Echolocare:Cum văd orbii cu ajutorul sunetelor?

Termenul echolocare a fost inventat in 1940 și a fost folosit pentru prima dată în articolul ștințific
„Ecolocație de către orbi, lilieci și radar”.Fenomenul constă în abilitatea orbilor de a-și folosi auzul
pentru a înțelege mediul înconjurător și a pus pe gânduri neurocercetătorii facându-i să se întrebe de ce
această abilitate este mai dezvoltată la acest gen de persoane decât la persoanele care nu suferă de
această afecțiune.

Cea mai cunoscută este povestea lui Ben,puștiul care la doar 2 ani din cauza cancerului ocular și-a
pierdut ambii ochi și odată cu aceștia și șansa de a mai vedea vreodată.De la vârsta de 4 ani Ben a
început să își dezvolte o abilitate pentru a reuși să se ghideze în spațiu,mai precis a acesta se folosea de
ecouri și de sunete reușind să locheze mașinile,ușile deschise,oamenii,etc.Pe scur Ben,la fel ca mii de alți
nevăzători din întreaga lume,s-a folosit de echolocare.

Cum reușesc orbii să dezvolte această aproape incredibilă abilitate?Ei bine,totul constă în impresionanta
adaptabilitate a creierului uman.De fiecare dată când învătăm ceva nou,o abilitate,o deprindere,sau ne
modificăm obiceiurile,structura fizică a creierului se schimbă.Neuronii sunt celulele responsabile cu
procesarea rapidă a informațiilor în creierul nostru,aceștia sunt interconectați între ei într-o rețea de
câteva sute de miliarde,această rețea schimbânduși forma constant,neuronii conectându-se și
deconectându-se unul de celălalt tot timpul.Neurologia numește acest lucru plasticitatea
creierului,asemănând creierul cu plasticul datorită abilității lui de a crea forme noi și de a le
reține.Neuroștiința credea că diferite părți ale creierului sunt predeterminate pentru a îndeplinii funcții
specifice,dar această paradigmă a fost desfințată odată cu noiile studii. Fiecare parte a creierului poate
primi inițial o câte o sarcină specifică; de exemplu, partea din spate a creierului nostru,numită „cortex
vizual”, se ocupă de obicei de vedere. Acel teritoriu poate fi realocat unei alte sarcini,neexistând nimic
special în legătură cu neuronii din cortexul vizual,aceștia fiind pur și simplu neuroni care se întâmplă să
fie implicați în procesarea formelor sau culorilor la persoanele care au ochii funcționabili.La persoanele
care nu au ochii funcționabili acești neuroni se pot reorganiza pentru a îndeplinii alte task-uri,formând
așadar noi conexiuni.Creierul ne-a fost înzestrat cu flexibilitate,astfel fiind capabili să ne adaptă
diferitelor circumstanțe. Creierului ne permite învățarea, memorarea și capacitatea de dezvoltare a noi
abilități. În cazul lui Ben, creierul acestuia a reprogramat neuronii din cortexul vizual pentru a îndeplinii
alte funcții. Așadar Ben avea mai mulți neuroni disponibili pentru a face față informațiilor auditive,
această putere crescută de procesare permițându-i lui Ben să interpreteze undele sonore în detaliu,mult
mai amănunțit decât un om cu cortexul vizual ocupat cu îndeplinirea de funcții specifice văzului. Super-
auzul lui Ben demonstrează o regulă generală și anume că,cu cât un anumit simț are mai mult teritoriu
cerebral, cu atât acesta funcționează mai bine.

Informații luate din:Time-Why Do We Dream? A New Theory on How It Protects Our Brains