În Mihai Costăchescu se referă în contextul enumerării unor localități cu numele Șerbești, la o

localitate cu acest nume din județul Botoșani, atestată pe 15 iunie 1431: Acesta fusese al boerului
Cupcici vornicul mai înainte și-l schimbase, dându-l lui Catamar, drept Catamarești” (p. 11). Deși Iorga
pune la îndoială că acesta ar fi localitatea actuală Cătămărăști, sursele ac referire la acesataă dată ca
datarea ce mai timpuri a localității.

Dar și M. Costăchescu arată în același volum: „Cătămăreuții sînt Cătămăreștii, din comunca Stâncești,
județul Botoșani. Numele și-l are dela Catamar. Acestuia îi dăduse Cupcici în schimb Șerbouți ().p. 323

Acesta era un Uric prin care Alexandru cel Bun întărea boierului Cupcici, Această adevărată slugă și
boier al nostru, crdinciosul pan” toate satele lui (p. 317 Documente moldovenești înainte de Ștefan
cel Mare, publicate de Mihai Costăchescu, Vol. I, Iași, Viața Românească, 1931

O altă amintire a Cătămărăștilor apare pe la 1592, alături de Ipotești:

„Nepoții Grigăi celui bătrân de Stâncești ăși dau ocină Vornicului Pavăl, pentru taleri bătuți. Marturi:
Vasile Căpitanul și Paraschiva de Iapotești și Patrașcan i Dumitrașco și Gheroghiță de Cătămărești”
(p. 213)

Pe la 1677, un Ștefan, feciorul lui Simion Bugăi ot Cătămărăști dădea zapis precum că cuzuse la
malipsă și sărăcie, prădat fiind de leși și tătari și îi dă ocin lui Gheorghii iv Armaș, sin Pavol Jicnicierul,
care îl ajutase. Semnează un albotă din Cătămărăști.

Pe 1 septmebrie 1702 Același albotăbiv Vel Pitar „ cu femea me Marie, cu fiii miei: Iordachi,
Costantin, Șerban arată că partea-i din Cătămărăști, „care am dat ș-am dăruit dumisale, nepoatei
mele să le fie danie.

Pe 8 decembrie 1720 Mihai racoviță îi dă lui Adam snă Costașco Pancul o întărire pentru Cătămărăști

O parte din Cătămărăști aparținea lui Vasike Harhaz, care o dă zestre fiicei sale Aniței Pănculescu de
zestre

237