G2 Evacuare Deportare Evrei

GC Migrația forțată: refugiu, evacuare, deportare
Capitol VIII. EVACUAREA, DEPORTAREA ȘI REPRIMAREA

EVREILOR DIN ROMÂNIA
#G27. EVACUAREA EVREILOR DIN ORAȘELE NEREȘEDINȚĂ

(ROMÂNIA VECHE)
O măsură premergătoare este aceea din 7 iunie 1941, în care generalul Leoveanu dispune să se evacueze
întreaga populaţie evreiască care se găseşte pe zonă până la o adâncime de 4 km. Aceste evacuări s-au făcut în comunele
în care le-au găsit necesare comandanţii de mari unităţi, s-a făcut pe o zonă de 4 km. Pe linia Prutului, la sud de Dunăre şi
la sud de vechea frontieră, de la Herţa până la munţi […] în afară de aceştia, s-a mai evacuat o parte din evreii şi evreii
comunişti din Dorohoi, Botoşani, Iaşi, Tulcea şi Constanţa145.
După începerea războiului contra URSS, este luată măsura generală de evacuare a tuturor evreilor din mediul
rural şi concentrarea lor în centre urbane mai apropiate, apoi de aici în capitalele de judeţ. La 21 iunie 1941
se solicită în acest sens, în numele Generalului Antonescu: Toţi evreii valizi între 18-60 de ani, din satele
dintre Siret şi Prut, vor fi evacuaţi în lagărul Tg. Jiu şi în satele din jurul acestui oraş […] Restul familiilor
evreeşti din satele dintre Siret şi Prut ca şi familiile evreeşti din celelalte sate din Moldova, vor fi evacuate
cu ceeace le este necesar pentru trai, în comunele urbane146 de pe teritoriul judeţelor respective prin grija
prefecţilor de judeţ […]. Toate familiile evreeşti care se găsesc în satele din restul ţării, vor fi evacuate cu
ceeace le este necesar pentru trai, în comunele urbane de pe teritoriul judeţului respectiv, prin grija
prefecţilor […] Familiile evacuate nu au voie să mai intre în comunele din cari au plecat147. Ulterior s-a
încercat crearea unor zone de gen ghetou, s-a dat ordin ca în oraşele reşedinţă de judeţ să se facă concentrarea
evreilor în cartiere. Aceste concentrări s-au făcut pentru toate oraşele din Moldova, iar în Muntenia s-a făcut în Prahova şi
în Buzău şi apoi în Râmnicu Sărat, Tulcea şi Constanţa. Din centrele de evacuare, o parte dintre evrei au fost
redistribuiți, astfel:
 Trimiși în detaşamente exterioare de muncă (vezi capitolul #G09).
 Internaţi în lagărele Târgu Jiu, Teiş, ş.a. (vezi capitolul #G05).
Iată mai jos sintetic, pe judeţe, cum au decurs evacuările148. Dacă nu se specifică altfel, numărul de evrei este
cel stabilit conform recensământului din aprilie 1941, la care se adaugă cei care în luna mai 1943 locuiau
încă în oraşe nereşedinţe şi urmau să fie evacuaţi de aici (dar evacuarea din 1943 nu a mai avut loc) 149:
G27.01. – Județul ALBA

(2.736 evrei, oraș-reședință Alba-Iulia)
Comunităţile din orașele nereședință Aiud, Abrud, Sebeş, Vinţul de Jos şi din comune (total 1.200) au fost
evacuate în orașul-reședință Alba-Iulia. La începutul lui ianuarie au primit permisiunea de a se întoarce
acasă, astfel că în mai 1943 erau 348 evrei în Aiud şi 432 la Ocna Mureş.
G27.01.1. – Centrul de evacuare ALBA-IULIA.
Până la 10 iulie 1941 aproximativ 2.000 de evrei au fost evacuaţi în oraş, aici fiind aduși, pe lângă cei din
mediul rural, și evrei din Aiud, Abrud sau Sebeş. O bucătărie populară care putea să hrănească zilnic 300 de
persoane a fost amenajată şi susţinută de câţiva evrei localnici înstăriţi. Aceasta a funcţionat până în ianuarie
1942. Un ordin al Ministerului de Interne din 7 ianuarie 1942 prevedea întoarcerea evreilor evacuaţi la Alba
Iulia. Astfel, chiar din aceeaşi lună circa 200 de persoane au plecat la Târnăveni şi Dumbrăveni, iar alte 900
145
Informarea gen. Ioan Popescu în cadrul ședinței Consiliului de Miniștri din 5 august 1941.
146
O scăpare a textului iniţial (corect ar fi fost 'comunele urbane reşedinţe de judeţ'), care a fost corectată la scurt timp. Un rezultat a
fost acela că unii evrei au fost evacuaţi în comune urbane nereşedinţe şi la scurt timp re-evacuaţi în comunele urbane reşedinţe.
147
Ordinul M.A.I. Nr. 4147 din 21 iunie 1941; text complet: Ottmar Traşcă (ed.) – ‘Chestiunea evreiască’ în documente militare
române, 1941-1944, Institutul European, Iaşi, 2010, 916 pag (pag. 120-121); Jean Ancel - Contribuţii la istoria României, Problema
evreiască, 1933-1944, vol.1 (partea I+II), ed. Hasefer, 2001, 488+365 pag.; vol.2 (partea I+II), ed. Hasefer, 2003, 431+447 pagini
(vol. 2/II, pag. 276-277).
148
Pe baza datelor din Ancel, Contribuții..., vol.2/II, pag. 278-280, pag. 333-338.
149
Conform CFER - Evreii din România între anii 1940-1944: vol. I (Legislaţia antievreiască), ed. Hasefer Bucureşti 1993; vol. II
(Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniştri), Hasefer Bucureşti, 1996; vol. III (1940-1942: Perioada unei mari
restrişti, Partea I+II), Hasefer, Bucureşti, 1997; vol. IV (1943-1944: Bilanţuri), Hasefer, Bucureşti, 1998 (vol. IV, pag. 38-39).
160
Evacuarea și deportarea evreilor (1941-1944) #G27-G28
la Aiud şi Ocna Mureş. În octombrie 1942 la Alba Iulia se mai găseau evrei evacuaţi de la Sebeş, Teiuş,
Aiud şi Uioara, iar în mai 1943 totalul evreilor din oraș era de 1.624.
G27.02. – Județul ARAD

(7.448 evrei, oraș-reședință Arad)
Comunităţile din orașele ne-reședință Chişineu-Criş, Curtici, Nădlac, Reşiţa, Rovine, Săvârşin, Sebiş,
Zerindul Mare și din zona rurală a județului au fost evacuate în orașul-reședință Arad.
G27.03. – Județul BACĂU

(13.304 evrei, oraș-reședință Bacău)
 Bacău (10.333 evrei): orașul reședință, centru de evacuare.

 Comunităţile din Moineşti (1.325 evrei) şi Târgu Ocna (979 evrei) au fost evacuate în orașul Bacău.
G27.04. – Județul BAIA

(6.769 evrei, oraș-reședință Fălticeni)
 Fălticeni (4.020 evrei) era centrul de evacuare.

 Comunitatea din Lespezi (1.011 evrei) şi evreii din comune (în total 3.000) sunt evacuaţi, bărbaţii la
Târgu Jiu în lagăr, iar familiile (femei, copii, bătrâni) la Fălticeni. În mai 1943 existau 5.081 evrei în
Fălticeni şi 1.434 în Paşcani (față de cei 1484 evrei inițiali, așadar cei de aici au rămas ne-evacuați).
G27.05. – Județul BIHOR

(1.143 evrei, oraș-reședință Beiuș)
Evreii din comunele judeţului (700) au fost evacuaţi la Beiuş (iar de aici, cel puțin parțial, la Ginta ?). În mai
1943 erau 481 evrei la Beiuş şi 504 în Ginta.
 Ginta. Centru de evacuare din judeţul Bihor, vezi Fig. G27.01, cu 504 evrei în mai 1943.
Fig. G27.01:
Carte poștală maghiară

expediată de Rosenfeld
Ferenc, un evreu din
Tășnad (teritoriul cedat
Ungariei între 1940-1944),
către un coreligionar aflat în
lagărul Ginta, în partea
românească a Bihorului
(Schartz Adolf). Cartare
TASNAD la 29 februarie
1944, cenzura externă
română la SCCE Gara de
Nord (ștampila mecanică și
numerlul 108)
G27.06. – Județul BOTOȘANI

(17.352 evrei, oraș-reședință Botoșani)
Hârlău (1.736 evrei): la recensământul din 1941, existau aici 1.736 evrei din totalul populației de 3.755
(46,2%), pentru ca în 1942 numărul evreilor să scadă la cca. 1.300. În mai 1943 erau aici 1.935 evrei care au
evitat evacuarea (în mare parte datorită primarului Ioan Agapi) vezi Fig. G27.02.
Comunităţile din Bucecea-Târg (758 evrei), Frumuşica-Târg (614 evrei), Ştefăneşti (1.964 evrei) şi Suliţa
(1.096 evrei), în total circa 4.000 evrei, sunt evacuate la Botoşani.
161
Fig. G27.02: corespondența

unui evreu neevacuat din
Hârlău (avocat dr. Herman
Poplicher), angajându-se în
schimb în popularizarea
Împrumutului Reîntregirii.
Textul se referă şi la
discuţiile în jurul evacuării
(planificate dar neefectuate)
din vara anului 1943
(1 septembrie 1941): În cursul zilelor următoare voi începe o campanie de luminare a opiniei publice evreiești
pentru a subscrie în cât mai mare măsură la Împrumutul Reîntregirii. Sper să obțin frumoase rezultate. (Mai
1943): Am şi depus prin Comunitate o cerere, ca în cazul unei evacuări să mi se admită strămutarea la Huşi,
pentru mine şi familie. Sunt însă speranţe ca în cele din urmă să rămânem pe loc, ceea ce în împrejurările
actuale ar însemna o adevărată salvare.
G27.06.1. – Centrul de evacuare BOTOȘANI
Oraș cu 10.902 evrei inițiali, unde se găseau 15.490 evrei în mai 1943 (surplusul fiind provenit din
comunitățile locale rurale).
G27.07. – Județul BRĂILA

(5.127 evrei, oraș-reședință Brăila)
Până pe 26 iunie 1941 au fost evacuaţi toţi evreii din teritoriul rural al judeţului Brăila. Au fost astfel fixate
domicilii în oraş pentru 22 de familii de evrei, adică 64 de persoane, atât cât se găseau pe teritoriul rural.
Anterior, în 21 iunie 1941, fusese dat ordinul ca toţi evreii între 18 şi 60 ani din satele dintre Siret şi Prut să
fie evacuaţi în lagărul de la Târgu Jiu. Din judeţul Brăila au ajuns în lagărul din Târgu Jiu 7 evrei, iar un
evreu în lagărul Urziceni-Ialomiţa.
G27.08. – Județul BUZĂU

(1.228 evrei, oraș-reședință Buzău)
Comunitatea din Negreşti a fost evacuată la Buzău, iar din cei 1.300 evrei din Buzău, doar bărbaţii au fost
închişi într-un centru de evacuare din oraş.
G27.08.1. – Centrul de evacuare BUZĂU.
Centru de evacuare la Liceul B.P. Haşdeu, unde sunt aduşi la 2 iulie 1941 toți bărbații evrei între 18-60 ani
din oraşul şi judeţul Buzău (353), dintre care 14 au fost duşi ostaici într-o casă separată fiind răspunzători cu
viaţa în cazul în care printre ceilalţi evrei urmau să aibă loc manifestări ostile ţării. În 3-4 august 1941 a
avut loc selecţionarea evreilor internaţi şi trimiterea lor în detaşamente de muncă, 250 vor fi trimişi la
5 august 1941 pe şantierul CFR Rosetti-Făurei, la îndiguirea râului Buzău (alți 71 fiind inapți, iar 31
meseriași au răma să lucreze în oraș). La 12 august 1941 toți aceștia au fost mutaţi din liceu la Școala
Evreiască a comunităţii. Ulterior își vor stabili domiciliu aici și 120 evrei din Ploiești, În mai 1942
se găseau 1.276 evrei în oraș 150.
150
Evreii din România..., vol. III/1, pag. 324, http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2018/01/Buzau-revazut-ND.pdf
162
G27.09. – Județul CLUJ-TURDA

(2.576 evrei, oraș-reședință Turda)
Evreii din comunele din judeţ (1.500) au fost evacuaţi la Turda. La 26 ianuarie 1942 existau 1.900 evrei în
judeţ, din care 1.141 în Turda, 449 la Luduş şi 191 la Sărmaş151. În mai 1943 erau 1.784 evrei în Turda şi
531 la Luduş.
G27.09.1. – Centrul de evacuare TURDA.
Centru de evacuare pentru evreii din zona rurală a judeţului Cluj-Turda (cca. 1.500), unde se găseau 1.141
evrei la 26 ianuarie 1942 și 1.784 în mai 1943.
G27.10. – Județul CONSTANȚA

(2.125 evrei, oraș-reședință Constanța)
La 25 iunie 1941 toți bărbaţii evrei din Constanţa au fost evacuaţi în lagărul Cobadin (în foste barăci ale
armatei germane), fiind mutaţi ulterior (după cinci săptămâni) în lagărele Mereni, Osmancea şi
Ciobăniţa152. La 1 noiembrie 1941 taberele au fost desființate și evreii neincluși în detașamente de muncă
s-au întors la Constanța (conform unor surse, după 1 decembrie 1941 ar fi fost concentraţi într-un cartier
special în Constanţa). În 1941 erau 2.067 evrei în orașul Constanța, iar în 1942 – doar 1.532.
G27.10.1. – Centrul de evacuare CIOBĂNIȚA.
În lunile iulie – august 1941 au fost alcătuite echipe de muncă pentru localităţile Basarabi (10 persoane) şi
Crucea (50).
G27.10.2. – Centrul de evacuare MERENI.
În lunile iulie – august 1941, 130 dintre evreii internați au prestat munci agricole la gospodari din comună,
alţi 11 la cimitirul local, 21 la biserică, 17 la şcoala primară Lungeni, 11 la şoseaua Mereni-Osmancea şi 90
la curăţatul islazurilor comunale. Cu alţi evrei din centrul Mereni au fost alcătuite echipe de muncă pentru
comunele: Ion Corvin (50 de persoane), Castelu (50), Topraisar (20), Maior Chiriacescu (50), Independenţa
(30) şi pentru oraşul Medgidia (50), ceea ce ar duce totalul evreilor din centru la cca. 530 persoane.
G27.10.3. – Centrul de evacuare OSMANCEA.
Centru de evacuare cu 572 evrei între 18-50 ani, la 24 octombrie 191153. Între ei se aflau rabinul şef al
Constanţei, Josef Schechter, şi preşedintele Comunităţii Israelite de Rit Occidental, Avram Bercovici. Dintre
evreii internați au fost formate echipe de muncă însoţite de câte doi jandarmi şi repartizate comunelor:
Cocargea (25), Cobadin (15), Ferdinand (50), Poarta Albă (50) și Comana (20).
G27.11. – Județul COVURLUI

(13.732 evrei, oraș-reședință Galați)
Comunităţile Târgu-Bereşti (71 evrei), Târgu-Bujor (92 evrei), Drăguşeşti (Drăgușeni 5 evrei), Folteşti şi
comunele judeţului (700 evrei în total) sunt evacuate la Galaţi.
G27.11.1. – Centrul de evacuare GALAȚI.
Oraș cu 13.511 evrei dintre care, între 2-6 iulie 1941, 3.328 evrei sunt ridicaţi şi internaţi în 15 lagăre din
oraş, păzite de Inspectoratul Regional de Jandarmi (în septembrie 1941 sunt menţionate 16 clădiri în diferite
cartiere, păzite de 178 jandarmi154). Acestea sunt (cf. USHMM):
151
DJHAN, Fond Prefectura, Dosar 107/1942, f.270.
152
Detalii la Florin C. Stan – Aspecte privind situația evreilor din Constanța în anii celui de-al doilea război mondial, Analele
Dobrogei, an X-XIII/2009-2012, pag. 317-325.
153
Evreii din România..., vol. III/1, pag. 439.
154
Evreii din România..., vol. III/1, pag. 432; Traşcă..., pag. 181.
163
 Lagărul de muncă nr.1 de Internaţi Evrei, str. M. Eminescu nr. 46 – are 36 evrei din Galaţi la 26
septembrie 1941, din care 31 meseriaşi lucrează la „Max Nordau”, având dreptul de a mânca şi dormi la
domiciliu (27 prezenți în lagăr și 9 plecați pe motive medicale).
 Lagărul nr. 2 Kleiner, cu 28 internați la 26 septembrie 1941
 Lagărul de muncă nr.3, str. Pr. Maria nr. 13 – cu 52 evrei la 26 septembrie 1941.
 Lgărul nr. 4 Mavromol, cu 61 evrei la 26 septembrie 1941.
 Lagărul nr. 6 Școala de Meserii, cu 49 evrei la 26 septembrie 1941.
 Lagărul nr. 7 Deleanu, cu 38 evrei la 26 septembrie 1941.
 Lagărul de muncă nr.8, str. Col. Boyle – cu 18 internaţi evrei gălăţeni la 26 septembrie 1941.
 Lagărul Gold-Eminescu Intelectuali, cu 70 evrei la 26 septembrie 1941.
 Infirmeria centrală a lagărelor, str. Zânelor nr. 9.
G27.12. – Județul DOROHOI

(11.547 evrei, oraș-reședință Dorohoi)
Comunităţile Dărăbani (1.955 evrei), Săveni (2.003 evrei), Mihăileni (1.301 evrei) şi Rădăuţi-Prut (772
evrei), în total circa 6.200 evrei, sunt evacuate astfel: o parte dintre bărbaţi la Târgu Jiu (în lagăr), iar
familiile destinate lagărului Turnu Severin.
Din orașul reședință Dorohoi (5.389 evrei) au fost deportaţi 300 bărbaţi în lagărele Târgu Jiu şi Craiova.
După 25 august 1941 ei se întorc acasă, dar la mai puţin de o lună, 3.079 (din 5.389 evrei ai oraşului) au fost
deportaţi în Transnistria (vezi capitolul #G28, și Fig. G27.03). Astfel că în județ nu a existat un centru
propriu-zis de evacuare.
Fig. G27.04. Corespondență

spre un profesor evreu
evacuat din Dorohoi:
Carte poștală expediată de

avocatul Rotărescu Mihai din
Dorohoi către Levi Robinson,
avocat, str. Cuza 28. Cartare
DOROHOI la 30 aprilie 1942,
cenzura în biroul județean
(Cenzurat Dorohoi Nr. 11). La
sosirea la destinație,
corespondența e returnată,
întrucât profesorul fusese
Evacuat (conform notației
factorului poștal) și ulterior
deportat în ghetoul Moghilev.
G27.13. – Județul FĂLCIU

(2.186 evrei, oraș-reședință Huși)
Din cei 2.100 evrei ai comunităţii Huşi (1.972 evrei în aprilie 1941), 383 (sau 412) au fost evacuaţi până la 8
iulie 1941 în com. Bogdana (județul Tutova); de aici, 38 au rămas la Bârlad, iar 345 au fost internaţi la
Târgu Jiu. Alţi 173 evrei au fost ţinuţi sub pază într-o şcoală din Huşi155.
G27.14. – Județul HUNEDOARA

(cca. 3600 evrei?, oraș-reședință Deva)
Exemplul acestui județ este bine documentat prin studii în arhivele județene156, putând astfel servi ca
îndrumar pentru problematica evacuărilor la modul general. Cei 3.000 evrei din Petroşani şi din comunele
155
Traşcă..., pag. 152-153.
156
Grecu Dan-Simion – Județul Hunedoara în anii 1939-1945, Deva 2021, pag. 17-28
164
judeţului au fost evacuaţi în orașul reședință Deva, dar și în lagărele din Haţeg, Nălaţi, Păclişa şi Ilia, al
căror istoric detaliat este rezumat mai jos.
G27.14.1 – Centrul de evacuare DEVA.
În Deva nu a existat un centru de evacuare propriu-zis, evreii adusi aici fiind cazați la familiile evreilor
localnici. În afara celor evacuați în primele zile din iulie, aici au fost aduse si alte categorii particulare, după
cum rezultă din următoarele adrese:
 Toți evreii valizi între 18-60 ani, inclusiv medicii, farmaciști, ingineri si liberi profesionisti, avocați, etc, vor fi
trimisi la Deva pentru a fi încadrați în echipele de muncă obștească. Raportări de executare până la 7 august
1941157
 Rabinării și șefii comunităților evreiești [în total 14 persoane din județ] vor fi lăsați liberi împreună cu
familiile lor, dar își vor stabili domiciliul în orașul Deva. Ei au fost eliberați din lagăre, trebuind însă să
meargă în comunitate și să facă propagandă pentru împrumutul reîntregirii158.
La 20 august 1941 se aflau la Deva 27 familii evacuate din mediul rural, la 31 octombrie 1941 sunt recenzați
241 evrei evacuați, la 24 decembrie 1941 se găseau în total 461 capi de familii + încă 743 persoane în
întreținere, iar la 16 aprilie 1942 sunt recenzați 499 capi de familie. La 7 octombrie 1942 se găseau în Deva
656 evrei cu vârste peste 50 ani sau sub 18 ani.
G27.14.2 – Centrul de evacuare ILIA.
La Centrul de evacuare Ilia au fost trimişi evreii din satele din jurul Iliei, dar şi de pe Valea Jiului. Ei au fost
cazaţi atât la evreii localnici din comună, cât şi într-un castel. Acest fapt provoacă un protest violent al
conducerii comunei Ilia, care printr-o adresă către Mihai Antonescu, cere mutarea centrului de evacuare din
Ilia în altă localitate, sub motivul că aprovizionarea populaţiei ('o comună cu abia 1036 locuitori, 85 familii
evrei, 60 familii funcţionari şi refugiaţi, 45 familii meseriaşi şi negustori, o comună săracă datorită
frecventelor inundaţii ale Mureşului’, etc.) suferă din cauza 'lipitorilor satului'. 'Populaţia este deja
revoltată că abea au apărut aceste lifte nemiloase' şi nivelul de trai suferă din cauza 'jidanilor comunişti'.
Adresa lungă, patetică şi mistic-naţionalistă e semnată primar Iosif Boboc, notar Viorel Furdui. Prefectura
răspunde comunei la 8 august 1941 că prin repartizarea evreilor la lucrări de CFR şi căi de comunicaţii s-a
descongestionat numărul evreilor ce au fost strânşi în centrele de încartiruire, iar o săptămână mai târziu
comunică MAI următoarele: Cele relatate de Primăria Ilia nu se confirmă. Evreii din Ilia (250) sunt cazaţi
într-o singură clădire, ei n-au îngreunat viaţa locuitorilor, deoarece sunt angajaţi la Societatea Germană de
drumuri (Derubau), care se aprovizionează din depozitele judeţene şi nu de pe piaţa Iliei. În prezent,
conform Ordinului 6713 / 941, toţi evreii între 18-60 ani sunt predaţi către CFR şi Serviciul Lucrări
Publice. Pentru indisciplină (nerespectarea ierarhiei în plângerile lor), primarul Iliei a fost destituit iar
notarul mutat disciplinar159.
Iată şi câteva date statistice de la sfârşitul anului 1941:

 20 august 1941: 51 familii evacuate din mediul rural, la care se adăugă 18 familii din Ilia.
 19 octombrie 1941: 65 capi de familie, cu 112 copii şi 56 alte persoane în întreţinere (total 198), din care 35
capi de familie au fost luaţi de CRH pentru lucru160.
 25 octombrie 1941: 'tabăra de concentrare Ilia' cu 159 evrei (11 bărbaţi, 111 femei, 37 copii, nu lucrează).
 28 octombrie 1941: 'tabăra de concentrare' din comuna Ilia: 159 evrei, din care: din rural 11 bărbaţi, 26 femei,
25 copii, din urban 85 femei şi 12 copii.
 31 octombrie 1941: 'centru de evacuare Ilia' cu 180 evrei.
 24-29 decembrie 1941: 'centru de evacuare' Ilia cu 97 capi de familie (total 223 persoane).
La sfârşitul lunii ianuarie 1942 se pune problema evacuării celor 250 evrei din castelul Ilia 161 (acesta fiind
destinat cazării recruţilor Regimentului 7 Pionieri) cu transferarea lor în castelul Brănişca (liber la acea
157
Ibidem, f.479: Ordinul telefonic nr. 2506 din 6 august 1941 al Prefecturii către Poliţii (Petroşani, Haţeg, Hunedoara) şi Pretura
Ilia.
158
Ibidem, f.380: Ordinul MAI nr. 7419 din 16 august 1941.
159
Ibidem, f.63: Adresa Comunei Ilia nr. 80/1941; Ibidem, f. 61: Adresa nr. 2824 din 14 august 1941 a Prefecturii către MAI, ca
răspuns la Ordinul MAI nr. 12321 / 941 (prin care i se aduceau la cunoştinţă plângerile din Ilia).
160
Ibidem, f.285: Adresa Preturii Plasei Ilia nr. 201 din 19 octombrie 1941, conţinând tabelul evreilor din Ilia.
161
Despre care se spune la 23 ianuarie 1942 că sunt ‘într-o clădire unică sub pază continuă jandarmerească. Evreii nu iau contact
cu populaţia rurală’.
165
dată)162. Ca urmare, între 1 şi 2 februarie 1942 au fost deparazitaţi toţi evreii din ‘lagărul’ Ilia, au fost
evacuaţi din castelul dr. Hărăguş şi au fost repartizaţi la cele 18 case evreieşti din comună 163. Planurile de
refolosire a castelului Ilia nu s-au materializat, după cum rezultă dintr-o adresă a Comunităţii Evreilor prin
care se cere ca ei să se întoarcă acolo, amintindu-se că prin Ordinul Prefecturii 144 / 30 ianuarie 1942, evreii
au eliberat castelul mutându-se la familiile din Ilia, unde se aflau încă şi în octombrie 1942, dar la acea dată
castelul era gol şi părăsit.
Situaţia centrului de evacuare era sintetizată astfel în octombrie 1942: centrul Ilia a fost înfiinţat pe baza
Ordinului Prefecturii nr. 2371 din 7 iulie 1941 pentru evreii din rural. Nu există un lagăr propriu-zis,
pentru că termenul de lagăr impune regim special, precum şi pază permanentă şi proprie. Deci nu există
post special de Jandarmi. Supravegherea şi controlul evreilor din Ilia este în sarcina Serviciului ordonat al
Jandarmeriei din Ilia164.
La 7 octombrie 1942 erau recenzaţi 156 evrei peste 50 ani respectiv sub 18 ani. Cândva în octombrie sau
noiembrie 1942 evreii s-au întors în castelul Ilia, după cum rezultă din statistica care recenza la 11
noiembrie 1942 în Ilia 247 evacuaţi, din care 120 cazaţi la castel, 74 în casele lor (localnici), 80 cazaţi la cei
74 ilieni, toţi fiind aşadar cazaţi aşa cum ceruse Comunitatea prin adrese anterioare.
G27.14.3 – Centrul de evacuare HAȚEG.
Se pare că în Haţeg au fost iniţial evacuaţi un număr mult prea mare de evrei, depăşind posibilităţile locale
de întreţinere. Problema aglomeraţiei a fost pe moment rezolvată când, la 6 august 1941, ora 16 au plecat
din gara Haţeg 303 evrei (între 18-60 ani) din Centrul Evacuare Haţeg şi subcentrele Nalaţi şi Păclişa,
îmbarcaţi în vagoane [cu destinaţia Detaşamentul de lucru CFR Brad]. Au rămas pe loc 8 persoane pentru
cartiruirea şi aprovizionarea cu hrană a femeilor, copiilor, bolnavilor din centre şi alţi câţiva pentru nevoi
locale165.
La 20 august 1941 se aflau aici 149 familii evacuate din mediul rural. La începutul lunii octombrie sunt
semnalate restricţii în viaţa evreilor evacuaţi: În toamna 1940 a funcţionat în Haţeg o comisie de plasarea
refugiaţilor [se referă la evacuaţii din teritoriile cedate în 1940]. Evreii evacuaţi au fost plasaţi numai la
evrei, fiind interzis să se plaseze la creştini. Invazia evreilor în oraş s-a făcut prin înfiinţarea centrului de
evacuare [în 1941] de care toată populaţia vrea să scape. De acum 2 luni s-a interzis evreilor să cumpere
de pe piaţa oraşului înainte de orele 11, şi de a primi vânzătoarele la domiciliu (în ideea de a se controla
preţurile, combate specula şi sabotagiul economic). Conform dispoziţiilor Garnizoanei locale, începând cu
5 octombrie 1941 evreii nu mai circulă prin oraş după ora 20166. O propunere de schimbare a centrului de
evacuare Haţeg în comuna Strei, unde sunt clădiri nelocuite, izolate, proprietatea bancherului Petru Groza,
este respinsă pe motiv că ‘Groza nu consimte’, după cum confirmă rezoluţia Prefectului pe adresă167.
Cu toate acestea numărul evacuaţilor va creşte, astfel la 21 octrombrie 1941 Prefectura raporta evacuarea din
Valea Jiului la Haţeg şi în cele 2 clădiri mari din apropiere (Nălaţi şi Păclişa, ambele clădiri fiind păzite de
jandarmerie, vezi mai jos) a 631 evrei, în spiritul Ordinului MAI nr. 4147 / 941. Tentativele evreilor
concentraţi în zona Haţeg de a lucra în agricultură la diverse persoane, erau împiedicate de jandarmi
(jandarmeria interzicea deplasarea la munci agricole, în contextul interzicerii oricărei deplasări a evreilor
dintr-o localitate într-alta şi din centrele de evacuare, pe baza ordinelor superioare existente la acea dată). La
solicitarea evreilor de a interveni în această problemă, Prefectul va răspunde că aprobă munca evreilor la
162
Ulterior se propune, în locul castelului Brănişca, ‘unde Firma Kulche avea în curs de organizare o fermă model’, castelul de la
Zam (proprietate Cernovics, capacitate de cazare 200-400 persoane, funcţie de interpretare), actualul Spital de Psihiatrie. În final,
nici unul dintre castele nu va fi găsit corespunzător pentru Armată.
163
Idem, Dosar 107/1942, f.7 şi f.12: Ordinul Prefecturii nr. 144 din 30 ianuarie 1942 către Comunitatea Evreiască Ilia şi Adresa
Preturii Ilia nr. 15 din 17 februarie 1942 către Prefectură.
164
Ibidem, f.32: Ordinul nr. 1189 din 8 octombrie 1942 al Legiunii Jandarmi Hunedoara către Prefectură.
165
Idem, Dosar 266/1941, f.12: Adresa nr. 3908 din 6 august 1941 a Poliţiei Haţeg către Prefectură. Numărul celor trimişi la muncă
era prevăzut a fi mai mare, după cum rezultă din Ordinul MAI nr. 6547 din 1 august 1941 către Prefectură (Ibidem, f.500): S-au dat
dispoziţii de a pune la dispoziţia organelor CFR din Deva 500 evrei valizi 20-50 ani, prin aceasta descongestionându-se centrul de
evacuare Haţeg.
166
Ibidem, f.616: Adresa Poliţiei Haţeg nr. 4970 din 7 octombrie 1941, către Prefectură. Pe aceasta se găseşte următoarea rezoluţie a
Prefectului: Evreii au acces la piaţă după ora 11.30. Să se facă propuneri concrete de mutare a centrului de evacuare din Haţeg.
167
Ibidem, f.615: Adresa Comisariatului de Poliţie Haţeg nr. 5244 S din 23 octombrie 1941 către Prefectură.
166
munci agricole în interes obştesc, dar sub strictă supraveghere a jandarmilor şi cu condiţia ca toţi evreii să
doarmă noaptea în centrele respective.
Iată şi câteva date statistice:
 Notă telefonică nedatată: 30 copii, 82 femei, 11 scutiţi (total 123 evrei);
 31 octombrie 1941: 77 capi de familie, cu 91 copii şi 56 alte persoane în întreţinere (total 224), din care 34
bărbaţi la m.f.o.168 Conform altei statistici cu aceeaşi dată, totalul este de 262 persoane.
 28 decembrie 1941: sunt prezente 814 persoane (probabil o cifră totală, incluzând sub-centrele); absenţi 76
capi de familie (scutiţi în diverse forme).
 La 30 decembrie 1941 se constata că evreii evacuaţi în centrul Haţeg şi subcentrul Păclişa sunt plini de
paraziţi, sunt mulţi TBC-işti ‘care varsă sânge şi stau în aceleaşi camere cu copii’, etc. Se propune ca toţi
bolnavii să fie transferaţi la spitalele Haţeg şi Petroşani169.
 16 aprilie 1942: 831 evrei (inclusiv sub-centrele!).
 7 octombrie 1942: 232 evrei peste 50 ani şi sub 18 ani.
G27.14.4 – Centrul de evacuare HAȚEG – subcentrul NĂLAȚ-VAD
Subcentrul din Nălaţi (5 km de Haţeg), înfiinţat în castelul văduvei Fay Victor, adăpostea probabil în
primele săptămâni între 350-450 persoane. Numărul acestora a scăzut odată cu trimiterea bărbaţilor valizi la
detaşamentul exterior de muncă CFR de la linia Deva-Brad, astfel că o Notă telefonică nedatată ulterioară
recenzează 236 evrei, dintre care 135 copii, 83 femei şi 18 bărbaţi scutiţi de muncă. La 30 septembrie 1941
erau 27 evrei minori, pentru care Comunitatea Maternă Aut. Ort. Izraelită din Haţeg solicita Prefectului
eliberarea înaintea sosirii iernii170. Alte documente confirmă existenţa la 25 octombrie 1941 în 'tabăra de
concentrare Nălaţ-Vad' a 269 evrei (din care 34 bărbaţi, 202 femei, 33 copii, care nu lucrează, în sensul că
nu erau încadraţi în 'munca de folos obştesc'). La 28 octombrie 1941 numărul lor era tot de 269, dar cu altă
distribuţie (din rural 11 bărbaţi, 98 femei, din urban 28 bărbaţi, 104 femei, 33 copii), pentru ca la 31
octombrie 1941 în 'subcentrul de evacuare Nălaţi' să existe 69 capi de familie, cu 171 copii şi alte 55
pesoane în întreţinere (total 295), dintre care 34 bărbaţi la m.f.o.
Subcentrul de evacuare a avut o viaţă scurtă, după cum rezultă din adresa nr. 5556 / 24 noiembrie 1941 a
Primăriei Oraşului Haţeg, care anunţă mutarea lagărului din Nălaţ la castelul din Săcel (dşoara Leszay M. e
administratoare aici), deoarece castelul Nălaţ-Vad a adăpostit Bat. 16 Vânători Munte, care se întoarce
acum de pe front. S-au mutat la Săcel doar 130 persoane, restul (80 pers.) s-au dus în Haţeg sub motivul că
la Săcel nu sunt suficiente camere. Dar comisia de control constată că mai există 10 camere libere, care pot
găzdui 200 oameni. Proprietarul castelului locuieşte la castelele lui din Aradul Nou şi Ungaria, castelul nu
este stabil locuit. Se decide cazarea la Săcel a tuturor evreilor mutaţi dela Nălaţ în 20 încăperi
rechiziţionate şi se înfiinţează un post fix de jandarmi la castel171.
În vremurile post-belice, castelul Nălaţ-Vad a adăpostit un preventoriu TBC (azi desfiinţat).
G27.14.5 – Centrul de evacuare HAȚEG – subcentrul PĂCLIȘA
Subcentrul de evacuare Păclişa a fost stabilit în castelul local, viitorul Spital de Neuropsihiatrie Infantilă, în
prezent Centru de Asistenţă și Îngrijire pentru persoane cu handicap.
Relativ la acest centru sunt disponibile mai ales date statistice, sintetizate după cum urmează:
 Notă telefonică fără dată: 121 copii, 114 femei, 17 bărbaţi scutiţi (total 252);
 30 septembrie 1941: 35 evrei minori (sub 18 ani);
 25 octombrie 1941: 270 evrei în ‘tabăra de concentrare’ Păclişa (23 bărbaţi, 183 femei, 64 copii).
 28 octombrie 1941: 270 evrei în ‘tabăra de concentrare’ Păclişa, din care: din rural 18 bărbaţi, 113 femei, 28
copii, din urban 5 bărbaţi, 70 femei, 36 copii.
 27 decembrie 1941: ‘Subcentrul Păclişa’: prezenţi 61 capi de familie (197 persoane total); absenţi (cu
autorizaţii eliberate la cerere majoritatea) 56 capi de familie (137 persoane total);
 31 octombrie 1941: ‘Subcentrul de evacuare’ Păclişa: 105 capi de familie, 184 copii, 77 în întreţinere (total
366), din care 59 bărbaţi la m.f.o., 1 concentrat şi 1 detaşat la Câmpu lui Neag. Conform altei situaţii purtând
aceeaşi dată, totalul era de 371 persoane.
 7 octombrie 1942: 79 evrei cu vârste peste 50 ani, sau sub 18 ani.
168
Ibidem, f.288-298: tabele anexe la Adresa Comisariatului de Poliţie Haţeg nr. 5382 din 31 octombrie 1941.
169
Ibidem, f.111-112: Ordinul nr. 11129S din 30 decembrie 1941 al Poliţiei Deva către Prefect.
170
Ibidem, f.76.
171
Ibidem, f.98.
167
La 5 noiembrie 1941 s-a efectuat o razie la detaşamentele de la Serviciul Tehnic Judeţean, cu care ocazie s-a
constatat că la notarul din Toteşti lucrează 4 evreice, aşa-zis internate la Păclişa. În satul Păclişa au fost
găsiţi 4 evrei veniţi după cumpărături. Satele din jurul Haţegului sunt frecventate zilnic de evrei lăsaţi
liberi172.
G27.14.6 – Centrul de evacuare HAȚEG – subcentrul SĂCEL
Subcentrul Săcel a fost cel cu istoria cea mai scurtă. După cum am văzut mai sus, aici se urmărea mutarea
eveilor din Nălaţi şi cel puţin 130 au şi fost cazaţi în castelul Săcel la sfârşitul lunii noiembrie 1941. Mutarea
a fost făcută fără acordul proprietarului, ceea ce a avut ca urmarea primirea la Prefectură a unei telegrame
furibunde, expediată din Criţ, jud. Braşov, la 23 decembrie 1941: ''Am aflat că în absenţa mea aţi încartiruit
jidani în castelul Săcel, administrat de mine, proprietatea Marchizului Palavicni Carol; în baza ordinului
dvs.din 21 iunie aflat în posesia mea prin care aţi scutit definitiv castelul de sub rechiziţie pentru evrei, rog
binevoiţi a dispune îndepărtarea imediată a jidanilor din castel, fiind creştin proprietarul şi personalul
întreg [10 persoane], castelul mobilat şi stabil locuit şi având nevoie de odăile pentru uzinele noastre…
Pietsch Ludovic, Administrator. Apoi administratorul continuă cu alte telegrame similare, cere 'drept de
despăgubiri împotriva Statului Român faţă de toate pagubele create… parchetul şi teracote sever
deteriorate, 10 persoane creştine' care nu pot convieţui cu 'jidani', ş.a.m.d.
La acea dată, desfiinţarea sub-centrului de evacuare era oricum fapt împlinit. Deja la 3 decembrie 1941
Prefectul anunţa că evreii cazaţi la Săcel (desfiinţat) se evacuează la Centrul Ilia. Din evreii străini din
Haţeg, se evacuează 60 la Păclişa, 100 la Deva, restul rămâne unde se găseşte. Evreii repartizaţi centrului
Haţeg vor lua masa la familiile evreieşti din oraş. La 1 decembrie 1941, un tabel cu evreii foşti în Centrul
Săcel, recenzează 86 în centrul evacuare Deva, 68 în centrul evacuare Ilia, 150 în centrul evacuare Haţeg173.
După 23 august 1944 s-a organizat în castelul Săcel un lagăr de internare local pentru cei urmăriţi prin
Convenţia de Armistiţiu, ulterior a fost casă de copii.
Fig. G27.05:
Carte poștală expediată de un
evreu ne-evacuat din
Petroșani (Grünberger N., str.
Regele Ferdinand 41). Cartare
PETROSENI la 14 aprilie
1943, cenzura în biroul local (1
CENZURAT PETROSANI 1),
adresare către Timișoara.
Din texte: (29 noiembrie

1941) Am vorbit la telefon cu
Ludovic și mi-a comunicat că
cu ziua de azi vine acasă
definitiv (din detașament);
(24 iunie 1942) Am primit o
poștală de la fratele Iosif,
adresa lui: detașamentul de
lucru gara Boju, jud. Turda-
Cluj. Ludovic e la Deva (în
Detașamentul L20);
(14 aprilie 1943) Ludovic este acasă, a primit carnetul de scutire și probabil va primi și autorizație ca să fie
tratat de medic spețialist din Timișoara
G27.14.7 – Evrei neevacuați din orașe nereședință
Analizând toate cele de mai sus, rezultă un fapt poate necunoscut: cu excepţia oraşelor reşedinţă de judeţ,
prezenţa evreilor în comune şi oraşe nereşedinţe era o excepţie în anii 1941-1944. Doar un număr limitat de
evrei, în situaţii bine determinate, au primit permisiunea de a rămâne în localităţile lor de origine (ne referim
172
Idem, Dosar 267, f.76: Adresa nr. 75366 din 8 noiembrie 1941 a CRH către Prefect.
173
Idem, Dosar 266, f.100: Ordinul nr. 4028 din 3 decembrie 1941 al Prefecturii către Pretura Haţeg, Pretura Ilia, Poliţia Haţeg, E.
Lorincz; Ibidem, f.101: tabel cu evacuaţii, trimis de E. Lorincz Prefectului.
168
deci la oraşele ne-reşedinţe și eventual comune). Cei mai mulţi neevacuaţi din judeţul Hunedoara se aflau pe
Valea Jiului, la Petroşani mai ales: la un control pe Valea Jiului se găseşte că, din 800 evrei, 600 erau
evacuaţi, iar 200 au rămas în oraş, şi anume: cei peste 60 ani sau sub 18 ani, cei scutiţi din ordinul
Prefecturii, cei lăsaţi la vatră de CRH, cei autorizaţi de diverse autorităţi174. O sinteză mai precisă din august
1941, afirma că 563 evrei fuseseră evacuaţi din Petroşani la Haţeg, iar 220 au rămas neevacuaţi.
Unul dintre motivele de scutire era acela al angajării preşedinţilor şi conducătorilor de comunitate în
propaganda pentru subscrierea la ‘Împrumutul Reîntregirii’175, vezi un exemplu în Fig. G27.05. Situaţia
scutiţilor de la m.f.o. până la 31 decembrie 1941 în judeţ era următoarea: Lupeni: 22, Haţeg: 17-18, Deva:
18-19, Petroşani: 46-48. Sunt lăsaţi de asemenea neevacuaţi un total de 32 evrei experţi prin întreprinderi şi
o parte pentru dublarea comerţului176.
La Simeria au rămas neevacuaţi 11 evrei (bolnavi, sau scutiţi de Prefect prin Ordin special pentru medici,
dentist). La Orăştie evreii neevacuaţi erau încadraţi în detaşamente locale de lucru (27 capi de familii + alte
50 persoane în întreţinere), sau aveau peste 60 ani (31 capi familii + 13 în întreţinere), doar 10 persoane sub
60 ani nu erau la m.f.o. Chiar dacă iniţial un anumit număr de evrei a rămas neevacuaţi şi în alte localităţi,
mulţi au fost evacuaţi totuşi ulterior lunilor iulie-august 1941, astfel cum s-a întâmplat cu evreii din
Geoagiu: între 7 – 14 noiembrie 1941, cei 15 evrei de aici au fost trimişi la Deva , la solicitarea Preturei
Plasei Geoagiu.
O a doua mare evacuare generală a fost plănuită pentru vara anului 1943 (urma să înceapă la 1.8.1943 şi să
dureze 30 zile), ocazie cu care s-ar fi concentrat absolut toţii evreii în centrele de judeţ; în final această
evacuare nu a mai avut loc, în ciuda pregătirilor intense, dar cu această ocazie s-au alcătuit statistici
interesante privind situaţia evreilor din România. În ceea ce priveşte judeţul Hunedoara, la 5 mai 1943
existau în Deva 1.579 evrei (783 localnici şi 796 evacuaţi), în Haţeg – 815 (332 localnici şi 483 evacuaţi, în
oraş şi în cele două subcentre), Brad – 20 (neevacuaţi !), Petroşani – 390 (neevacuaţi !), Hunedoara – 131
(neevacuaţi !), Orăştie – 119 (neevacuaţi !)177.
G27.15. – Județul IAȘI

(37.474 evrei, oraș-reședință Iași)
Bărbaţii din comunităţile Bivolari (862 evrei) şi din comunele judeţului (în total 4.000 evrei) sunt evacuaţi
la Iaşi, Roman şi Târgu Jiu, iar familiile la Iaşi şi Roman.
G27.15.1 – Centrul de evacuare IAȘI
Mare oraș universitar, cu 33.135 evrei în aprilie 1941. Centru de evacuare pentru evreii din zona rurală a
judeţului. Din păcate, în scurt timp, şi evreii din Iaşi vor avea o soartă tristă. Ca urmare a evenimentelor din
oraş, la 29 iunie 1941 se decide evacuarea a 4.332 evrei 'suspecţi' din Iaşi în lagărele Caracal şi Slobozia şi
(din 30 iunie) în centrele de evacuare din Podu Iloaiei (1.974 evacuaţi în 30 iunie, din care 1.198 morţi
asfixiaţi pe tren) şi Târgu Frumos (2.530 evacuaţi cu primul transport în 30 iunie). La 1 iulie 1941 evacuaţii
din Târgu frumos sunt trimişi la Călăraşi - Ialomiţa, unde ajung la 6 iulie 1941 (1.529 mor pe drum)178. La
10 noiembrie 1941 se dispune desfiinţarea centrului Podu Iloaiei (unde mai erau peste 750 evrei) şi
reîntoarcerea în Iaşi la m.o. La 24 noiembrie 1941 se termină aducerea evreilor de la Podu Iloaiei la Iaşi. Din
alte surse, la 12 aprilie 1942 sunt evacuaţi 1.500 evrei din Podu Iloaiei (1.454 evrei) la Iaşi. În mai 1943
erau 32.314 evrei în Iaşi şi 1.637 la Târgu Frumos (vezi Fig. G31.13, avînd 1.626 evrei în aprilie 1941).
G27.16. – Județul NEAMȚ

(11.790 evrei, oraș-reședință Piatra Neamț)
Câte unul dintre membrii familiilor din Piatra Neamţ a fost închis pe loc. În mai 1943 erau 7.194 evrei în
Piatra Neamţ (7.207 evrei în 1941), 2.503 la Târgu Neamţ (față de 2.538 evrei în 1941, vezi Fig. G27.06) şi
1.704 la Buhuşi (1876 evrei în 1941), așadar aproape de valorile recensământului din aprilie 1941, ceea ce
înseamnă că în acest județ, practic evacuarea nu a avut loc.
174
Ibidem, f.399: Ordinul Legiunii de Jandarmi Hunedoara nr. 368 din 1 noiembrie 1941.
175
Conform Ordinului MCG nr. 56979 din 18 noiembrie 1941 şi Ordinului MAI nr. 16815 / 1941
176
În conformitate cu DL nr. 3625 / 1941 şi cu Ordinul Corpului 7 Teritorial nr. 144088 din 1 octombrie 1941
177
DJHAN, Fond Chestura Deva, Dosar 13/1943, f.13.
178
Evreii din România..., vol. III/1, pag. 227, 230-231, 234-235, 237, 258-267.
169
Fig. G27.06:
Corespondență de la un
evreu ne-evacuat din
Târgu Neamț.
Carte poștală 5 Lei scrisă la

11 septembrie 1942 din
Târgu Neamț de M.
Braunstein, Cuza Vodă 83,
către Emeric Révész, str.
Romulus 25, Timișoara.
Cartare T, NEAMT la 12
septembrie, cenzura în
capitala de județ
(CENZURAT / PIATRA-
NEAMT / 7), sosire
TIMISOARA la 18
septembrie 1942.
Din text: După cum aud te-ai dat la construirea drumurilor, ei să ști, că am să-ți fac concurență (se referă la
angrenarea lor în detașamente de muncă la drumuri, timișoreanul fiind mobilizat și în toamna anului 1941
la Detașamentul Balota și Orșova, vezi Fig. G09.35, G09.52). Cum mai stați cu bridge-ul ? Eu am progresat
mult, având aici unul din team-urile cele mai bune. Jucăm odată pe săptămână și asta ne e e unica distracție
G27.17. – Județul PRAHOVA

(3.899 evrei, oraș-reședință Ploiești)
Bărbaţii evrei din Ploieşti, Câmpina, Sinaia şi din comune au fost internaţi în lagărul Teiş (vezi cap., până în
decembrie 1941, apoi răspândiţi prin alte comunităţi), iar familiile evacuate în Ploieşti (în total 2.200
persoane). În mai 1943 erau 2.057 evrei în Ploieşti şi 48 în Câmpina.
G27.18. – Județul PUTNA

(5.407 evrei, oraș-reședință Focșani)
Într-o primă fază, 143 evrei din Târgu Sascut, Sascut-Sat, Valea Seacă, Pâncești, Urechești, Orbeni, Scurta și
Berești au fost evacuați la Adjud (655 evrei), iar 31 evrei din Nămoloasa-Târg și Răcoasa au fost evacuați la
Mărășești (28 evrei în aprilie 1941). Dar la 5 iulie 1941, evreii rurali aduși la Adjud și Mărășești fuseseră
deja re-evacuați la Focșani, plasați la diverse familii. Tot la Focșani au fost duși și 6 evrei rămași în Panciu
după cutremur179, la fel cu evreii din teritoriul rural.
La 22 aprilie 1943 existau în județ 5.449 evrei, dintre care: 4.315 în Focșani (4.296 în mai), 643 la Adjud,
475 la Odobeşti (aici erau 522 evrei în aprilie 1941), 14 în Mărășești și 2 în Panciu. Ca urmare se pune din
nou problema unei serii de evacuări, iar după lungi discuții și variante, în final (august 1943?) au fost
evacuați doar 174 evrei din Adjud (104 la Focșani, 30 la Bacău, 10 la Roman, 10 la Tecuci, restul la
Râmnicu Sărat, Bârlad, Piatra Neamț, Bucău și Iași), 23 din Odobești (la Focșani), 10 din Mărășești (la
Focșani). În același timp, sosesc la Focșani 39 evrei, rude ale celor 114 evrei ploieșteni evacuați aici încă din
1941.
În septembrie 1943, situația era următoarea: La Focșani se numără 1.287 familii cu 4.332 suflete, în care
intră și 114 suflete evacuate din Ploiești la Focșani, dintre care... se află la muncă obligatorie un număr de
745 și 10 în Transnistria. La Adjud 184 familii cu 643 suflete din care veniți la Focșani, în vara acestui an,
din ordinul domnului Mareșal Ion Antonescu 194 suflete și din alte localități 70; La Odobești 108 familii cu
454 suflete, din care veniți la Focșani 23. La Mărășești 3 familii cu 10 suflete, toți veniți la Focșani. La
Panciu, 2 familii cu 4 suflete, toți rămași pe loc180.
179
După cutremur, majoritatea proprietăților evreiești din Panciu au fost jefuite, în toamna lui 1940 a fost declarat oraș legionar, iar
în vara 1942, Panciu era declarat oficial cu caracter românesc și creștin, cu excluderea oricărui element evreiesc.
180
Bogdan Constantin Dogaru – Evreii din Vrancea în timpul Holocaustului. Documente, Ed. Hasefer București 2011, pag. 83-87.
170
În județ a funcționat lagărul de muncă de la Suraia, iar din județ au fost deportați la muncă în Transnistria
150 evrei.
G27.18.1 – Centrul de evacuare FOCȘANI
Oraș cu 3.953 evrei în aprilie 1941. Ideea unui ghetou evreiesc a fost discutată încă din 29 aprilie 1941, dar
punerea în practică a așteptat până la 1 iulie 1941, când sunt ridicaţi de la domiciliu 1.112 evrei între 18-60
ani şi internaţi în regim de lagăr în Şcoala Evreiască din str. Ștefan cel Mare (800 evrei), Dispensarul
Evreiesc din str. Grigore Bălănescu, două sinagogi din aceeași stradă și în 8 case particulare din cartierul
evreiesc al oraşului. La 4 iulie 1941, toţi sunt puşi în libertate, cu excepţia a 65 ostatici. La 22 iulie 1941,
evreii din localitate (1.150 din cei 1.297 din evidențe) sunt din nou adunaţi într-un 'ghetou', departe de
zonele de interes militar: din nou în Școala și Dispensarul evreiești, plus 35 case de pe străzile G. Bălănescu,
Miron Costin, Locot. Col. V. Bălan, Locot. Tzanu, Locot. Marosin și Tapițeri181. La 6 august 1941 sunt
precizate clar limitele cartierului evreiesc: străzile Arion, Salcâmi, Regina Elisabeta, Dreaptă, Al. Rozei,
Mitropolitul Varlaam, Liniștea, Ovidenia din Armenime, Sub.Lt. Gh.Gh. Potop, Gh. Șuțu, Robescu, Maior
Mureșanu, Dimitrie Sturza, Bulevardul Carol, Cotu Oancei, Prelungirea Cimitirul Catolic, Asanache, Balta
Asanache, Cărăuși, Nicolaide, Zamfirescu, Maior Șonțu, Cuza Vodă, Trecătoarea, Pruncu, Fundătura Băii,
Profetul Samoil, Dulgheri, Călieni, Muncitori, Cartier Birjari182. Conform altor surse, bărbații evrei ar fi
fost arestați prin rotație, pentru 10-12 zile.
G27.19. – Județul RĂDĂUȚI

(6.494 evrei, oraș-reședință Rădăuți)
Bărbaţii comunităţii din Siret au fost evacuaţi la Târgu Jiu, iar familiile în lagărul Calafat. În același timp,
cei din Rădăuți sunt trimiși în Transnistria, dar refuzați de germani, vor intra probabil în Cernăuți. După 25
august 1941 se întorc acasă, dar sunt deportaţi peste o lună în Transnistria.
G27.20. – Județul RÂMNICU SĂRAT

(913 evrei, oraș-reședință Râmnicu Sărat)
Bărbaţii din Râmnicu Sărat (total comunitate 100 persoane) au fost închişi într-un centru înfiinţat în
localitate.
G27.20.1 – Centrul (ghetoul) RÂMNICU SĂRAT
242 evrei locali (între 18-60 ani) sunt obligaţi să locuiască pe timpul nopţii numai în imobilele din centrul
oraşului (străzile Centrală, Principele Ferdinand, Curcănari şi Milcov), care au fost socotite cartier evreiesc,
păzit de patrule de gardieni publici şi patrule militare183.
G27.21. – Județul ROMAN

(6.506 evrei, oraș-reședință Roman)
 Roman (5.540 evrei): centru de evacuare.

 Comunitățile din Bereşti ?/ Băcești (426 evrei) şi comunele judeţului (1.200 în total) sunt evacuaţi la
Roman.
G27.22. – Județul SEVERIN

(1.916 evrei, oraș-reședință Lugoj)
Bărbaţii din Orşova sunt trimişi la Târgu Jiu. În mai 1943 erau 1.191 evrei la Lugoj, 319 în Caransebeş (vezi
Fig. G27.07) şi 134 la Orşova.
181
Traşcă..., p.181; Evreii din România..., vol. III/1, pag. 311-312.
182
Dogaru – Evreii din Vrancea..., pag. 78-82.
183
Traşcă..., pag. 181.
171
Fig. G27.07: Corespondență

de la Detașamentul Piatra-
Olt
Carte poştală expediată de

Ignatie Epstein, Șantierul
Triajului C.F.R. Piatra-Olt,
către familia din Caransebeș.
Cartare CRAIOVA la 7
septembrie 1941, cenzura
locală (Craiova) cu ștampila
Cenzurat și ștampila de
propagandă CREDE ȘI VEI
BIRUI, sosire CARANSEBES
la 8 septembrie 1941. De
remarcat că destinatarii fac
parte dintre cei cca. 300 evrei
ne-evacuați din Caransebeș.
G27.23. – Județul TÂRNAVA MICĂ

(1.185 evrei, oraș-reședință Blaj)
Comunitatea din Boziaş evacuată la Blaj. În mai 1943 erau 631 evrei la Blaj, 546 la Târnăveni şi 146 la
Dumbrăveni.
G27.24. – Județul TÂRNAVA MARE
(1.089 evrei, oraș-reședință Sighișoara)
În mai 1943 erau 276 evrei la Sighişoara şi 752 în Mediaş.
G27.25. – Județul TECUCI

(2.462 evrei, oraș-reședință Tecuci)
 Tecuci (1.430 evrei). Între 21-23 iunie 1941, familiile evreieşti din întreg judeţul sunt aduse forţat la
Tecuci şi în baza unei ordonanţe a prefecturii, se stabileşte ca populaţia evreiască din această
localitate să domicilieze numai în „Cartierul Evreiesc” şi să fie supravegheată în mod permanent de
agenţi ai poliţiei. Conform unui recensământ din 10 iulie 1943, populaţia oraşului număra 23.150
locuitori din care 2.613 erau evrei184.
 Bărbaţii comunităţilor Iveşti (325 evrei) şi Podu Turcului (454 evrei) sunt evacuaţi la Târgu Jiu, iar
familiile la Tecuci (în total 1.300 persoane).
G27.26. – Județul TIMIȘ-TORONTAL

(12.149 evrei, oraș-reședință Timișoara)
Evreii din Lipova, Deta, Jimbolia, Sânnicolaul Mare (1.300 în total) au fost evacuaţi la Timişoara. Bărbaţii
din Făget au fost trimişi la Târgu Jiu.
G27.27. – Județul TULCEA

(760 evrei, oraș-reședință Tulcea)
Comunitatea din Babadag a fost evacuată la Tulcea.
184
Evreii din România..., vol. III/1, pag. 291-292, Pagina Web FCER http://www.fcer.jewish.ro.
172
G27.28. – Județul TUTOVA

(3.241 evrei, oraș-reședință Bârlad)
 Bârlad (3.063 evrei). Centru de evacuare pentru 180 evrei din zona rurală a judeţului Tutova. La 2 iulie
1941, toţi evreii (din oraş şi judeţ) între 16-60 ani au fost adunaţi într-un cartier evreiesc (de unde 130-
150 evrei participă la m.f.o., inclusiv la Comandatura Germană).
 Bogdana (județul Tutova). Centru de evacuare unde sunt aduşi la începutul lunii iulie 1941, pentru scurt
timp, cca. 400 evrei din Huşi (județul Fălciu).
 Comunităţiile din Puieşti-Târg (82 evrei), Plopana-Târg (80 evrei) şi din comune (500 persoane în
total) sunt evacuate la Bârlad.
G27.29. – Județul VASLUI

(3.932 evrei, oraș-reședință Vaslui)
 Vaslui (2.904 evrei). Centru de evacuare pentru familiile evreieşti din judeţ, lagăre improvizate pentru
evreii localnici. La 1 august 1941 se găseau în oraş 770 evrei neinternaţi.
 Bărbaţii comunităţilor Bungeşti (167 evrei), Negreşti (408 evrei) şi Codăeşti (325 evrei) sunt evacuaţi
la Târgu Jiu, iar familiile la Vaslui (în total 1.000 persoane). 700 evrei din Vaslui au fost închişi pe loc
în lagăre improvizate.
 Muntenia. Evreii din comunele din Muntenia au fost evacuaţi la Bucureşti sau în lagăre locale.
 Oltenia. Evreii din comunele din Oltenia au fost evacuaţi la Bucureşti.
 Transilvania. Evreii din comunele transilvănene care nu au fost menţionaţi mai sus, au fost evacuaţi în
oraşele reşedinţă de judeţ.
 Aspecte de istorie poştală
Nu au existat ștampile speciale ale centrelor de evacuare, astfel încât identificarea corespondenţelor se face
exclusiv pe baza numelui expeditorului/destinatarului și al localității. Aceste corespondențe au în general
caracteristicile celor cenzurate intern, aparent prea puțin interesante și atrăgătoare. Cu toate acestea
identificarea corespondențelor de la evreii evacuați sau de la cei ne-evacuați are o bază documentar-istorică
și în plus, ele nu sunt tocmai frecvente.
- Pentru centre de evacuare din oraşele reşedinţă sau nereşedinţă: corespondenţele de la evrei evacuaţi pot
fi identificate doar dacă adresa lor este comună cu a familiei de evrei localnice care îi găzduieşte (de
obicei) sau este adresa unui centru de evacuare cunoscut. Altfel, corespondenţa poate să aparţină unor
evrei localnici din respectivul oraş;
- centre de evacuare din afara oraşelor: este de obicei suficient numele evreiesc al expeditorului /
destinatarului şi numele localităţii în care se cunoaşte că a existat un astfel de centru (Păclişa, Nălaţi,
Cobadin, etc), deoarece în aceste localităţi nu au trăit anterior evrei.
Tabel G27.1. Oraşe nereşedinţe cu evrei neevacuaţi

(datele statistice, vezi la lista judeţelor de mai sus)
Oraş Județul 11 Mediaş Târnava Mare

1 Adjud Putna 12 Ocna Mureş Alba Inf.
2 Aiud Alba-Inf. 13 Odobeşti Putna
3 Buhuşi Neamț 14 Orăştie Hunedoara
4 Câmpina Prahova 15 Orşova Severin
5 Caransebeş, Fig. G27.05 Severin 16 Paşcani Baia
6 Dumbrăveni Târnva Mică 17 Petroşani, Fig. G27.03 Hunedoara
7 Ginta, Fig. G27.01 Beiuș 18 Reşiţa Caraș
8 Hârlău, Fig. G27.02 Botoșani 19 Târgu Neamţ, Fig. G27.04 Neamț
9 Hunedoara Hunedoara 20 Târgu Frumos, Fig. G31.13 Iași
10 Luduș Mureș-Turda 21 Târnăveni Târnava Mică
173
#G27A. LAGĂRE DE OSTATICI
La 30 iunie 1941, în baza temerii ca sovieticii să iniţieze acţiuni de sabotaj şi diversiune în spatele frontului,
M.A.I. cere Prefecturilor din Moldova şi din judeţele Prahova, Buzău, Râmnicu Sărat, Tulcea şi Constanţa să
adune bărbaţii evrei de la 18 la 60 ani în cartierele evreieşti şi să instaureze practica luării de ostatici: Să se
ia ostateci dintre conducătorii cunoscuţi [ai evreilor] (rabini, hahami, etc) comuniştilor şi legionarilor
comunişti, care să fie cazaţi într-o clădire aparte şi în cazul când se va produce vreun act de rebeliune sau
terorism, să fie împuşcaţi185.
Situaţia iniţială a aplicării acestor ordine, din iulie 1941, era următoarea:
 Bârlad: 10 ostatici, ţinuţi într-o sinagogă.
 Buzău: 14 ostatici.
 Focşani: lagărul organizat în incinta Școlii Evreiești din str. Ștefan cel Mare, inițial cu loturi de câte
65 ostatici care se schimbau, reduse ulterior la loturi de 20 bărbați care se roteau la 10-12 zile
(respectiv 30 evrei, care se roteau la o lună, începând cu 28 decembrie 1941). Corespondența pare a
fi permisă aici: Corespondența intrată sau ieșită era cenzurată de șeful gărzii186
 Galaţi: 15 ostatici (la 6 iulie 1941 sunt menţionaţi 30 ostatici, care se prezintă zilnic pentru a semna
într-un registru special).
 Huşi: la 8 iulie 1941 sunt 15 ostatici ţinuţi separat în cazarma Cuza-Vodă, care mai existau la 19
august 1941.
 Iaşi: la 12 iulie 1941 grupurile de ostatici şi suspecţi comunişti există în garnizoana Regimentul 13
Dorobanţi.
 Odobești: în imobilul din str. Regina Elisabeta nr. 9.
 Râmnicu-Sărat: 15 ostatici care locuiesc în casa lui Carol Schvartz, din str. Cuza Vodă.
 Suceava: ostatici reţinuţi sub pază laxă în Sinagoga din str. Ştefăniţei Vodă.
 Tecuci: 15 ostatici.
La 25 octombrie 1941 acceași situație se prezenta astfel: 200 ostatici în județul Neamţ în mai multe lagăre:
6 lagăre în Piatra Neamţ (cu 100 evei), 2 în Buhuşi (50 evrei), 2 în Târgu Neamţ (50 evrei); 26 ostatici în
județul Bacău, 10 în județul Tutova, 37 în județul Botoşani, 20 în județul Vaslui, 8 în județul Tulcea187.
La 18 decembrie 1941, M.St.M. stabileşte numărul ostaticilor la 20-30 persoane, care urmau să fie
schimbaţi lunar, astfel luând fiinţă 'lagărele de ostatici'188. Toate acestea sunt desfiinţate cu data de 23
ianuarie 1942189.
Legăturile lagărelor de ostatici cu exteriorul erau formal interzise: Este cu desăvârşire intrerzis ca
persoanele suspecte şi evreii internaţi în lagăre să corespundă cu lumea din afară sub orice formă. Ei nu
vor putea fi vizitaţi de nimeni şi nu vor putea primi şi nici trimite corespondenţă190. Corespondență nu se
cunoaște și este posibil să nu existe date fiind condițiile (interdicția comunicării cu exteriorul și localizarea
lagărelor în localitățile de domiciliul ale ostaticilor). Totuși, pot exista excepții (vezi situația din Focșani).
În iunie 2019 a apărut volumul

Corespondența prizonierilor de
război, 1915-1918, care poate fi
procurat de la autor
185
Ordinul M.A.I. Nr. 4599 din 30 iunie 1941, textul în Traşcă..., pag. 134-135; Evreii din România..., vol. III/1, pag. 218.
186
Dogaru – Evreii din Vrancea..., pag. 127.
187
188
Ibidem, pag. 463.
189
DJHAN, Fond Chestura de Poliție, Dosar 89/1942, f.13: Ordinul MAI nr. 37215A din 9 februarie 1942
190
Evreii din România..., vol. III/2, pag. 8-9: Ordonanţa Comandamentului 4 Teritorial (Moldova ?) din 4 septembrie 1941
174
#G28. LAGĂRE ȘI GHETOURI DIN BUCOVINA ȘI BASARABIA.

DEPORTAREA ÎN TRANSNISTRIA
G28A. ÎNCEPUTUL DEPORTĂRILOR DIN BUCOVINA ȘI BASARABIA

(iulie – august 1941)
La 8 iulie 1941 este emis ordinul circular nr.1 pentru arestarea tuturor evreilor de te teritoriul rural al
Basarabiei şi Bucovinei, la care se adaugă dispoziţiile lui Antonescu privind 'migraţia' forţată a evreilor din
Basarabia şi Bucovina. Prin Ordinul nr. 61 din 24 iulie 1941, Guvernatorul Basarabiei dispune tuturor
prefecturilor de judeţ să înfiinţeze lagăre pentru strângerea tuturor evreilor, astfel de puncte de adunare fiind
stabilite la Răuţel, Limbenii Noi şi Răşcani (pentru evreii din judeţul Bălţi191), în pădurile de la Alexandru cel
Bun şi Rubleniţa (lagăre înființate la 3 august 1941 pentru cei din judeţul Soroca), la Secureni şi Edinţi
(pentru cei din judeţul Hotin şi nordul Bucovinei), de asemenea la Orhei, Cahul, Ismail, Chilia Nouă şi
Bolgrad. Totuşi, după ce s-a constatat că anumite lagăre ofereau condiţii inacceptabile de viaţă, ele au fost
dezafectate, ca urmare evreii din Alexandru cel Bun şi Rubleniţa au fost transferaţi la Vertujeni, iar cei din
Răuţel, Limbeni şi Răşcani la Mărculeşti.
Deportarea peste Nistru a cvasi-totalităţii evreilor supravieţuitori din zonele eliberate ale Basarabiei şi
Bucovinei de Nord (ca şi din Dorohoi, vezi Fig. G27.04) a început în prima parte a lunii august 1941, dar a
fost oprită imediat de germani, care au interzis trecerea peste Nistru până la terminarea operaţiunilor
militare din zonă (și chiar mai mult, la 7 august 1941 ei întorc în Basarabia miile de evrei deja trecuți peste
Nistru). Ca urmare, un mare număr de evrei se aglomerează în spaţiul dintre Secureni (județul Hotin) şi
Atachi (județul Soroca). La 8 august 1941 era vorba astfel de un total de 37.849 evrei evacuaţi din judeţele
Hotin (3.340), Rădăuţi (4.113, vezi Fig. G28.01), Storojineţ (13.852), lagărul Vijniţa (1.220) şi Cernăuţi
(15.324)192. Ca urmare, s-a adoptat soluția provizorie de înfiinţare a mai multor ghetouri şi lagăre de
concentrare de tranzit în Basarabia (lagăre: Vertujeni, Mărculeşti, Edineţ, Secureni; ghetouri: Chişinău,
Cernăuţi, etc). Deportările în Transnistria au fost reluate în luna septembrie 1941, vezi capitolul #G29.
Fig.G28.01: Corespondență
returnată datorită evacuării
evreilor din Rădăuți.
Carte poştală franceză francată

1.50 franci, scrisă în germană
la 30 septembrie 1941 de
Amalia Reicher din Toulouse,
mamei sale Lotte Reicher, str.
Regina Maria nr. 38, Rădăuți.
Cartare TOULOUSE la 2
octombrie 1941, cenzura
germană din Viena și cea
română externă la SCCE Gara
de Nord (ștampila rulou +
numeralul 63). La acea dată
evreii din Rădăuți erau
evacuați, astfel încât cartea
poștală este returnată cu
eticheta Parti / (Plecat) și
notația factorului Evacuat și
Retour Toulouse.
191
La 17 iulie 1941 sunt aduși evreii din jud. Bălţi în lagărele Bălți, Făleși și Limbenii Noi, dar nu mai sunt deportați, fiind ulterior
îndrumaţi spre interior pentru muncă (Giurgiu…).
192
La 13 august 1941 sunt consemnaţi 10.500 evrei din judeţele Soroca, Hotin, Storojineţ şi Cernăuţi, retrimişi peste Nistru de către
germani şi aflaţi în zona Atachi
175
G28B. LAGĂRE ŞI GHETOURI ÎN BUCOVINA ŞI BASARABIA.
G28.01. – Ghetoul CERNĂUŢI

(11 octombrie – 15 noiembrie 1941)
În 1930 trăiau în Cernăuţi 42.932 evrei (38% din populaţie), oraşul fiind astfel al doilea în ce priveşte
numărul acestora, după Bucureşti. Şi după începutul războiului, această situaţie s-a menţinut, în septembrie
1941 fiind recenzaţi între 41.118 – 45.759 evrei (aşadar 52-58% din populaţie, funcţie de sursă, română sau
germană). În octombrie, numărul lor ajunsese la peste 51.681 (după surse româneşti), în timp ce surse
evreieşti aduc acest număr până la 70.000, creşterea fiind pusă pe seama influxului de evrei evacuaţi din
zonele rurale.
În timpul ocupaţiei sovietice din 1940-1941, circa 10.000 evrei au fost deportaţi în URSS (vezi mai jos
istoria familiei Reicher, #G29.07/37). La 5 iulie 1941, intră în oraş primele unităţi româneşti din Divizia 1
Munte, a doua zi oraşul fiind complet ocupat de trupe româno-germane (în plus, în seara zilei apar şi
militarii germani ai temutului Einsatzkommando 10b). Aceştia din urmă au făcut şi aici singurul lucru la care
se pricepeau: crime organizate contra locuitorilor evrei, până la sfârşitul lunii fiind ucişi cel puţin 2.000 evrei
(5.000 după aprecierea Comunităţii). La 9 iulie 1941 sosesc oamenii Guvernământului Bucovinei, care
reinstalează regimul românesc în provincie. La 30 iulie 1941, sunt luați ostatici dintre personalități, în
contextul regimului restrictiv aplicat evreilor din Bucovina, iar sute de evrei au fost condamnați la scurte
pedepse de transferare în lagărul Edineț, deoarece fuseseră surprinși fără steaua galbenă. Deja la începutul
lunii august, guvernatorul cere primarului Popovici ‘delimitarea unui cartier din oraş’, pentru a fi folosit
drept gheto. Pregătirile pentru înfiinţarea ghetoului au continuat în luna septembrie 1941, tergiversate de
către Primărie dar cerute insistent de autorităţile superioare române şi germane.
La 4 octombrie sosesc primele ordine scrise iar la 9 octombrie 1941 încep pregătirile practice pentru
ghetoizare şi deportare, fiind instituit un cordon de pază în jurul Cernăuţiului organizat de Batalionul 430
Infanterie, ‘în scopul de a face imposibilă orice ieşire din oraş a evreilor’. La 10 octombrie este difuzat
ordinul de evacuare a populaţiei evreieşti; primul pas consta în adunarea evreilor din Cernăuţi în ghetoul
stabilit de Primărie, de unde urmau să fie transportaţi treptat pe calea ferată în Transnistria. Operaţiunile
strângerii, paza ghetoului, îmbarcarea şi transportul până la punctele de frontieră de pe Nistru reveneau
Batalionului 1 Jandarmi193 (de pe lângă MCG, vezi cazul plutonierului Roiban, #G29.07/37), dar şi
Comandamentului Militar al Bucovinei şi Inspectoratului Regional de Jandarmi, iar ordinea şi siguranţa
interioară în oraş, ca şi paza bunurilor rămase în urma plecării evreilor, cădeau în sarcina Batalionului 780
Infanterie (toate unităţile fiind aduse în acest scop la Cernăuţi din alte zone).
Ziua de 11 octombrie 1941 era destinată operaţiunii strângerii în ghetou, care fusese stabit într-o zonă din
nordul oraşului, în următorul perimetru (aşa cum a fost descris în încunoştiinţarea oficială): Piaţa Daciei
(exclusiv), str. Eminescu, str. Petre Liciu, str. Sfânta Treime, str. I.C. Brătianu, str. Prutului până la calea
ferată, după care în lungul căii ferate până la întretăierea c.f cu str. Caliceanca, de aici o linie dreaptă
până la str. Pocuţiei, str. Anton Silvestru până la întretăierea cu str. Elena Doamna, str. Ştefan Tomşa
inclusiv cimitirul evreiesc, str. Cimitirului până la str. Romană, apoi str. Romană până la str. Putnei, de aici
o linie dreaptă până la calea ferată, urmează pe linia ferată până la str. Petru Rareş, str. Petru Rareş până
la strada aflată între străzile Wickenhauser şi Măzăreanu [este vorba de str. Maramureşului], apoi urmează
str. Războieni, str. Vorobchevici, str. Mărăşeşti, str. Mareşal Foch, str. Romană, str. General Averescu, str.
Sf. Niculae, str. General Mircescu, str. Turcească, o linie ce merge prin spatele liceului şi a Conservatorului
de pe str. General Prezan, trece prin spatele cartierului Diviziei, taie str. Dr. Reiss [greşit ?, trebuie să fie
vorba de str. Evreiască], apoi str. Regele Ferdinand mai jos de comenduirea pieţii, str. Hurmuzache şi Piaţa
Daciei (vezi Harta G28.1 de mai jos).
După aprecierea primarului Popescu, zona astfel delimitată putea adăposti cu greu 10.000 oameni, ori aici
trebuiau înghesuiţi peste 50.000 evrei, fără a mai considera populaţia creştină (români şi ucrainieni) care
locuia deja aici şi nu putea fi evacuată. În plus, la acel moment două dintre cele trei uzine de apă erau
distruse de lupte, astfel încât exista un deficit serios de apă potabilă. Urmarea a fost o supraaglomerare şi o
193
Evreii din România..., vol. III/2, pag. 33-39.
176
lipsă acută de condiţii igienice, peste 30 persoane înghesuindu-se în fiecare dintre camerele disponibile, dar
majoritatea stăteau în coridoare, poduri, beciuri, şoproane’.
Programul zilei de 11 octombrie 1941 era stabilit în modul următor:

- la ora 7, membrii comunităţilor evreieşti sunt adunaţi la Comandamentul Militar unde li se citeşte înştiinţarea
privind înfiinţarea ghetoului, Ordonanţa nr. 38 (care interzicea înstrăinarea bunurilor de valoare ale evreilor în
momentul părăsirii locuinţelor) şi regulamentul ghetoului.
- Între ora 8-9.30, membrii comunităţilor şi organele Inspectoratului Regional de Poliţie îi anunţă pe toţi evreii
din Cernăuţi despre cele hotărâte.
- Între orele 9.30-18 curge termenul acordat strămutării în ghetou.
- La ora 18, ghetoul se închide, intrările şi ieşirile (cu excepţia creştinilor rezidenţi în zonă) sunt posibile doar cu
aprobarea scrisă a Guvernatorului.
În practică operaţiunea a continuat până la o oră târzie în noapte. În plus, nu toţi evreii au fost mutaţi, unii au
rămas în locuinţele lor, cu aprobarea tacită a autorităţilor, alţii s-au ascuns la vecini creştini.
Fig. G28.02: Singura

corespondență cunoscută
din ghetoul Cernăuți.
Carte poştală scrisă la 18

octombrie 1941, la o
săptămână după închiderea
ghetoului Cernăuţi (adresa
expeditoarei Betty Haber, str.
Wilson nr.71 este confirmată
în incinta ghetoului). Cartare
CERNĂUŢI la 20 octombrie
1941, cenzura externă la
SCCE şi cea germană din
Viena, adresare în Franţa.
Din păcate, expeditoarea va fi

deportată la Moghilev şi nu va
supravieţui războiului.
Din text: Karte erhalten, wenn sie einen Tag später gekommen ware hätte sie mich nicht mehr in der Wohnung
getroffen. Wir befinden uns in einer schrecklichen Situation und wer weiss wie lange wir noch hier bleiben
werden194.
În câteva zile, ghetoul este închis cu sârmă ghimpată, cu porţi de lemn la ieşirile lui principale. Ieşirea
evreilor din ghetou era posibilă numai cu autorizaţie, pentru cazuri speciale, şi numai prin poarta nr. 1 (de la
str. Romană), unde era prezent permanent un ofiţer de jandarmi. Existau patru pieţe alimentare şi două
brutării (care funcţionau toate sub auspiciile Primăriei). De asemenea, ghişee ale Băncii Naţionale au fost
înfiinţate în gheto pentru schimbul obligatoriu al valutei sau pentru ridicarea obiectelor de valoare.
În acelaşi timp începe să activeze primarul oraşului, Dr. Traian Popovici, în sensul intervenţiilor pentru
scutirea de evacuare a eveilor importanţi pentru viaţa socială şi economică a oraşului. La 12 octombrie el
cere, la întrunirea autorităţilor din oraş, exceptarea de la deportare a botezaţilor, intelectualilor, specialiştilor
din toate domeniile, bărbaţilor care au servit statul român, etc, fiind vorba la acel moment de 100-200
persoane. Ulterior intervenţiile (conjugate cu cele ale Comunităţii de la Bucureşti) vor fi adresate
conducătorului statului, fiind incluse estimativ un număr mult mai mare de persoane; la 15 octombrie,
soseşte în fine vestea că Antonescu acceptă rămânerea în oraş a 20.000 evrei ‘importanţi pentru economie’.
Între timp, până în seara zilei de 13 octombrie 1941 trei trenuri (a 50 vagoane fiecare) pleacă din gara care
se învecina cu ghetoul. Cu acestea sunt transportaţi primii 7.053 evacuaţi din Cernăuţi, în direcţia
Mărculeşti sau Atachi, apoi Transnistria (despre soarta lor, în #G92). Alte câteva convoaie vor pleca şi în
zilele de 14 şi 15 octombrie. Pe măsura golirii locuinţelor, străzile respective sunt scoase din perimetrul
ghetoului, astfel încât supraaglomerarea persistă.
194
Am primit cartea poştală, dacă aceasta sosea cu o zi mai târziu, nu m-ar mai fi găsit acasă (se referă la evacuarea de la domiciliu
și mutarea la adresa din ghetou). Ne găsim într-o situaţie teribilă şi cine ştie cât vom mai rămâne aici.
177
Harta G28.1: ghetoul din Cernăuţi (limita nordică nu este sigură, deoarece pe această hartă nu apar
indicate clar străzile Pocuţiei, Anton Silvestru şi Elena Doamna):
178
Anexa. Străzile incluse în perimetrului ghetoului Cernăuţi, în paranteze numele german vechi, dar încă folosit de către
localnici în timpul războiului (g. = gasse, str. = strasse); Abrevieri: P: stradă inclusă doar parţial în gheto; L – stradă
de limită a perimetrului. În dreapta sunt trecute reperele corespunzătoare din Harta 2.
Nume românesc (german) Harta Nume românesc (german) Harta

Abatorului (Schlachthausg.) D23 Maramureşului (Baltinesterg.): L EF6
Alexandrescu (Querg.) E3-F4 Mărăşeşti (Neueweltg.): P, L E45
Artileriei (Neubauerg.) G5 Măzăreanu (Radeckig.) F5
Asachi (Grabeng.) C2 Mircescu, General (Landhausg.): P, L C3-D4
Averescu, General (Morariug.): L D34 Pantei (An der Lehne) C1
Barbu Lăutaru (Winkelg.) E4 Petru Rareş (Wolang.): P, L F6-G5
Boltei (Kellerg.) C2 Podgoriei (Weinbergg.) E3-F4
Brătianu (Bahnhofstr.): P, L B1 Prezan, General (Schulg.): P CD3
Brutarilor (Plankeng.) C2 Priporului (Steileg.) C1
Caliceanca (Kaliczankaerg.): P, L C-D1 Prutului (Pruthg.) B1
Ceferiştilor (Bahnsteg) E4 Războieni (Bräuhausg.): P, L E6-F4
Cetăţii Albe (Martinowiczg.): P E5 Regele Ferdinand (Enzenberghauptstr.): P C2
Chişinăului (Rennerg.) G5 Română (Russischeg.): P, L C3-H5
Cimitirului (Friedhofstr.): L G3-H4 Santinelei (Wachterweg) E4
Clopotelor (Glockeng.) DE3 Sbiera (Sbierag.) A1-B2
Creangă, Ion (Springbrg.) C-D2 Sf. Nicolae (Nikolausg.): P, L D34
Crimca Anast. (Wagg.) B2 Sfintei Marii, Piaţa (Marienplatz) C23
Dealului (Bergg.) C2 Sfintei Treimi (Dreifaltikeitsg.): P, L B1-2
Dobrogei (Morgenbesserg.) F5 Silvestru, Anton (?): P ?
Dogarilor (Binderg.) D2 Sion G. (Ankerg.) C2
Eminescu (Stefanieg.): L AB2 Spiru Haret (Reitschulg.): P C2
Evreiască (Judeng.): P, L C2 Stamati, Constantin (Roseng.) D3
Fântâna Turcească (Türkenbrunnen): L C3 Şcoalei, Fundătura (Schulsteg) C3
Fântânei, Piaţa (Springbrunnenplatz) C1 Ştefan Tomşa (Friedensg.): P, L F2-G3
Foch, General (Pitzelig.): L E4 Târgul Vechi (Teodor Herz platz) C2
Frângherilor (Seilerg.) D2 Tăbăcarilor (Gärberg.) B-C1
Gane, Nicolae (Limbergerg.) G3 Teliman Mihai (Wechslerg.) C2
Haşdeu (Tischlerg.) C2 Ţepeş Vodă (Bethausg.) C1-2
Hurmuzachi (Hormuzakig.): L B2 Urban Jarnik (Färberg.) D3
Iosif, Octavian (Steing.) B2 Viilor (Weinbergg. Obere) E2-G4
Jerem. Dubău (Müller Josefsg.) FG5 Vorobchievici Isidor (Worobkiewiczg.): L E5
Liciu, Petre (Franzosg.) B1 Wilson (Synagogeng.) C2
Luca Arbore (Uhrmacherg.) C2
La 15 octombrie 1941 deportările sunt oprite pentru 4 zile, răgaz necesar întocmirii listelor de excepţii până
la numărul aprobat de Antonescu (la o evaluare făcută în 24 octombrie se aprecia că ghetoul mai avea doar
circa 25.000 evrei, astfel încât se poate spune că oricum grosul deportărilor avusese deja loc în zilele de 13-
15 octombrie). La 16 octombrie începe selecţia celor exceptaţi, Comitetul evreiesc întocmind contra-
cronometru, în 48 de ore, 179 liste de ‘specialişti’, pe care figurau însă şi mulţi evrei ‘cu relaţii’, înscrişi cu
toate că nu intrau în categoriile de exceptare. Listele (conţinând numele capului de familie şi numărul
membrilor familiei) au fost supuse aprobării generalului Corneliu Calotescu (Guvernatorul Bucovinei), care,
prin intermediul unei Comisii de triere a evreilor (ce funcţiona în sediul Primăriei în prezenţa
reprezentanţilor acesteia), a eliberat autorizaţiile de rămânere în Cernăuţi, autorizaţii distribuite destinatarilor
prin Batalionul 1 Jandarmi. Iniţial au fost astfel eliberate 11.000 autorizaţii, din care 4.000 au fost revocate,
rămânând valabile 7.000. Se pare că la nivelul acestei comisii, numărul celor care au fost incluşi pe liste prin
mită a crescut, în defavoarea celor fără posibilităţi materiale.
La 20 octombrie 1941 deportările celor fără autorizaţie au fost reluate. Începând cu 28 sau 29 octombrie,
sub motivul presiunilor continue pentru diverse exceptări din partea întreprinderilor industriale, instituţiilor
de stat sau intermediarilor particulari, ca şi datorită existenţei pe liste a unui număr mare de persoane fără
drept, toate autorizaţiile eliberate de Guvernământ au fost supuse revizurii de fosta Comisie de triere,
organizată de către Primărie, alcătuită din 48 funcţionari militari care lucrau în 12 birouri. Sarcina acesteia
era de a-i depista pe comunişti şi indezirabili (395 fiind identificaţi până la 15 noiembrie) ca şi pe cei intraţi
fără drept sau prin fals în posesia ‘autorizaţiilor Calotescu’. Au fost prezentate la revizuire doar 5.619
autorizaţii, celelalte fiind declarate nule (se pare că această revizie a fost şi un alt prilej de a mai stoarce bani
de la unii evrei). Restul persoanelor urmau aşadar să fie evacuate în Transnistria.
Dar la 15 noiembrie 1941, după 18 zile de activitate a comisiei de revizuire, se primeşte brusc ordinul lui
Antonescu de sistare a deportărilor (afirmativ din cauza vremii rele), care preciza că evreii ce nu au fost încă
deportaţi rămân pe loc; astfel au scăpat de deportare şi cei fără autorizaţie, dar pe care soarta i-a ajutat să nu
179
fie luaţi în transporturile efectuate până la acea dată. Aceştia au primit din partea primarului aşa-numitele
‘autorizaţii Popovici’, care le confirmau dreptul de şedere în oraş. Apoi, tuturor evreilor neevacuaţi li s-a
permis întoarcerea la domiciliul lor anterior, după care ghetoul din Cernăuţi a fost închis. Data exactă a
închiderii ghetoului nu se cunoaşte: spre sfârşitul lunii noiembrie, eventual începutul lunii decembrie 1941.
Fig.G28.03. Corespondenţă
din perioada de existenţă a
ghetoului:
Carte poştală expediată la 6
noiembrie 1941 de către S.
Goldschläger, str. Craiovei
nr.14, Cernăuţi, adresată unei
rude din Argentina. Cenzura
externă română la nivelul SCCE
Bucureşti (cu ştampila numerală
a cenzorului 66 şi cea a biroului
de cartare 2, CENZURAT 2).
Tranzit prin Lisabona, Portugalia
la 24 noiembrie 1941. De aici, la
1 decembrie 1941 este
transportată la bordul zborului
transatlantic #466 al Yankee
Clipper. Cu ocazia escalei în
Bermuda este debarcată şi trece
pe la oficiul de cenzură britanică
de acolo (vezi numărul de
înregistrare pentru recomandate 44558, fără semne de cenzură însă). Reîmbarcată probabil pe zborul #470 Yankee
Clipper, corespondenţa soseşte la New York în 10.12.1941, de unde este dirijată spre Argentina.
Observăm că este vorba de corespondenţa unui evreu, care indică o adresă din afara ghetoului (str. Craiovei se află în sudul oraşului). Trei
posibilităţi pot fi imaginate: 1) Este vorba de un evreu neevacuat (datorită relaţiilor personale, am văzut mai sus că puţine excepţii au fost posibile
cu complicitatea autorităţilor); 2) Este vorba de un evreu ghetoizat, dar care-şi foloseşte adresa stabilă, de domiciliu, fiind încrezător în
întoarcerea sa acasă. Din aceastea, prima variantă este cea credibilă, deoarece expedierea unei recomandate de la Poşta centrală necesita
prezenţa în persoană a expeditorului (cu prezentarea actului de identitate). 3) A treia posibilitate este a unui evreu eliberat timpuriu din ghetou
(odată cu primirea adeverinţei de şedere în oraş, eliberată de comisia Guvernământului), dar acest lucru nu este confirmat încă de sursele istorice
sau memorialistice.
Fig.G28.04: plic expediat timpuriu pe adresa Crucii Roșii Geneva de Ing. Rudolf Bruckenthal, str, locot. Breabăn 3,
Cernăuți, cartare CERNĂUTI 2 la 3 iunie 1942, la SSCE Gara de Nord corespondența e scutită de cenzură (din
motive neclare), aplicându-se ștampila SCUTIT DE CENZURĂ.
Destine: Inginerul Rudolf Bruckenthal: tatăl său Leib deținea o brutărie pe Rothgasse, s-a căsătorit cu Dora
Wechser, reușind să evite deportarea din Cernăuți. În schimb cumnatul său, fratele Dorei (Alois Wechser), a
fost înrolat cu forța în Armata Sovietică în timpul ocupației din 1940/1941. Va supraviețui războiului și-și va
reuni familia în Cernăuți în 1945 sau 1946. După război, cu toții au reușit să părăsească România și, după
șapte ani de stat în Republica Dominicană, să ajungă în SUA (Oakland). Rudolf a decedat în ianuarie 1991, În
scrisoare către Crucea Roșie, probabil încreacă să afle informații despre cumnatul său Alois Wechser.
180
Corespondenţe expediate de evrei exceptaţi de la deportare şi rămaşi în oraş, către Crucea Roşie Elveţiană:
Fig.G28.05: Plic recomandat expediat la 30 iunie 1943 de către Erna Roth, str. Războieni nr.37, Cernăuţi (adresă
care a fost, foarte probabil, anterior inclusă în perimetrul ghetoului din 1941), spre Crucea Roşie din Geneva.
Cenzura externă română la SCCE Bucureşti (cu ştampila numerală a cenzorului 86 şi a biroului decartare nr.8,
CENZURAT 8). Sosire GENEVE la 12 iulie 1943.
Fig.G28.06: Fragment dintr-un plic
recomandat asemănător, expediat
la 27 decembrie 1943 de către
medicul radiolog (născut în 1903)
Dr. Max Tannenbaum, str. Nicolae
Filipescu nr. 7, Cernăuţi, cenzura
SCCE cu matricola 56 şi
CENZURAT 8, sosire GENEVE la 7
ianuarie 1944. Adresa expeditorului
este în zona centrală a oraşului, şi
nu a avut nicio legătură cu ghetoul
în 1941.
Dr. Adolf Mittelmann, str. Regele Ferdinand nr. 48

Anna Scharf, str. Eminescu nr, 13 (ianuarie 1944)
(decembrie 1943)
E. Herbst, str. Tabora nr. 10 (februarie 1944) Hersch Perlman, str. Mărășești nr. 38B (iulie 1942)
Katz Mendel, str. Miron Costin nr. 6 (decembrie 1943) Maier Preiser, str. Turcească nr. 6B (noiembrie 1943)
Ida Landau, str. 11 Noiembrie nr. 4 (decembrie 1943) Sophie Guttmann, str. Petre Liciu nr. 8 (octombrie 1943)
181
Până la acea dată, din cei circa 49.000 evrei cernăuţeni comasaţi iniţial în ghetou, 28.391 au fost deportaţi în
Transnistria între 13 octombrie195 şi 15 noiembrie 1941 (cu 14 trenuri conduse de Bat. 1 Jandarmi), iar
19.689 mai existau în oraş în decembrie 1941, scăpând de deportare (dintre aceştia 16.569 persoane au
beneficiat de ‘autorizaţiile Calotescu’ de exceptare, emise de Guvernământ pentru cei 5.619 capi de familie,
iar 3.120 au rămas ulterior în oraş în baza ‘autorizaţiilor Popovici’). Adăugându-i pe evreii care au scăpat
recensământului oficial, se apreciază la peste 20.000 numărul celor salvaţi de deportare în Cernăuţi196.
La 28 aprilie 1942 se aprecia numărul evreilor recrutabili din oraş (între 18-50 ani) la cca. 4.000, dintre care
1.500 erau angajaţi cu plată prin Camera de Muncă la diferite întreprinderi din oraş, 800-1.000 erau
rechiziţionaţi (la unităţi militare, civile, Cosniliul de Patronaj, etc), 1.500 erau folosiţi sporadic la munci de
folos obştesc locale, 400 scutiţi medical, 400 intelectuali. Se propunea ca aceștia să fie încadraţi în
detaşamente permanente de lucru. În mai 1942 numărul total al evreilor din Cernăuţi era de 19.521, dacă
luăm în calcul numărul cartelelor eliberate de Primărie în acea lună. După 31 mai 1942 încep pregătirile
pentru al doilea val de ‘evacuări’ (la acea dată, primarul Popovici nu mai era în funcţie, fiind anterior
destituit), care s-a desfăşurat în trei faze între 8 – 29 iunie 1942, cu un total de cca. 4.000 evacuaţi:
 La 7 iunie 1942 sunt ridicaţi toţi cei ce posedau ‘autorizaţii Popovici’, iar la 8 iunie, ora 01.10 au fost
evacuaţi din oraş 1.705 evrei (619 bărbaţi, 691 femei, 395 copii) cu o garnitură de tren din gara Grădina
Publică spre Moghilev, păzită de 23 militari din Regimentul 8 Vânători.
 La 14 iunie 1942, sunt evacuaţi toţi cei cu fişe la poliţie (fie ca simpatizanţi comunişti, fie dintre cei cu
funcţii în perioada regimului Sovietic), fiind vorba de 1.139 evrei expediați a doua zi la Moghilev, sub
paza a 28 militari din Regimentul 8 Vânători.
 A treia rundă de evacuări are loc la 28 iunie 1942, fiind ridicaţi toţi cei fără serviciu (fie concediaţi, fie
din motive medicale), aşadar ‘inutili’ pentru economie. Toţi aceştia sunt duşi iniţial pe stadionul
Maccabi (aflat în sudul oraşului, nu se vede pe Harta G28.1), unde o comisie verifică cazurile eligibile
pentru exceptarea de la deportare, după care cei nenorocoşi, neinspiraţi (este menţionat cazul unei
evreice care pur şi simplu a plecat de pe stadion, fără ca nimic să i se întâmple atunci sau ulterior...) sau
lipsiţi de prieteni care să ofere acolo unde trebuie mita necesară (fie direct comisiei, fie intermediarilor
evrei de la Comunitate), sunt îmbarcaţi a doua zi în trenuri la staţia ‘Grădina Publică’, aflată în
apropierea stadionului. Destinaţia va fi din nou Transnistria, dar de această dată nu judeţul Moghilev, ci
Cariera de Piatră de lângă Ladijin (era vorba de 1.110 evrei). A fost ultima deportare din Cernăuţi.
Fig. G28.07. Carte de identitate pentru o evreică din Cernăuți, scutită de evacuări (act eliberat la 16 iulie 1942)
(sursa: baza de imagini Yad Vashem)
La 21 august 1942 se aprecia la 6.234 numărul evreilor susceptibili la evacuare din oraş, dar nu au mai
existat alte evacuări. Sfârşitul anului 1942 va aduce o relaxare sensibilă în viaţa evreilor din oraş, şcolile vor
fi redeschise, iar din 1943 pericolul deportărilor va fi total eliminat, în noul context internaţional197.
La 29 martie 1944, oraşul Cernăuţi este reocupat de unităţi din Armata 1 Tancuri Sovietică (Frontul 1
Ucrainian), în cadrul operaţiunii Proskurov-Cernăuţi. Scurt timp după aceasta, majoritatea deportaţilor
supravieţuitori se vor întoarce acasă (vezi şi Fig. G28.08).
195
La 24 octombrie 1941 ghetoul avea 25.000 evrei.
196
Ancel – Contribuţii..., vol. 1-II, pag. 230-264; Evreii din România..., vol. III/2, pag. 20-24, 33-39; Matatias Carp - Cartea
Neagră. Suferinţele evreilor din România 1940-1944. Vol. III – Transnistria, 1947. Vezi şi ‘Spovedania’, mărturia lui Traian
Popovici din 1946. Pentru rolul său în salvarea unei părţi importante a evreilor din Cernăuţi, primarul Traian Popovici a primit după
război titlul de 'Drept între popoare' de la Institutul Yad Vashem din Israel.
197
Gerhard Bobby Schreiber – A Tale of Survival.
182
Fig.G28.08: Plic recomandat expediat la 26 iulie 1944 de o evreică neevacuată din Cernăuţi (sau de o supravieţuitoare
a deportării), vezi adresa Pistner Clara, Masaryk 9, Czernowitz, către o rudă emigrată în SUA., aşadar la 4 luni de la
reocuparea oraşului de către trupele sovietice. Cenzura sovietică din Moscova (ştampila cu numărul 23/M şi etichetă de
închidere Verificat de cenzură), sosire New York la 21 noiembrie 1944, redirijare spre noua adresă a destinatarului în
aceeași zi (când se aplică şi ştampila Forwarded), sosire SPRINGDALE la 22 noiembrie 1944.
 Aspecte istorico-poștale
Un lucru important de reţinut din rândurile de mai sus, ar fi acela că ghetoul Cernăuţi a existat doar o
perioadă limitată de timp, din 11 octombrie 1941 şi până spre sfârşitul lunii noiembrie. Corespondenţele
expediate din gheto pot fi astfel corect identificate ţinând cont de: data expedierii, numele evreiesc al
destinatarului (sau expeditorului, după caz) şi domiciliul acestuia pe una dintre străzile identificate pozitiv ca
aparţinând perimetrului ghetoului, conform Anexei şi Hărţii G28.1.
Fig.G28.09:
Carte poştală (făcând parte dintr-
un lot de corespondenţe cu datele
limită ale ştampilelor de Cernăuţi
19 noiembrie 1941 – 3 iulie 1942),
expediată de Mira Rothenberg,
evreică din Brody (Guvernământul
General) către sora sa din
Cernăuţi (Lola Buchen, str.
Romană 45a, Cernăuţi). Cartare
BRODY * (DISTR. GALIZIEN) la 2
noiembrie 1941, cenzura germană
în Viena şi cea română la SCCE
Bucureşti (ştampila numerală a
cenzorului 53), sosire CERNĂUŢI
în 19 noiembrie 1941.
[sursa: licitaţie pe internet]
În descrierea corespondenţelor, făcută de casa de licitaţii, apare evident menţiunea ademenitoare ‘to Czernowitz Ghetto’. Acest lucru nu mai era
însă valabil, cel puţin pentru piesele din 1942. Este adevărat că str. Romană era inclusă (parţial) în perimetrul ghetoului; nu se ştie totuşi unde
cădea exact numărul de casă 45a, pe de altă parte un segment al străzii era situat pe limita exterioară a ghetoului, caz în care nu este clar dacă
toate clădirile, de pe ambele părţi ale străzii, au intrat în gheto. Oricum, descrierea ar putea fi la limita adevărului doar pentru corespondenţa
ilustrată mai sus, sosită la 19 noiembrie 1941, şi aceasta cu multe rezerve. Rudele din Brody au fost însă mult mai puţin norocoase: în toamna
anului 1942 încep transporturile spre lagărele de exterminare (Belzec), în noiembrie este înfiinţat ghetoul Brody, care este lichidat la 21 mai 1943,
când ultimul evreu a părăsit oraşul spre lagărul morţii de la Majdanek. Doar 88 evrei din populaţia antebelică au mai supravieţuit războiului. Astfel
întreruperea corespondenţei în iulie 1942, este mai mult decât o întâmplare: Mira-Lucia Rotehnberg a decedat la numai 27 ani în lagărul de
concentrare Belzec la 21 august 1942; în schimb sora sa, Lola Buchen, a supravieţuit războiului198.
Ocazional, în licitaţii sunt oferite corespondenţe de la / spre evrei din Cernăuţi, cu menţiunea că este vorba
de ‘corespondenţe de gheto’ (menţiune care justifică o anumită evaluare din partea vânzătorului), cu toate că
sunt circulate în anii 1942, 1943 sau 1944 (vezi Fig. G28.09). Dar începând cu luna decembrie 1941 nu mai
198
Furnizând în 1955 Institutului Yad Vashem datele privind soarta surorii sale, care pot fi găsite pe site-ul www.yadvashem.org.
183
putem vorbi de un ghetou în Cernăuţi, eventual de un cartier evreiesc în Cernăuţi (inclus în arealul fostului
ghetou, cuprinzând străduţele întortocheate de la sud de Sinagoga de pe fosta str. Wilson, azi str. Barbusse).
Chiar şi aşa, corespondenţele referitoare la evreii din Cernăuţi sunt dintre cele mai interesante şi merită să fie
depistate (deoarece aparţin membrilor singurei comunităţi evreieşti din afara Vechiului Regat care a reuşit să
supravieţuiască într-o astfel de proporţie războiului), vezi câteva exemple mai sus (Fig. G28.04-06). Multe
din aceste corespondenţe sunt adresate Crucii Roşii Elveţiene şi putem presupune că ele erau în legătură cu
comunicări sau investigaţii solicitate privind soarta membrilor familiilor sau cunoscuţilor deportaţi de
Armata Roșie în URSS sau de români în Transnistria
G28.02. – Ghetoul CHIȘINĂU

(29 iulie – 31 octombrie 1941)
La 24 iulie 1941 este dat Ordinul nr. 61 al generalului Voiculescu (guvernatorul Basarbiei) de înființare a
ghetoului și se începe imediat strângerea evreilor în 'piaţa veche' a oraşului (cartierul de sud, Visterniceni).
La 29 iulie 1941 ghetoul este format, închis cu un zid înalt şi posturi de pază, mărginindu-se astfel: Sf.
Gheorghe exclusiv – str. Mărăşeşti exclusive – str. Sf. Vineri inclusiv – prelungirea str. Sf. Vineri (inclusiv)
– str. Neculce până la str. Sf. Ilie (inclusive) – str. Sf. Ilie (exclusiv) – str. Petru Rareş exclusiv – rîul Bâc
inclusiv. Era împărţit în două sectoare (Înălţarea Domnului şi Piaţa Veche) despărţite prin str. Gh. Coşbuc.
Intrarea şi ieşirea se făcea pe câte 3 străzi, restul fiind închise199.
Paza a fost asigurată de mai multe unităţi, schimbate conform necesităţilor operative: compania 1 din
Regimentul 50 Infanterie; o unitate din Regimentul 68 Infanterie; Compania 10 Poliţie; Compania Asanare;
Compania 3 Furnizare (la 30 septembrie 1941); Batalionul 20 Mitraliere divizionar (între 9 – 27 octombrie
1941); Compania 23 Poliţie (ulterior transformată în Compania Mobilă de Jandarmi Chişinău), începând din
27 octombrie 1941. Evacuarea ghetoului a fost supravegheată de companiile 23 şi 82 Poliţie, cu ajutorul
Batalionului 20 Mitraliere.
Efective. La 2 august 1941 ghetoul avea aproximativ 7.000 evrei (ulterior 7.758), la 15 august 1941 erau
10.350 evrei, la 19 august erau 9.984-10.578 evrei (din care 2.200-2.300 copii și 5.200-6.200 femei), iar la 1
septembrie 1941 avea 11.525 evrei din 5.377 familii (dintre care 4.148 bărbaţi, 4.476 femei şi 2.901 copii;
dintre aceştia 3.206 – 1.502 bărbaţi şi 1.704 femei - erau trecuţi de 50 ani). Evreii sunt aranjaţi pe grupe de
câte 50 persoane, corespunzător străzilor din ghetou. La 30 septembrie 1941 se găseau aici 3.466 bărbaţi şi
6.031 femei (total 9.497). În cursul existenţei ghetoului s-au înregistrat 800 decese. O minoritate de evrei
trăiau din vânzarea bunurilor lor, o altă minoritate de 800 lucrau, dar majoritatea nu aveau nici o posibilitate
de subzistenta, aceștia fiind ajutați de comitetul local al ghetoului constituit ad-hoc.
Desfiinţarea ghetoului. La 10 august 1941 se preciza că evreii din ghetoul Chişinău şi cei din ghetourile
din sudul Basarabiei, Bolgrad, Cahul, Chilia, Ismail şi Vâlcov se evacuează la est de Nistru, conform
dispoziţiunilor superioare. […] Trecerile peste punctele de mai sus [Rezina-Râbniţa şi Tighina-Tiraspol] se
vor efectua cu începere din ziua de 16 octombrie 1941200. Deportarea se face prin lagărul temporar Tarutino
(evacuarea evreilor de aici începând la 25 octombrie 1941). Evacuarea propriu-zisă a ghetoului Chișinău a
avut loc în intervalul 8 – 31 octombrie 1941, plecările fiind în zilele de: 8 octombrie (1.640 evrei), 14
octombrie (992), 16 octombrie (852), 18 octombrie (1.154), 20 octombrie (500), 24 octombrie (508), 25
octombrie (242), 26 octombrie (784), 28 octombrie (700), 29 octombrie (710), 30 octombrie (1.004), 31
octombrie (257), în total 10.225 evrei evacuaţi. Până la 25 octombrie 1941 fuseseră evacuaţi 5.646 evrei,
morţi 800, astfel că din efectivul iniţial, se mai găseu în ghetou încă 3.904 evrei (1.005 copii, 1.700 femei şi
1.199 bărbaţi), pe lângă 2.270 în ghetoul Tarutino, toţi fiind în curs de evacuare201.
La 4 decembrie 1941, într-o ședință a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu a decis să constituie o comisie
de anchetă pentru a cerceta situația ghetoului și conditiile de deportare. În raport se menționa existența în
ghetou a unui număr de 11.525 de evrei, dintre care circa 3.000 foarte săraci. Conform acestui raport, doar
441 evrei muriseră în ghetou, dintre care 20 sinuciși, înainte de deportare. Cei 425 evrei neevacuaţi, au fost
transferaţi în martie 1942 din ghetou în lagărul Oneşti-Lăpuşna, de unde au fost deportaţi în Transnistria la
199
Traşcă..., pag. 195-196, 205-207.
200
Adresa nr. 2830 din 10 octombrie 1941 a Inspectoratului Jandarmi Chişinău, Evreii din România..., vol. III/2, pag. 58-63.
201
184
30 martie 1942202. La 20 mai 1942 mai existau doar 99 (86?) evrei203, iar ultimul lot a fost deportat la 25
iunie 1942 la Vradievca, în Transnistria, ghetoul desființîndu-se astfel.
G28.03. – Ghetoul HOTIN

(... 25 iulie 1941 ...)
Menționat la 25 iulie 1941, fără alte informații.
G28.04. – Lagărul EDINEȚ

(15 august – 15 octombrie 1941)
Perioada I. Lagăr de tranzit înfiinţat după deportarea evreilor localnici din Edineţ. După 18 iulie 1941 sunt
aduşi (înainte de inaugurarea oficială a lagărului) 4.000 evrei din Lipcani. Lagărul este format la 15 august
1941 cu jumătate din evreii de la Secureni. Este de fapt ghetou, cuprinzând cinci străzi înconjurate cu sârmă
ghimpată; funcţionează oficial din 20 august 1941 odată cu sosirea primului grup de deportaţi din Bucovina
şi Basarabia (Cernăuți, Storojineț, Noua Suliță și Rădăuți). Avea 11.762 evrei la 1 septembrie 1941 (sau
12.248 conform jandarmilor), păziţi la început de Compania 60 poliţie (în subordinea Legiunii Jandarmi
Hotin). Mortalitatea era afirmativ foarte ridicată și, în octombrie 1941, 85% dintre copii ar fi murit deja. În
11 septembrie 1941 existau 12.248 evrei la Edineţi (din care 9.000 din județul Cernăuţi, Storojineţ şi
Rădăuţi). Lichidat prin deportări spre Atachi şi Cosăuţi între 11 – 15 octombrie 1941. Vezi detalii și mai
jos, la Lagărul Secureni.
La 29 august 1941 este cunoscut un caz de corespondenţă clandestină, fiind prins un curier care transporta
peste 200 scrisori de la internaţi, pentru rudele din Cernăuţi, în care evreii se plâng de greutăţile ce le
întâmpină în lagăre, pe care le descriu în mod exagerat, probabil cu scopul de a stoarce ajutoare204.
Perioada II. În anul 1943 apare sub forma
unui 'Lagăr de internare', fără legătură cu
discriminarea etnică, de la care se cunosc
corespondenţe, vezi Fig. G28.10, fără a se
cunoaște însă alte informații. A folosit
ștampile proprii pe corespondența poștală.
Fig. G28.10:
Carte poştală recomandată
expediată de către
ucrainianca Șevciuchevici
Olga, Lagăr Edineţi, județul
Hotin, spre soțul din
Cernăuţi, dr. Șevciuchevici
Opanas. Cenzurată la
nivelul lagărului cu
ştampilele G28.04/1 și
G28.04/2. Cartare EDINTI
* JUD. HOTIN LA 18
februarie 1943, Recenzurare
la biroul județean cu
ștampila Cenzurat
Cernăuți şi sosire
CERNĂUŢI la 19 februarie
1943 (sursa: Lotul 504 al
Licitaţiei din 7.3.2003 a
firmei Raritan Stamps).
202
203
Date importante pot fi extrase şi din raportul comisiei trimisă de Ion Antonescu pentru investigarea abuzurilor comise în timpul
funcţionării ghetoului, publicată pe Web de Samuel Aroni sub titlul Report of Inquiry of the Commission Appointed by Order of
Marshal Ion Antonescu, the Leader of the State, for the Investigation of Irregularities in the Ghetto of Chisinau.
204
Traşcă..., pag. 258.
185
G28.04/1: ștampilă rotundă cu textul interior: GUVERNĂMÂNTUL PROVINCIEI * BUCOVINA /

Lagărul Ediniți Jud. Hotin, aplicată în tuș violet în perioada 18 februarie – 15 martie 1943.
G28.04/2: ștampilă însoțitoare bilineară (parafa de cenzură a comandantului) cu textul: Comandantul

Lagărului de Internare Edeniți / Căpitan... A.I. Șișmanu, aplicată în tuș violet în aceeași perioadă.
G28.05. – Lagărul SECURENI (Otaci?)

(11 august – 8 noiembrie 1941)
Lagăr de tranzit pregătit pentru instalare de la sfârșitul lunii iulie 1941 în satul golit de evreii autohtoni; la 6
august 1941 vine aici un convoi din Bucovina de Nord, în drum spre Edineţ (Au fost internati în acest lagăr
în primul rând evreii din judetul Hotin, evreii din Noua Suliță și din alte târgușoare din Basarabia). La 9
august 1941 se primeşte ordinul de organizare a unui lagăr la Edineţ şi Secureni, înfiinţat efectiv la 11
august 1941. Conform unui raport, din cauza alimentației cu cereale crude, mortalitatea a fost în primele zile
de 30-40%, iar mai târziu de 3-4%. Din punct de vedere, financiar evreii din Secureni se aflau într-o situatie
mai buna deoarece proveneau din judetul Hotin.
Efective:
 11 august 1941: 20.852 evrei (3.800 din Hotin, 2.800 Noua Suliţă, 6.625 județul Hotin, 1.100 Storojineţ, 3.180
județul Storojineţ, 1.200 Herţa, 520 Rădăuţi, 580 județul Rădăuţi, 977 județul Cernăuţi)205.
 15 august 1941 jumătate sunt transferaţi la Edineţ.
 1 septembrie 1941: 10.356 evrei (inclusiv cei din lagărele Bârnova – 3.000 şi Brebeni – 2.000), printre care
1.698 de evrei din Lipcani într-o stare „deplorabilă”. Ei „erau nemâncați de patru zile, rupți si plini de
paraziți” .
 La 11 septembrie 1941 existau 10.241 evrei. Din consemnul lagărelor de internare Secureni şi Ediniţa: Nimeni
nu poate pătrunde în lagăr; b. Nimeni nu pate ieşi din lagăr fără aprobarea domnului general Calotescu,
comunicată prin Inspectoratul Legiunii Hotin […] d. Internaţii nu pot comunica cu nimeni sub nici o formă
[…] f. Nu se poate primi şi expedia corespondenţa206.
Paza: Compania 60 Poliţie (comandată de Lt. Augustin Roşca, condamnat în 1953 la 6 ani închisoare pentru
crime de război), aflată în subordinea Legiunii Jandarmi Hotin sau Soroca.
Desfiinţarea lagărului: prin deportări peste Nistru, prin Atachi şi Cosăuţi, între 2 octombrie – 8 noiembrie
1941.
Fig. G28.11:
corespondență de la unul
dintre jandrmii din paza
lagărului Mărculești

octombrie 1941 de
Jand(arm) Cap(oral)
Răducănoiu Victor, Lagărul
de Internare No. 54, com.
Mărculești, județul Soroca
spre sora și cumnatul din
Băbeni, jud. Vâlcea. Cartare
FLORESTI * JUD.
SOROCA, cenzurare la
biroul județean cu ștampila
CENZURAT (peste ștampila
Prefecturii), tranzit R.
VALCEA la 2 noiembrie
1941 și sosire
AG.SPEC.BABENI * JUD.
VALCEA în aceeași zi.
205
206
Evreii din România..., vol. III/2, pag. 10-12.
186
G28.06. – Lagărul MĂRCULEȘTI

(1 septembrie – 11 noiembrie 1941)
Lagăr de tranzit pentru evreii din Nordul Bucovinei, înainte de trecerea peste Nistru, înfiinţat în fostul sat
evreiesc Mărculeşti Colonie (a cărui locuitori originari au fost ucişi treptat, ultimii la 8 iulie 1941 de către
Regimentul 6 Infanterie). Au fost concentraţi aici circa 11.000 evrei la 1 septembrie 1941, păziţi de
Legiunea Jandarmi Soroca (12 ofiţeri, 17 subofiţeri şi 249 trupă, vezi Fig. G28.11). La 22 septembrie 1941
au fost transferaţi aici evreii din lagărele Limbenii Noi, Răşcani şi Răuţel, astfel că se aflau aici toţi cei
9.000 evrei din oraşul şi judeţul Bălţi. La 11 octombrie 1941 sosesc supravieţuitorii ghetoului din Storojineţ,
iar la 22 octombrie 1941 cei din judeţele Cernăuţi şi Rădăuţi, în total cca. 8.000. Din lagăr s-au făcut
deportări spre Rezina - Râbniţa şi spre Iampol, între 20 octombrie – 10 noiembrie 1941 (astfel că la 10
noiembrie 1941 la Mărculeşti se mai găseau 1.200 evrei sosiţi cu ultimul tren, în curs de evacuare peste
Nistru). Lagăr închis la începutul lunii noiembrie 1941.
G28.07. – Lagărul de prizonieri nr. 5 VERTUJENI

(17 august – 8 octombrie 1941)
Lagăr instalat probabil la 11 august 1941 la marginea satului Vertujeni; la 17/18 august 1941 au intrat aici
cei 12.600 evrei din judeţul Soroca (localnici din Edineţ mai ales), re-trecuţi de germani la vest de Nistru
peste podul Iampol-Cosăuţi. La 18 august 1941 au fost aduşi parte din cei 4.000 supravieţuitori din Lipcani;
la 22 - 23 august 1941 se găseau deja aici 23.026 evrei, ulterior 26.000; după alte surse, avea 22.969 evrei la
1 septembrie 1941 (inclusiv 1.600 transferaţi din lagărul Alexandru cel Bun /Rediu/ la 19 august 1941 şi
5.500 transferaţi din lagărul Rubleniţa la 10 şi 20 august), păziţi de un pluton de soldaţi, în subordinea
Legiunii Jandarmi Soroca. La 10 septembrie 1941 sunt aici cca. 23.000 internaţi (dintre care 3.000 organizaţi
într-un Detaşament de lucru, internaţii fiind scoşi la muncă la şoseaua Vertujeni până la interesecţia cu
şoseaua Floreşti – Soroca). Deportările peste Nistru au avut loc între 16 septembrie – 8 octombrie 1941,
ulterior lagărul fiind desfiinţat (conform unei surse, în septembrie se mai găseau 14.345 evrei). La 6
octombrie 1941 (data ultimului transport), garda lagărului nr. 5 se deplasează la Mărculeşti, unde ia în
primire lagărul de acolo.
Paza. La 22 august 1941 cei 90 jandarmi slab înarmaţi şi izolaţi se declară insuficienţi pentru paza a 23.026
internaţi (număr ce trebuie raportat la o capacitate de cazare de 13 – 15.000). Urmează să primească în
sprijin o companie puşcaşi şi 2 plutoane mitraliere de la Regimentul 53 Fortificaţii din Floreşti (dar după
câteva zile garda va fi dirijată în Transnistria)207. La 31 august 1941 se înfiinţează un cordon sanitar pentru
lagăr, în urma epidemiei de tifos şi scarlatină din judeţul Soroca.
G28.08. – Lagărele LIMBENII NOI și RĂȘCANI, jud. Bălți

(... 1 – 22 septembrie 1941)
Lagăre provizorii cu 2.634 (2.633), respectiv 3.072 evrei la 1 septembrie 1941, păziţi de Legiunea Jandarmi
Bălţi. La 11 septembrie 1941 se punea problema evacuării evreilor aflaţi în lagăre provizorii din județul Bălţi
(inclusiv Răuțel), ţinând cont de faptul că organizarea unui ghetou în Bălţi era imposibilă (cartierul evreiesc
fiind distrus de bombardamente)208. Toţi au fost transferaţi în lagărul Mărculeşti până la 22 septembrie 1941.
G28.09. – Lagărul RĂUȚEL, jud. Bălți

(17 iulie – 22 septembrie 1941)
La 17 iulie 1941 este creat în pădurea Răuțel (12 kilometri de Bălți), un lagar unde sunt masați evrei din
ghetoul orasului, în câteva cocioabe ruinate si înconjurate cu sârma ghimpata (cu capacitate de 100
persoane), restul internaților stând în șanțuri antitanc acoperite cu ramuri. În acest lagăr au fost internati
2.600-2.800 de evrei (respectiv 3.253-3.436 la 10 septembrie 1941), păziți de Legiunea Jandarmi Bălți. La
10 septembrie 1941 exista în lagăr epidemie de scarlatină, murind zilnic 10-15 internați. Au fost transferați
în lagărul Mărculești la 22 septembrie 1941.
207
Efectivul jandarmilor este redus datorită răspândirilor: 70 jandarmi aflaţi la Vadu Roşca ca punct de culegere a prizonierilor, 30
jandarmi la Deva pentru paza prizonierilor la lucrările CFR Traşcă..., pag. 245-250.
208
187
G28.10. – Lagărul TĂTĂRĂȘTI, jud. Cetatea Albă

(... 9 august 1941)
La 9 august 1941 sunt omorâți 451 evrei în lagărul Tătărăşti, din ordinul SS-Untersturmführer Heinrich
Frölich şi cu concursul comandantului lagărului, cpt. de jandarmi Vetu Gheorghe Ioan (ulterior, la 24 august
1941 se afirmă că sunt 118 morţi, restul ar fi dispărut din lagăr).
G28.11. – Lagăre în județul ISMAIL

(... 24 septembrie 1941 ...)
La 24septembrie 1941 în județul Ismail existau 3 lagăre de muncă pentru evrei: Ismail, Reni şi Bolgrad (cu
96, 29, respectiv 50 evrei), iar în ghetoul din Ismail existau 582 femei, copii şi bătrâni209.
G28.12. – Lagăre în județul SOROCA

(3 – 20 august 1941 ...)
La 3 august 1941 se înfiinţează lagăre pentru evreii din județul Soroca; acestea erau, la 12 august 1941:
Alexandru cel Bun /Rediu/ (cu 3.000 evrei) şi Rubleniţa (cu 7.700 evrei)210. Existența lor va fi de foarte
scurtă durată, toți evreii sunt transferați la Vertujeni (1.600 de la Alexandru cel Bun la 19 august 1941 şi
5.500 de la Rubleniţa la 10 şi 20 august).
G28.13. – Lagărul SADAGURA

(14 octombrie 1941 ... 2 – 8 iunie 1942)
Lagăr provizoriu de tranzit. La 14 octombrie 1941 pleacă de aici primul tren cu 400 familii evreiești aduse
din Cernăuți. La 6 mai 1942 existau 51 internați evrei. De la evacuarea din octombrie și până la 25 mai 1942
fuseseră internați aici 93 evrei (majoritatea pentru nepurtarea stelei galbene). La 2 iunie 1942 sunt internaţi
în lagărul Sadagura, 20 evrei din Rădăuţi, urmând a fi deportaţi în Transnistria 211. La 7 iunie 1942 sosesc în
lagăr 76 evrei evacuaţi cu două zile mai devreme prin Cernăuţi din judeţele provinciei Bucovina (36 din
județul Câmpulung, 13 din județul Hotin, 7 din județul Storojineţ, 5 din județul Suceava şi 15 din județul
Rădăuţi). La 8 iunie 1942 toți aceștia sunt evacuaţi spre Transnistria.
G28C. RELUAREA DEPORTĂRILOR PESTE NISTRU

(8 octombrie 1941 - ...)
Deportările în Transnistria din ghetourile şi lagărele din Basarabia şi Bucovina, au fost reluate la sfârşitul
lunii septembrie 1941, fiind suspendate din nou la sfârşitul lunii noiembrie 1941, pentru a fi reluate în
primăvara anului 1942, continuând astfel până la începutul anului 1943.
La 2 septembrie 1941, Marele Pretor al armatei, generalul Ion Topor, ordona Inspectoratului de Jandarmi
Transnistria să pregăteasca lucrările în vederea deportării peste Nistru a tuturor evreilor din lagăre.
Deportarea urmează a începe la 6 sept., în grupuri de câte 1.000 de oameni, prin punctele Griuleni-
Karantin si Rezina-Râbnita; ca urmare, Legiunea răspunde că, în conformitate cu ordinul lui Antonescu,
deportarea va începe doar la 15 septembrie 1941.
 La 4 octombrie 1941 este dat ordinul de deportare a evreilor din Bucovina, iar evacuarea a început cu
Bucovina de Sud: 6.400 evrei din județul Suceava (Suceava, Iţcani şi Burdujeni) între 8 – 11 octombrie
1941, apoi din județul Câmpulung (7.200 evrei), Rădăuţi între 12 – 15 octombrie 1941 (vezi Fig.
G28.12). La 6 octombrie 1941, Ion Antonescu declara într-o ședință a Consiliului de Ministri: În ceea
ce-i privește pe evrei, am luat măsura ca să-i scot definitiv și total din aceste regiuni. Măsura este în
curs. Mai am în Basarabia aproximativ 10.000 de evrei, care în câteva zile vor fi trecuți peste Nistru,
iar dacă circumstanțele vor permite, vor fi trecuți dincolo de Urali. La 6 octombrie 1941 se confirmă
așadar intenția ca toţi evreii din Basarabia şi Bucovina să fie internaţi în lagăre la vest de Bug şi
întrebuinţaţi la muncă212.
209
210
211
212
Ordinul MCG, Secţia II-a, Nr. 6761B din 6 octombrie 1941, Traşcă…, pag. 273-274.
188
Fig. G28.12: O mărturie

indirectă a deportărilor din
Rădăuți, extrasă dintr-o
corespondență poștală privată

noiembrie 1941 de Stefania
Jankowski, Rădăuți, adresată
fiicei Stepanka Tuckova din
Brno (Protectoratul Cehiei și
Moraviei), cartare RADAUTI *
POSTA USOARĂ la 13
noiembrie, cenzura externă
română Gara de Nord (ștampila
mecanică și matricola 59) +
germani Viena.
Din text: Au plecat toți evreii

din Rădăuți, de la cel mai sărac
la cel mai bogat, prăvăliile
sunt închise, nu se găsește nimic,
lemnul e foarte scump.
Această internare trebuia să aibe un caracter provizoriu (până în iarna 1942), până ce după terminarea
operaţiunilor [militare], evacuarea lor spre Est va fi posibilă (în conformitate cu Convenţia Hauffe –
Tătăranu213).
Deportările au avut următorul traseu:
 pentru Basarabia de Nord și Bucovina, au fost luați cei din ghetoul Chișinău și din lagărul Vertujeni (unde erau
internați evreii din județul Soroca) și Mărculești (unde erau evreii din județul Bălți), prin Soroca (puncte de trecere
Cosăuți) și prin Mateuți (punct de trecere Rezina);
 evreii din Bucovina prin punctul de trecere Atachi (Otaci), păzit de militari din Batalionul 11 Jandarmi Timișoara,
vezi Fig. G28.13
Evreii din Basarabia de Sud au fost dirijați din ghetourile Orhei, Cahul, Bolgrad, Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov, prin
Tarutino (punct de trecere Purcari).
Fig. G28.13: Corespondență

de la unitatea de jandarmi
care supraveghea punctul de
trecere Atachi

octombrie 1941 de jandarmul
Roiban St., Bat(alionul) 11
Jand(armi), Otaci, jud. Soroca,
ștampilată cu cașetul militar
România * CENTR. INSTR. No.
1 JAND / SECTORUL, cartare
OTACI-TARG * JUD. SOROCA
în aceeași zi, cenzurată în Bălți
(ștampilă rotundă neagră +
CENZURAT, slab vizibile) tranzit
BALTI * POSTA la 20 octombrie,
sosire TIMISOARA la 26
octombrie 1941.
213
Înţelegeri asupra siguranţei, administraţiei şi exploatării economice a teritoriilor între Nistru şi Bug (Transnistria) şi Bug-Nipru,
semnată la Tighina în 30 august 1941, vezi Traşcă…, pag. 278-280.
189
Prin punctele de trecere amintite, conform Inspectoratului Jandarmeriei Chișinău, au fost deportați 55.867
evrei din Basarabia și 45.538 din Bucovina (în total 101.405 evrei), îndrepătându-se în lunile septembrie –
decembrie 1941 spre ghetouri şi lagăre de concentrare improvizate în Transnistria.
La 7 noiembrie 1941 a început deportarea evreilor din zona Dorohoi, în total 12.238 de evrei, dintre care
jumătate fuseseră evacuați din zonele rurale în oraș. Astfel, la 7 noiembrie au fost deportați evreii din
Darabani, la 8 noiembrie cei din Săveni și Mihăileni iar la 12 noiembrie 1941 a început deportarea evreilor
din Dorohoi, care a continuat și a doua zi, 13 noiembrie. Au fost deportați din Dorohoi chiar și cei 1.200 de
evrei care fuseseră trimiși la munca obligatorie în sudul țării, în timpul verii lui 1941. La 14 noiembrie 1941
s-a suspendat deportarea evreilor din Dorohoi, dar circa 10.000 evrei apucaseră să fie trimiși peste Nistru,
prin punctul Atachi (rămânând în oraș de-abia 2.500 evrei).
De la punctele de trecere, evacuările s-au făcut pe patru căi de afluire, în ritm de 1.000 persoane zilnic (până
la 11 octombrie 1941 intraseră în Transnistria 15.000 evrei, urmând ca restul de 100-150.000 să sosească în
cursul toamnei):
 Punctul 1: Moghilev – Tulcin – Braslav, spre est, spre regiunea de plasare Mitchi, Peciora și Rogozna,
aproximativ 140 kilometri pe jos;
 Punctul 2: Iampol – Crijopol / Olgopol – Savrani, spre regiunea de plasare Obodovca și Balanovka, în
total circa 150 kilometri pe jos; din cele două localități (aflate la 15-20 kilometri de Bug), convoaiele au
fost repartizate în satele de pe Bug: Luhova, Ostia, Șumilovca, Manicovo și Trostianeț. Din ultima
localitate se putea ajunge la Uman, în Reichskommisariat Ukraine.
 Punctul 3: Râbniţa – Bârzula – Balta, spre regiunea de plasare Bobric și Crivoie Oziero, circa 200
kilometri. De la Bobricse ajungea pe calea ferată la Pervomaisk (Golta), apoi în zona ocupată de
germani.
 Punctul 4: Tiraspol – Odesa – Mostovoi / Nikolaevca - Domanevca, spre regiunea de plasare
Bogdanovca.
 Alt punct de plecare al convoaielor este menționat Ovidiopol (Iasca), pe la nord de Odesa, întâlnesc
convoaiee din Tiraspol, pre aceeași destinație, Bogdanovca.
În total, statisticile oficiale indică un număr de 118.847 deportați; 55.913 prin Moghilev, 35.276 prin Iampol,
24.570 prin Râbnița, 872 prin Tiraspol și 2.216 prin Ovidiopol. Alte surse indică un total de 180.000
deportați trecuți prin aceste puncte. Convoaiele erau preluate la punctele de trecere de unităţile de jandarmi
însărcinate cu primirea şi transferaţi în regiunile indicate, de unde, evreii urmau să fie plasaţi în diferite sate
(cu domiciliu obligator). În satele care li s’au destinat pentru şedere, evreii vor fi lăsaţi liberi să locuiască şi
să trăiască pe socoteala lor, fără a putea să părăsească satul, iar autorităţile comunale îi pot folosi la
muncă în schimbul hranei.
G28D. SITUAȚIA POPULAȚIEI EVREIEȘTI DIN BUCOVINA ȘI BASARABIA,

după încheierea deportărilor din 1941
La 1 ianuarie 1942 mai existau doar 401 evrei în Basarabia, faţă de 223.926 la 28 iunie 1940. Marea
majoritate au fost deportați în toamna 1941, dar să nu uităm că un număr oarecare a părăsit Basarabia odată
cu retragerea ocupației sovietice, în iunie 1941.
Evacuarea evreilor din Guvernământul Bucovina s-a făcut în 3 serii:

 În lunile iulie – august 1941: 57.849 evrei din teritoriul rural;
 În luna octombrie 1941: 28.341 evrei din Cernăuţi;
 În luna iunie 1942: alți 4.094 evrei.
La 20 mai 1942, recensământul evreilor relevă următoarele oraşe din care au fost deportaţi evrei în
Transnistria (se observă că sunt multe oraşe în care la data respectivă nu mai exista nici un evreu, întreaga
populaţie fiind deportată)214:
214
La 6 aprilie 1942 existau 9.169 evrei evacuaţi din Rădăuţi şi 74 neevacuaţi, vezi Evreii din România..., vol. III/2, pag. 146.
190
Tabel G28.1: principalele localităţi de origine a deportaţilor în Transnistria215

Crt Localitate Jud 1930 1942 Crt Localitate Jud 1930 1942
1 Bolgrad IA 1.222 - 18 Reni IA 1.201 -
2 Cahul CH 803 - 19 Rezina-Târg OR 2.889 -
3 Călăraşi-Târg LP 3.662 - 20 Sadagura CR 1.488 -
4 Câmpulung Moldovenesc CL 1.488 28 21 Siret RD 2.121 -
5 Cernăuţi CR 42.932 16.776 22 Solca SV 191 -
6 Cetatea Albă CA 4.239 - 23 Soroca SO 5.452 -
7 Chilia Nouă CN 1.969 - 24 Storojineţ ST 2.482 36
8 Chişinău LP 41.405 100 25 Suceava SV 3.533 27
9 Comrat TG 392 - 26 Suliţa BT 4.280 -
10 Dorohoi DH 5.820 2.315 27 Ştefăneşti CR 2.361 -
11 Gura Humorului CL - 18 28 Tighina TG 8.294 -
12 Herţa DH 1.810 - 29 Vatra Dornei CL 135 21
13 Hotin HT 5.786 67 30 Văşcăuţi pe Cer. ST 856 2
14 Ismail IA 1.680 - 31 Vijniţa ST 2.666 -
15 Leova CH 2.326 - 32 Zastavna. CR 635 -
16 Orhei OR 6.408 - 33 Alte localităţi - - -
17 Rădăuţi RD 5.647 64
Tabel G28.2: Iată şi o situaţie similară pe judeţe:

Judeţ 1930 evacuaţi 1942 Judeţ 1930 evacuaţi 1942
Basarabia Bucovina
Bălţi 31.916 - Câmplung 7.748 6.118 76
Cahul 4.444 - Cernăuţi 51.681 33.891 16.794
Cetatea Albă 11.400 - Dorohoi 14.874 9.367 2.316
Ismail 6.433 1 Hotin 36.132 24.439 126
Lăpuşna 50.603 100 Rădăuţi 11.578 9.169 72
Orhei 19.566 - Storojineţ 15.397 3.919 60
Soroca 29.510 - Suceava 6.697 5.942 31
Tighina 16.954 -
G28E. SITUAȚIA DUPĂ DEPORTAREA LIMITATĂ DIN IUNIE 1942
La 7 iunie 1942 a avut loc o nouă operațiune de deportare a evreilor din Bucovina, fiind evacuați
aproximativ 4.000 de evrei din Cernăuți (cei care, cu prilejul triajului din noiembrie 1941, căpătaseră
autorizații de rămânere în oraș, semnate de fostul primar, dr. Traian Popovici, acum căzut în dizgrație) si
câteva sute din Dorohoi. Evreii au fost aduși pe terenul sportiv „Macabi”, pe baza listelor pregatite în
prealabil, iar după o percheziție severă, au fost deportați în vagoane închise în Transnistria.
O statistică cumulativă a deportărilor din Bucovina şi Basarabia, din 21 august 1942 totalizează 55.867 evrei
deportați din Basarabia şi 45.867 evrei din Bucovina (evacuaţi tot prin Basarabia). Ulterior au mai fost
deportaţi din Bucovina 204 evrei la 20 mai 1942 şi 27 la 10 iulie 1942216.
La 7 septembrie 1942 se mai găseau în Provincia Bucovina 19.089 evrei (16.390 în Cernăuţi, 18 în județul
Cernăuţi, 60 în județul Storojineţ, 76 în județul Câmpulung, 31 în județul Suceava, 72 în județul Rădăuţi,
126 în județul Hotin, 2.316 în județul Dorohoi, aceleași date fiind găsite și pentru momentul 21 martie
1943). Erau susceptibili de evacuare 6.234 evrei din Cernăuţi şi 592 din Dorohoi, acțiune care nu s-a mai
materializat în final. Referitor la aceștia, adresa PCM, Împuternicitul Guvernului pentru reglementarea
regimului evreesc în România nr. 3582 din 17 august 1942 stabilea că Până la apariţia Statutului Evreilor,
evreii rămaşi în Bucovina şi Basarabia neinternaţi nu pot primi sau trimite bani şi pachete în afară de
provincia în care sunt stabiliţi217.
Comunicarea a cât mai multor completări (informații și imagini) ar permite

dezvoltarea pe viitor a secțiunilor sau capitolelor prezente în volume de sine-
stătătoare.
215
Evreii din România..., vol. II, pag. 91-94; Ancel, Contribuții..., vol.2/II, pag. 347.
216
217
191

G2 Evacuare Deportare Evrei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

G2 Evacuare Deportare Evrei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GC Migrația forțată: refugiu, evacuare, deportare

Capitol VIII. EVACUAREA, DEPORTAREA ȘI REPRIMAREA

#G27. EVACUAREA EVREILOR DIN ORAȘELE NEREȘEDINȚĂ

G27.01. – Județul ALBA

G27.01.1. – Centrul de evacuare ALBA-IULIA.

G27.02. – Județul ARAD

G27.03. – Județul BACĂU

 Bacău (10.333 evrei): orașul reședință, centru de evacuare.

G27.04. – Județul BAIA

 Fălticeni (4.020 evrei) era centrul de evacuare.

G27.05. – Județul BIHOR

Carte poștală maghiară

G27.06. – Județul BOTOȘANI

Fig. G27.02: corespondența

G27.06.1. – Centrul de evacuare BOTOȘANI

G27.07. – Județul BRĂILA

G27.08. – Județul BUZĂU

G27.08.1. – Centrul de evacuare BUZĂU.

G27.09. – Județul CLUJ-TURDA

G27.09.1. – Centrul de evacuare TURDA.

G27.10. – Județul CONSTANȚA

G27.10.1. – Centrul de evacuare CIOBĂNIȚA.

G27.10.2. – Centrul de evacuare MERENI.

G27.10.3. – Centrul de evacuare OSMANCEA.

G27.11. – Județul COVURLUI

G27.11.1. – Centrul de evacuare GALAȚI.

G27.12. – Județul DOROHOI

Fig. G27.04. Corespondență

Carte poștală expediată de

G27.13. – Județul FĂLCIU

G27.14. – Județul HUNEDOARA

G27.14.1 – Centrul de evacuare DEVA.

G27.14.2 – Centrul de evacuare ILIA.

Iată şi câteva date statistice de la sfârşitul anului 1941:

G27.14.3 – Centrul de evacuare HAȚEG.

G27.14.4 – Centrul de evacuare HAȚEG – subcentrul NĂLAȚ-VAD

În vremurile post-belice, castelul Nălaţ-Vad a adăpostit un preventoriu TBC (azi desfiinţat).

G27.14.5 – Centrul de evacuare HAȚEG – subcentrul PĂCLIȘA

G27.14.6 – Centrul de evacuare HAȚEG – subcentrul SĂCEL

Din texte: (29 noiembrie

G27.14.7 – Evrei neevacuați din orașe nereședință

G27.15. – Județul IAȘI

G27.15.1 – Centrul de evacuare IAȘI

G27.16. – Județul NEAMȚ

Carte poștală 5 Lei scrisă la

G27.17. – Județul PRAHOVA

G27.18. – Județul PUTNA

G27.18.1 – Centrul de evacuare FOCȘANI

G27.19. – Județul RĂDĂUȚI

G27.20. – Județul RÂMNICU SĂRAT

G27.20.1 – Centrul (ghetoul) RÂMNICU SĂRAT

G27.21. – Județul ROMAN

 Roman (5.540 evrei): centru de evacuare.

G27.22. – Județul SEVERIN

Fig. G27.07: Corespondență

Carte poştală expediată de

G27.23. – Județul TÂRNAVA MICĂ

În mai 1943 erau 276 evrei la Sighişoara şi 752 în Mediaş.

G27.25. – Județul TECUCI

G27.26. – Județul TIMIȘ-TORONTAL

G27.27. – Județul TULCEA

Comunitatea din Babadag a fost evacuată la Tulcea.

G27.28. – Județul TUTOVA

G27.29. – Județul VASLUI