T.-15. Imagine statică și în mișcare.

Origine și
evoluție. Imagini secvențiate. Montajul.

INTRODUCERE:
**Societatea bazată pe imagini.
Văzusem deja în numerele anterioare cum dinamismul a
fost o trăsătură foarte prezentă într-un număr mare de
imagini de-a lungul istoriei.Captarea mișcării oferă
mimesis, o senzație de realitate, motiv pentru care acest
aspect s-a dezvoltat atât de mult, ajungând chiar și la
scopuri surprinzătoare precum ca realitate virtuală.În acest
subiect vom vorbi despre modul în care imaginea este
purtătoarea mișcării, atât reală, cât și reprezentată,
precum și care sunt principalele sale mijloace expresive.

IMPORTANȚA MIȘCĂRII:
MIȘCAREA este o „ schimbare a poziției în spațiu a unui corp în raport cu el însuși și cu
mediul înconjurător. Mișcarea implică un factor de traiectorie și timp”. Din punct de vedere
al imaginii, captarea mișcării, indiferent de felul ei, face ca imaginea respectivă să fie mai
aproape de realitate, adică mai mimetică, oferind mai multe informații privitorului. cu
dinamism, va trebui să înțelegem ce tipuri de mișcări vom găsi în imagini:

• MIȘCAREA REALĂ: (FILMUL ȘI DESENINE ANIMELOR) va fi una în care un

obiect sau o parte din el își schimbă poziția în spațiu față de sine și de ceea ce îl
înconjoară.Această mișcare există ca atare și de aceea va avea caracteristicile
mișcării: traiectorie , este vectorul din care pleacă și pe care se deplasează (aceste
traiectorii asigură mai multă mișcare când sunt curbate); spațiul acoperit ; Viteza este
relatia dintre timpul si spatiul parcurs.O imagine reala asigura miscarea reala, si, in
final, timpul folosit.Cea mai reprezentativa disciplina a acestei miscari reale este
CINEMA, iar despre caracteristicile ei ne vom ocupa mai tarziu.

• MISCARE REPREZENTATA:(COMIC SI STORY-BOARD) este miscarea

reprezentata care este falsificata.Folosirea ei este foarte comuna datorita
caracterului practic, adica folosind o serie de mecanisme, mai mult sau mai putin
usoare, suntem capabili sa reprezentam ideea de mișcare.
Dezvoltarea temei va urma o linie de evoluție logică legată de respectiva mișcare:

MIȘCAREA ÎN...IMAGINEA STATĂ----------> IMAGINE SECVENȚATĂ (COMIC ȘI CINEMA)

MIȘCAREA A REPREZENTAT:
Ori de câte ori vorbim de mișcare reprezentată, o vom face raportând-o la IMAGINEA
FIXĂ .Ca atare, vom înțelege orice tip de imagine, fie ea de origine mecanică, manuală sau
electronică.
În ele, senzația de mișcare este realizată în diferite moduri deja menționate în subiectele
anterioare:

------------------------------------------------------------------------tema 10
1. ORTOGONALITATE / OBLICITATE: traim intr-o societate ortogonala, adica plina de
orizontale si verticale, dintr-un motiv eminamente practic.Ochiul nostru, si prin relatie
directa, creierul nostru s-a obisnuit cu aceasta „stabilitate” (eschimosii nu înțelegeți
verticalele), astfel încât totul oblic să ne dea senzația de instabilitate și, prin urmare, de
mișcare (amintiți-vă de o imagine strâmbă).

2. DREPT/CURB: Pe lângă faptul că sunt ortogonali, vectorii curbi ne oferă o senzație de

mișcare mai mare decât liniile drepte, poate induse chiar de ideea roții, sau poate din alte
motive, dar realitatea este că curbele, și dacă isi schimba constant directia mult mai mult,
aduc mult dinamism unei imagini.

3. CONSTANŢA/ALTERNAŢIA: în cadrul unei imagini, constanţa factorilor (forme, spaţii,

culori, texturi etc.) determină un ritm constant, deci un dinamism redus.Această secţiune va fi
studiată în profunzime în RITMURI.
Luând în considerare aceste linii directoare, folosim diferitele atribute grafico-plastice și
relațiile lor de dragul dinamism...
FORME: fie că este vorba de punct, linie sau plan, formele dintr-o imagine vor influența
dinamismul acesteia.Formele curbe și oblice sunt mai dinamice, formele drepte și
ortogonale sunt mai statice.Liniile oferă mai multă mișcare decât punctele, iar planurile
decât liniile. Alternarea diferitelor curbe aduce mult dinamism. (casa guggenheim/cascada).
Există și o serie de „reguli” care sunt considerate bune și care simbolizează mișcarea, prin
diferite forme (în general sunt replici și sunt folosite în benzi desenate):
LINII DE FADING: sunt linii care indică pozițiile anterioare și chiar mișcarea obiectului.Oferă dinamism
deoarece dau o idee despre cum și de unde se mișcă obiectul
VECTORI DE DIRECȚIE: sunt reprezentați pentru a indica direcția de mișcare, și că există mișcare.Se leagă de
cele anterioare deși au o natură diferită.
LINII SIMBOLICE: sunt cele care au scopul de a exprima o anumită mișcare precum și o viteză. Există o mare
varietate, iar fiecare dintre ele reprezintă un aspect dinamic.
CULORI: culoarea este asociata cu alternanta ei (se va vedea in sectiunea de ritm) si de
asemenea cu gradatiile sale.Adica trecerea de la o culoare la alta, sau la alte culori aduce
miscare.Cu cat cromatic este mai bogat, cu atat mai mult dinamism .

TEXTURILE: texturile ofera miscare deoarece genereaza ritmuri.In afara de asta pentru
ca presupun directii si curbe oblice.Pe langa faptul ca reflecta mai multa lumina (va fi
studiata la tema LUMINA)

LUMINA: Lumina este strâns legată de ritmuri și compoziție, deoarece creează

contraste de lumină (chiaroscuro) și are, în multe cazuri, o direcție, de aceea generează
tensiune vizuală.
DINAMISM PRIN ELEMENTE NON-FORMALE:
Senzația de mișcare nu se transmite doar prin elemente vizibile.Există factori perceptibili și
invizibili care sunt capabili să inducă o senzație de mișcare aproape mai mare decât
elementele vizibile.Vorbim despre două aspecte de bază: COMPOZIȚIA și CUNOAȘTEREA
sau EXPERIENȚA VIEWER.
**Toate aceste aspecte vor fi studiate în profunzime la subiectul Formă și Compoziție.

COMPOZIȚIA: o compoziție a imaginii presupune o aranjare a elementelor, iar fiecare

aranjare va determina un dinamism diferit.În cadrul compoziției este necesar să se
evidențieze:

Forțe vizuale: sunt vectori care unesc elementele.

Greutăți vizuale: „greutatea relativă” a obiectelor.
Echilibru sau dezechilibru: ceea ce nu este echilibrat este instabil și deci dinamic.

CUNOAȘTERE/EXPERIENTĂ: fiecare privitor „știe” lucruri care interferează cu

percepția unei imagini, creând astfel tensiune vizuală (dacă există o persoană într-un tablou
care privește într-o direcție, ea creează un vector dinamic și induce aspectul) . Un alt
aspect conexe obține vectori prin capacitatea spectatorului de a deduce (dacă există o
minge pe marginea unei mese, nu putem evita să ne gândim că va cădea și acolo va fi un
vector de mișcare.)

RITMILE CA ELEMENTE DINAMICE:

RITMUL, din punct de vedere iconic, apare atunci când în cadrul unei compoziții se repetă
una sau mai multe forme vizuale. Aceste forme pot implica culori, lumini sau texturi, deci,
în general, orice factor generează o natură ritmică. Există multe forme. și multe alte
repetari, prin urmare vor exista diferite tipuri de ritmuri:. ..toți pot interacționa.
Ritmul are un factor determinant: SPEED. Cu cât alternanța este mai mare, cu atât viteza
acesteia este mai mare.
RITM UNIFORM: va fi unul în care se repetă ordonat un element formal, cromatic, textural
sau de iluminat.
RITM ALTERNAT: daca se repeta doua sau mai multe elemente se genereaza ritmuri
alternative.Exista o varianta numita RITM ALTERNAT PRIN SIMETRIE.
RITM DESCĂCERE / CREȘTERE: apare atunci când elementele repetate sunt în scădere
sau în creștere în calitățile lor de mărime, intensitate ..etc.
RITMUL CIRCULAR: este cel care se bazează pe circumferință ca ghid.

EFECTE OPTICĂ: MIȘCARE INDUSĂ:

Poate din cauza importanței lor merită menționat efectele optice pentru crearea unei
senzații de mișcare.Cu ele sunt reprezentate forme și poziții „la jumătate”, fapt care este o
problemă de asimilare pentru creierul nostru, și provoacă ambiguitate a senzațiilor, și deci
mișcarea.

Timpul pentru senzația de mișcare:

Unul dintre factorii care ajută cel mai mult senzația de mișcare este timpul, deoarece este
inerent oricărei imagini.Timpul din cadrul unei imagini poate fi................................

INEXISTENT: timpul nu exista cand o imagine reprezinta o

scena de liniste care nu face referire la momente trecute sau
viitoare.Acest tip de reprezentare este destul de comun, si este
necesar pentru intelegerea celorlalti (doua fete ale aceleiasi
monede) . .

MULTIPLE: apare atunci când momente diferite

care se referă la același obiect sau persoană sunt
reprezentate în aceeași scenă sau imagine.Nu

Aceste tipuri de reprezentări sunt foarte des întâlnite, deși poate și din
cauza importanței lor ar trebui să menționăm câțiva artiști celebri care
le-au folosit, precum MASACCIO sau DUCHAMP.O variantă a acestui
tip de reprezentare este ceea ce numim timp TOTAL , în care toate
momentele din originea până la capăt.
OPRIT: imaginea în care este reprezentată o scenă în tranziție de la o origine la un sfârșit
este cunoscută sub denumirea de imagine în timp oprit.Ele
produc în mod normal instabilitate și utilizarea lor este mai
mult anecdotică decât practică.

ASUUMAT: există un timp asumat când în scenă este

reprezentată ultima etapă a mișcării și se intuiește, cu
ajutorul strategiilor vizuale sau nu, cum a fost aceasta.

IMAGINEA STATĂ SECVENȚATĂ: COMICUL ȘI POVESTEA-

BORD.

SECVENȚA se referă la ansamblul elementelor ordonate care sunt integrate într-o linie de
plot.Aplicată imaginii, una de tip secvenţial, va face parte dintr-un întreg, şi nu este
înţeleasă independent ci încadrată în totalitate. exponenții acestei imagini statice
secvențiate sunt:

COMICUL:

Benzile desenate, desene animate sau benzi desenate sunt definite ca... „ansamblul de
desene sau imagini care constituie o poveste, cu sau fără text”. Așa fiind, putem
spune că comicul este
un tip de comunicare verbal-iconica.Cu un limbaj narativ si personaje specifice
si, in general, orientat spre distragerea atentiei.
Tipurile de benzi desenate sunt foarte diverse: genuri (istorice, lirice, epice,
dramatice); stiluri (manga, abstract, benzi desenate, desene animate...) suporturi
(digital, hârtie,...)

Ca în orice structură narativă, benzile desenate sunt analizabile într-un anumit

număr de unități dotate cu sens. Putem distinge între:
1 .- Macrounități semnificative . Ele se referă la întregul obiect estetic și, prin urmare,
au un caracter sintetic. Această categorie include structura publicației
adoptate (pagină de benzi desenate, jumătate de pagină, bandă
zilnică etc.), culoarea și stilurile și grafica caricaturistului...
..2**

3 .- Microunități semnificative . Toate elementele care

definesc, compun și sunt integrate în vinietă. Aceste micro-unități ar
include cadrul, balonul,
**2.- Unități semnificative . Sunt gloanțele sau pictogramele.În
cadrul acestui set putem diferenția următoarele elemente:
onomatopee şi figuri cinetice.
– Vigneta: este reprezentarea pictografică a spațiului și timpului semnificativ minim
care constituie unitatea de asamblare a unei benzi desenate. Datorită convențiilor
lecturii sale, capătă o dimensiune temporală în ciuda faptului că este compus din
semne statice.
– Încadrarea: delimitare bidimensională care pune în legătură suprafața hârtiei pe
care este desenată și spațiul reprezentat figurativ. Luând ca punct de referință figura
umană, se pot distinge mai multe tipuri de lovitură (împușcare lată; lovitură
generală; lovitură americană; lovitură medie (lung, scurt și mediu: genunchi, piept și
talie); prim-plan; prim-plan extrem. sus; detaliu împuşcat

g.plan general plan avion american

general

prim plan extrem de plan de

aproape detaliu
Pe lângă planuri, unghiul din care este privit planul este important și ele sunt în principiu:
normal, unghi înalt, unghi înalt și unghi aberant.(stânga-dreapta)

microunități semnificative
Ele sunt exclusive benzilor desenate, dar nu esențiale pentru exprimarea lor.
– Sandviș sau balon . Convenție specifică a benzilor desenate menită să integreze
grafic textul dialogurilor sau gândirea personajelor în structura iconică a desenului
animat.Bbulele de vorbire au diferite formate care îndeplinesc diferite funcții:

- Tipografie . Personalizarea textelor prin stilizări grafice mai mult sau mai puțin
elaborate.
- Metafore vizualizate . Convenție grafică tipică benzii desenate care exprimă starea
fizică a personajelor prin semne iconice de natură metaforică. Exemplu: semnul întrebării,
indică nedumerire.
- Onomatopee . Foneme cu valoare grafică care sugerează acustic cititorului zgomotul
unei acțiuni sau al unui animal.
- Figuri cinetice . Convenție grafică care exprimă iluzia mișcării sau traiectoria
telefoanelor mobile
Storyboardul:
Un storyboard sau un storyboard este un set de ilustrații afișate în succesiune cu scopul de
a servi drept ghid pentru înțelegerea unei povești, previzualizarea unei animații sau
urmărirea structurii unui film înainte de a fi realizat sau filmat. Este, așadar, un pas
intermediar între benzi desenate și limbajul cinematografic.
Este folosit ca planificare pre-filmare pentru scene și secvențe ; determină
tipul de încadrare și unghiul de vizualizare care trebuie utilizat. Acesta servește
drept ghid pentru regizor și a fost dezvoltat în studioul Walt Disney la începutul
anilor 1930.

Tip lovitură: Ctaso-up Tip fotografie: Modtum Mdo Tip de fotografie: fotografie lată
Cameră: Steadicam shot medie
Cameră: SteaOcam Cameră: S*eadfcnm

Acțiune: Tim dă înapoi.
o ajută cu cele două băuturi
Sho! tip: shot wrde mediu
Cameră: Steadicam
Acțiune: un cuplu se îndepărtează de la bar Acțiune: Ei ies din cadru și în afara
cu băuturi și se lovește de Tim în camerei și Tim se duce la
timp ce Tim pleacă pe sote masă
Tip de fotografiere: fotografie lată medie
spre lată
Carnera : Steadicam se trage înapoi,
unghiul este murdar
obiectiv: 10 grade până în jos
Tip fotografie: Lată medie
aparat foto; steadicam

Cele mai importante aspecte de luat în considerare în cadrul Story board-ului sunt:

NARAȚIUNEA, PRIMĂRI, TIPURI DE AVION, MIȘCĂRI CAMERA ȘI DESENUL ȘI

IMAGINEA.
MISCAREA ADEVAATA: CINEMA

După cum am văzut deja la subiectul 10, senzația de mișcare reală este produsă de un
efect pe care îl cunoaștem ca EFECT STROBOSCOPIC: „ Când doi stimuli sunt dați
în succesiune rapidă și la o anumită distanță unul de celălalt, ei tind să apară ca
un un singur obiect vizual în mișcare , producând și deplasând această mișcare de la
locul primului stimul în cel al celui de-al doilea". Acest fenomen de mișcare aparentă
sau stroboscopică depinde fundamental de intervalul de timp dintre primul și al doilea
stimul sau fulger, care de obicei oscilează între 55 și 65 de milisecunde, dacă doriți să
obțineți o mișcare aparentă bună. Atât filmele, cât și desenele animate se bazează pe el.

CINEMA:
Cinematograful este o tehnică artistică care se bazează pe proiecția de cadre (imagini
imprimate) rapid (efect stroboscopic) pentru a produce o senzație de mișcare reală.
Originea cinematografului datează din 1894 cu un dispozitiv pe care Edison l-a inventat
și numit CINEMATOSCOP , foarte rudimentar, deși capabil să reprezinte ideea de mișcare
cu umbre.
Ținând cont de caracteristicile sale, foarte asemănătoare cu cele ale comicului, ale
cinematografiei am putea evidenția următoarele aspecte.

PLANIFICARE;ANGULAREA;MISCAREA CAMERA;TIMP; MONTARE

PLANIFICARE: acoperă toate fotografiile posibile ale camerei. Le vom distinge pe cele
care se referă la persoană: general, american, prim-plan, foarte aproape. Și cele care se
referă la scenă:
Plan panoramic general:

Este o filmare care cuprinde multe elemente foarte îndepărtate.

În ea personajele vor avea mai puțină importanță decât peisajul. De
exemplu, o cabană în pădure văzută de departe. Oamenii vor părea
mici.

• Plan general
Îl introduce pe spectator în situație, îi oferă o viziune generală și
îl informează despre locul și condițiile în care se desfășoară
acțiunea. Este de obicei plasat la începutul unei secvențe narative.
Într-o fotografie generală sunt incluse de obicei multe elemente,

plan, astfel încât privitorul să se poată orienta și să preia situația.

astfel încât durata sa pe ecran trebuie să fie mai mare decât cea a unui primer.Se poate
face în mai multe moduri, în funcție de gradul său de generalitate.
• *Captură americană; Prim-plan; Prim-plan extrem; Captură de detaliu.

• Captură secvență:
Este un mod de filmare, în care toate schimbările necesare și mișcările camerei se fac
într-o singură fotografie. Regizorul nu sparge avionul și ne arată treptat o serie întreagă de
evenimente. De obicei nu sunt făcute foarte lungi din cauza dificultății de filmare pe care o
implică (KILL BILL)

• Plan subiectiv:
Camera captează ceea ce viziunea personajului.

ANGULAȚIE: există diferite unghiuri față de ceea ce este filmat și acestea sunt:
• FRONTAL
• LATURĂ
• TOCAT
• CONTRACELAT
• CENITAL
• OCHI DE PASĂRE

MIȘCAREA CAMERA: pe lângă planificare, captarea imaginilor prin mișcare adaugă

multă bogăție filmului.Cele mai importante mișcări pot fi clasificate ca:

Mișcări în aceeași cameră:

Sunt cele care sunt create prin proprietățile mecanismului fotografic.Cele mai cunoscute
sunt SLOW MOTION (se realizează prin accelerarea vitezei de înregistrare și normalizarea
vitezei de proiecție); CAMERA RAPIDA (exact invers)

Mișcări ale camerei pe ea însăși:

Ele se realizeaza atunci cand camera se roteste pe o platforma sferica.Cu acest avans se
realizeaza PANORAMICI ORIZONTALE, VERTICALE SI OBLICE.

Mișcări externe ale camerei:

 Spre deosebire de precedenta, sunt miscari in care camera in sine este cea care se misca
din situatie.Cu aceasta miscare se realizeaza TRAVELING, pe care l-am putea imparti in
3: TERRESTRE; AERIAN;OPTIC(ZOOM)
MONTAJUL:
Fie că sunt comice sau film, plasarea imaginilor nu este de obicei aleatorie, ci urmează un
scop predeterminat pe care de obicei îl definim ca...
ASSEMBLARE: este aranjarea narativă și ritmică a elementelor obiective ale poveștii.
Procesul de alegere, ordonare și îmbinare a tuturor fotografiilor realizate după o idee
anterioară și un anumit ritm.
Expresia montajului este cel mai important element dintre toate precedentele și rodul
tuturor. Alegerea, ritmul, măsura merg la căutare pentru a ne da un sens. Deoarece
imaginile individuale pot dobândi un nou sens atunci când sunt grupate împreună.

Spațiul și timpul filmului intră în joc: elipsele reprezintă suprimarea atât a

elementelor narative, cât și a celor descriptive ale unei povești, în așa fel încât, în ciuda
faptului că sunt suprimate, sunt date suficiente date pentru a le putea presupune ca
existente.
ELIPSEA NARAȚIVĂ este motivată de necesitatea tăierii în timp real, pentru...
• motive narative (provoacă interes, senzații...),
• motive tehnice de filmare sau interpretare care fac imposibilă filmarea anumitor
evenimente (accidente, catastrofe...)
• motive etice care împiedică reprezentarea unor probleme incomode (decese reale,
execuții...)

ASPECTE IMPORTANTE ALE MONTAJULUI:

Scala: Decupările fiecărei scene, care presupun ștergerea cadrelor, a unei mișcări, nu
pot fi arbitrare. O mică schimbare de imagine produce disconfort vizual, este un salt de
imagine.

Angulare: Când eroarea anterioară este aplicată angulației, este un salt de axă, un efect
optic care apare atunci când axele acțiunii se încrucișează și, prin urmare, se dă o
perspectivă falsă în continuitatea planurilor corelative.

Dirijarea personajelor sau a obiectelor: Este vorba despre producerea

impresiei corecte în cazul direcției personajelor în diferite cadre. Mișcările în direcții diferite
trebuie efectuate cu direcții opuse, iar mișcările în aceeași direcție cu aceleași direcții.
Eroarea este saltul de axă. Trebuie să existe „acord” sau continuitate. În plus, în acțiunile
statice, direcția privirilor personajelor determină axa de acțiune, care este linia imaginară
de-a lungul căreia se desfășoară acțiunea personajelor în spațiu.

Asamblare în mișcare: În toate asamblarea în mișcare, figurile care urmează

trebuie să fie similare, doar diferite ca mărime și poziție.
Viteza: Puteți varia viteza avioanelor în orice moment pentru a crește sau a reduce
dobânda. Viteza montajului trebuie sa raspunda la desfasurarea episodului, nu la viteza sa
fizica sau la viteza sa dramatica.

Distanța focală: trebuie să o păstrați neschimbată. Dacă nu, există un salt de

distanțe.

SECVENȚA DE PLANURI:
Există diferite modalități de a efectua succesiunea de fotografii, adică unirea sau
separarea cadrelor de montare, acestea sunt, în principiu:

■ Prin tăiere: imaginile unui avion le succed pe cele ale precedentului fără niciun
proces intercurent.

■ Prin fade to black: scena se întunecă până nu se vede nimic. Opusul este
deschiderea în negru.

■ Prin înlănțuire: O scenă nouă apare deasupra celei vechi care se estompează prin
suprapunere.

■ Prin cortină: Progresia unei imagini pe ecran face ca imaginea anterioară să

dispară, prin deplasare. Există diferite tipuri de perdele.

■ Panare: O panoramă rapidă care șterge claritatea unei imagini și face loc pentru
următoarea fotografie.

TIPURI DE MONTAJ:

➔ În funcție de scara și durata fotografiei:

Analitic: Bazat pe cadre care conțin cadre scurte și, în general, de scurtă durată. Se
pretează mai mult la expresiv și psihologic. Realitatea este analizată prin studierea ei pe
părți. Se creează succesiv un ritm rapid.

Sintetic: Bazat pe cadre care conțin fotografii lungi și folosesc frecvent adâncimea
câmpului. Se dă o viziune mai completă asupra realităţii, fără dorinţă de analiză. Pe
măsură ce apar mai multe obiecte și mai multe fapte, este nevoie de cadre mai lungi
pentru a avea suficient timp de lectură.
 ➔ Conform întregii povești a filmului:

Narațiune: Intenționează să povestească o serie de evenimente. Ar putea fi:

• Linear : Cea care urmează o singură acțiune dezvoltată printr-o succesiune de

scene în ordine cronologică.

• Inversată: Ordinea cronologică a poveștii este alternată pe baza unei temporalități

subiective a unui personaj sau căutând mai multă dramatism.

• Paralel: Două sau mai multe scene, independente cronologic, se dezvoltă simultan
creând o asociere de idei în privitor. Scopul este de a face să iasă un sens din
comparația lor. O caracteristică este indiferența sa temporară, unde nu contează
că diferitele acțiuni alternative au loc în momente diferite sau foarte îndepărtate
unele de altele.

• Alternativ: Echivalent cu cel precedent, bazat pe juxtapunerea a două sau mai

multe acțiuni, dar există o corespondență temporală strictă între ele și de obicei se
reunesc în același eveniment la sfârșitul filmului sau secvenței.

Expresiv: Încearcă mai ales o interpretare artistică sau ideologică a realității

cinematografice pe care vrei să o arăți pe parcursul unui film. Ar putea fi:

Metric: se bazează pe lungimea fragmentelor.

Ritmic: Depinde atât de lungimea cadrelor, cât și de compoziția cadrelor. El încearcă să

sublinieze impactul psihologic cu o a doua senzație încrezătoare în ritmul filmului.
Realitatea este distorsionată într-un fel, ritmul real al unui eveniment este întârziat sau
accelerat în funcție de ceea ce dorește să provoace autorul.

Tonal: sunt implicate componente precum mișcarea, sunetul emoțional și tonul fiecărei
fotografii.

Armonic: Rezultat al conflictului dintre tonul principal al fragmentului și armonie.

Ideologic: Căutarea unui sens mai intelectual în narațiunea faptelor prin crearea sau
evidențierea diferitelor tipuri de relații între evenimente, obiecte, oameni... Relații
temporale, spațiale, cauzale, consecutive, analogii, de contrast...