MATRICILE PROGRESIVE STANDARD

(Seriile A, B, C, D, E)
RAVEN

J.C. RAVEN formulează, în 1936, principiul „matricilor progresive”, care stă la baza
construirii testului MP(s). În 1938 apare prima formă a testului (revizuit, pe baza
rezultatelor experimentale, în 1947 şi 1956). Testul îşi are originea în gândirea
psihologică a lui Ch. SPEARMAN, C. BURT ETC. şi în teoria psihologiei configuraţioniste
(gestalt psychologie). Deşi datele asupra validităţii conceptuale prezintă unele
discordanţe, majoritatea psihologilor găsesc că testul MP standard este puternic saturat
în factorul „g” şi „km”. RAVEN accentuează că testul propus de el nu măsoară pur şi
simplu o performanţă intelectuală, ci capacitatea generală de organizare a gestaltului şi
de integrare a relaţiilor. Faptul că rezolvarea corectă a MP RAVEN presupune o bună
performanţă la testul BENDER- gestalt – o probă de structurare perceptiv motrică a
spaţiului – arată că perceperea figurilor structurate, adică performanţele vizual-motrice,
joacă un rol important în reuşita la testul RAVEN. S-ar putea spune că testul MP(s)
„măsoară” funcţia intelectuală şi realizează acest lucru bazându-se pe performanţele
vizual-motrice. Scorul total la MP(s) este influenţat, pe lângă factorii amintiţi, de
capacitatea inductivă, de înţelegerea relaţiilor spaţiale etc. şi de factori nonintelectuali de
personalitate (temperament, afectivitate, motivaţie etc.).
În cursul celui de-al doilea război mondial, MP(s) a fost utilizat pe scară largă în
Anglia (fiind aplicat la circa 3 milioane de recruţi). De atunci şi până în prezent, MP
RAVEN (necolorat) şi-a dovedit utilitatea atât în examinarea surzilor, deficienţilor mintali,
bolnavilor psihici etc., cât şi în orientarea şcolară şi profesională a normalilor, devenind un
test de inteligenţă aproape internaţional.

1. Prezentarea testului
Testul MP(s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item constă
dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri („matrice”), din care lipseşte o
parte (un element). În urma examinării matricii, subiectul trebuie să decidă care este
figura unică (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeaşi planşă sau matrice) potrivită pentru
încheierea (completarea) corectă a matricii. Probele simple sunt grupate în 5 serii de
câte 12 matrici, seriile fiind notate de la „A” şi „E”. Fiecare serie dezvoltă o temă diferită
(„A” - stabilire de relaţii în structura matricii continue; „D” – permutări, adică regrupări de
figuri în interiorul matricii; „E” – descompuneri în elemente ale figurii matricii). Testul MP
standard deşi cuprinde un singur gen de sarcini, în varietatea temelor sale poate
evidenţia, în strânsă legătură cu inteligenţa generală, capacitatea de restructurare,
(mobilitate – rigiditate mintală) şi de transfer întrucât subiectul îşi exersează tehnica de
rezolvare în însuşi cursul parcurgerii probelor.
Fiecare serie începe cu o sarcină uşoară (a cărei rezolvare pare „de la sine”),
urmată apoi de 11 probleme de dificultate crescândă. Unele cercetări arată însă că
ordinea de dificultate a itemilor nu este riguros „progresivă” şi se propune o reordonare a
itemilor în interiorul testului. Seriile se succed tot în ordinea dificultăţii, ceea ce
favorizează o învăţare reală pe parcursul rezolvării probelor.

1
 Seria A cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate să
găsească figura unică necesară pentru completarea matricii – din cele şase figuri aşezate
sub matrice – prin: analiza şi diferenţierea fină a elementelor matricii, înţelegerea relaţiilor
între elementele structurii, identificarea părţii lacunare, compararea marginilor părţii
lacunare (a „câmpului”) cu fiecare figură din cele 6 date sub matrice şi prin sinteza
imaginilor.
În seria B fiecare matrice se compune din patru elemente (cel de-al patrulea
lipseşte). În itemii B1 şi B2 cele patru părţi ale matricii sunt identice. În itemii următori,
elementele diferă şi formează un întreg cu o structură relaţională logică. Sarcina
subiectului constă în descoperirea analogiei între două figuri (stabilirea relaţiilor), prin
diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a concepe simetria între figuri).
Elementul potrivit pentru completarea matricii se alege din 6 figuri.
Seria C este formată din matrici de câte 9 elemente ordonate (3*3) din care
lipseşte unul. Probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor progresive ale
figurilor în interiorul matricii. Figurile prezintă modificări continue de poziţie şi schimbări
spaţiale dinamice, care determină îmbogăţirea figurilor atât pe plan orizontal, cât şi pe
plan vertical (totalitatea elementelor noi în figura care lipseşte). Răspunsul corect se
alege din 9 posibilităţi.
Seriile D şi E cuprind câte 12 matrici, fiecare fiind compusă din 9 elemente (dar
unul lipseşte). Partea care lipseşte se alege din 8 figuri prezentate sub matrice. Probele
din seria D sunt repartizate după principiul restructurării figurilor pe plan orizontal şi pe
plan vertical. Rezolvarea corectă presupune urmărirea regularităţii consecutive a figurilor
şi alternarea lor în structura matricii (descoperirea criteriilor schimbării complexe).
Probele din seria E se rezolvă prin operaţii de abstractizare şi sinteza dinamică ce au loc
în procesul gândirii superioare. Se cere observarea evoluţiei complexe, cantitative şi
calitative, a şirurilor cinetice (dinamice). Elementul care lipseşte poate fi completat pe
bază de operaţii algebrice (adunare, scădere) efectuate asupra elementelor matricii.

2. Desfăşurarea examinării
Testul poate fi aplicat individual sau în grup (începând de la 8 ani) fie cu timp
limitat, fie cu rezolvarea în ritm propriu (în care caz se rezolvă în maxim o oră). J.C.
RAVEN este de părere că în scopul cercetărilor cu caracter genetic sau în studiile clinice,
este de preferat să nu se fixeze un timp limită de rezolvare, deoarece „capacitatea
maximă de gândire clară” variază mai puţin în funcţie de sănătate şi se perfecţionează
mai puţin prin practică decât viteza unei activităţi intelectuale de precizie. În acest caz,
testul MP standard „măsoară” în primul rând capacitatea maximă de observaţie şi de
gândire clară. Examinatorul poate să înregistreze, în aplicarea individuală a testului,
timpul scurs de la începerea şi până la terminarea rezolvării probelor. Timpul mediu
necesar rezolvării celor 60 de itemi este de 40 – 50 minute, ritmul de activitate al
subiectului poate fi considerat normal până la 60 de minute. Se ştie însă că, sub 30 de
ani, ritmul rezolvării testului este mult mai rapid (timpul mediu fiind de 30 – 35 de minute).
În cazurile în care testul MPs se aplică în scopul ierarhizării me4mbrilor unui grup
(de exemplu în selecţia profesională a candidaţilor) este preferabilă respectarea unui timp
limită (se recomandă timpul limită de 30 minute), ceea ce se comunică subiecţilor. Testul
„măsoară” în acest caz capacitatea efectivă de realizare a probei de către subiect în
timpul dat.

2
 Datorită faptului că rezolvarea primelor probe este deosebit de uşoară, subiectul
înţelege sarcina cu instrucţie prealabilă minimă. Vom prezenta totuşi, în acest
îndrumător, o instrucţie mai detaliată, destinată examinării colective, care poate fi
utilizată, cu schimbări minime, şi în testarea individuală.
În situaţia de examinare colectivă se distribuie fiecărui subiect un exemplar din test
tipărit (sub formă de caiet) şi o fişă personală de cotare pentru înregistrarea răspunsurilor.
Caietul test rămâne închis (în faţa subiecţilor) până la semnalul dat pentru începerea
probei. Subiecţii completează mai întâi cu datele personale (numele, vârsta, şcoala sau
ocupaţia, data examinării şi data naşterii) rubricile corespunzătoare ale fişei de cotare,
după care creioanele se pun pe masă. Cerem atenţie sporită şi avertizăm să nu se scrie
nimic pe caietul test.

3. Cotarea răspunsurilor
Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect.
Punctajul obţinut prin numărarea răspunsurilor corecte se calculează atât pentru
fiecare serie (cote parţiale), cât şi pentru testul întreg (cote totale). Subiectul poate
realiza cel mult 60 de puncte (cotă maximă). Pentru numărarea şi cotarea rapidă a
răspunsurilor, se recomandă folosirea grilei de cotare (execută din carton care se aşează
peste fişa personală completată).

4. Interpretarea rezultatelor.
Cota brută, adică numărul total de răspunsuri corecte obţinute de subiect, nu are
semnificaţie psihologică luată separat. Ea primeşte valoare diagnostică în raport cu
rezultatele standardizate (etalon) şi comportamentul subiectului în situaţia de examinare.
Datele adunate formează un „limbaj al simptomelor”, care conţine şi vehiculează în formă
codificată informaţii, sensuri psihologice. Înţelegerea semnificaţiei psihologice cuprinse în
conduite şi în performanţe presupune „interpretarea” (decodificarea) lor, pe baza
cunoaşterii codului.
A. = interpretarea cantitativă. Raportarea performanţei la etalon permite stabilirea (în
centile sau în coeficient de inteligenţă) a nivelului de inteligenţă generală a subiectului.
Acest prim pas reprezintă momentul interpretării cantitative a rezultatelor examenului
psihologic. Prezentăm în continuare câteva etaloane (tabelele 2 şi 4) – elaborate de I
HOLBAN (România), J.C. RAVEN (Anglia) şi REPAN (Cehoslovacia), pentru
interpretarea rezultatelor adunate prin administrarea colectivă (folosite în caz de
autoadministrare) sau individual a testului MPs. Menţionăm, însă, că etaloanele străine
prezente nu au decât valoare orientativă pentru populaţia românească.

INSTRUCTAJ
„Aveţi în faţă un caiet cu 60 de planşe (desene), ele sunt aranjate în 5 grupe notate
cu literele A, B,C,D, E. În fiecare serie (grupă) sunt 12 probleme aranjate astfel încât la
începutul fiecărei serii sunt probe mai uşoare, iar la sfârşitul lor probe mai grele.
Deschideţi caietele la prima pagină. În partea de sus a paginii (li se arată matricea
A1) se află un desen notat cu A1 din care lipseşte o parte (li se arată partea rămasă
albă). Sub această imagine mare se află şase figuri, asemănătoare ca formă cu
porţiunea goală rămasă albă din desenul mare. Numai una din aceste figuri completează

3
în mod corect, ca formă şi ca desen imaginea mare (li se arată matricea A1). Care este
acea figură unică? Dacă cineva răspunde corect spunem: „foarte bine”. Dacă cineva
răspunde greşit spunem „mai gândiţi-vă”. Apoi, indiferent dacă au găsit sau nu figura
adecvată, continuăm: „dacă alegem figura nr.1, observăm că ea completează desenul ca
şi formă, dar în interior nu are acelaşi desen. Acelaşi lucru îl constatăm şi în cazul
figurilor 3 şi 5. figura nr.2 este nepotrivită fiindcă nu cuprinde nici un desen. Liniuţele din
interiorul figurilor 4 şi 6 sunt la fel cu cele din figura mare care trebuie completate. Care
se potriveşte, dintre 4 şi 6? Figura nr.6 nu, deoarece are o parte albă, incompletă (li se
arată). Deci, figura nr.4 este cea corectă fiindcă primele două liniuţe orizontale din
interiorul ei (li se arată) şi cele 4 liniuţe verticale de marginile interioare (li se arată)
continuă liniuţele începute dar determinate ale imaginii mari (li se arată din A1).
Şi acum, scrieţi în rubrica corespunzătoare (A1) a fişei primite de fiecare nr.4,
adică numărul figurii corecte. Aveţi grijă să scrieţi răspunsul vostru în rubrica care poartă
seria şi nr. probei.
Aţi înţeles cum trebuie să lucraţi?
În cazul în care subiecţii (sau unii dintre ei) nu au înţeles sarcina, examinatorul va
repeta explicaţiile. Dacă toţi subiecţii au înţeles, examinatorul continuă: „în fiecare probă,
într-un cadru mare se află o imagine compusă din anumite figuri. Aceste figuri sau
desene nu sunt alcătuite la întâmplare, ci după o anumită regulă. Această regulă trebuie
să o descoperiţi la fiecare probă, ca să puteţi completa partea rămasă albă cu una din
cele 6 sau 8 figuri care se află sub imaginea mare.
Treceţi succesiv de la o probă la alta. Să nu omiteţi şi să nu săriţi peste nici o
planşă. Respectaţi neapărat ordinea lor. Chiar dacă aveţi impresia că aţi rezolvat greşit
o probă să nu vă întoarceţi la ea. Răspunsul vostru adică nr. figurii alese, îl scrieţi cu grijă
în rubrica corespunzătoare a fişei personale. Eventualele greşeli le corectaţi prin tăierea
(cu creionul) a nr. greşit şi nu prin ştergere cu guma.
După ce examinatorul s-a convins (pe baza probelor exerciţiu: A1 – A5, la care
este indicat să dea ajutor) că toţi subiecţii înţeleg sarcina, li se precizează timpul de
rezolvare şi se dă comanda: „începeţi să lucraţi cât mai corect şi cât mai repede posibil” –
(fiind vorba de examinare cu limitarea timpului). Sau: „lucraţi atent. Să nu vă grăbiţi prea
mult. Începeţi” – când timpul este nelimitat (maxim 60minute).
Instructajul de faţă poate să fie prescurtat în funcţie de nivelul de înţelegere al
subiectului /subiecţilor. Examinatorul nu va oferi celor examinaţi nici un fel de ajutor care
depăşeşte limitele instrucţiei.
În cazul examinării individuale, examinatorul însuşi notează răspunsurile
subiectului în fişa de corectare. Şi în acest caz, se respectă instructajul (cu mici
modificări impuse de aplicarea individuală a testului şi cu prescurtări posibile). Dacă
subiectul îşi modifică răspunsul ales, examinatorul notează „corectarea” prin tăierea
răspunsului anterior şi înscrierea celui nou în aceeaşi rubrică. La evaluarea rezultatelor,
răspunsurile se cotează ca şi în cazul examinării colective, adică ultimul răspuns indicat
de subiect.

Fixarea nivelelor de reuşită la MPs în intervale centile, corespunzătoare gradelor

diferite ale inteligenţei, permite clasificarea persoanei examinate în funcţie de scorul
realizat. Performanţa intelectuală astfel măsurată permite includerea subiectului în unul
din cele 5 grade (nivele) diferite de inteligenţă.

4
  Gradul I: inteligenţă superioară. Performanţa subiectului, raportată la
performanţa medie a grupului de vârstă din care face parte, atinge sau depăşeşte
centilul 95.

 Gradul II: inteligenţă deasupra nivelului mediu. Performanţa atinge sau

depăşeşte centilul 75.
II+ : performanţa atinge sau depăşeşte centilul 90.

 Gradul III: inteligenţă de nivel mediu. Performanţa se situează între centilele 25

– 75.
III+ : performanţa depăşeşte centilul 50.
III- : performanţa se situează sub centilul 50.

 Gradul IV: inteligenţă sub medie. Performanţa nu depăşeşte centilul 25.

IV- : performanţa nu depăşeşte centilul 10.

 Gradul V: deficienţă mintală. Performanţa nu depăşeşte centilul 5.

5. Validarea rezultatului
Persoana examinată poate rezolva (corect sau greşit) prin ghicire unele din cele 60
de probleme. Numărul alegerilor ghicite este proporţional cu totalul de răspunsuri greşite.
Persoanele cu performanţe scăzute rezolvă corect, în general, mai multe probleme prin
ghicire, decât subiecţii cu cote ridicate. Din această cauză, un scor total scăzut este
întotdeauna mai puţin valid şi mai puţin fidel decât unul ridicat.
Pentru majoritatea cotelor totale s-au stabilit scorurile parţiale aşteptate la fiecare
serie. Prin scăderea scorului parţial aşteptat din cota parţială realizată se obţine
discrepanţa fiecărei serii. Aceste discrepanţe se exprimă numeric (de exemplu: 0, -1,
+2, -2, +1) şi constituie de asemenea un indice al validităţii şi fidelităţii rezultatelor.
Scorul total compus din cote parţiale care prezintă discrepanţe peste 2 puncte nu poate fi
acceptat la valoarea lui nominală ca fiind o estimare precisă a capacităţii intelectuale
generale. Totuşi, în scopuri mai generale se acceptă şi un scor total ca fiind relativ valid,
chiar dacă prezintă discrepanţe interne mai mari de 2 puncte.
Totalizând valorile absolute ale discrepanţelor (indiferent de faptul că sunt + sau -)
obţinem indicele de variabilitate a rezultatelor (stabilitate – fluctuaţie în activitatea
subiectului). Dacă indicele de variabilitate este mai mare sau egal cu 7, se acordă o
încredere redusă rezultatului examinării, subiectul fiind retestat cu o altă metodă.

Scorul La scorul de
parţial
10 15 20 25 30 35 40 45 50 55
aşteptat
A 6 8 9 10 10 10 10 11 12 12
B 2 4 6 7 8 8 9 10 11 11
C 1 2 3 4 6 7 8 10 10 11
D 1 1 2 3 4 7 9 9 10 11
E 0 0 0 1 2 3 4 5 7 10

5
6. Interpretare calitativă
Inteligenţa nu poate fi „măsurată” în stare pură. În diagnosticarea ei pe lângă
criteriul procesualităţii îmbinat cu aspectul de performanţă (de efect) trebuie să ţinem
seama de întreaga personalitate a subiectului examinat. Existenţa interdependenţelor
între inteligenţă şi celelalte aspecte ale personalităţii nu face însă imposibilă „măsurarea”
inteligenţei. Dar neglijarea legilor interacţiunii constituie o sursă sigură a diagnosticării
incorecte. Chiar în rezolvarea aceleiaşi sarcini – cotidiene sau experimentale –
contribuţia factorilor de personalitate variază de la un om la altul. La unii, de exemplu,
funcţiile psihice implicate se structurează într-un mod adecvat sarcinii – asigurând astfel
reuşita – chiar şi în condiţiile unor aptitudini intelectuale mai modeste. La alţii, dimpotrivă,
insuccesul - în pofida factorilor intelectuali mai dezvoltaţi – se datorează absenţei
autocontrolului, a organizării şi planificării, a nivelului corespunzător al motivaţiei. Tocmai
aceşti factori fundamentali ai adaptabilităţii la situaţii problematice, care contribuie la
individualizarea personalităţii, scapă în mare măsură, probelor de inteligenţă. Ceea ce nu
înseamnă că examinatorul care dispune de o intuiţie psihologică nu le poate sesiza.
Sarcina examinatorului, în cursul diagnosticării, nu se reduce numai la includerea
subiectului în diverse tipuri de inteligenţă sau de afectivitate, temperament etc. definite în
mod teoretic. Graţie caracterului lor general, definiţiile teoretice nu se potrivesc întocmai
cazului particular.

………………………….. / …………………………….

6
 Vârsta cronologică (în ani)
Cota 8 8½ 9 9½ 10 10 ½ 11 11 ½ 12 12 ½ 13 13 ½ 16-30
totală
1 73 68 65 59 57 54 53 50 48 48 46 46 -

2 74 70 67 61 58 56 54 51 49 49 48 47 -

3 76 72 68 62 60 57 55 53 51 50 49 49

4 77 73 70 64 61 59 57 54 52 51 50 50

5 79 75 71 65 63 60 58 55 53 53 52 51

6 81 76 73 67 64 61 59 57 55 54 53 52

7 82 78 74 68 66 63 61 58 56 55 54 54

8 84 79 76 70 67 64 62 60 57 57 55 55

9 85 81 77 71 69 66 64 61 59 58 57 56

10 87 83 79 73 70 67 65 62 60 59 58 57 55

11 89 84 80 74 71 69 66 64 61 61 59 59 57

12 90 86 82 76 73 70 68 65 63 62 60 60 58

13 92 87 83 77 74 71 69 67 64 63 62 61 59

14 93 89 85 78 76 72 71 68 65 65 63 62 61

15 95 90 86 80 77 74 72 69 67 66 64 64 62

16 97 92 88 82 78 76 73 71 68 67 66 65 64

17 98 94 89 83 80 77 75 72 69 69 67 66 65

18 100 95 91 85 82 79 76 74 71 70 68 67 66

19 101 97 92 86 83 80 78 75 72 71 69 69 67

20 103 98 94 88 85 81 79 76 73 72 71 70 69

21 104 100 95 89 86 83 80 78 75 74 72 71 70

22 105 101 97 91 88 84 82 79 76 75 73 72 71

23 107 103 99 92 89 86 83 81 77 76 74 74 72

24 108 104 100 94 91 87 85 82 79 78 76 75 74

25 109 106 101 95 92 89 86 83 80 79 77 76 75

26 110 107 103 97 94 90 87 85 81 80 78 77 76

27 112 108 104 98 95 91 89 86 83 82 80 79 78

Vârsta cronologică (în ani)

Cota

7
28 113 110 106 100 96 93 90 88 84 83 81 80 79

29 114 111 107 102 97 94 92 89 85 84 82 81 80

30 116 113 109 103 98 96 93 90 87 86 83 82 82

31 117 114 110 105 102 97 94 92 88 87 85 84 83

32 118 115 112 106 103 99 96 93 90 88 86 85 84

33 120 117 113 108 104 100 97 95 91 90 87 86 86

34 121 118 115 109 105 102 99 96 92 91 88 87 87

35 122 120 116 111 107 103 100 97 93 92 90 89 88

36 123 121 118 112 109 105 102 99 95 93 91 90 90

37 125 122 119 114 110 107 104 100 96 95 92 91 91

38 126 124 121 115 112 108 105 102 97 96 94 92 92

39 127 125 122 117 113 110 107 104 99 97 95 94 94

40 129 127 124 118 115 112 109 106 100 99 96 95 95

41 130 128 125 120 117 113 111 108 102 100 97 96 96

42 131 129 127 121 118 115 112 109 104 102 99 98 97

43 132 131 128 123 120 117 114 111 106 104 100 99 99

44 134 132 130 125 121 118 116 113 108 106 102 100 100

45 135 133 131 126 123 120 118 115 110 109 105 102 102

46 136 134 133 127 125 122 120 117 112 111 107 105 104

47 138 135 134 129 126 123 121 119 114 113 109 107 106

48 139 136 136 130 128 125 123 121 116 115 111 110 108

49 140 138 137 132 129 127 125 123 118 117 114 112 110

50 142 139 139 133 131 128 127 124 120 119 116 115 112

51 143 141 140 135 133 130 128 126 122 121 118 117 114

52 144 142 142 136 134 132 130 128 124 123 121 120 116

53 146 144 143 138 136 133 132 130 126 126 123 122 118

54 147 146 145 139 137 135 134 132 128 128 125 123 120

55 148 148 146 141 139 137 136 134 130 130 127 127 122

Vârsta cronologică (în ani)

Cota 8 8½ 9 9½ 10 10 ½ 11 11 ½ 12 12 ½ 13 13 ½ 16-30

8
totală
56 149 149 148 142 140 138 137 136 132 132 130 130 124

57 151 150 149 144 142 140 139 138 134 134 132 132 126

58 152 152 151 145 144 142 140 139 136 136 134 134 128

59 153 153 152 147 145 143 141 141 138 138 137 137 130

60 155 155 154 148 147 147 143 143 140 140 139 139 133

Pentru subiecţii între 35 – 40 ani, QI-ul se calculează cu ajutorul formulei de corecţie:

QI = QI (16 – 30 ani) x 100

 tabel (VII)

Tabelul VII – Performanţa aşteptată () la:

Vârsta cronologică 
16 – 30 100
35 97
40 93
45 88
50 82
55 76
60 70

Pe baza QI, subiectul este inclus în unul din nivelele de inteligenţă

9
 Clasificarea intelectuală

QI Nivel de inteligenţă
Peste 140 Inteligenţă extrem de ridicată
120 – 139 Inteligenţă superioară
110 – 119 Inteligenţă deasupra nivelului mediu
100 – 109 Inteligenţă de nivel mediu (bună)
90 – 99 Inteligenţă slabă
80 – 89 Inteligenţă sub mediu
70 – 79 Inteligenţă de limită
50 – 69 Deficienţă mintală uşoară (debilitate
mintală)
20 – 49 Deficienţă medie (imbecilitate)
0 - 19 Deficienţă gravă (idioţenie)

Compoziţia normală a scorului (testare individuală)

Scor La scorul total de

parţial
10 15 20 25 30 35 40 45 50 55
aşteptat
A 6 8 9 10 10 10 10 11 12 12
B 2 4 6 7 8 8 9 10 11 11
C 1 2 3 4 6 7 8 10 10 11
D 1 1 2 3 4 7 9 9 10 11
E 0 0 0 1 2 3 4 5 7 10

Scor La scorul total de

parţial
15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
aşteptat
A 8 8 8 8 8 8 8 9 9 9
B 4 4 5 5 6 6 6 6 7 7
C 2 3 3 3 3 3 4 4 4 4
D 1 1 1 2 2 2 2 2 2 3
E 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1

10
 Scor La scorul total de
parţial
25 26 27 28 29 30 31 32 33 34
aşteptat
A 10 10 10 10 10 10 10 10 11 11
B 7 7 7 7 7 7 7 8 8 8
C 4 5 5 6 6 6 7 7 7 7
D 3 3 4 4 5 5 5 5 5 6
E 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2

Scor La scorul total de

parţial
35 36 37 38 39 40 41 42 43 44
aşteptat
A 11 11 11 11 11 11 11 11 12 12
B 8 8 9 9 9 10 10 10 10 10
C 7 8 8 8 8 8 9 9 9 9
D 7 7 7 8 8 8 8 9 9 9
E 2 2 2 2 3 3 3 3 3 4

Scor La scorul total de

parţial
45 46 47 48 49 50 51 52 53 54
aşteptat
A 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12
B 10 10 10 11 11 11 11 11 11 12
C 9 10 10 10 10 10 11 11 11 11
D 9 9 9 9 10 10 10 10 11 11
E 5 5 6 6 6 7 7 8 8 8

Scor La scorul total de

parţial
55 56 57 58 59 60
aşteptat
A 12 12 12 12 12
B 12 12 12 12 12
C 11 12 12 12 12
D 11 11 11 12 12
E 9 9 10 10 11

Pentru calcularea discrepanţei.

11
 Vârsta cronologică (în ani)
Centile 14 15 16 17 18 19 20
90 49 53 53 53 56 54 52
80 46 50 51 50 53 53 49
75 45 49 50 49 52 51 48
70 43 48 49 48 51 50 46
60 41 45 46 46 49 48 44
50 38 42 44 43 47 45 42
40 35 39 41 40 45 44 40
30 32 35 38 37 42 41 37
25 29 32 35 32 41 38 36
20 27 29 32 28 38 37 33
10 15 16 21 25 31 28 24

DIFERITELE GRADE DE INTELIGENŢĂ

Gradul I = inteligenţă superioară

Performanţa este mai mare sau egală cu centilul 95.

Gradul II = inteligenţă deasupra nivelului mediu.

II (-) = performanţa este cuprinsă între centilele 75 – 90 inclusiv.
II (+) = performanţa este cuprinsă între centilele 90 – 95 inclusiv.

Gradul III = inteligenţă de nivel mediu. .

III (+) = performanţa este cuprinsă între centilele 75 – 50 inclusiv.
III (-) = performanţa este cuprinsă între centilele 27 – 49 inclusiv.

Gradul IV (+) = inteligenţă sub medie.

IV (+) = performanţa este cuprinsă între centilele 10 – 25 inclusiv.
IV (-) = performanţa este cuprinsă între centilele 5 – 9 inclusiv.

Gradul V = deficienţă mintală

Performanţa este sub centilul 5.

12