Functiile limbajului = comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor, a afectelor;

- functia de comunicare = transmitere de informatii;

In procesul comunicarii verbale, exista sase factori constitutivi:

- emitator

- destinatar

- mesaj

- context

- cod

- contact

Functiile limbajului

- functia emotiva (expresiva) = accentul cade pe emitator

- functia conativa = trimite la destinatar

- functia poetica
- functia referentiala = trimite la context

- functia metalingvistica = clarifica codul

- functia fatica = mentine contactul intre interlocutori

- interdependenta manifestarilor emitator-destinatar; un contact psihofizic direct sau mediat; un cod comun celor doi
interlocutori;

- transmiterea unei anumite intentii - vizibile, ambigue, deghizate – nu imbraca totdeauna forme directe de expresie;

- comunicarea verbala este dependenta si de situatia in care se produce (rolul indeplinit de fiecare participant, locul, momentul
comunicarii);

- interactiunea comunicativa utilizeaza:

- mijloace lingvistice de codaj

- mijloace extralingvistice (nonverbale/paraverbale)
*elemente nonverbale:
- postura = tinuta corpului exprima atitudinea vorbitorilor fata de ceea ce comunica/fata de interlocutori;
- mimica = expresia fetei are rol important in intarirea/infirmarea mesajului verbal (fruntea, ochii, zona nasului, gura)
- gestica = miscarile capului (confirmare, infirmare, neincredere, dubiu)
- miscarile mainilor si ale picioarelor
- privirea = contactul vizual cu partenerul de discutie
elmente paraverbale
- intonatia:
- modulatia vorbirii (ton ridicat/coborat)
- viteza vorbirii
- pauzele in vorbire
- intensitatea sonora
- rasul
- plescaitul, oftatul, gemutul
- dresul vocii, tusitul – neprovocate de raceala, demostreaza stare de nervozitate, tragere de timp;
Functia conativa (persuasiva/retorica) orienteaza enuntul catre destinatar(functia centrata pe receptor);
- din punct de vedere gramatical, se folosesc:
- pers.a II-a la pronume si verbe
- vocativul la substantive
- imperativul la verbe
- intonatie exclamativa/interogativa
Formele directe ale adresarii
- vocativele
-apelativele
- forme pronominale si verbale in adresarea nemijlocita
- imperativul si modurile sinonime(conjunctivul, viitorul prezent)
Formele indirecte ale adresarii (pentru evitarea caracterului vulgar sau a unei precizii exagerate):
- vorbirea aluziva
- eufemismul
- perifraza
- atenuatia (litota)
Functia poetica a limbajului
Limbajul artistic este caracterizat prin:
- trasatura conotativa
- caracter individualizat
- unicitate, inovatie la nivelul expresivitatii
- bogatie lexicala
- sensuri multiple ale aceluiasi cuvant
- relva puterea artistului de a figura proiectii imaginative noi, formulate intr-un mod expresiv;
- are o functie cognitiva, subordonata functiei poetice; realizeaza o forma specifica de cunoastere, numita estetica, generatoare
de frumos artistic;

- stilul beletristic prefera sensurilor proprii/de baza pe acelea secundare si,mai ales, pe cele figurate, care alcatuiesc adevarate
serii sinonimice, chiar pletore semantice (inlantuiri)
Caracteristicile artei literare, datorate functiei poetice:

- originalitatea si noutatea limbajelor;

- varietatea lexicala obtinuta prin nuantarea sinonimica si prin combinari novatoare de cuvinte si sensuri;

- valorificarea termenilor antilirici, reconsiderati de estetica uratului;

- miscarile corpului = plimbatul, in timp ce partenerul vorbeste; balansarea de pe un picior pe altul, aranjarea hartiilor pe birou,
a hainelor – toate acestea demostreaza dezinteres fata de tema discutiei;
Functia cognitiva. Este un truism sa spunem ca limbajul (verbal) participa activ nu numai la transmiterea, ci si la dobândirea de
noi cunostinte. Majoritatea operatiilor logice (studiate de logica clasica si de psihologie) se sprijina pe codarea lingvistica a
informatiei asupra careia opereaza. Performantele intelectuale (memorarea, intelegerea, rationamentul, rezolvarea de
probleme etc.) sporesc semnificativ prin dobandirea limbajului. De aici unele exagerari (vezi pozitivismul logic, de pilda, -
potrivit caruia structurile logice trebuie cautate în limbaj). Mai interesanta pentru cercetarile de psihologia limbajului a fost
ipoteza relativismului lingvistic lansata de Whorf. Pe scurt, acesta sustine ca limitele cunoasterii sunt identice cu limitele
limbajului. Cu cuvintele sale: însasi gândirea este într-o limba. Iar fiecare limba este un vast sistem-tipar, diferit de altele, în care
sunt stabilite din punct de vedere cultural formele si categoriile prin care personalitatea nu numai comunica, dar si analizeaza
natura, observa sau ignora tipurile de relatii si fenomene, îi canalizeaza judecata si cladeste casa constiintei sale. Cercetarile
ulterioare au infirmat ipoteza lui Whorf. Vom spune succint ca, cu toate ca limbajul are o functie importanta în cunoastere,
cunoasterea nu se realizeaza numai prin structuri lingvistice.

Functia reglatoare. Nemijlocit sau prin concomitentele sale neurofiziologice limbajul exercita o puternica functie reglatoare
(autoreglatoare) a comportamentelor si proceselor psihice. Instructiunile verbale sporesc performantele obtinute la sarcinile de
discriminare perceptiva, memorare, rezolvare de probleme etc. Rezultatele experimentale oferite îdeosebi de "scoala sovietica"
au dovedit ca la început functia de reglare a comportamentului copilului este exercitata doar de limbajul adultului. Abia dupa
3,6 ani limbajul copilului începe sa exercite functia de reglare (autoreglare). Chiar si în cazul limbajului adultului functia
reglatoare a limbajului se exercita initial prin aspectele sale sonore urmand ca dupa 5 ani aceasta sa se realizeze prin
componentele sale semantice. Intr-un experiment efectuat de Ivanov-Smolenski acestia au oferit copiilor o para de cauciuc
(dotata cu un sistem de înregistrare a miscarilor de presare executate de copii. Se observa ca copiii apasa ori de câte ori adultul
formuleaza un ordin (se declanseaza un comportament indiferent de ordinul "strânge" sau "nu strânge". Abia la 2,6 ani se
observa diferentierea comportamentelor. Pe baza datelor actuale principalele repere în dezvoltarea functiei reglatorii a
limbajului sunt urmatoarele: