Naşterea sensului modern al imaginii

Imaginea triumfă în cultura contemporană, dar la fel ca și corpul în cultura occidentală, o face
într-un mod parțial și specific. Prin imagine înțelegem, proiecția tridimensională euclidiană.

Pentru a înțelege sub ce denumire de imagini așezăm vizibilul, trebuie să facem distincția între
imaginile:

1. Psihice interioare ( de la cele senzorial-perceptive, direct-vizuale, la cele mentale, de tipul

visului, amintirilor, fantasmelor ori halucinaţiilor, pe de o parte )

2. Cele care beneficiază de un suport fizic, grafic sau sculptural, fie unul optic, ca reflexie sau
proiecție.

Chiar dacă mintea noastră este cel puțin la fel de ocupată cu prelucrarea imaginilor pe cât cu
prelucrarea cuvintelor, acestea sunt mult mai greu de folosit pentru a transmite mesaje altor
oameni. În timp ce cuvintele trebuie doar rostite cu scopul de a forma propoziții cu acestea,
imaginile trebuie fabricate, procedeu mai complex.

Ex:majoritatea se pot exprima formând propoziții și fraze dar sun mai puțini cei care stăpânesc
arta picturii.

Chiar dacă la începutul istoriei, imaginile se aflau la putere, mesajele fiind transmise cu ajutorul
desenelor (ex.hieroglifele), cu timpul, textul scris a ajuns la putere, căpătând cel mai mare avânt
odată cu invenția tiparului, scrierile fiind mai ușor de produs și distribuit în masă decât
imaginile.

Odată cu inventarea camerei obscure și proiectării unei imaginii tridimensionale pe o suprafață

plană s-a făcut trecerea de la analogic la indicial. De la imaginea analogică care spune direct
ceva, la imaginea analogic-indicială care vorbește de la sine.

Flusser a avut foarte multă dreptate să spună că inventarea fotografiei este la fel de importantă
ca şi inventarea scrisului.

Picturile renascentiste au pregătit statutul imaginii pentru lumea noastră, chiar dacă erau
imposibil de reprodus altfel decât manual deci automat imposibil de distribuit în masă.

De la imaginea ca analogie la imaginea ca indiciu

Imaginea este semn analogic – imaginea este ceva ce se aseamănă cu acel ceva pe care îl
reprezintă. Diferența între aceasta și semnul simbolic este faptul ca semnul reprezintă un
anume lucru printr-o convenție. Mai avem semnul indicial, al cărui semnificant are o relație
cauzală, de natură fizică cu ceea ce reprezintă (ex. fum pentru foc), iar apoi semnul iconic, în
care semnificantul are o relația de analogie cu semnificatul (ex. mirosurile).