Structura unui institut „Eminescu”

(continuarea textului publicat în Monitorul de Botoșani din 15 aprilie 2024)

„E bine să se știe că în urma demersurilor mele, printr-o hotărîre guvernamentală

Memorialul Ipotești devine și Centru național de studii eminesciene, un așezămînt de rang
național, sub egida Ministerului Culturii, ieșind, cum se şi cuvenea, din marginile unui judeţ şi
trecînd în grija naţiunii, prin instituţiile sale cele mai înalte”, scria Petru Creția, într-un articol-
program, publicat în „România literară” (anul 25, nr. 8 din 12 martie, p. 3).
În numărul 15 din 30 aprilie 1992, la rubrica „Revista revistelor”, „România literară”
semnala apariția unui interviu acordat de Petru Creția lui Lucian Vasilescu și Florin Toma,
publicat în „Cotidianul”, nr. 77 din același an. Neavând, deocamdată, acces la acest număr din
„Cotidianul”, reproducem după „România Literară” răspunsul lui Petru Creția despre tentativa
eșuată de a înfiinţa un „institut Eminescu“ în cadrul Academiei:
„De ce eşuată? «Pentru că Academia este ceea ce este astăzi ! O instituţie moartă.
Toată oferta mea, care era generoasă, s-a înnămolit. Nici măcar nu mi s-a răspuns oficial la
memoriul pe care l-am înaintat»”.
Despre lipsa de răspuns din partea Academiei, a se vedea: Monitorul din Botoșani din
15 martie 2024.
Despre acest institut „Eminescu”, proiectat de Petru Creția, este documentul deținut și
publicat de Nicolae Scurtu în „România Literară” din 12 ianuarie 2018.
Crearea institutului putea fi anticipată, în opinia lui Petru Creția, de o comisie a
Academiei, „în perspectiva transformării lui în institut, un institut Eminescu, aşa cum există
un Goethe-Institut”, destinat:
„a. să ridice nivelul cercetării în acest domeniu prin activitatea sa proprie;
b. să coordoneze şi să controleze pe plan naţional toate activităţile legate de Eminescu
şi de opera sa”.
Institutul, sau centrul, ar fi trebuit să cuprindă 6 sectoare, „fiecare cu una sau mai
multe secţii sau servicii”:
„I. sectorul de cercetare textuală (editare) a operei
II. sectorul de cercetare critică şi istorică a operei
III. sectorul de cercetare a biografiei
IV. sectorul de relaţii cu instituţiile de învăţământ
V. sectorul de relaţii cu instituţiile de cultură
VI. sectorul de relaţii cu străinătatea”.
 S-a omis din acest text publicat descrierea primului sector – sectorul de cercetare
textuală (editare) a operei –, există însă descrierea, mai mult sau mai puțin detaliată a modului
de structurare a celorlalte sectoare.
„Sectorul de cercetare a operei ar trebui structurat în funcţie de sarcinile sale
principale”, și anume: realizarea unor instrumente de lucru (un glosar alfabetic complet al
tuturor cuvintelor cuprinse în opera lui Eminescu; un repertoriu exhaustiv al metricei și
prozodiei eminesciene; un dicționar complet de rime; amănunțiți indici tematici; un repertoriu
de loci similes); realizarea și publicarea unor studii; recenzarea sistematică a întregii producții
din acest domeniu.
Sectorul de cercetare a biografiei urma să însumeze, să îmbogățească și să structureze
într-un volum academic întreaga tradiție a cercetărilor în acest domeniu.
Sectorul de relaţii cu instituţiile de învăţământ ar fi trebuit să realizeze o evidenţă
amănunţită a modului de prezentare a operei eminesciene și să facă Ministerului
învăţământului propunerile de îndreptare care se impun.
Sectorul de relaţii cu instituţiile de cultură trebuia să contribuie la ridicarea nivelului
muzeelor şi caselor memoriale, al manifestărilor consacrate poetului etc.
Sectorul de relaţii cu străinătatea era important, atât pentru difuzarea operei
eminesciene, cât şi pentru importantele câştiguri ştiinţifice pe care le-ar fi putut aduce.
La acestea, Petru Creția „mai adăuga, ca propuneri, câteva lucruri care nu mai privesc
distribuţia pe sectoare, ci ansamblul prezumtivei instituţii.
a. O sesiune ştiinţifică anuală, de comunicări şi dezbateri, cu participarea atât a
centrului de studii, cât şi a oricărui contributor competent.
b. Un buletin al centrului: recenzii, articole de informare sau de orientare, studii, dări
de seamă, bibliografie curentă.
c. Un premiu anual Eminescu, decernabil celei mai bune contribuţii în anul respectiv
la studiile eminesciene”.

(Va urma)
Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”