Mătușile lui Eminescu: mănăstirea Agafton și/sau schitul Orășeni

Schitul Orășeni își revendică, ca atâtea alte locuri, o legătură cu Eminescu prin
mătușile poetului, surorile Ralucăi Iurașcu, care ar fi fost călugărite aici și apoi mutate la
mănăstirea Agafton. „În această obşte monahală  au fost închinoviate, după anul 1800,
surorile mamei lui Eminescu – Sofia, Fevronia şi Olimpiada Iuraşcu, care au plecat în anul
1814 la mănăstirea Agafton, Olimpiada devenind apoi şi stareţă, conform istoricului
mănăstirii Agafton alcătuit de protoiereul Alexandru H. Simionescu” – scrie pe pagina
parohiei Schitului Orășeni (https://schitoraseni.mmb.ro/14365-scurt-istoric – accesat
11.02.2023).

Urmându-l pe Al. Simionescu – care publică, în „Revista Moldovei” pe anul 1926, o

serie de articole legate de Mănăstirea Agafton –, un scurt istoric al acestor așezăminte
clarifică relațiile între schitul Orășeni și mănăstirea Agafton. La începutul secolului XIX, în
Moldova – așa cum reiese din hrisovul domnitorului Alexandru Moruz, publicat în paginile
revistei citate – existau doar câteva mănăstiri de călugărițe: Mănăstirea Socola, Schitul
Preacuvioasa Parascheva (Iași) și Schitul Văratec (Neamț), la care, până la răpirea Bucovinei,
se mai adaugă mănăstirea Pătrăuți. Din 1803, odată cu venirea la Mitropolia Moldovei a
mitropolitului Veniamin Costache și la propunerea sa, călugării de la Agapia se mută la
Socola, iar călugărițele de la Sfânta Parascheva și Socola – la Agapia. La acea vreme,
mănăstirea Agafton și Schitul Orășeni din ținutul Botoșani erau mănăstiri de călugări. Așa
cum nu tuturor călugărițelor le-a convenit mutarea la Agapia, la insistența botoșănenilor,
ctitoria lui Iordache Isăcescu și a mamei sale Safta de la Orășeni, precum și mănăstirea
Agafton devin mănăstiri de călugărițe.

Al. Simionescu citează câteva surse legate de transformarea mănăstirii Agafton în

mănăstire de maici, care rețin și numele mătușilor lui Eminescu. În „«Condica de calități a
petrecătoarelor din Sf. M-re Agafton de la districtul Botoșani» se află însemnat că monahiile
Aglaida Tăutu, Fevronia Iurașcu, Macrina Nanu și Susana Sbera au fost călugărite în M-rea
Agafton în anul 1828” („Revista Moldovei”, nr. 2, p. 3-4).

Și condica „Calitățile monahiilor de la mănăstirea Agafton” pe 1874, citată de Gh.

Ungureanu, consemnează același an al intrării Fevroniei Iurașcu în mănăstirea Agafton:
Fevronia Iurașcu, de 62 de ani, călugărită la 1828, Olimpiada Iurașcu, de 47 de ani, călugărită
la 1840, Sofia Iurașcu, de 51 de ani, călugărită la 1840 (Gh. Ungureanu, „Eminescu în
documente de familie”, București, Minerva, 1978, p. 87).
 „Călugărită” însemnând  „facerea unui legământ întru o viață religios-ascetică într-o
comunitate mănăstirească”, iar condicile neconsemnând transferul surorilor Iurașcu de la
Schitul Orășeni la Mănăstirea Agafton, ci intrarea lor în monahism, rămâne, deocamdată,
până la descoperirea de noi documente, puțin probabilă aflarea lor la Orășeni. Pe de altă parte,
nici vârsta lor nu confirmă aflarea, în acel an, la schit: în anul 1814, menționat de parohia
schitului Orășeni ca an al mutării lor la Agafton, acestea ar fi trebuit să aibă următoarele
vârste: Safta, născută, probabil, în 1810 – 4 ani; Fevronia, născută în 1812 – 2 ani; iar
Olimpiada se va naște abia în 1827.
Inscripțiile publicate de A. Simionescu mai oferă câteva date cu privire la mătușile lui
Eminescu. Astfel, printre „cei mai însemnați donatori care au contribuit la împodobirea
bisericii de zid” figurează numele Sofiei Iurașcu și al Olimpiei (Olimpiada) Iurașcu („Revista
Moldovei”, nr. 3, p. 18). Iar în Biserica Pogorârea Sfântului Duh, ar mai fi și „Policandrul cel
mare de alamă”, făcut de „Maica Starița Olimpiada Iurașcu 1899” („Revista Moldovei”, nr. 4,
p. 143).

Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”