FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

Eseu de analiza a unor fenomene ce tin de activitatea umana aflata in realitatea

mediului nostru cotidian ( munca, mass-media, scoala, hobby etc)

In mod in constient ne putem gandi la prima interactiune cu activitatea umana aflata

in realitatea mediului meu, cotidian, ma gandesc la senzatii in raport cu primul stimul
reflectat in starea de bine, asadar in ceea ce priveste pasiunea mea; Asadar ceea ce imi
produce placere, in raport cu pasiunea mea se reflecta pentru inceput in senzatia
reflectata de tonalitatea afectiva a imaginii sezoriale exprimate printr-un ecou afectiv
cu nuante putenic pozitive, in senzatiile vizuale; asadar e importanta sa retinem faptul
aceasta pasiune se reflecta, instinctive prin reactii afective declansate de stimulii
vizuali cromatici cu simpla tonalitatea afectiva, cu valoare adaptiva prin declansarea
mecanismelor de aparare punandu-l intr-o stare de alerta.
Sinestezia se produce si in situatia habby-ului meu, crescand sensibilitatea in raport cu
alt analizator fara a fi stimulat. Spre exemplu, in situatia mea, aptitudinea nativa
artistica manifesta descrierea prezentata prin definitie. Mai concret, atunci cand
pictez, tabloul reprezinta interpretarea senzatiei, in prima faza;
In ceea ce priveste senzatia auditiva, atunci cand ascult ceea ce imi place, ma refer la
muzica preferata, sunetele de frecvenţă înaltă şi intensitate crescută
provoacă o creştere a nivelului pragurilor pentru frecvenţele mai înalte.

In ceea ce priveste senzatia de hrana, gustul si mirosul sunt puternic incalcate afectiv,
pe langa experienta perceptiv-gustativa dobandita in anumite imprejurari. Spre
exemplu, in situatia mea, senzatia de acru imi produce repulsie, insa o senzatie de
dulce imi produce preferinte afective favorabile intr-o perioada lunga de timp in
raport cu alimentele dulci; Oamenii invata sa is dezvolte gusturile alimentare intr-o
stransa dependenta cu nivelul de trai, cu resursele materiale si cu mediul social,
cultural in care traisc.

In ceea ce priveste studiul olfactiei, un factor important in prezent il reprezinta relatia

mea dintre nou-nascut si mama; In timpul sarcinii mele, mirosul a reprezentant un
veritabil caracter sexual secundar; de asemenea, senzatia de voma;

Perceptiile

Percepţia este un proces senzorial complex, primar pentru că se desfăşoară în prezenţa

obiectului. De asemenea, durata percepţiei este condiţionată de durata acţiunii
obiectului în câmpul perceptiv.
De asemenea, sesizam faptul ca nu exista materie fara forma, apartenenta intrinseca
este marcanta in corelatie cu forma posibila. De exemplu: un tablou se contopesete
intr-un rezultat, liniile, segmentele, curbele se coreleaza intr-o forma coerenta, spre
sfarsit. La baza acestui principiu, organizarea psihica a campului, toate elementele
sunt stabile;
Refelectand o alta lege a perceptiei, sesizam constanta culorilor care poate sa explice
disponibilittea perceptiei de a recepta in mod conret, culoarea obiectelor; asta
sugereaza, de exemplu, in cazul meu, ca un rasarit de soare se mentine concret fara a
fi modificat structura din interpretarea rasaritului; adica, arborii nu isi modifca totusi
culoarea;

Iluziile perceptive constituie un caz aparte de perceptii supuse unor efecte

distorsionate sub aspectul lungimii, formei, marimii, greutatii;

Iluziile perceptive sunt cauzate de distorsiuni ale informaţiilor care ajung la organele
noastre de simţ (cum ar fi imaginea băţului frânt pe jumătate scufundat în apa), în
timp ce iluziile perceptive sunt produse de anumite elemente ale simţurilor care –
acţionând combinat – ne creează o percepţie deformată sau chiar imposibilă (de
exemplu, majoritatea iluziilor magicienilor).

Majoritatea iluziilor perceptive sunt de fapt cauzate de prea buna funcţionare a

mecanismelor percepţiei, în special de constantele perceptuale şi legităţile gestaltiste,
care în majoritatea cauzelor ne sunt folositoare.

Sistemul psihic uman

In raport cu macrosistemele fizic, biologic, socio-cultural ale realitatii, sistemul psihic

uman este un subsistem, iar ca obiect de investigare psihologica este un sistem alcatuit
din subsisteme rezultate din interactiunea elementelor, acestea din urma fiind:
procese, functii, stari, insusiri psihice. De exemplu senzatia, perceptia, reprezentarea,
gandirea, memoria, imaginatia intercorelate formeaza subsistemul cognitiv iar acesta
corelat cu subsistemele afectiv, volitiv formeaza sistemul de personalitate.
Elementul este semnificativ in doua ipostaze: fie in relatie cu alte elemente, fie il
consideram sistem, rezultat din alte interactiuni, de alt nivel.
Psihicul reprezinta un ansamblu de elemente altfel spus, procese, stari, produse
corelate in baza principiilor de organizare si integrare specifice, efectul interactiunii
fiind unitatea emergenta a sistemului, efect ireductibil la suma insusirilor elementelor
care il compun.
Evolutia sistemului psihic uman trebuie sa aiba in vedere principalele coordonate
functionale:
1) este un sistem deschis privind schimburile energetice si informationale cu mediul,
sau din punct de vedere cibernetic este deschis comunicational;
Evolutia se face in baza unei cauzalitati de tip circular, adica de la cauza la efect si de
la efect la cauza. Pe aceasta baza se elaboreaza constante carora le datoram
programele pentru receptarea, decodificarea, elaborarea comportamentelor.
2) este un sistem inchis privind reglarea si echilibrul sistemului.
Pe masura constituirii sale are tendinta de inchidere, dobandind mai multa libertate,
mai multa autonomie fata de mediu datorita posibilitatilor constructive si
transformatoare exercitate fata de influentele externe (ex. intelegerea, creativitatea in
gandire, etc.)
Modificarile evolutive reclama un control continuu pentru a nu deveni fenomene
entropice, dezorganizand echilibru si totodata pentru a sprijini trecerea de la o
organizare la alta noua.
Caracterul sistemului hipercomplex, autoreglabil rezulta din relatiile comunicationale,
fie intre componentele interne ale acestuia, fie dintre sistem si mediul extern.
 Nivelul constient
Nivelul constient apare ca suport fiziologic, activitatea scoartei cerebrale, a
neocortexului, formatiunea cea mai noua si fragila a sistemului nervos. Se realizeaza
in starea de veghe pentru ca activismul cerebral are nevoie de o perioada destul de
mare pentru a se reface energetic.
Nivelul constient reprezinta forma suprema de organizare psihica prin care se
realizeaza integrarea subiectiv-activa a tuturor fenomenelor psihice si care face
posibila raportarea continua a individului la medie.
La acest nivel se realizeaza o reflectare cu stiinta, adica o reflectare in care individul
dispune de informatii pe care le poate utiliza, sau isi da seama in incercarile de a
intelege, a descifra, interpreta. Este evidentiata astfel functia informational-cognitiva a
constiintei, prin vehicularea imaginilor, ideilor, impresiilor.
Nivelul constient indeplineste functii finaliste si anticipativ-proiective prin stabilirea
si indeplinirea scopurilor.
De asemenea, caracterul planificat al activitatii constiente evidentiaza functia
reglatoare iar cel creator se exprima in functia creativa, urmarind modificarea,
schimbarea realitatii reflectate si adaptarea la necesitatile proprii si sociale.
Nu se poate pune semnul egal intre sistemul psihic uman si constiinta, desi la aceasta
participa toate functiile si procesele psihice. Ea este o sinteza creatoare, o integrare de
fenomene psihice, care prin ele insele nu sunt constiente si unele nici nu devin fapte
de constiinta, dar toate formeaza un camp in cadrul caruia prin corelari intre fenomene
si semnificatie apar efecte specifice constientizarii.
Particularizarile organizarii constiente, functiile ei subliniaza nu numai complexitatea,
ci caracterul specific uman al nivelului in discutie. In realizarea acestui fenomen,
constiinta, intervin toate procesele psihice: reflectarea cu stiinta arata importanta
proceselor cognitive: gandirea fiind factorul principal, scopurile exprima dorintele,
necesitatile, aspiratiile, angajeaza planul afectiv-motivational.
Psihologul roman Vasile Pavelcu (1901-1990) a relevat existenta unei constiinte
afective. Caracterul anticipat-creativ surprinde implicarea imaginatiei, indeosebi a
celei de tip creativ iar caracterul planificat exprima rolul gindirii, al vointei.

b) Nivelul subconstient
Se situeaza sub nivelul constient; este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri
de cunostinte acumulate dar care au scapat controlului constient. La acest nivel
participa: memoria potentiala, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune
subiectul, montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate, care candva au fost
constiente, dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient.
El este o rezerva si o baza pentru activitatea constienta. Subconstientul are un anumit
grad de transparenta, motiv pentru care poate fi considerat o constiinta implicita.
P.Popescu- Neveanu sustine ca subconstientul prezinta doua trasaturi principale:
proximitatea fata de constiinta si compatibilitatea cu ea.
M.Zlate sustine ca subconstientul nu este doar un rezervor, un pastrator al faptelor de
constiinta, ci are propriile lui mecanisme cu ajutorul carora prelucreaza,
restructureaza. Trecerea timpului, emotiile, distragerea de la activitatea respectiva,
aceasta veritabila anestezie psihica, dupa Walon fac ca amintirile, obisnuintele
reactivate sa nu mai fie identice cu cele care candva au intrat in subconstient.
Totodata, subconstientul este sediul expresiilor emotionale de tip neurovegetativ:
paloarea, inrosirea fetei, tremuratul vocii, etc.
c) Nivelul inconstient
Se afla la polul opus nivelului constient, in zonele de profunzime ale SPU. In timp ce
constiinta se orienteaza predominant asupra realitatii obiective, inconstientul se
concentreaza asupra propriei fiinte, pe care o exprima direct in ceea ce are ca porniri
instinctuale, pulsiuni, trebuinte, stari afective, ganduri ascunse, fantasme profunde,
abisale sau refulate.
Psihologia contemporana defineste inconstientul ca fiind o formatiune psihica ce
cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale
personalitatii. Suportul acesteia este activitatea nervoasa, la nivelul subcortical, in
special al maduvei spinarii. Nu este lipsit de organizare, numai ca aceasta difera de tip
constient, este una foarte personala, ce incearca sa impuna propria subiectivitate.
Activitatea inconstienta se realizeaza prin:
• activitati automatizate, algoritmice, prezentate de toti indivizii umani;
• activitati haotice, impulsive care scapa controlului.
Desi se manifesta spontan, impulsiv, inconstientul are structuri bine delimitate.
Psihologul francez H.Ey considera ca acestea sunt:
1) sistemul neuro-vegetativ sau autonom cu functiile sale respiratie, circulatie,
digestie;
2) automatismele psihologice sau inconstientul subliminal exprimat de organizarea
normala a campului constiintei;
3) baza inconstienta a persoanei care contine stadii arhaice.
Inconstientul indeplineste urmatoarele roluri:
• rol de energizare si dinamizare a intregii vieti psihice a individului;
• rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de combinare si
recombinare de tip spontan (cerebratia latenta din procesele creative in care
inconstientul preia si implineste cautari constiente);
• rol de asigurare a unitatii Eului, prin aceea ca este principalul depozitar al unor
categorii de informatii si al tensiunilor motivationale care, prin organizare specifica
participa la evolutia constiintei sau cum ar fi spus Mihai Ralea, inconstientul da
constiintei seva de viata de care are nevoie, acordandu-I momente de repaus si
reorganizare.

Intre cele trei niveluri sunt interactiuni permanente dar nu treceri reciproce, ci relatii
dinamice de implicatie in insasi structura fiintei noastre constiente. Inconstientul nici
nu poate exista fara structura constiintei cu care este cosubstantial. Henry Ey in acest
sens sustine ca raporturile constient-inconstient sunt raporturi organice de
subordonare sau de integrare, ordine care fundamenteaza miscarea de ascensiune a
devenirii constiente.
Interactiunile si acomodarile intre nivelurile functional-dinamice ale activitatii psihice
nu trebuie sa eludeze ca legile de organizare ale constientului si inconstientului sunt
radical deosebite, ceea ce se exprima in bipolaritatea sistemului psihic uman, unul din
poli dominat de rationalul obiectiv, celalalt de psihismul bazal, profund subiectiv.

BIBLIOGRAFIE

1. http://socio-umane.ct-asachi.ro/page.php?10
2. http://www.opr.ro/articole/sistemul-psihic-uman
3. https://www.academia.edu/19284432/Serban_Ionescu_Mecanisme_de_Aparare