sau este consacrată unei persoane,
unui loc, eveniment sau obiect. Prima emisiune de acest fel din ţara noastră este cea din mai 1932,
consacrată comemorării a 500 de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun.

6
 Şarniere
Şarniera este o fâşie mică de hârtie subţire, transparentă, rezistentă, prevăzută pe o parte cu un
strat adeziv, care este folosită de către filatelişti pentru a fixa mărcile poştale în albume. A fost
confecţionată pentru prima dată la Frankfurt pe Main, în anul 1881.
Şarnierele pot fi desprinse când se usucă, dar, prin aplicarea şi apoi desprinderea lor, adezivul
de pe spatele mărcilor poştale poate fi deteriorat. Orice urmă lăsată de şarnieră pe marca poştală poate
duce la scăderea valorii mărcii, făcând-o uneori mai greu de acceptat în schimburile dintre filatelişti.

Suporturi din plastic

S-au produs multe tipuri de suporturi din plastic transparent (plicuri, poşete filatelice şi mape)
pentru colecţionarii de mărci poştale. Şarnierele sunt ieftine şi uşor de folosit, dar suporturile din
plastic transparent oferă avantajul vizibilităţii, al protejării stratul adeziv şi păstrării mărcilor poştale
astfel încât, teoretic, să nu fie deteriorate. Alege suportul care se potriveşte cu mărimea mărcilor tale.

Vinietă
Vinieta este o bucată de hârtie de mici dimensiuni, cu sau fără valoare nominală, ataşată unei
mărci poştale, având de cele mai multe ori aceleaşi dimensiuni ca marca respectivă. Vinieta este emisă
cu ocazia unui eveniment deosebit, şi conţine desene şi inscripţii care au de regulă legătură cu desenul
mărcii. De o marcă poştală pot fi prinse şi două viniete.

Colecţionarea vinietelor trebuie să se facă împreună cu mărcile poştale la care sunt ataşate,
evitându-se dezmembrarea lor, deoarece vinietele izolate (desprinse de mărcile la care trebuie să fie
amplasate) îşi pierd valoarea filatelică.

7. Să ştii cum se înmoaie mărcile poştale pentru a fi îndepărtate de pe hârtie

şi cum se usucă.

Întrucât mărcile poştale folosite au fost lipite pe un plic sau pe ambalaje de diferite calităţi,
colecţionarilor le revine sarcina de a îndepărta această hârtie înaintea aşezării mărcilor în albume.
Aceasta le face să arate mai bine – evitând problema încercării tăierii hârtiei cât mai aproape de
margini – previne deteriorarea perforaţiilor şi face ca albumul să fie mai puţin voluminos.
Mai jos sunt enumerate câteva de căi prin care hârtia poate fi îndepărtată de pe mărcile poştale.
Cea mai mare problemă o reprezintă încercarea de a evita ruperea mărcii şi curgerea cernelei. Simpla
desprindere a mărcii de pe hârtie aproape sigur va rupe marca. Înmuierea mărcilor în apă este o
metodă bună dacă cerneala este stabilă, dar multe cerneluri vor curge. Aceasta se întâmplă din cauză
că, printre alte probleme, folosirea cernelei cu anilină are drept rezultat curgerea ei, aşa cum se
întâmplă cu mărcile imprimate pe hârtie cerată (de exemplu, multe mărci ale coloniilor Britanice şi ale
Rusiei, emise între anii 1858 – 1875 au această problemă). Marea Britanie a folosit cerneală fugitivă
în 1883, 1884 şi 1900, lucru repetat de alte ţări, cum ar fi Indiile Olandeze (pe mărcile cu imaginea
reginei Wilhelmina, între 1933 – 1937). Multe mărci cu fotogravuri, imprimări cu vopsele de apă şi
mărci pe hârtie de siguranţă (hârtie cu fibre colorate sau cu substanţe fluorescente, folosită la
imprimarea mărcilor poştale, în scopul evitării contrafacerii lor) vor curge. Uneori, problema este
numai cu un fragment al seriei, cum ar fi mărcile de 30 cenţi, 1$ şi 4$ emise de către Statele Unite în

7
1893, ca parte a unei mari serii ce comemora o expoziţie columbiană. Dacă unele mărci poştale dintr-o
serie pot fi înmuiate fără nici o grijă nu înseamnă că toate sunt la fel.
Singurul lucru de care ai nevoie pentru a înmuia în siguranţă mărcile este o tavă puţin adâncă,
de tipul celor folosite de fotografi pentru developarea fotografiilor. Nu scufunda în întregime mărcile
în apă, pentru că cerneala lor poate curge. Aşază-le pe apă, astfel încât nu marca să se înmoaie, ci
hârtia pe care este lipită. Foloseşte apă rece sau călduţă pentru a îndepărta cât mai bine adezivul de pe
spatele mărcii, dar nu folosi niciodată apă fierbinte.
În continuare, sunt prezentate două metode pe care le poţi folosi cu succes pentru a-ţi continua
treaba, de îndată ce hârtia este destul de umedă pentru a fi îndepărtată. Le poţi folosi pentru mari
cantităţi de mărci poştale. Exersează cu mărci ieftine, până ce vei vedea care metodă îţi este mai uşor
de folosit. Mărcile extrem de rare sunt rareori găsite lipite pe hârtie.

Metoda 1
Umezeşte marca, sperând ca cerneala sau ştampila să nu curgă, apoi desprinde hârtia de pe
marcă. Totdeauna jupuieşte hârtia de pe marcă, nu marca de pe hârtie. Aceasta previne ruperea
marginilor.
Aşază marca cu faţa în jos pe o bucată curată de hârtie sugativă. Cu o pensetă filatelică,
încearcă să prinzi o margine a hârtiei de pe spatele mărcii şi să o îndoi. În mod normal, după câteva
minute de înmuiere, guma (adezivul) ar trebui să fie destul de moale, pentru a-ţi permite desprinderea
hârtiei. Dacă nu este încă moale, nu o forţa, ci pune din nou marca la înmuiat, până când hârtia poate
fi desprinsă.
După ce hârtia a fost îndepărtată, usucă marca între două foi curate de sugativă. Dacă pe
sugativă ai urme de cerneală, nu o folosi, pentru că cerneala poate murdări marca.

Metoda 2
Foloseşte o tavă umplută parţial cu apă călduţă. Înmoaie în ea o marcă ce are culori rezistente.
Pot fi înmuiate mai multe mărci odată prin oricare metodă, atâta timp cât ai grijă să nu se lipească
unele de altele. Apoi, foloseşte o pensulă moale (cu fire de păr, nu de plastic) pentru a scufunda uşor
marca, cu faţa orientată în jos, spre fundul tăvii. Lasă marca în apă până ce hârtia de pe spate se
desprinde şi cade pe fundul tăvii.
Cu ajutorul pensetei, transferă marca între paginile de sugativă. După ce a fost ţinută câteva
minute între paginile de sugativă, vei putea scoate de acolo, cu penseta, o marcă uscată, curată,
dreaptă. Dacă mai rămâne puţină gumă, va trebui să o cureţi cu grijă. Ai grijă să nu deteriorezi marca.
Unele mărci au cute şi îndoituri mici. Nu cumpăra astfel de mărci dacă ele au în mod normal o
valoare mare, deoarece asemenea probleme pot fi detectate întotdeauna, chiar şi după ce le-ai corectat.
Dacă totuşi vei dori să repari unele mărci, umezeşte zona cu îndoituri. Când hârtia s-a înmuiat,
netezeşte-o uşor cu o pensulă, cu penseta sau cu o bucată de metal (fier).

8. Să faci o colecţie de cel puţin 750 de mărci poştale diferite.

Din magazinele filatelice pot fi cumpărate plicuri filatelice şi diferite serii complete de mărci.
Un colecţionar de mărci poştale are tactici precise, logice şi realiste pentru achiziţionarea şi folosirea
mărcilor poştale. Spre deosebire de simplul acumulator, colecţionarul are adesea albume cu mărci
dintr-o anumită ţară, cu spaţii pentru mărcile fiecărei naţiuni, într-un aranjament cronologic.
Adevăratul colecţionar citeşte cărţi şi periodice despre mărcile poştale.
Poţi să te distingi în colecţionarea mărcilor mai întâi acumulând grupuri neînrudite de mărci şi
plicuri, înţelegând treptat că unele dintre mărcile tale te interesează mai mult ca altele. Sau, te poţi
decide să te specializezi în mărcile unei anumite ţări sau în emisiunile dintr-o anumită perioadă.
Un colecţionar studiază mărcile pe care le are. Colecţionarii plănuiesc direcţiile pe care
colecţia le va lua în viitor, în condiţiile date de timp şi de bani.

8
 În limita banilor disponibili, un colecţionar este mult mai dispus să cheltuiască bani pentru mai
multe mărci, decât să spere că multe îi vor intra în posesie pentru mai nimic sau pe gratis.
Colecţionarii sunt conştienţi de preţurile pieţei, incluzând diferenţa normală dintre vânzarea
en-gross şi preţul cu amănuntul al emisiunilor comercializate. Atunci când cumpără mărci poştale,
colecţionarul ia în considerare potenţialul profit din viitor, dar, de asemenea, el cumpără o piesă
filatelică şi pentru că se potriveşte colecţiei sale, indiferent de preţ.
Când un colecţionar de mărci poştale îşi asumă răspunderea cercetării serioase a seriilor de
mărci poştale şi contribuie cu un studiu original privitor la acele mărci, atunci putem spune că s-a
născut un filatelist. Filatelistul este colecţionarul cel mai bine informat, citit, într-un domeniu al
specializării în mărci poştale. El a petrecut mult timp, a cheltuit bani examinând mărci şi este în
poziţia de a face comentarii autorizate despre ele.
Pentru a realiza o colecţie inteligentă, colecţionarul are nevoie de un echipament complet:
cataloage de mărci poştale, cărţi de specialitate, pensete filatelice, tăvi şi lichid pentru filigranare,
tabele de culori, odontometre, albume şi suporturi din plastic – toate acestea se găsesc în mod normal
pe biroul colecţionarului. Acumulatorul de mărci este adesea ignorant cu privire la aceste instrumente
de colectare.

9. Alege una dintre variantele de mai jos şi clasifică mărcile tale:

a. după ţara de emisie, în serii (conform anului şi modelului);
b. pe anumite teme, în serii (conform anului şi modelului).

Argumente pentru specializare

Aproximativ 500.000 de tipuri principale de mărci au fost emise de guvernele lumii. Deoarece
nimeni nu poate spera vreodată să completeze o colecţie care să cuprindă toate aceste emisiuni,
datorită limitelor financiare sau imposibilităţii localizării pieselor, cei mai mulţi colecţionari decid să
se specializeze. Există mai multe tipuri de colecţii specializate, fiecare produse special pe gustul
persoanei respective.
Timpul trebuie şi el luat în considerare atunci când se alege o specialitate. Dacă eşti tânăr,
sănătos şi aştepţi ca în următorii 35 de ani să obţii un venit rezonabil pentru clasa de mijloc, poţi să
începi un program ambiţios de colecţionare a tuturor mărcilor poştale româneşti sau a tuturor
distribuirilor poştale urgente, la nivel mondial, de exemplu. Dacă însă ai 85 de ani, o sănătate oarecum
şubredă şi trăieşti din ajutorul social, poţi visa cel mult la un album modest cu mărci poştale sau la o
colecţie de cărţi poştale. În general, colecţiile specializate se vând mai uşor decât cele care au mărci de
toate felurile.
Limitele cunoaşterii de asemenea forţează pe colecţionar să se specializeze. Nimeni nu poate
stăpâni nici măcar cunoştinţele de bază cu privire la toate mărcile poştale care au fost tipărite
vreodată. Unii filatelişti îşi petrec întreaga viaţă cercetând o serie redusă a unei emisiuni obişnuite sau
chiar a unui singur tip de mărci poştale şi îşi termină masivul studiu spunând că nu au epuizat
subiectul.
După cum este mai uşor să cumperi o carte decât să o citeşti, tot aşa entuziastul colecţionar de
mărci poştale găseşte că este o chestiune simplă să cumperi piese filatelice, dar este o ocupaţie foarte
extenuantă să înveţi despre ele. Cunoaşterea înseamnă putere şi filatelistul isteţ, specializat într-o
anumită ţară, perioadă de timp, tip de obliterare (anulare prin ştampilare a mărcii poştale) sau subiect
tematic, cum ar fi mărcile poştale cu pisici sau hărţi, citind ceea ce se ştie despre această specialitate,
cumpărând şi vânzând mărci în acea specialitate, profită financiar şi intelectual ca rezultat al timpului
investit.

Tipuri de colecţii specializate

Mărci poştale perfecte

9
 Colecţionarea mărcilor poştale perfecte este o specialitate logică, ce nu ţine seama de ţara
căreia îi aparţin mărcile pe care le colecţionezi. Se poate spune că o marcă se află în stare perfectă
dacă arată la fel de bine ca în ziua în care a fost vândută pentru prima oară, tolerând efectele minore
ale unei îmbătrâniri normale. O marcă poştală perfectă are hârtia curată, cerneală de culoare bună, iar
guma de pe spate este originală, fără nici un defect. Dacă sunt nedegradate, emisiunile particulare
valorează de obicei mai mult, fiind mai scumpe decât mărcile neuzate sau uzate, dar aducând un venit
pe măsură dacă le vinzi.
Mărcile poştale perfecte arată plăcut din cauză că nu există obliterări (ştampilări) care să
acopere sau marcaje poştale, iar guma lor este o garanţie a condiţiei stării perfecte, o dovadă a faptului
că nu sunt pur şi simplu mărci poştale uzate (folosite), cărora le-au fost îndepărtate obliterările cu
ajutorul substanţelor chimice.
Mărcile poştale perfecte sunt rare pentru unele emisiuni şi, prin urmare, în cerere ridicată
pentru investiţii, expoziţii şi scopuri filatelice. Un portofoliu perfect, de mare raritate, este uşor de
vândut în mod normal sau prin licitaţie. Mărcile poştale ieftine vor fi cumpărate în stare perfectă,
deoarece nu sunt cu mult mai scumpe decât dacă ar fi neuzate sau obliterate.

Mărcile poştale neuzate

Mărcile poştale neuzate nu au fost obliterate, dar le lipseşte guma originală de pe spate. Ele
sunt disponibile la mai puţin de jumătate din preţul mărcilor perfecte. Colecţionarul cu buget limitat
sau cel care vrea să expună partea din faţă a mărcilor poate alege această variantă, pentru ca banii pe
care îipoate investi în această preocupare să îi ajungă cât mai mult.
De obicei, investitorii şi comercianţii se feresc de mărcile neuzate, deoarece se vând mai greu
decât cele perfecte. Dacă autenticitatea gumei ridică întrebări, marca este automat etichetată ca
neuzată deci imperfectă, i se reduce valoarea şi nu mai este atât de dorită.
Păzeşte-te de mărcile poştale neuzate, deghizate în mărci perfecte prin adăugare de gumă.
Dacă nu poţi identifica guma originală, cumpără de la un comerciant care garantează înapoierea
banilor. O cale mai scumpă este obţinerea unei expertize, astfel încât să ştii dacă nu este o marcă
neuzată, cu gumă falsificată, făcută să-ţi ia banii câştigaţi cu greu.

Mărci poştale uzate

Mărcile poştale uzate sunt cele care au fost obliterate. Se găsesc de obicei la un preţ mult mai
mic decât preţul mărcii perfecte. Există colecţii minunate alcătuite numai din mărci poştale uzate. De
asemenea, unele mărci poştale sunt cunoscute pentru sistemul de obliterare vast şi complicat, care face
din ele candidate ideale pentru un studiu specializat sau pentru un portofoliu valoros.
Multe emisiuni germane dinaintea celui de-al doilea război mondial sunt mai valoroase cu
obliterarea autentică decât dacă ar fi în condiţie perfectă. Astfel devine o provocare să le găseşti cu
obliterarea autentică, datată potrivit perioadei de timp în care mărcile poştale au circulat.
Un motiv în plus pentru care poţi colecţiona astfel de mărci (obliterate) îl constituie faptul că
nu trebuie să-ţi mai faci griji cu privire la spatele mărcilor – nu mai au gumă ce trebuie protejată sau
supusă unei expertize.

Multiple
Multiplele, precum blocurile de patru, colile de coliţe sau coliţele lipite pe plicuri, sunt
domenii interesante pentru colecţionarii cu bani mulţi. Includerea multiplelor într-o colecţie
reprezentativă nu este neapărat necesară, dar îi ridică valoarea şi o face mai interesantă.
De-a lungul anilor, s-au format acumulări spectaculoase de blocuri perfecte timpurii, emise în
Statele Unite. Ele generează totdeauna oferte aprige şi venituri apreciabile atunci când sunt scoase la
licitaţie.
Coala de mărci este o coală de hârtie de cel mai mare format, conţinând un ansamblu de mărci
imprimate (16 – 100 de mărci), din care se vând mărci în oficiile poştale. De obicei, mărcile tipărite pe
o coală sunt de acelaşi fel, cu aceeaşi valoare. Albumele speciale şi dosarele de stocare făcute din
plastic şi hârtie fără acid sunt folosite pentru păstrarea colilor de mărci. Este scump, dar câteodată şi

10
profitabil să cumperi mărci poştale în coli pline. Este cu adevărat minunat să vezi o colecţie de coli
rare sau timpurii, fără a mai menţiona valoarea monetară la care se ridică o astfel de colecţie.

Învelitori
Învelitorile sunt plicurile sau cărţile poştale, cu sau fără timbre lipite cu adeziv, care erau
menite să fie folosite în comunicaţiile poştale. Plicurile „prima zi”, cu mărcile poştale oficial
ştampilate în prima zi a emisiunii, sunt cele mai populare învelitori colecţionate de către începători.
Învelitorile rare, clasice, cu mărci poştale evazive din secolul al XIX-lea, din toată lumea, precum şi
învelitorile moderne, comerciale, intră în categoria „istoriei poştale”, o specialitate care în prezent se
bucură de o mare popularitate.
Exemple de colecţii de învelitori sunt plicurile „prima zi” cu o singură marcă poştală, plicurile
ştampilate în oraşul tău natal, plicurile purtate de către curierii privaţi în afara poştei oficiale, cărţile
poştale dintr-o anumită ţară sau perioadă de timp, poşta din timpul războiului, poşta cenzurată, poşta
aeriană, cotizaţiile poştale, învelitorile poştei locale, poşta trans-oceanică şi plicurile de inspiraţie fie
comercială, fie filatelică, ce au fost expediate.

Erori şi ciudăţenii
Aceasta este o altă specialitate a mărcilor poştale. Mărcile poştale descentrate, cele cu găuri de
perforaţie lipsă, erorile de culori, mărcile cu dublă imprimare, cu multiple dantelări, imprimate pe
ambele părţi, cu erori de hârtie sau filigran, precum şi cele cu imagini răsturnate, sunt erori care îşi au
propriii lor admiratori şi clienţi. Erorile sunt aproape întotdeauna mai valoroase decât mărcile poştale
obişnuite, dar aceasta nu înseamnă că reprezintă o avere, pentru că cererea şi oferta joacă încă un rol
important în determinarea cotei (preţului).

Întregul poştal
Întregul poştal este o sub-specialitate a colecţiei de învelitori. Întregul poştal este un imprimat
emis şi vândut de către oficiile poştale, pentru uz imediat, care, în locul în care ar trebui lipită marca
poştală, are tipărită imaginea unei mărci poştale fixe şi, de la caz la caz, valoarea de francare, inscripţii
şi ilustraţii suplimentare.

Exemple de întreguri poştale: cărţi poştale, plicuri cu marca în relief, aerograme împăturite.
Întregul poştal este colecţionat atât în stare perfectă, cât şi ştampilat. Are tendinţa de a fi mai puţin
valoros decât mărcile poştale din aceeaşi perioadă, pentru că există mai puţini colecţionari de întreguri
poştale decât de mărci poştale.

O anumită ţară

11
 Aceasta este o specialitate înţeleaptă. Te poţi concentra pe emisiunile unei naţiuni şi poţi aduna
ori albume cu mărci perfecte, ori cu mărci uzate. S-au scris cărţi întregi cu privire la mărcile poştale
ale unei anumite ţări şi aceste publicaţii pot fi procurate de la distribuitorii de literatură filatelică.
O „ţară moartă” este o entitate politică ce nu mai există, dar care cândva şi-a emis propriile
mărci poştale. Un avantaj al colecţionării mărcilor aparţinând unei ţări moarte este acela că poţi şti de
la început, cu o oarecare aproximaţie, cât de mult te-ar costa să-ţi completezi colecţia, deoarece toate
mărcile ei poştale sunt cunoscute.
Un avantaj al colecţionării mărcilor poştale ale unei ţări care încă există este acela că poţi
obţine noi emisiuni în fiecare an, menţinându-ţi interesul colecţionării. De asemenea, locuitorii acelei
ţări, dacă au un venit disponibil, au tendinţa să menţină o cotă ridicată a mărcilor naţiunii lor. Un
dezavantaj al colecţionării mărcilor dintr-o „ţară vie” este că evenimentele mondiale moderne şi moda
pot provoca cote delirante, oscilante fie în sus, fie în jos, pentru mărcile lor. Ţările moarte au cote mult
mai stabile şi constante.

O perioadă limitată de timp

Poate fi foarte frumos să colecţionezi doar mărci poştale dintr-o anumită perioadă de timp. Poţi
să-ţi procuri toate mărcile poştale emise în fiecare ţară, în anul naşterii tale. Sau, poţi construi o
colecţie de mărci poştale emise în timpul primului război mondial de o anume ţară.

Mărci poştale cu caracter de unicitate

Colecţionarea mărcilor poştale cu caracter de unicitate este un ţel mare pentru colecţionari.
Unii colecţionari recuperează chiar emisiunile poştei aeriene ale unei ţări, zonă a globului sau din
întreaga lume. Taxele poştale, semi-ilustratele, mărcile poştale supra-tipărite reevaluate, distribuirile
poştale urgente, emisiunile poştale curente (uzuale), emisiunile comemorative, cele oficiale, timbrele
fiscale, documentarele despre vânat şi pescuit, colile de coliţe, mărcile poştale locale, mostrele,
eseurile (probe făcute înaintea sau în timpul tipăririi, cu scopul de a alege culoarea, desenul, hârtia) şi
probele de tipar sunt mărci poştale imprimate cu un scop precis.
Colecţia specializată este calea prin care cei mai mulţi colecţionari şi investitori fac afaceri cu
mărci poştale. Este posibil să alegi o specialitate interesantă, să găseşti şi să cumperi mărcile poştale
specifice, să le studiezi, să descoperi noi lucruri despre ele şi să devii un fel de expert în acel domeniu.
Dacă îţi alegi o specialitate care este şi specialitatea altor oameni, vei avea şi o piaţă care îţi aşteaptă
colecţia.

Colecţie tematică
Colecţia tematică este întotdeauna distractivă şi poate fi ieftină. Mărcile poştale tematice sunt
cele cu o temă în imaginea lor: sport, păsări, minerale, avioane, femei celebre, copaci, nave spaţiale,
peşti, flori, vapoare, picturi, fructe, cochilii, reptile etc. Cei care fac astfel de colecţii au tendinţa de a
încerca să obţină colecţii cuprinzătoare, care să cuprindă mărci poştale emise în toată lumea. Catalogul
cu ilustraţii şi un vânzător prietenos, dispus să-ţi furnizeze emisiuni pe anumite teme, constituie
punctul de plecare în începerea unei astfel de colecţii.

Identificator al ţărilor mărcilor poştale

A.B. (supratipar) = Estul Rusiei Afrique Equatoriale Francaise = Africa Franceză

Abnonoiyta = Rusia
A.C.C.P. = Azerbaidjan
Acores = Azore
AENTA = Piros (diviziune administrativă din Grecia)
Afgan, Afganes = Afghanistan
Africa Correlos = Africa Portugheză
Africa Occidental Espanola = Africa Spaniolă de Vest
Africa Orientale Italiana = Africa Italiană de Est
Ecuatorială
Afrique Equatoriale Gabon = Gabon
Afrique Occidentale Francaise = Africa Franceză de Vest
Algerie = Algeria
A.M.G.F.T.T. (supratipar) = Trieste
A.M.G.V.G. (supratipar) = Italia, ocupaţia aliată a
Veneziei Giulia
A M Post = Germania, zonă sub guvernarea militară a
aliaţilor

12
A.O. (supratipar) = Africa Germană de Est Correlo = Portugalia
A Payer To Betalen = Belgia Correlos, Correlos e Telegraphos = Portugalia
A Percevoir = Belgia, Franţa şi unele colonii franceze Correo Aero (fără nume de ţară) = Spania
Archipel Des Comores = Insulele Comore Correo Espanol Tanger = Marocul spaniol – Tanger
Army Official = Marea Britanie sau Sudan Correos y Telegs = Spania
ATT, ATTS = Thailanda Correspondencia Urgente = Spania
AUR = Islanda Cote de Somalis sau Cote Francals des Somalis = Coasta
Avisporto = Danemarca Somaleză
AVO, AVOS = Macao sau Timor Cote D’Ivoire = Coasta de Azur
AYTONOMOE = Piros CPbNJA = Serbia
B, într-un oval = Belgia CPNCKA = Serbia
Baden = Germania, sub ocupaţia militară franceză Croissant Rouge Turc = Turcia
Bahawalpur = Pakistan Cruz Roja Hondurena = Honduras
Bath = Thailanda Cruz Vermelha Portuguesa = Portugalia
Bajar Porto = Indonezia, timbre pentru cotizaţii CT., CTOT., CTOTNHKN = Bulgaria
BATYMCKAR NOYTA = Belarus Curacao = Antilele Olandeze
Bayern, Bayr = Bavaria Danmark = Danemarca
BEHAEHCKAR = Rusia Dansk-Vestindicke sau Vestindien = Indiile Daneze de
Belgian East Africa = Rwanda – Burundi Vest
Belgie, Belgique = Belgia D.B.L. (supratipar, scris de mână) = Estul Rusiei
Belgisch Congo = Congo DDR = Republica Democrată Germană
Benadir = Somalia Deficit = Peru
Berlin (supratipar) = Germania, Berlin, sub ocupaţie Del Golfo de Guinea = Guineea Spaniolă
militară DEUTFCHOFTERREICH = Austria
Bogchahor Bogaches = Yemen Deutsch Neu-Guinea = Noua Guinee Germană
Bohmen und Mahren = Republica Socialistă Deutsch Ostafrika = Africa Germană de Est
Cehoslovacă Deutsch Sudwestafrika = Africa Germană de Sud-vest
British Occupation (supratipar) = Belarus Deutsche Bundespost = Republica Federală Germania
British So. Africa Co. = Rhodesia (Germania de vest)
British Somaliland = Somaliland (regiune în Africa de Deutsche Demokratische Republik = Republica
Est) Democrată Germană (Germania de est)
Bulten Bezit (supratipar) Dutch Indies. c (precedat de Deutsche Poft sau Post = Germania
cifra valorii, în caractere japoneze) = Insulele Deutsche Post Osten (supratipar) = Polonia, sub ocupaţia
Ryukyu germană
Cabo Jubi, Cabo Juby = Capul Juby Dienst (supratipar) = Indiile olandeze
Cabo Verde = Capul Verde Dienstmarke = Germania, Bavaria, Prusia, Danzig
CAHATOPNyMb = Bulgaria (Gdansk) sau Saar
Cambodge = Cambodgia Dienst Sache = Wurttemberg, timbru de serviciu
Castelrosso = Castellorizo Dinar sau Dinars = Iran
CCCP = Rusia Dinero = Peru
C. sau CS. De Peso = Filipine Doplatit sau Doplatne (fără numele ţării) = Republica
Cechy A Morava = Republica Socialistă Cehoslovacă Socialistă Cehoslovacă
Cesko-Slovensko = Republica Socialistă Cehoslovacă D.P.R.K. sau D.P.R. of Korea = Coreea de Nord
CFA (supratipar) = Insula Reunion Drzava, Drzavna = Iugoslavia
CH (urmate de caractere orientale) = Coreea Duitsch Oost Afrika Belgische Bezetting (supratipar) =
CHIFFRE TAX (fără nume de ţară), pe mărci dantelate = Africa Germană de Est
Franţa EA (supratipar) = Algeria
CHIFFRE TAX (fără nume de ţară), pe mărci imperfecte E.A.F. (supratipar) = Marea Britanie – oficiile din estul
= Coloniile franceze Africii – Somalia
CN = Coreea East India Postage = India
Colis Postal or Postaux (fără nume de ţară) = Belgia E.E.F. = Palestina
Colombia (pe mărci ce prezintă harta Panama şi EESTI = Estonia
cuvintele „Antilia Pacifico”) = Panama, sub Eire sau eiRe = Irlanda
dominaţia Columbiei Al Parlamento a Cervantes = Spania, timbru de serviciu
Colonie (sau Coloniali ) Italiane = Colonia Italiană El Salvador = Salvador
Colonies Postes = Coloniile franceze Empire Franc = Franţa
COMMONWEALTH OF DOMINICA = Dominica Empire Française = Franţa
Comores = Grande Comore Emp. Ottoman = Turcia
Compannhia de Mocambique = Mozambic Co. ENAPIOMON = Grecia
Companhia Do Nyassa = Nyasa EONIKH = Grecia
Comunicaciones = Spania Equateur = Ecuador
Cook Islands = Niue E.R. (şi capul reginei Elisabeta) = Marea Britanie
Coree, Corean = Coreea Escuelas = Venezuela

13
Espana, Espanola = Spania Guy. Franc. (supratipar) = Guyana Franceză
Espana Sahara = Sahara Spaniolă Hashemite Kingdom of Jordan = Iordania
Estado da India = India Portugheză Haute Silesie = Silezia Superioară
Estado Espanol = Spania Hejaj & Nejd = Arabia Saudită
Est African Allemand Occupation Belge (supratipar) = Hedjas & Nedjde = Arabia Saudită
Africa Germană de Est HELLAS = Grecia
Etablissements de L’Oceanie = Polinezia Franceză Helvetia = Elveţia
Exposicion de Barcelona = Spania Hirlapjegy = Ungaria
Exposicion General Espanola = Spania HOBy, HOByITT = Muntenegru
Exposition Gral Sevilla Barcelona = Spania Hrvatska = Iugoslavia sau Croaţia
EAAAC, EAAAM = Grecia Ht. sau Haute Senegal - Niger = Senegalul Superior şi
Factaj (supratipar) = România Niger
Fdo. Poo = Fernando Poo HNEIPOM = Piros
Federatz Demokratike Mderko-Metore = Albania I.E.F. (supratipar) = India
Feldpost (supratipar) = Germania, marcă poştală militară I.E.F. ‚D’ (supratipar) = Iraq (Mesopotamia)
Fen, Manchukuo, (supratipar) cu „Poczta Polska” = Lie Rouad = Rouad
Polonia Imperio Colonial Portugues ( fără numele coloniei) =
Fezzan sau Fezzan Ghadames = Libia, sub ocupaţia Africa Portugheză
franceză Impto sau Impuesto de Guerra = Spania
Fiera di Trieste (supratipar) = Trieste INCI YIL DOMUNU = Turcia
Filipas, Filipinas = Filipine Inde, Indie = India Franceză
Filler = Ungaria India, cu inscripţii în portugheză sau cuvintele Reis,
Fils (fără numele ţării) = Iraq sau Iordania Real, Tangas, Rupia = India Portugheză
Fn sau Fen = Manchukuo India Port sau Portugueza = India Portugheză
France D’Outre-Mer = Coloniile franceze, emisiune Indonesia, fără să fie precedată de „Republik” = Indiile
generală Olandeze – Indonezia
Franco = Filipine sau Spania Industrielle Kriegswirtchaft = Elveţia
Frank = Albania Instruccion = Venezuela
Frei Durch Ablosung = Germania, timbru de serviciu I.O.V.R. = România
local, pentru folosirea în Prusia (Nr. 21) şi Baden Iran, Iraniennes = Iran
(Nr. 16) Iraq (supratipar) = Iraq (Mesopotamia)
Freistaat Bayern Fen = Manchukuo (supratipar) I. R. Official (supratipar) = Marea Britanie
Furstentum-Liechtenstein = Liechtenstein I. R. IRAN = Iran
Fverstentum-Liechtenstein = Liechtenstein Island = Islanda
Garch = Arabia Saudită Islas Galapagos = Ecuador – Insulele Galapagos
G.E.A. (supratipar) pe mărcile poştale din Africa de est Isole Joni (supratipar) = Insulele Joniane, sub ocupaţia
şi Uganda = Africa Germană de Est, sub ocupaţia italiană
britanică Istra sau Istria = Iugoslavia, emisiuni pentru Istria
G.E.A. (supratipar) pe mărcile poştale din Kenya = (Peninsulă în Croaţia) şi coastele Sloveniei
Tanganyika Ita-Karjala (supratipar) = Karelia sub administraţia
General Governement = Polonia militară finlandeză
Gen – Gouv Warschau (supratipar) = Polonia, sub Ita-Karjala (supratipar) sau cu inscripţia „Suomi-
ocupaţia germană Finland” = Karelia sub administraţia militară
Georgie, Georgienne = Georgia finlandeză
Ghadames = Libia, sub ocupaţia franceză Italia = Italia
Golfe de Benin = Benin Italian Somaliland = Somalia
Governo Militaire Alleato (supratipar) = Italia, sub Jamhuri Zanzibar Tanzania = Zanzibar
ocupaţia guvernului militar aliat Java (supratipar) = Indiile Olandeze
Govt. Parcels = Marea Britanie Johor, Johore = Malaya – Johore = Malaysia
Goya = Spania JYROCAABNJA = Iugoslavia
Grand Liban = Liban K (fără nume de ţară) = Bosnia şi Herţegovina
Grenland = Groenlanda Kalayaan Nang Pilipinas = Filipine, sub ocupaţia
Grossdeutsches Reich = Germania japoneză
Grossdeutsches Reich, cu inscripţia suplimentară Kamerun = Camerun
„Bohmen and Mahren“ = Republica Socialistă Kap = Letonia
Cehoslovacă Karjala = Karelia
Grouch = Turcia Karlfonds = Austria sau Bosnia
Guerche = Etiopia sau Arabia Saudită Karolinen = Insulele Caroline
Guine sau Guine Portuguesa = Guineea Portugheză Kedah = Malaya – Kedah = Malaysia
Guinea, urmată de Continental, Correos sau Española = Kelantan = Malaya – Kelantan =Malaysia
Guineea Spaniolă KEMAHKOTAAN sau KETAHKOTAAN (supratipar) =
Guinee sau Guinee Française = Guineea Franceză Malaya – Johore = Malaysia
Guyane Française = Guyana Franceză

14
Kentta-Posti sau Kentta-Postia = Finlanda, marcă poştală Negri Sembilan = Malaya – Negri Sembilan = Malaysia
militară Nezavisna Drzava Hrvatska = Croaţia
Kiautschou = Kiauchau N.FL. = Armenia
Kibris Cumhuriyeti = Cipru Nieuw Guinea = Noua Guinee Olandeză
K. K. sau Kaiserliche Konigliche Osterreichische Post = Nippon = Japonia
Austria Nile Caledonie = Noua Caledonie
K-cifră-K (sursaj) = Estul Rusiei Nopto Mapka = Serbia
K 60 K (sursaj) = Armenia Norddeutscher Post-Bezirk = Germania
Klaipeda = Memel Noreg, Norge = Norvegia
Kop = Finlanda Nouvelle Caledonie = Noua Caledonie
Korca sau Korce = Albania Novelle Hebrides = Noile Hebride
Korona = Ungaria Nowta = Serbia
KRAJbEBCTBO C.X.C. = Iugoslavia Noyta = Rusia
KPALJEVSTVO (sau KRALJEVINA) SRBA, Noyt Mapka (fără numele ţării) = Azerbaidjan
HRVATAI SLOVENACA = Iugoslavia Noytobar Mapka = Finlanda sau Rusia
KPHTH = Creta N. Sembilan = Malaya – Negri Sembilan = Malaysia
KRAlb, UPHATOPA = Kralb, Uphatopa = Muntenegru N.S.W. = New South Wales (în Australia)
Krone, Kronen = Austria N.W. Pacific Islands (supratipar) = Insulele din nord-
K.U.K. = Austria, Bosnia şi Herţegovina vestul Pacificului
K-U-K-Militarpost = Bosnia şi Herţegovina N.Z. = Noua Zeelandă
Kurus = Turcia Oceanie = Polinezia Franceză (Oceania)
K. Wurtt = Wurttemberg (în Germania) Offentling Sak = Norvegia
Lattaquie (supratipar) = Latakia (în Siria) Offisieel = Africa de Sud-vest sau Africa de Sud
Latvija, Latwija = Letonia Off. Sak = Norvegia, timbru de serviciu
Leva = Bulgaria Ofterreich = Austria
Liban, Libanaise = Liban Oil Rivers = Prot. de pe coasta Nigerului
Lietuva, Lietvos = Lituania Okra = Rusia
Lisboa = Portugalia Oranje Vrij Staat = Colonia Orange River
Litwa Srodkowa, Litwy Srodkowej = Lituania Centrală Orts-Post = Elveţia
L.L.L.R. = Georgia Osterreich = Austria
Losen = Suedia Osterr-Post, Osterreichische Post = Austria
L.P. (supratipar) = Letonia Oubangui-Chari = Ubangi
Macau sau Macav = Macao OAYM , OAYMN sau OAYMNIAKOI = Grecia
Magyar sau Magyar Kir = Ungaria Pahang = Malaysia – Pahang = Malaysia
Magyarorszag = Ungaria P.C.C.P. = Rusia
Malacca = Malaya – Malacca = Malaysia Pen, Penni, Pennias = Finlanda
Malaya Perlis = Malaya – Perlis = Malaysia Perak = Perak Malaya = Malaysia
Malaya Singapore = Singapore Persane = Persia = Iran
Mapka = Rusia, Finlanda sau Serbia Persekutuan Tanah Melayu = Malaya = Malaysia
Marianen = Insulele Mariane Perv-Aereo = Peru
Mark, Markkaa = Finlanda Pesetas (fără nume de ţară) = Spania
Marka = Estonia sau Rusia Pies = India
Maroc = Marocul Francez sau Maroc – zona sudică Pilipinas = Filipine
Marruecos = Marocul Spaniol sau Maroc – zona nordică Pinsin = Irlanda
Marshall-Ilseln = Insulele Marshall Pisa = Nepal
MBRETNIJA SHQIPTARE = Albania Plebiscit Slesvig = Schleswig, Germania
Mejico = Mexic POCCIR = Rusia
Memelgebiet = Memel Poczta = Polonia
Milit. (sau Militarpost) Porto-Marke (sau Eilmarke) = Polska = Polonia
Bosnia şi Herţegovina Polynesie Francaise = Polinezia Franceză
Mn = Coreea P.O.N.N.T. (supratipar) = Ucraina
Mocambique = Mozambic Porteado = Portugalia
Moyen Congo = Congo de mijloc Porto (fără nume de ţară) = Austria
MQE = Martinica Portomark = Bosnia
N.C.E. (supratipar) = Noua Caledonie Postage, Postage & Revenue, cu valoarea în
N.D. Hrvatska = Croaţia pence/shillings sau pounds şi cu portretul regelui
Ned sau Nederlandse Antillen = Antilele Olandeze sau reginei, dar fără să fie dat numele ţării =
Ned sau Nederlands Nieuw Guinea = Noua Guinee Marea Britanie; cu valoarea în annas = India –
Olandeză Kishengarh
Nederland = Olanda Postage Due cu valoarea în pence sau shillings = Marea
Ned-Indie = Indiile Olandeze Britanie sau Austria
Nederl-Indie = Indiile Olandeze Postas Le Nioc = Irlanda
Neder-Landsch-Indie = Indiile Olandeze

15
Poste Aerieo sau Poste Aerienne (fără numele ţării) = Sahara Espaniol sau Sahara Occidental = Sahara
Iran Spaniolă
Postzegel (fără numele ţării) = Olanda St. Christopher-Nevis-Anguilla = St. Kitts-Nevis
Pro Tacna y Arica = Peru S.A.K. = Arabia Saudită
Pro Tuberculosos Pobres = Spania Segna Tassa sau Segnatasse (fără numele ţării) = timbre
Pto. Rico, Puerto Rico = Puerto Rico pentru cotizaţii ale Poştei Italiene
Pul = Afghanistan Sijim Wilnie = Lituania Centrală
PYB sau Pyb = Rusia sau Finlanda Selangor = Malaya – Selangor = Malaysia
Quindar, Quintar = Albania Shqipenia, Shqipenie, Shqiperia, Shqiperija, Shqiperise,
R, pe mărcile poştale cu înscris arabic, dar fără numele Shqipni, Shqiponies = Albania
ţării = Iran S.H.S. = Iugoslavia
Rappen = Elveţia Siege De La Ligue Arabe = Maroc
Ratatonga = Insulele Cook Singapore Malaya = Singapore
Recargo = Spania Slovenska Posta sau Slovensko = Slovacia
Reich, Reichpost = Germania Slovensky Stat, Slovenskeno (supratipar) = Slovacia
Reis (fără numele ţării) = Portugalia S. Marino = San Marino
Rep. Di S. Marino = San Marino SN = Japonia
Republica Sociale Italiana = Italia – Republica Socială S.O. 1920 (supratipar) = Silezia de Est
Italia Sol = Peru
Repub. Franc. sau Republique Française = Franţa sau Somalia Italiana = Somalia
Coloniile franceze Soudan (supratipar) = Sudan
Republica Dominicana = Republica Dominicană Soudan Francais = Sudanul Francez
Republica Oriental = Uruguay Sowjetische Besatzungs Zone (supratipar) = Germania
Republica Peruana = Peru sub ocupaţia rusă
Republica Populară Romînă = România S.O. Trsta-Vuja = Trieste
Republica Portuguesa = Portugalia Srodkow Litva = Lituania Centrală
Republiek Van Suid-Afrika = Africa de Sud St sau STG = Thailanda
Republika Popullore E. Shqiperise = Albania S. Thome (sau Tome) E. Principe = Insulele Sf. Toma şi
Republique Arabe Unie = Republica Arabă Unită Prinţul
Republique Centrafricane = Republica Centrafricană STOTHHKH = Bulgaria
Republique do Cote D’Ivoire = Coasta de Azur S.T. Trsta-Vuja = Trieste
Republique de Cote D’Ivoire = Coasta de Azur Stt Vuja sau Vujna = Trieste
Republique de Guinee = Guineea Stt Vuja sau Vujna (supratipar) = Trieste
Republique de Haute Volta = Volta Superioară Suidwes Afrika sau S.W.A. = Africa de Sud-vest
Republique Democratique du Congo = Congo Sultanat D’Anjouan = Anjouan (în Insulele Comore)
Republique du Congo = Congo Suomi = Finlanda
Republique Gabonaise = Gabon Sverige = Suedia
Republique Islamique de Mauritanie = Mauritania S.W.A. (supratipar) = Africa de Sud-vest
Republique Libanaise = Liban Syrian Arab Republic = Siria
Republique Malgache = Madagascar Syrie, Syrienne = Siria
Republique Rwandaise = Rwanda Takca = Bulgaria
Republique Togolaise = Togo Takse = Albania
Republique Tunisienne = Tunisia Tanganyika Kenya Uganda = Kenya, Uganda &
R.F. (fără numele ţării) = Franţa şi multe colonii franceze Tanganyika
R.H. = Haiti Taxa de Guerra, cu valoarea în Avos = Macao
RHEINLAND-PFALZ = Germania – teritoriul Rinului, Taxa de Guerra, cu valoarea în 0$ = Africa Portugheză
sub ocupaţie militară Taxa de Guerra, cu valoarea în RP = India Portugheză
Rial sau Rials = Persia = Iran Taxa de Guerra, cu valoarea în Reis = Guineea
Rialtar Sealdac Na Heireann = Irlanda Portugheză
Rin, Rn. = Japonia T.C.E.K. = Turcia
Rohania = România Tchad = Ciad
Romana, Romania, Româna = România T.C. Postalari = Turcia
Ross Dependency = Noua Zeelandă Te Betalen = Olanda, Indiile Olandeze
Roumelie Orientale = Rumelia de Est Netherlands Antilles sau Surinam, de asemenea
Royaume de L’Arabie Saoudite = Arabia Saudită precedată de „A Payer” = Belgia
Royaume Du Maroc = Maroc Telegrafos = Filipine
RP = Liechtenstein sau Elveţia Territorios Del Africa Occidental Espanola = Africa de
R.S.M. = San Marino Vest Spaniolă
Saare (supratipar) = Saar (în Germania) Territorios (sau Terrs) Espanoles Del Golfo De Guinea =
Saargebiet = Saar Guineea Spaniolă
Saarland, Saarpost = Saar Thailand sau Thai = Thailanda
Sachsen = Saxonia = Germania The Gambia = Gambia

16
Thrace Interalliee sau Thrace Occidentale (supratipar) = Vallees D’Andorre = Andorra
Tracia Venez., Venezolana, Venezolano = Venezuela
Timbre Poste (supratipar) = Marocul Francez Vom Empfanger Einzuziehen = Danzig (Gdansk)
Timbre Taxe, însoţit de un număr (fără numele ţării) = Western Samoa = Samoa
Coloniile franceze, emisiuni generale WN = Coreea
Tjeneste-Frimarke = Danemarca Wurttemberg = Wurttemberg; de asemenea, Germania –
Tjenestefrimerke = Norvegia Wurttemberg sub ocupaţia franceză
Toga = Tonga XAPTO HMON = Grecia
To Pay = Marea Britanie, timbre pentru cotizaţii XEAEPA = Muntenegru
Tou. = Persia = Iran XEJEPA = Muntenegru
Touva = Republica Tuva (în Federaţia Rusă) XII Campionaria Tripoli = Libia
Trans-Jordan = Iordania Y.C.C.P. = Ucraina
Transporto Pacchi in Concessione = Italia, mărci poştale YCCP (supratipar) = Ucraina
pentru serviciul autorizat de coletărie YCTAB = Muntenegru
Trengganu = Malaya – Trengganu = Malaysia Yen, YN. = Japonia, Manchukuo sau Insulele Ryukyu
Tripoli = Tripolitania (Libia) YKPAIHCbKA = Ucraina
Tripoli, precedat de „FIERA CAMPIONARI” = Libia Z. Afr. Republiek = Africa de Sud
Turkiye Cumhurlyeti Postalari = Turcia Zuid Afrikaansche Republiek = Africa de Sud
Turkiye, Turk Postalari = Turcia Zegelregt = Africa de Sud
Two Pence sub regina întronată, Victoria = Marea Zentraler Kurierdienst = Germania, Republica
Britanie Democrată Germană
UAPCTBO = Bulgaria Zone Francaise = Germania, sub ocupaţia franceză
UAPCTBO 6b ARAPNR = Bulgaria Zracna Posta = Trieste
U.A.R. = Republica Arabă Unită (valoare în „M” şi Zuidwest Afrika = Africa de Sud-vest
pounds = emisiune egipteană; valoare în „P” =
emisiune siriană) Diverse
Uganda Kenya Tanganyika = Kenya, Uganda şi 3.y.H.B. (supratipar) = Ucraina de Vest
Tanganyika NOPTO MAPKA = Serbia
UNITED ARAB EMIRATES = Emiratele Arabe Unite NOYTA = Rusia
United Republic of Tanganyika & Zanzibar = Tanzania

10. Aşază-ţi mărcile poştale în clasoare sau albume.

Să colecţionezi mărci poştale fără a avea instrumente specifice este ca şi cum te-ai duce la
război fără arme şi armură. Fără îndoială, poţi să ai plicuri sau cutii de la pantofi pline cu mărci
poştale. Dar, când începi să cumperi mărci poştale şi plicuri mai scumpe sau delicate, într-o stare de
conservare mai proastă, îţi vei dori să ai accesorii de colectare.
De asemenea, multe mărci sunt imposibil de identificat fără detectorul de filigran sau
odontometru, iar repararea sau falsificarea mărcilor poate fi mai uşor detectată cu ajutorul
instrumentelor filatelice simple, standard. În plus, cu siguranţă n-ai vrea să-ţi deteriorezi mărcile
poştale. Instrumentele specifice te vor face în stare să mânuieşti cele mai scumpe articole, cu un
minim risc al deteriorării.

Pensete filatelice
Hârtia este fragilă şi dificil de ridicat fără să o alterezi prin îndoire, murdărire etc. Pensetele
filatelice au fost inventate tocmai pentru mânuirea în siguranţă a materialelor filatelice. Pensetele
filatelice arată ca pensetele medicale, cu excepţia zimţilor de pe suprafaţa interioară a capetelor.
Pensetele pentru primul ajutor sunt de obicei aspre sau canelate. Pensetele filatelice sunt întotdeauna
plate şi netede. Nu folosi niciodată pensete medicale ca să ridici mărcile poştale, pentru că marginile
aspre pot să sape în hârtie şi să o deterioreze.

Cele mai bune pensete sunt cele făcute din oţel inoxidabil. Pensetele ieftine, din nichel, sunt
bune pentru începători, însă cu trecerea timpului, dacă vor rămâne în acest domeniu, aceştia le vor
schimba cu altele mai bune.

17
 Forma capetelor variază în funcţie de preferinţa personală şi priceperea în folosirea pensetei. În
general, începătorii se descurcă mai bine cu pensete cu capetele late. Acestea sunt bune pentru
prinderea mărcii, fără să conteze de unde o apuci. Comercianţii şi filateliştii avansaţi preferă de obicei
pensetele cu vârful îngust, care alunecă uşor sub mărcile poştale subţiri şi nu ascund mult din
suprafaţa mărcii când aceasta este ţinută cu penseta.

Şarniere
Şarnierele au devenit populare la începutul secolului XX, când au înlocuit cleiul (adezivul) şi
şarnierele făcute acasă de către colecţionarii de mărci poştale ai anilor 1800. Şarniera este o fâşie mică
de hârtie transparentă pergaminată (ceva asemănător cu hârtia cerată ce se foloseşte în bucătărie), a
cărei culoare este de obicei gălbuie, verde deschis sau cenuşie. Şarniera este gumată pe o parte, pentru
a putea fi lipită de mărcile poştale şi de paginile albumelor.
Şarnierele pot fi plate, dinainte îndoite, dreptunghiulare, cu colţuri ascuţite sau uşor rotunjite.
Pentru a lipi cu şarniere mărcile poştale pe o pagină de album, foloseşte şarniere deja îndoite
sau îndoaie una dreaptă, astfel încât partea gumată să fie deasupra. Umezeşte uşor cu limba o jumătate
a părţii gumate a şarnierei şi, ţinând şarniera cu penseta, apasă partea umezită pe partea superioară a
spatelui unei mărci poştale aşezate cu faţa în jos pe masă.

Apoi, îndoaie şarniera dreaptă pe marca poştală, umezeşte cealaltă parte a şarnierei şi fixeaz-o
în locul ales, în albumul tău. Dacă faci o greşeală şi fixezi marca poştală într-un loc greşit, aşteaptă o
zi, pentru ca şarniera să devină total uscată, înainte de a încerca să o dezlipeşti de pe pagină. Altfel,
poţi rupe şi deteriora marca poştală cu o şarnieră încă umedă, ce este lipită de hârtia mărcii.
Scopul şarnierei este acela de a ţine mărcile poştale aranjate convenabil pe paginile albumului,
fără să-ţi facă probleme sau să ai suporturi complicate din plastic. De asemenea, o şarnieră îţi permite
să ridici o marcă poştală deja aşezată pe o pagină de album şi să-i inspectezi partea opusă, fără să o
înlături de pe pagină.
Şarnierele se întrebuinţează numai pentru aşezarea în albume a mărcilor poştale ştampilate
(obliterate). Mărcile neştampilate se introduc în albume numai după aşezarea lor în suporturi din
plastic, iar suporturile din plastic pot fi fixate cu ajutorul şarnierelor. Mărcile a căror gumă a fost
deteriorată prin aplicarea şi apoi desprinderea şarnierelor sunt mai greu acceptate la schimb sau
vânzare şi totdeauna se pretinde şi o reducere a cotei (a preţului).
Şarnierele trebuie ţinute departe de căldura şi umiditatea mare, altfel existând şansa să se
onduleze şi să se lipească împreună (dacă pachetul este neacoperit).

Suporturi din plastic

Dacă nu foloseşti şarniere, suporturile din plastic sunt o variantă. Sunt mult mai scumpe decât
şarnierele, aşa că nu le vei putea folosi pentru a aşeza o mare colecţie de mărci poştale ieftine. Mai
mult, mărcile poştale sunt greu de vândut în suporturi din plastic, deoarece comercianţilor nu le place
să-şi piardă timpul cu scoaterea fiecărei mărci poştale din suportul ei, pentru a verifica dacă are sau nu
defecte.

18
 Este recomandabil să foloseşti suporturi din plastic pentru mărcile poştale cele mai valoroase,
lăsând o parte deschisă, la aer, pentru ca marca să poată „respira”. Gândeşte-te cum va arăta albumul
tău dacă foloseşti o grămadă de suporturi în el – poate puţin prea voluminos, din cauză că suporturile
protectoare din plastic au un efect de „îngroşare” asupra paginilor aşezate în album.
Poşetele filatelice sunt cele mai folosite suporturi din plastic. Ele sunt confecţionate dintr-o
foaie de carton sau material plastic (de obicei neagră), acoperită de o folie transparentă, bine întinsă,
între care se introduc pentru protecţie mărcile poştale, blocurile, coliţele. Pot fi sub formă de pliculeţe
sau sistem bandă.
Suporturile sunt fabricate din mai multe tipuri de material plastic, variind de la milar (material
electroizolant pe bază de poliesteri) la acetaţi. Fabricanţii şi comercianţii ezită să garanteze că mărcile
tale nu vor fi deteriorate de un anumit sortiment de suport, aşa că trebuie să încerci singur şi să vezi
cum e mai bine. Examinarea regulată şi „aerisirea” colecţiei tale prin întoarcerea paginilor te vor
alarma dacă există degradări chimice sau alte probleme, cum ar fi ondularea mărcilor sau lipirea
mărcilor perfecte de suport, înainte ca întreaga ta colecţie să fie distrusă.

Albumul filatelic
Albumul filatelic este un accesoriu în formă de volum sau caiet, destinat păstrării, conservării,
prezentării în condiţii estetice, în general cronologice (în ordinea emisiei şi conform numărului din
catalog), a emisiunilor filatelice. Albumul poate avea file albe sau colorate, cu sau fără marcarea
locului fiecărei mărci poştale prin reproducerea imaginii acesteia. Unele au suporturi din plastic
transparent tip buzunăraş lipite deasupra imaginilor, suporturi în care trebuie introduse mărcile poştale
corespunzătoare imaginilor.
Între coperţile albumului, filele pot fi prinse definitiv sau pot fi detaşabile. La unele albume
există posibilitatea de intercalare a unor file suplimentare.
Albumele se împart în:
- albume universale – pentru mărcile poştale din lumea întreagă (de ex.
Albumul Schaubeck, cu foi fixe);
- albume naţionale (singurul album apărut în România este Albumul mărcilor
poştale româneşti, editat în 1959 cu prilejul Centenarului Mărcii Poştale
Româneşti, 1858-1958);
- albume naţionale parţiale (de ex. Albumul mărcilor poştale poloneze apărute
după Eliberare);
- albume tematice (de ex. Sport, Cosmos, Floră, Faună etc.);
- albume pentru un anumit subiect (de ex. U.P.U. – Uniunea Poştală
Universală);
- albume enciclopedice (care furnizează date despre mărcile poştale incluse în
album);
- albume specializate (pentru coliţe, întreguri poştale, coli întregi).
Primul album de mărci poştale a fost realizat în anul 1860, în Franţa şi era conceput pentru
1200 de mărci.

Clasorul filatelic
Clasorul filatelic, în formă de volum, este confecţionat din foi cartonate, pe care sunt lipite
orizontal benzi transparente din folie sau celofan incolor, perfect întinse, libere în partea lor superioară
pentru a putea fi introduse mărcile poştale. Distanţa dintre benzile de celofan diferă de la un tip de
clasor la altul, în funcţie de ţara sau firma unde a fost făcut clasorul. Între foile clasorului se
intercalează de obicei foi subţiri, transparente, pentru protejarea mărcilor.

19
 Clasoarele sunt disponibile în mai multe mărimi, de la cele mici (clasoarele de buzunar), la
cele cu pagini de 20x30 cm sau mai mari şi pot avea file fixe sau detaşabile.
În orice magazin filatelic, vânzătorul va fi bucuros să-ţi prezinte diverse clasoare, la diferite
preţuri. El poate avea chiar câteva clasoare folosite, la un preţ foarte redus faţă de cel de vânzare al
clasoarelor noi. Clasoare noi pot fi găsite uneori şi în librării.
Clasorul reprezintă cea mai uşoară şi mai folosită metodă pentru aşezarea în ordine şi păstrarea
mărcilor poştale.
Dacă vrei să investeşti în aşa ceva şi mărcile tale sunt rare şi scumpe, pune-le într-un clasor sau
în nişte suporturi din plastic, pe care să le păstrezi într-un seif la bancă.

20