Limbajul

Comunicarea reprezintă un proces de transmitere a unor informaţii.

Cea mai simplă schemă de comunicare presupune existenţa următoarelor elemente:
-emiţător
-cod
-canal de comunicare
-mesaj
-receptor (destinatar)
-conexiunea inversă (de la destinatar la emiţător).
În orice proces comunicaţional se recurge la coduri de diferite feluri.
Codul reprezintă un sistem de semne prin care se semnifică ceva (adică se receptează sau se
transmite un mesaj informaţional).
Limba este un sistemm vast şi complicat de coduri.
Comunicarea interumană se face mai ales prin intermediul limbajului, dar şi prin postură,
mimică, gestică..

Limba şi limbajul:
Limba este principalul mijloc de comunicare interumană, sistem închegat de semne, cuvinte şi de
reguli gramaticale stabilite social-istoric.
Limbajul este acttivitatea de comunicare interumană realizată prin intermediul limbii şi al
resurselor ei.
Atât limba, cât şi limbajul au un pronunţat caracter social, adică sunt elaborate de către societate,
mediul social în care trăieşte individul. Dacă limba este un dat obiectiv în raport cu individul-ea
trebuie învăţată ca atare, limbajul are un caracter personal, individual, fiecare dintre noi
dispunând de o manieră proprie.
Despre limbaj se mai poate afirma că reprezintă modul de organizare, integrare şi funcţionare a
limbii la nivel individual.
Limbajul este,de asemenea, strâns legat de gândire deoarece acestea două nu pot exista unul fără
celălalt.
Funcţiile limbajului:
-funcţia de comunicare – de transferare a unui conţinut de la o persoană la alta
-funcţia cognitivă (de cunoaştere), de integrare, conceptualizare şi , in genere, de elaborare a
gândirii. Fară limbaj, cunoaşterea ar fi dificilă.
-funcţia simbolic – reprezentativă – de substituire a unor obiecte, fenomene
-funcţia expresivă – prin manifestarea complexă a unor idei, imagini, nu doar prin cuvinte, ci şi
prin intonaţie, mimică, gestică.
-funcţia persuasivă (de convingere) – de inducţie la o persoană a unor idei sau stări emoţionale
-funcţia ludică sau de joc – de realizare a unor asocieri verbale de efect, ciocniri de
sensuri ...mergând până la construcţia artistică.
-funcţia dialectică – de formulare şi rezolvare a unor contradicţii sau situaţii
problematice//contradictorii
-funcţia de reglare şi autoreglare – de influenţare a stărilor psihice sau a conduitei.

Formele//tipurile de limbaj
După gradul de „activare” al subiectului:
-limbaj activ – subiectul are iniţiativă în comunicare
-limaj pasiv – subiectul recepţionează şi înţelege mesajul
După criteriul perceperii sau neperceperii lui de către cei din jur:
-limbaj intern
-limbaj extern – oral (monologat, dialogat, colocvial )
- scris

Limbajul oral – vorbirea :

Reprezintă activitatea de comunicare verbală cu voce tare
-este cel mai important, de la el pornind şi celălalte
-este dotat cu mijloace de expresivitate
-se desfăşoară în condiţii concrete

Mijloace de expresivitate lingvistice şi extralingvistice ale limbajului oral:

-linngvisstice (intensitatea, accentul, intonaţia, alegerea cuvintelor şi modul de frazare, topica,
timbrul vocii, etc)
-extralingvistice (gestica, mimica, postura)
Prin intermediul mijloacelor extralingvistice se poate completa sau accentua un sens şi o
atitudine.
Limbajul oral poate fi
-colocvial
-dialogat
-monologat
Colocviul – participă la comunicare mai mult de două persoane
-exprimarea are sens adresativ
-persoanele implicate intervin pe rând în discuţie
Dialogul – participă două persoane
- fondul de experienţă comună permit oamenilor să comunice şi aluziv, adică indirect
Monologul- e mai dificil decât dialogul
-trebuie avut în vedere ecoul din mintea ascultătorilor

Limbajul scris:
-reprezintă o modalitate a limbajului de maximă complexitate, ce angajează pe lângă aparatul
verbal şi o serie de structuri senzoriomotorii.
-este secundar în raport cu vorbirea
-implică şi cititul
-e mai preţios decât limbajul oral pt ca necesită elaborarea frazelor conform unui plan prealabil
-nu-şi poate permite erori gramaticale sau discontinuităţi
-evidenţiază mai bine capacitatea de gândire decât limbajul oral
-trebuie să se ţină seama de destinatar
--limbajul scris se insuşeşte în condiţiile unei instruiri adecvate
-se scrie mai lent decât se vorbeşte

Limbajul intern
-nu este perceput de ceilalţi dar în realizarea lui există participare motrică
-este instrumentul gândirii