Sunteți pe pagina 1din 4

funcţia de apel sau conativă (centrată pe receptor) —

prin care se exprimă o încercare de a-l influenţa, de a-l incita


MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A la acţiune pe interlocutor printr-un ordin, o rugăminte etc.;
CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI mijloace specializate:
imperativul (Vino! Spune!). Funcţia expresivă şi cea conativă
ORAL ŞI A
sunt interdependente: exprimarea unui sentiment sau a unei
CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ senzaţii poate avea sensul unei cereri indirecte (Mi-e sete!),
iar un îndemn sau o
În Dicţionarul explicativ al limbii române, termenul rugăminte presupun, de obicei, o dorinţă a vorbitorului
comunicare indică acţiunea de a comunica (a se pune în (Ajută-mă!);
legătură, în contact cu...; a vorbi cu...) şi rezultatul ei. funcţia referenţială (centrată pe context) — prin care se
Comunicarea este o acţiune prin care oamenii transmit idei şi transmit informaţii despre lumea reală sau imaginară;
sentimente, pe de o parte; află despre ideile şi sentimentele funcţia fatică (centrată pe canal) — prin care se
celorlalţi, pe de altă parte. controlează „canalul“ şi menţinerea contactului dintre
În context didactic, trebuie să facem diferenţierea interlocutori, prin verificări şi confirmări (Alo! Mai eşti pe
între comunicarea cotidiană (obişnuită) şi comunicarea fir? Hei! Mă asculţi?);
didactică. De fapt, prin comunicare didactică îi ajutăm pe funcţia metalingvistică (centrată pe cod) — prin care se
elevi să-şi formeze şi dezvolte comportamentul de receptori controlează „codul“, cuvintele folosite, discutându-le
şi emiţători ai mesajului (oral sau scris). înţelesul sau forma pentru a favoriza înţelegerea lor corectă.
Comunicarea este o acţiune prin care oamenii funcţia poetică (centrată pe mesaj) — prin care se pune
transmit idei şi sentimente şi află despre ideile şi sentimentele în valoare mesajul ca atare, forma în care este
celorlalţi. Fiecărui parametru al comunicării îi corespunde o structurat/organizat acesta. Prin funcţia poetică, un mesaj nu
funcţie a limbajului mai este un simplu instrument (un vehicul pentru informaţie),
ci un text interesant în sine, plăcut, frumos,obsedant,
Parametrii care intervin în procesul comunicării amuzant, uşor de fixat în memorie. Pregnanţa mesajului e
verbale: produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc.
emiţătorul – cel care transmite un mesaj, cu o anumită Funcţia
intenţie; poetică a limbajului se manifestă nu doar în poezie, ci şi în
receptorul – cel care primeşte mesajul care are asupra vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în
lui un anumit efect; sloganuri publicitare, în proverbe etc.pentru informaţie), ci un
mesajul – secvenţa de semnale verbale, nonverbale şi text interesant în sine, plăcut, frumos, obsedant, amuzant,
paraverbale pe care emiţătorul le transmite receptorului; uşor de fixat în memorie. Pregnanţa mesajului e produsă de
codul – tipul de semnale utilizat; pentru ca o comunicare simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia
să-şi atingă scopul, codul utilizat de cei doi interlocutori poetică a limbajului se manifestă nu doar în poezie, ci şi în
trebuie să fie comun.Semnalele pot fi lingvistice (orale sau vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în
scrise), vizuale (semnele de sloganuri publicitare, în proverbe etc.
circulaţie), sonore (alfabetul Morse), mimică şi gesturi etc. În
şcoală,comunicarea se bazează pe limba naturală, dar există Comunicarea orală este folosită în procesul didactic în
şi şcoli unde se foloseşte codul Braille – codul surdo-muţilor predarea-învăţarea-evaluarea disciplinelor şcolare; ea poate fi
– sau coduri artistice privită atât ca mijloc de învăţare (pentru majoritatea
distincte – codul muzical, plastic etc. disciplinelor şcolare), cât şi ca obiect de învăţare (în aria
canalul – mediul prin care se transmite mesajul de la curriculară Limbă şi comunicare, comunicarea orală este un
emiţător la receptor: aerul în comunicarea orală, hârtia domeniu de
(scrisoarea, cartea,telegrama etc.) în comunicarea scrisă, conţinuturi, cu obiective de referinţă şi activităţi de învăţare
telefonul, faxul, poşta electronică specifice).
în comunicarea rapidă la distanţă;
contextul – indică, pe de o parte, aspectul (real sau Diferenţierea celor două aspecte se poate realiza urmărind
imaginar/fictiv) la care se referă mesajul, iar pe de altă parte, scopul comunicării orale:
elementele care influenţează o situaţie de comunicare ca mijloc de învăţare – comunicarea orală are rolul de a
concretă (locul şi timpul când se desfăşoară comunicarea, intermedia dialogul profesor – elev/elevi, elev – elev/elevi;
relaţiile dintre interlocutori) elevi – elev/elevi, indiferent de disciplina la care se foloseşte;
ca obiect de învăţare – prin activităţile de comunicare
În Didactica limbii şi literaturii române (vol. I, p. orală, la orele de limbă şi literatură română, se urmăreşte
66), Florentina Sâmihăian descrie cele şase funcţii ale formarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare orală a
limbajului, centrate pe câte un parametru al comunicării, elevilor, cunoaşterea, practicarea şi îmbunătăţirea unor forme
evidenţiind coexistenţa şi interdependenţa lor în actul variate de comunicare orală.
comunicării, caracterul lor dominant în anumite secvenţe: Copilul este receptiv la elementele cunoaşterii, este curios din
funcţia expresivă sau emotivă (centrată pe emiţător) — fire şi se manifestă verbal, nonverbal şi/sau paraverbal,
prin care se exprimă subiectivitatea locutorului: stările, dorind să comunice trăirile sale.
sentimentele, valorile sale; mijloace specializate de realizare
a acestei funcţii sunt interjecţiile (Ah!Vai!), verbele de stare
(mă bucur, sufăr) sau cele cu sens evaluativ (mi se pare,
cred);
Comunicarea verbală (comunicarea prin intermediul şcoală, în mijloacele de transport în comun etc.), intonarea
cuvintelor),are un impact de propoziţiilor enunţiative, interogative şi exclamative.
doar 7%, pe când mijloacele vizuale (elementele de Exemple
comunicare nonverbală – cu ajutorul gesturilor, mimicii, În clasele I şi a II-a sunt recomandate, în programele şcolare,
privirii, poziţiei corpului – precum şi reprezentările vizuale: următoarele schimburi verbale (acte de vorbire):
scheme, tabele, grafice, slide-uri) au un impact de 55% iniţierea, *menţinerea sau încheierea unui schimb verbal;
asupra ascultătorilor, iar mijloacele de comunicare identificarea unei persoane sau a unui obiect;
paraverbală (inflexiunile vocii, ritmul vorbirii, intonaţia, formularea unor întrebări şi a unor răspunsuri;
volumul) de 38%. oferirea unor informaţii despre identitatea proprie sau
În cazul comunicării verbale, informaţia codificată este despre identitatea membrilor familiei/persoanelor cunoscute;
transmisă prin cuvânt, prin tot ceea ce cuprinde acesta sub oferirea unor informaţii despre forma şi despre utilitatea
aspect fonetic, lexical, morfologic, sintactic şi stilistic. unor obiecte;
povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi desenate
Comunicarea nonverbală influenţează relaţiile dintre sau după ilustraţii;
interlocutori. exprimarea propriei păreri în legătură cu un fapt.
Contactul vizual cu partenerul/partenerii de dialog, gestica şi În clasele a III-a şi a IV-a:
mimica au un rol important în comunicare, indică marca se fixează componentele comunicării dialogate –
emoţională a interlocutorilor, reacţia spontană a persoanelor adaptarea la particularităţile interlocutorului, formularea
implicate în dialog putând oricând modifica evoluţia ideilor principale, povestirea orală a unui fragment dintr-un
dialogului. Astfel, o bună comunicare nonverbală contribuie text narativ, povestirea orală a
la desfăşurarea în condiţii optime a dialogului, poate preveni unor texte sau mesaje audiate, factorii perturbatori ai
eventualele neînţelegeri ale mesajului. comunicării;

Comunicarea paraverbală înzestrează cuvintele cu Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare


semnificaţii multiple, monosilabicul „da” poate fi rostit cu orală
tonalităţi şi inflexiuni variate ale vocii, poatefi interogativ, Pentru dobândirea progresivă a abilităţii de a
exclamativ, apreciativ, chiar depreciativ, totul depinde de conversa, povesti şi comenta este necesar un exerciţiu
modul în care îl rosteşte emiţătorul, de intenţia emiţătorului permanent de îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului, de
de a transmite un anume mesaj, dar şi de efectul pe care îl are structurare a mesajelor în discurs coerent, de promovare a
mesajul asupra receptorului. comunicării orale.
Şcoala contribuie semnificativ la formarea şi dezvoltarea În clasele primare, prin orele de comunicare se
capacităţii de ascultare activă şi, prin aceasta, la promovarea urmăreşte formarea capacităţii de: comunicare prin dialog;
unui climat de înţelegere şi de cooperare între locutori. observare; pronunţare; denumire; memorare; alcătuire de
mesaj; ordonare; recunoaştere şi completare; interpretare de
Ascultarea activă îmbunătăţeşte comunicarea rol; povestire.
didactică, ea trebuie practicată în egală măsură de partenerii
în educaţie – profesorul şi elevii Observarea este cunoscută atât ca tip de activitate,
cât şi ca metodă utilizată în dezvoltarea limbajului elevilor;
Lecţiile de comunicare orală au ca obiectiv este, în acelaşi timp, un exerciţiu de bază sub aspect formativ.
fundamental formarea şi dezvoltarea la elevi a capacităţii de Prin intermediul observării, elevii dobândesc un sistem de
receptare a mesajului oral şi a capacităţii de exprimare orală. reprezentări clare despre obiectele şi fenomenele lumii
În programele şcolare destinate claselor I – a IV-a, domeniul înconjurătoare, „claritatea reprezentărilor, acuitatea
„comunicare” (formarea capacităţii de comunicare, potrivit imaginilor perceptive sporesc capacitatea de
formulării din programa şcolară) se împarte în două verbalizare şi, în acest sens, creşte forţa de sintetizare şi
subdomenii – comunicarea orală şi, respectiv, comunicarea generalizare.” (Elvira Creţu ş.a., 1981, p. 10)
scrisă. Elevii sunt îndrumaţi să observe sistematic, să
Ca obiect de studiu, comunicarea orală contribuie la generalizeze datele obţinute, de aceea este necesar ca
dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi la formarea materialul folosit pentru observare să respecte următoarele
atitudinii comunicative, dezvoltă ascultarea activă, învăţarea cerinţe:
prin cooperare, gândirea critică a elevilor. să fie într-o stare perfectă – prin fiecare activitate
Comunicarea orală se caracterizează prin libertatea didactică formăm şi dezvoltăm gustul estetic al elevilor;
în exprimare, posibilitatea rectificărilor şi reluărilor, să aibă dimensiuni corespunzătoare, să păstreze
folosirea codurilor nonverbale sau paraverbale, construcţia proporţiile;
spontană, subiectivismul evident al discursului (prezenţa atunci când este posibil, se recomandă utilizarea
mărcii emoţionale), posibilitatea abaterii de la materialului „viu”, nu a machetelor, desenelor, imaginilor etc.
vorbirea corectă (limbaj uzual). Astfel deosebim observarea directă, nemijlocită, şi
În ciclul achiziţiilor fundamentale, clasele I şi a II-a, observarea indirectă, prin intermediul imaginii.
conţinuturile comunicării orale vizează, potrivit programei
şcolare, formularea mesajului oral (cuvântul, enunţul,
dialogul), aplicativ, fără teoretizări, preferându -se situaţii de
comunicare concrete, actuale, pe baza unui suport vizual (se
ţine seama de gândirea concret-intuitivă a elevilor),
construirea de dialoguri în situaţii concrete(în familie, la
Lectura după imagini pune un accent sporit pe A cui hrană este? etc.; pentru tema „Mediul ambiant, omul şi
analiza, descrierea şi interpretarea datelor, a acţiunilor activitatea sa”:
înfăţişate în imagini. Are rolul de fixare şi sistematizare a - jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, gândirii,
cunoştinţelor elevilor, dobândite la alte activităţi didactice, puterii de observaţie: Găseşte una la fel!, Arătaţi obiectul
fiind un mijloc eficient de a-i determina pe elevi să se denumit, Ce s-a schimbat?,Poştaşul, Ghicitoare
exprime prin intermediul - jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginaţiei şi vorbirii:
imaginilor dintr-un tablou sau dintr-un şir de tablouri. Spune cine este!, Spune ce este!, Portretul, Mă cunoşti?,
Traista cu poveşti, Spune o poveste!, Cine povesteşte mai
Algoritmul lecturii după imagini: frumos?, Cine dezleagă vraja? e
intuirea iniţială, nedirijată, a tabloului – elevii - jocuri didactice pentru dezvoltarea şi îmbogăţirea
formulează enunţuri indicând ceea ce văd, fără a se urmări vocabularului: De-a diminutivele, Cum se mai poate spune?,
încă ordonarea logică a ideilor – este un brainstorming care Dacă nu-i aşa, cum e?, Ce mai înseamnă cuvântul?, Cine
favorizează emiterea unor păreri care vor trebui argumentate enumeră mai mult?, Loto, Ghiceşte ce am scris!, Lipseşte
pe parcursul intuirii dirijate; profesorul lasă elevii să ceva (Completează cuvântul!), Schimbă silaba!, Unde se
formuleze enunţuri despre elementele intuite; găseşte sunetul?
observarea dirijată a tabloului – planul întâi, mai - jocuri didactice pentru însuşirea structurii gramaticale a
apropiat, apoi planul al doilea, al treilea etc. – profesorul are limbii: Eu spun una, tu spui mai multe, Al (a) cui este?, Ce
rolul de a dirija moderat acţiunea de intuire a tabloului, elevii fel de?, Ce ştii despre mine?, Când faci (ai făcut, vei face)
fiind dirijaţi în a observa aşa?, Roata vremii, Spune mai pe scurt, Ce fac şi cum fac?,
elementele de detaliu ale fiecărui plan; Ce e şi cum strigă?, Ce face/Ce fac?, Cutia cu surprize, Mai
realizarea sintezelor parţiale după intuirea dirijată a spune
fiecărui plan al tabloului şi „culegerea” informaţiilor oferite ceva!, Cine spune mai multe propoziţii?, Completează
de elevi despre planul intuit, trecerea de la particular la propoziţia!, Jocul semnelor, Caută greşeala!
general, de la analiza detaliată la construirea ansamblului;
sinteza finală – ordonarea, cu ajutorul profesorului, a b. după materialul didactic utilizat:
ideilor emise despre fiecare plan al tabloului, realizarea unei - jocuri didactice cu material didactic;
imagini globale, sintetizatoare, care să ajute elevii în - jocuri didactice orale, fără material didactic.
formularea concluziilor;
stabilirea titlului tabloului – profesorul îndeamnă elevii Jocul de rol este atractiv prin aspectul său ludic şi eficace;
să utilizeze formulări sugestive, care contribuie la activizarea este o metodă activă de predare-învăţare-evaluare, o metodă
vocabularului, la dezvoltarea gândirii abstracte a elevilor. compozită (cf. Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura
Polirom, Iaşi, 1996), având o structură mixtă care cuprinde
Jocul didactic, desfăşurat sub directa coordonare a metode aparţinând altor categorii, devenite acum procedee:
profesorului, contribuie la dezvoltarea gândirii logice a explicaţia,
elevilor şi la dezvoltarea capacităţii lor de exprimare. instructajul, observarea, dezbaterea etc.
Prin jocul didactic se dezvoltă creativitatea elevilor, este Prin folosirea metodei jocului de rol,profesorul urmăreşte:
favorizat efortul intelectual şi menţinută vie atenţia în timpul • formarea unor atitudini şi comportamente în situaţii date;
jocului, se stimulează cinstea,corectitudinea, spiritul critic, • cultivarea sensibilităţii faţă de oameni şi comportamentul
răbdarea, stăpânirea de sine, jocul încheagă colectivul de acestora;
elevi, prin respectarea sarcinilor şi regulilor jocului elevii • formarea şi dezvoltarea capacităţii de a rezolva situaţii-
învaţă să-şi autoregleze activităţile. problemă;
În orele de limbă şi literatură română, prin joc • formarea spiritului de echipă;
didactic, elevii rezolvă sarcini de joc care urmăresc educaţia • stimularea dialogului constructiv etc.
lor intelectuală, învaţă cuvinte, semnificaţia unor noţiuni, îşi
corectează pronunţia, însuşesc construcţii gramaticale Etapele pregătirii şi desfăşurării jocului didactic sunt:
utilizabile în diferite contexte; este o modalitate eficientă de • identificarea situaţiei care urmează a fi simulată prin joc de
consolidare, sistematizare şi verificare a achiziţiilor elevilor. rol –profesorul va alege o anume situaţie conform
În cadrul proiectării jocului didactic trebuie să ţinem obiectivelor didactice urmărite
seama de: sarcina didactică, regula de joc, acţiunea de joc şi • gruparea elevilor, distribuirea şi/sau asumarea rolurilor –
variantele de joc. alegerea „actorilor” (care interpretează rolul asumat) şi a
„spectatorilor” (observatori care urmăresc, conform unor
Exemple criterii bine stabilite, jocul actorilor);
Jocurile didactice pentru educarea limbajului, folosite atât în • pregătirea interpretărilor, proiectarea „scenariului”;
grădiniţă, cât şi în clasele I şi a II-a, pot fi clasificate după • interpretarea rolurilor în faţa „spectatorilor”;
mai multe criterii: • discutarea modului de interpretare;
a. după scopul urmărit: • formularea concluziilor asupra activităţii desfăşurate.
- jocuri didactice de dezvoltare şi stimulare a gândirii prin
efortul de a analiza ce se petrece în jur : pentru tema Jocul de rol sporeşte gradul de implicare a elevilor în
„Anotimpuri, plante, animale”: activităţile de învăţare, favorizează formarea convingerilor,
Săculeţul fermecat, A venit toamna, În coşuleţul toamnei, La atitudinilor şi comportamentelor, autocontrolul conduitelor şi
piaţă, Anotimpurile, al achiziţiilor.
Roata anotimpurilor, Cuvântul interzis, Ce fel de flori ai tu?,
Roata animalelor,
Dramatizarea este o metodă activă, care se bazează Povestirile elevilor urmăresc dezvoltarea exprimării
pe utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice, corecte, logice, expresive, fiind un bun exerciţiu de
urmăreşte redarea cât mai fidelă şi mai creativă a personajului dezvoltare a limbajului şi a comunicării. Se cunosc mai multe
interpretat. Este o metodă simulativă, care poate lua în forme:
activitatea didactică diverse forme: dramatizarea unor - povestirile după modelul profesorului;
povestiri sau schiţe, - povestirile elevilor după un început dat;
punerea în scenă a unor evenimente, procesul literar etc. - povestirile elevilor după un plan;
Prin activitatea de dramatizare, elevii pot înţelege - povestirile elevilor după un şir de ilustraţii;
modalităţile variate de comunicare ale artei dramatice. În - povestirile pe o temă data
clasele primare sunt valorificate, prin dramatizare, schiţele şi
poveştile în care predomină dialogul, piesele de teatru pentru Structurarea lecţiei de comunicare orală
copii, majoritatea textelor dialogate din manualele şcolare. În conceperea şi realizarea lecţiilor de comunicare
Jocul de rol şi dramatizarea facilitează comunicarea intra- şi orală, un rol important îl are proiectarea pe unităţi de
interpersonală, reflecţia şi comunicarea cu ceilalţi, contribuie învăţare. Mai ales în primii doi ani ai şcolarităţii mici,
la realizarea unor situaţii autentice de comunicare, lecţiile/activităţile de comunicare orală este recomandabil să
valorificând celelalte metode folosite – conversaţia, preceadă activităţile de comunicare scrisă, în proiectarea pe
povestirea, prezentarea orală. unităţi de învăţare se va urmări realizarea unui echilibru al
ponderii acordate sarcinilor de învăţare care solicit
Lectura orală este o activitate specifică comunicarea orală faţă de cele care solicită comunicarea
învăţământului primar, elevii, sub directa îndrumare a scrisă.
profesorului, citesc cu voce tare un text literar/nonliterar sau De asemenea, cadrul didactic va trebui să
chiar un text propriu. Prin lectura orală, elevii dobândesc urmărească realizarea unui echilibru al ponderii între
abilitatea de a transmite, valorificând elementele paraverbale, activităţile care vizează exersarea proceselor de producere a
informaţii, idei, sentimente provocate de lectura anterioară, în mesajelor proprii faţă de cele care vizează receptarea şi
gând, a textului. reproducerea unor mesaje.
Profesorul poate evalua modul în care elevii înţeleg Folosirea metodelor active în lecţiile de comunicare
şi valorifică relaţia dintre cuvântul tipărit şi cel rostit. Elevii orală impune şi o nouă modalitate de structurare a acestora.
dobândesc abilităţi de bun orator, învăţând să folosească Modelul „Evocare – Constituirea sensului – Reflecţie” duce
tonul potrivit mesajului pe care trebuie să îl transmită. la dezvoltarea gândirii critice şi la învăţare eficientă:
Povestirea profesorului pentru învăţământul În prima etapă a lecţiei, evocare, profesorul
primar contribuie la dezvoltarea exprimării contextuale, la reactualizează achiziţiile anterioare ale elevilor, cu scopul de
dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, a le valorifica în lecţia ce urmează a fi predată – este
concretizarea sau individualizarea, abstractizarea, momentul captării atenţiei elevilor şi al motivării lor pentru
generalizarea), solicită memoria şi imaginaţia elevilor. învăţare.
Constituirea sensului, etapa cea mai importantă a
Pentru a realiza o activitate de povestire reuşită, cu lecţiei, se poate realiza prin demersuri inductive, deductive,
valoare formativă, profesorul trebuie: analogice sau dialectice, fie chiar printr-o combinare a
• să structureze metodic conţinutul activităţii; acestor demersuri.
• să coreleze obiectivele urmărite cu activităţile de învăţare Reflecţia este etapa care întregeşte lecţia de comunicare
propuse; orală, oferă posibilitatea reluării paşilor parcurşi anterior,
• să integreze materialul didactic la momentul potrivit; urmărindu-se, astfel, retenţia şi transferul cunoştinţelor,
• să urmărească înţelegerea mesajului de către elevi; deprinderilor, abilităţilor dobândite.
• să capteze atenţia elevilor prin calitatea exprimării; La sfârşitul activităţilor de comunicare orală, profesorul
• să ofere modele de exprimare orală corectă, folosind poate, de asemenea, să realizeze un moment de autoreflecţie,
structuri gramaticale ample; prin intermediul căruia să reia firul activităţii desfăşurate cu
• să asigure o atmosferă potrivită activităţii de povestire (fond elevii pentru a evalua:
muzical, expoziţie de carte, alternarea povestirii profesorului - situaţiile pe care le-a creat/oferit elevilor pentru a se
cu imagini video sau înregistrări audio etc.). exprima liber;
În cadrul activităţilor de povestire se urmăreşte - modalităţile de interacţiune folosite cu elevii;
dezvoltarea capacităţii copilului de a asculta şi de a se - valorificarea aspectelor comunicării orale;
concentra asupra subiectului povestirii, activizarea şi - încurajarea comunicării orale a elevilor.
îmbogăţirea vocabularului, profesorul pentru învăţământul
primar propunându-şi ca, la sfârşitul activităţii, elevii să fie
capabili:
• să reproducă, pe scurt, conţinutul povestirii;
• să folosească, în contexte noi, cuvintele şi expresiile nou-
învăţate;
• să reţină tonul şi modalitatea principală de exprimare/redare
a povestirii;
• să identifice mesajul povestirii;
• să opteze pentru unul dintre personajele povestirii,
motivându-şi alegerea;
• să găsească un alt final povestirii.