Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Managmentul Educational, IFR, Anul I

ÎNVĂȚARE, FORMARE ȘI
DEZVOLTARE UMANĂ

Prof. Univ. Dr. Ovidiu Panisoara

Student: Rada (Olteanu) Alexandra Laura
 Secretele creierului uman de Sandra Aamodt şi Sam Wang

Dr. SANDRA AAMODT este coautor al lucrărilor Welcome to Your Brain (Secretele
creierului uman) şi Welcome to Your Child's Brain. A fost director editorial al revistei ştiinţifice
Nature Neuroscience, o apariţie de prestigiu în domeniul cercetărilor neuroştiinţifice. Are
contribuţii permanente la prestigioasele publicaţii New York Times, Washington Post, El Mundo
şi The Times din Londra.

Samuel „Sam” Sheng-Hung Wang (născut în 1967) este un profesor, neuroștiințist și

autor taiwanez-american. El este cunoscut ca co-autor al cărților Welcome to Your Brain și
Welcome to Your Child's Brain. Wang susține, de asemenea, discuții despre dezvoltarea
creierului copiilor, autism, politică la televiziune și radio, pentru publicul academic și pentru
publicul larg.
Suntem proprietarii celei mai incredibile mașinării din lume, creierul. Datorită lui putem
să admirăm apusul soarelui, să învățăm să vorbim, să recunoaștem un prieten, să fugim de
pericol. Care sunt secretele acestei mașinării uluitor de complexe? Ce rol are fiecare parte a
creierului, de la cortexul prefrontal la amigdală? Sandra Aamodt și Sam Wang, renumiți
specialiști în neuroștiință, ne dezvăluie mecanismele, dar și trucurile care ajută creierul să lucreze
eficient.
Cine ar fi crezut că cea mai complex maşinărie din lume poate fi descrisă în cel mai mic
detaliu? Nici eu nu aş fi crezut asta, dar am găsit această carte intitulată „Secretele creierului
uman” şi m-am gândit să-i dau o şansă.
De îndată ce începi să citeşti nu o să mai observi ce se întâmplă în jurul tău. Parcă într-un
fel creierul tău realizează că este vorba despre el şi ar vrea ca tu sa-l descoperi şi să-l înţelegi.
Limbajul nu este foarte uşor, au fost momente în care m-am întors de două ori ca să mai citesc o
dată pasajul respectiv pentru a înţeleg mai bine.Cartea în sine ne poartă în lumea personajului
principal (creierul) care ne ajută să ne controlăm emoţiile şi să luăm cele mai bune decizii.
Poate această denumire vă amuză, dar creierul poate fi considerat un erou. De câte ori aţi
reuşit să vă amintiţi răspunsurile la un test în ultimul moment sau de câte ori aţi reuşit să aduceţi
argumente incontestabile într-o discuţie importantă? Cine credeţi că vă ajută să faceţi toate aceste
lucruri? Creierul singurul şi unicul nostru aliat şi duşman în acelaşi timp. De foarte multe ori
luarea unei decizii importante pare imposibilă în anumite cazuri. Din păcate creierul nostru are
nevoie de noi pentru alegerile dificile. Noi trebuie să-i aducem argumente pro şi contra pentru ca
el să ajungă la un rezultat.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că recompensele imediate ne ajută să luăm decizii
imediate. Astfel persoanele delăsătoare care preferă să primească recompensa imediat în loc să
aştepte după ea sunt mult mai slabe şi nerăbdătoare decât persoanele care aşteaptă pentru lucrul
dorit. El ne ajută de asemenea să ducem la bun sfârşit sarcinile impuse ca să putem ajunge acolo
unde ne dorim.
Consider că această carte ne ajuta să aflăm mai multe despre creierul nostru dar și să ne
înțelegem pe noi, acțiunile și faptele noastre.
 Neurogeneza și moartea neuronilor

Neurogeneza (nasterea neuronilor) este procesul prin care neuronii sunt generati.
Neurogeneza este activa in perioada pre-natala si este responsabila pentru popularea
creierului cu neuroni. Pana recent, se credea ca neuronii nu se regenereaza. La varsta
foarte frageda se nasc noi neuroni pentru a ajuta construirea unor cai numite circuite
neurale. Oamenii de stiinta credeau ca o data ce un circuit este realizat si se afla in locul
potrivit, adaugarea unor noi neuroni ar putea intrerupe curgerea informatiei si ar putea
rupe sistemul de comunicatie al lor.
In 1962, Joseph Altman a pus la indoiala acesata credinta atunci cand a observat
nasterea neuronilor in hipocampus la un soarece adult. Neurogeneza era inca prezenta si
la adulti. Mai tarziu, el a sustinut ca neuronii nou nascuti migrau din locul de unde se
nasteau, din hipocampus, in alte regiuni ale creierului. In 1979, un alt om de stiinta,
Michael Kaplan, a confirmat descoperirile lui Altman, iar in 1983 a descoperit ceulele
precursoare la un mamifer adult.
Nottebohm sustinea ca acei neuroni noi au facut posibila invatarea. Prin
neurogeneza, pasarea reusea sa tina minte si sa invete, lucru ce putea fi posibil si la
mamifere. Alti oameni de stiinta au gasit aceasta afirmatie ca fiind exagerata, si nu era o
regula pentru a se aplica si la mamifere. Insa Elizabeth Gould a descoperit ulterior, dovezi
ale neuronilor nou nascuti in creierul unor maimute. Fred Gage si Peter Eriksson au aratat
ca acelasi lucru se poate intampla si in creierul uman.
Se pare ca neurogeneza functioneaza si la adulti, sau cel putin doar in anumite
zone ale creierului. Neuronii se nasc in permanenta predominand in doua regiuni ale
creierului: in zona subventriculara, unde celulele noi migreaza catre bulbul olfactiv si in
zona subgranulara, parte din hipocamp. Multe dintre celulele noi nu supravietuiesc si
mor, insa altele reusesc sa se integreze si sa devina functionale in tesutul care le
inconjoara.
 Neuronii sunt nascuti in zone ale creierului bogate in celule precursoare ale lor.
Acestea sunt numite si celule stem neurale. Aceste celule au potentialul de a genera
majoritatea – daca nu toate – tipurilor de neuroni si de celule gliale ce se gasesc in
creier.Stiinta celulelor stem este una noua si in permanenta evolutie, o data cu
descoperirea unor noi lucruri. Insa cercetatorii au reusit sa descrie cum se nasc neuronii
din aceste celule stem neurale, iar modelul seamana in principiu cu un arbore
genealogic.Celulele stem neurale se inmultesc prin diviziune. O celula se divide dand
nastere la doua celule, iar acestea la randul lor, se divid dand nastere la patru celule.
Atunci cand o celula se divide, se spune ca se diferentiaza. Diferentierea inseamna ca o
celula noua este specializata mai mult in forma si functie. O data ce un neuron este
nascut, el trebuie sa calatoreasca pana in locul potrivit. Oamenii de stiinta au observat ca
exista cel putin doua metode diferite prin care neuronii calatoresc. Unii neuroni migreaza
urmand fibrele lungi ale unor celule numite glia radiala. Aceste fibre se intind din
straturile interioare ale creierului pana in cele exterioare. Cu ajutorul lor, neuronii se
agata de aceste fibre pana ajung la destinatia finala.
Dar nu toti neuronii ajung cu succes la destinatie. Cercetatorii au aproximat ca
doar o treime ajung unde trebuie. Restul fie nu se diferentiaza, fie mor si dispar in
primele 3 saptamani din faza migrarii.Alti neuroni supravietuiesc calatoria insa sfarsesc
intr-un loc unde n-ar trebui sa fie. Mutatiile la nivelul genelor care controleaza migratia
creaza grupuri de neuroni care nu se afla unde trebuie, provocand diverse disfunctii
precum epilepsia la copii, retard mintal, sau este posibil sa provoace chiar si schizofrenia
sau dislexia.
O data ce un neuron ajunge la destinatia finala, se pune in functiune. Aceasta este
ultima etapa a diferentierii si este cel mai putin inteleasa din toata
neurogeneza.Depinzand de locatie, un neuron poate sa ia functia unui neuron senzorial,
neuron motor, sau interneuron, trimitand si primind anumiti neurotransmitatori. Un
neuron depinde de semnalele altor celule, precum astrocitele, ce determina forma si
locatia lor, ce tip de transmitatori sa produca si cum sa se conecteze la alti neuroni.
 Desi neuronii sunt celulele cele mai longevive, foarte multi dintre ei mor in
perioada migrarii si diferentierii. Unele boli sunt provocate de moartea prematura a
neuronilor.
La Parkinson, neuronii care produc dopamina (un neurotransmitator) mor, iar
creierul nu mai poate controla corpul.La sindromul Alzheimer, proteinele se depun in
jurul neuronilor din neocortex si hipocamp, regiuni ce controleaza memoria. Acesti
neuroni ajung sa piarda legatura cu restul retelei de neuroni si in cele din urma mor.
Oamenii ce sufera de acest sindrom pierd capacitatea de a memora si abilitatea de a face
diverse lucruri.
Loviturile puternice la cap pot omori imediat neuronii, sau ii pot omori lent, daca
legaturile au fost intrerupte. Astfel oxigenul si nutrientii de care au nevoie pentru a trai nu
mai pot ajunge la acestia.
Cercetarile continua, iar creierul nu inceteaza sa ne uimeasca prin complexitatea
lui. Cu ajutorul descoperirilor, oamenii de stiinta spera ca vor gasi noi metode pentru a
trata diverse boli si sindroame care afecteaza viata a milioane de oameni.

Bibliografie:

1. National Institute of Neurological Disorders and Stroke (NIH Publication

No.02-3440d)

2. Altman, J (1962). „Are new neurons formed in the brains of adult mammals?”. Science
135: 1127–8