Scala de dezvoltare post-traumatică

SRGS
1. Introducere

Majoritatea populaţiei generale se confruntă cu evenimente negative de intensitate foarte

mare (traumatice) ce puţin o dată în viaţă (Ozer, Best, Lipsey şi Weiss, 2003). Evenimente
percepute ca fiind negative pot determina în individ modificări persistente la mai multe nivele
(fiziologic, comportamental, psihic, şi emoţional).
Începând cu secolul 20, din ce în ce mai multe persoane au început să apeleze la ajutorul
profesioniştilor din cauza faptului că nu au reuşit să facă faţă unui eveniment negativ sau
consecinţelor acestuia. în anii '80 s-a intensificat dramatic interesul pentru cercetarea tulburărilor de
anxietate, şi mai ales ă celor produse de incapacitatea individului de a se adapta la evenimente
negative. Astfel, cercetarea în cadrul stresului şi a mecanismelor de coping s-a axat mai ales pe
studiul reacţiilor negative şi dezadaptative, respectiv pe identificarea factorilor care ar putea
influenţa relaţia dintre stres şi distres (Park, Cohen, şi Murch, 1996).
Persoanele care se confruntă cu evenimente negative experienţiază de obicei un nivel ridicat
de distres. în cele mai multe cazuri, distresul este intens, dar nu atinge niveluri semnificative clinic,
iar după o perioadă de timp, persoanele îşi revin la nivelul iniţial de funcţionare. însă, există
persoane care nu reuşesc să îşi revină, şi dezvoltă diferite tulburări. Pe de altă parte, s-a constatat că
există şi cazuri care, după ce iniţial resimt un nivel ridicat de distres, relatează un nivel mai ridicat
de funcţionare pe anumite dimensiuni. Acestea sunt persoanele care se dezvoltă post-traumatic.
Dezvoltarea post-traumatică este definită ca fiind: experienţierea unor schimbări pozitive ca
urmare a confruntării cu evenimente negative extreme (Tedeschi şi Calhoun, 2004).
Tipurile/dimensiunile majore de dezvoltare în urma confruntării cu evenimente negative
sunt: relaţii sociale mai bune, încredere mai mare în resurse personale, mecanisme de coping
noi/îmbunătăţite.
Dezvoltarea post-traumatică a fost observată în situaţii negative intense, cum ar fi: moartea
unei persoane apropiate, diagnosticarea cu diferite forme de cancer, boli cardio-vasculare,
accidente, divorţul, etc. (Park şi colab., 1996).
Identificarea dezvoltării post-traumatice în persoanele afectate de evenimente negativ are
implicaţii atât în intervenţie cât şi în prevenţie. Studiile clinice au relevat faptul că peroanele care
reuşesc să perceapă dezvoltare în urma confruntării cu un eveniment negativ, reuşesc să
experienţieze nu doar emoţiile negative provocate de eveniment şi consecinţele acestuia, ci şi emoţii
pozitive, ceea ce poate duce la o adaptare mai bună şi mai eficientă la situaţie. Pe de altă parte,
posibilitatea dezvoltării în urma unui eveniment negativ poate influenţa modul în care persoanele
reacţionează la şi în situaţiile negative, îmbunătăţind mult calitatea percepută a vieţii.
În consecinţă, existenţa unui instrument pentru evaluarea dezvoltării post-traumatice este
fundamentală pentru cercetarea în domeniu şi pentru practica clinică.

2. Ce măsoară scala?

SRGS, construită de Park, Cohen, şi Murch (1996) îşi propune să măsoare dezvoltarea
determinată de confruntarea cu un eveniment negativ. Scala este compusă din 15 itemi, care
evaluează perceperea dezvoltării post-traumatice pe dimensiunile menţionate anterior.
Instrucţiunile pentru completarea scalei sunt:
Vă rugăm să citiţi următoarele enunţuri şi să răspundeţi la fiecare pe baza următoarei
scale:
Deloc de acord cu enunţul într-o oarecare măsură de acord cu enunţul în mare măsură de
acord cu enunţul Nu există răspunsuri corecte sau greşite, prin urmare vă rugăm să răspundeţi cât
mai sincer la afirmaţii, marcând cu "X° pe foaia de răspuns varianta care vi se potriveşte.

1
 2.1. Descrierea itemilor

Scala cuprinde 15 itemi formulaţi sub forma unor afirmaţii ce vizează dezvoltarea personală
în urma unui eveniment stresant. Itemii pot fi cotaţi pe o scală Likert cu trei trepte, unde 0 înseamnă
„deloc de acord cu enunţul" iar 2 înseamnă „în mare măsură de acord cu enunţul".

3. Administrare şi cotare

Scala se administrează persoanelor care au experienţiat evenimente negative de intensitate

mare. Pe baza instrucţiunii, ele sunt rugate să îşi evalueze dezvoltarea de la 0 (minim) la 2 (maxim).
Scorurile finale se obţin prin adunarea valorilor alese pentru fiecare iem. Un scor global de 0
reprezintă nici un fel de dezvoltarea datorată evenimentului pe dimensiunile evaluate, în timp ce un
scor de 30 (scor maxim), reprezintă o dezvoltare foarte mare.
SRGS oferă scoruri globale ale dezvoltării cauzate de confruntarea cu evenimentul
traumatic.

4. Fidelitate şi validitate

Consistenţa internă (a Cronbach) a scalei originale este de .96 (Hetter şi Cohen, 1996), iar
fidelitatea test-retest este de .81 (Park şi colab., 1996). Consistenţa internă pe varianta în limba
română a scalei (a Cronbach) are valoarea de .85.
În urma analizei factoriale (principal component analysis), rezultă un factor principal
(dezvoltarea post-traumatică), care explică 34% din varianta scorurilor. Rotaţii de tip promax
respectiv varimax păstrează interpretarea factorială a scalei.
Scorurile scalei corelează cu formarea unui sens pozitiv şi motivator vieţii (dimensiunea
pozitivă) (r=.321 la p<.05) în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer (N=64), şi cu copingul
religios (r=.278, la p<.05). în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu diabet (N=40), SRGS corelează cu
mecanismul de coping vizând re-interpretarea pozitivă a evenimentului (r=.341 la p<.05), cu
emoţiile pozitive (r=.326 la p<.05), cu dispoziţia depresivă (r=-. 336 la p<.05), confuzia (r=-.354 la
p<.05), şi formarea unui sens pozitiv şi motivator vieţii (a=.61 0 la p<.01).

5. Etalonare

În etalonare s-au folosit 104 subiecţi care au suferit anterior o traumă (64 de persoane
diagnosticate cu cancer şi 40 de persoane diagnosticate cu diabet). Neexistând diferenţe
semnificative între cele două grupe de pacienţi, etalonarea s-a făcut pe întregul lot. Perioada de timp
în care a survenit trauma variază între 6 luni şi 2 ani pentru pacienţii diagnosticaţi cu cancer, şi 2 ani
şi 5 ani pentru pacienţii diagnosticaţi cu diabet.
Scorul critic de selecţionare (cut-off score) a fost stabilit la 28, ceea ce înseamnă că subiecţii
care obţin un scor brut cuprins între 0 şi 27, nu se dezvoltă semnificativ posttraumatic, iar cei care
obţin un scor brut cuprins între 28 şi 30 se dezvoltă semnificativ post-traumatic.

2
 Crystal Park, Lawrence Cohen şi Renee Murch
Scala de dezvoltare post-traumatică
SRGS
Instrucţiuni: Vă rugăm să citiţi următoarele enunţuri şi să răspundeţi la fiecare dintre ele pe
baza următoarei scale:

Dezacord
Într-o oarecare măsură de accord
În mare măsură de accord

Nu există răspunsuri corecte sau greşite, prin urmare vă rugăm să răspundeţi cât mai sincer
la afirmaţii marcând cu “x” pe foaia de răspuns varianta care vi se potriveşte.

Datorită acestui eveniment stresant…

1. Am învăţat să fiu mai amabil/ă cu ceilalţi.

2. Simt că am mai multă libertate în luarea deciziilor personale.
3. Mi-am dat seama că datorită evenimentului trăit pot să le împărtăşesc celorlalţi lucruri valoroase despre
viaţă.
4. Am învăţat să fiu eu însumi/însămi şi să nu mai încerc să fiu acel cineva care se aşteaptă ceilalţi să fiu.
5. Am învăţat să rezolv problemele până la capăt şi să nu le mai abandonez.
6. Am învăţat să găsesc/caut mai mult sens în viaţă.
7. Am învăţat cum pot să îi ajut pe ceilalţi.
8. Mi-am dat seama că e bines ă am mai multă încredere în mine.
9. Am învăţat să fiu mai atent/ă atunci când ceilalţi vorbesc cu mine.
10. Am învăţat să fiu mai receptiv/ă la informaţii şi idei noi.
11. Am învăţat să comunic mai sincer cu ceilalţi.
12. Mi-am dat seama că vreau să am impact/influenţă asupra lumii.
13. Mi-am dat seama că este normal să cer ajutorul celorlalţi.
14. Am învăţat să-mi apăr drepturile personale.
15. Mi-am dat seama că sunt mai multe persoane cărora le pasă de mine decât am crezut.