Arhitectura dramaturgica a spectacolului coregrafic modern -constructie: continua=timp secventa, discontinua=timp extras -constructia epica si rizomativa = vidare de continuitate,

miza pe detaliu -intre lizibil si vag - narativ ( care urmeaza un story)- non- narativ -2 poli actual - virtual ; intre acesti doi poli se intalnesc realul si posibilul realul : realul actual si realul virtual (omis de reprezentatie ) posibilul : universul incorporat( actual prezent propus pe scena) si universul virtual ( straturi de lectura propuse de spectator) - dansul functioneaza intr- un context artistic care il influenteaza: filozofic, teatral, al artelor plastice, al muzicii - 2 discursuri majore: (initial o dihotomie, care in ultima vreme isi apropie axele constitutive spre formule de intersectie) - cu fir narativ reperabil: Kurt Joss, Martha Graham, Christopher Bruce, Reinhild Hoffman, Adina Cezar - non-narativ: Doris Humphrey, Bella Lewitzky, Merce Cunningham, Miriam Raducanu Contextul filozofic - John Lonfshaw Austin :" a spune inseamna a face" - noul dans =vidaj de continut literar, eludarea firului narativ, miza pe potentialitatea miscarii : Cunningham, Alwin Nikolais - Cunningham: csd gestul expresiv prin el insusi, atomizeaza spatiul, fiecare dansator e un semn, dar fara un semnificant precis - Nikolais: corpul ascuns in materiale extensibile, descompus prin sisteme de lumini -> imagini sculpturale cu sens - Husserl : plaseaza expresivitatea artistica in perimetrul a ceea ce el num Bedeutung=insemnatatea spiritului; Merleau Ponty: gestualitatea transforma semnele tot in semne; multitudinea posibilitatilor de interpretare a semnului gestual confera semnului corporal o functie simbolica=> hiatusuri pe traiectoria narator-mesaj-destinatar - viziune psihofilozofica interoceptiva( Freud, Schilder, Dolto, Anzieu) - exteroceptiva, prin celalalalt, imagine a corpului mentala ( Vallon, Lacan) - Husserl : analiza fenomenologica, axata pe ideea captarii intuitilor imediate - Merlau Ponty: comportamentul uman= spatiu de intersectie intre activitatea spirituala si o existenta fizica; raportare corporala la lume se face prin intermediul perceptiei - Michel Serres: "corpul se amesteca in lume, dupa cum lumea se amesteca in el"( raluca ianegic) ( rome - livre de fondation) - Didier Anizeu, Le Moi Peau: pielea= mijloc principal de comunicare cu exteriorul; Steve paxton: ci, "foc" al dansului emanat prin piele -Deleuze ( prefata la Francis Bacon, La logique de sention): " corps sans organs" : corpul= arhivar al unor date aduse de prezenta lui in lume Contextul teatral - Meyerhold: teatrul triunghiu: autor- actor; regizorul in vf triunghiului; spectatorul desupra lui, percepe prin regizor - opus tetarului "de linie dreapta" autor - regizor- actor- spectator

- Tairov: accent pe valoarea actorului, emotia determina forma gestuala - Gordon Craig "Despre arta teatrului" :.. Context arta plastica - Artele plastice= propuneri pt creatorii de coregrafie; cel mai mare nr de curente, stiluri, orientari, tendinte - Preocuparea anilor 60-70 pt o geometrie simplificata => arta minimala => coregrafie Lucinda Childs - J. Cage -> influenta asupra dansului, Cunningham - Raport muzica-dans: o Complementaritate o Relativa independenta in consens si conformitate cu coneptia spectacolului Dramaturgia coregrafica continua - Principiile lui Aristotel - Constructie narativa - Poveste, story, plot, fabula - Miscarea= linii+forme geometrice+volume - Spatiul scenic=spatiul solului+spatiul aerian - Tipuri de tesaturi coregrafice: o Care cultiva in mod voit volumetria miscarii Cunningham, Ianegic Mare diversitate de tensiuni motrice, de traiectorii diferite ca intensitate Amploare de desfasurari spatio-temporale o Care nu o urmaresc ca interes major Insasi substranta motrice, punctul generator si cel preparator, precum si pct de finalizare, traiectoria parcursa intre aceste puncte se supun plinului si golului general al locului de evolutie si limitelor anatomo-fiziologice inerente miscarii Spatiul capata configuratie propre prin profunzimea vectorilor corporali, prin intensitatea poetica a participarii lor Spatiul e sculptat de trupul uman si frumusetea pielii Coregrafi: Bella Lewitsky, Miriam Raducanu, Karine Saporta: un foc de sub piele care face timpul sa arda fiecare miscare in aer, vectorialitate incadescenta O unitate de timp definita de o singura miscare, ca o suspendare in timp Alteori vidul si plinul largesc intervalele - Corpul uman faureste in spatiu arhitecturi si fecare dintre ele inseamna tot atatea tipuri de temporalitati - Janis Xenakis: timpul miscarii vehiculat de o partitura coregrafica: o linie dreapta pe care se pune problema sa marcam puncte corespunzand variatiilor altor componente. Intervalul dintre doua puncte se identifica cu durata - Spectacolul coregrafic lucreaza pe durate, pe dimensiuni temporale, cu valorile sensului - Fiecare gest= semn purtator de sens

O structura coregrafica= o suita de miscari cu sens evident (gesturi) + inserturi in care gestul are gratuitate sau valoare ornamentala Temporalitatea dansului si modalitatiile ei de masurare se plaseaza intre aceste doua tipologii de miscare, marcand relatia plin-vid drept axa cu multiple virtualitati semantice Miscarea o Dinamica ( apartenenta la un registru acut/mediu/grav, plan inalt/median/de sol) o Vitezele miscarii o Directiile o Focusul din dualitatea motion-movementTeoria erorilor lui Gauss ( A-B, cand ramane A?) Timp: o Logic o Logica temporala creatoare de logica spatiala Timpul = permanenta =un plin Timpul o Subiectiv Interpret Autor Spectator o Cronologic Al lucrarii Spectator o Obiectiv = al ansamblului arhitectonic in care are loc Linia gestuala o Evaziva/indrazneata o Incordata/relaxata o Sagetatoare/fluida Miscarea coregrafica marcata de simtul: o Greutatii o Presiunii o Rezistentei o Emergentei spre infinit Vectorialitate puternica si austera/ frenetica si diversa Dominanta unei linii -> semnificatia ei de in arhitectura o Orizontala -> imanenta, rationalul o Verticala -> infint, emotie, extaz o Curba -> ezitare, flexibilitate, valori decorative o Drepte -> decizie, rigiditate Forma inchisa = articularea tuturor episoadelor intr-un tot centrat in jurul conflictului principal; actiune contra-actiune (P-V) Vectori o Aditionare: interferenta, suprapunerea semnelor care anunta actiunea, acumularea lor o Circulatie

inlocuirea unui element prin altul, proces energetic al conexiunilor deplasarea fiecarui plan catre un altul in functie de cauza-efect schimbare, transformare; corpul actant este deplasat de la actualitatea momentului la un statut depozitar al datelor, circulatia informatiei si schimbarea situatiilor

o stopare stoparea unei actiuni pt a permite trecerea intr-un plan superior (ambreiaj) totalitatea acestor vectori => asociere si experienta spatio-temporala = (Bahtin)= cronotop spatio-temporal = balansul referent real-referent fictional => traiectorie adevar neadevar secret m. spatiala (iconica/noniconica) adevar m. temporara (iconica/noniconica) -> cronotp -> neadevar(minciuna, inchipuire, deturnare de sens) fantoma secret probleme de structura muzicala translabile in grade diverse in dans o Laban mimica = motiv gestual; importanta succesiunii de miscari o Doris Humphrey : fraza, secventa o Jaqueline Robinson, Karine Wehner -> polifonia coregrafica o Alwin Nikolais -> traducerea unor forme muzicale in f. coregrafice Secventa coregrafica marcheaza o durata in timp => ritmica, dependenta de relatia motion-movement V-P: rarefierea miscarii in timp aglomerarea Laban: o Energia o Directionalitatea o Spatiul o Greutatea o Timpul Toposfera individuala = ansamblul de factori psihosociali si culturali carfe determina modalitatea de actiune a individului Calitati ale miscari (<- axa temporala) o Unghiulara o Circulara o Densa o Elastica o Matasoasa o Linearaa o Alunecoasa o Moale o Incordata o Sinuoasa etc Intensitatea in dramaturgia coregrafica o Int. Frazarii coregrafico-sonore o Int. Frazarii cuvan muzic - scenorgrafie

o Int. Frazarii dans < cuvant - Intensitatea coregrafica o stimuli motori: A zvacni, a aluneca, a exploda, a pulsa o stari emotionale: deznadejde, agresivitate, bucurie o stimuli vizuali: vitraliu, desen, arhitectura, pictura o stimuli tactili: burete, matase, intepatura, hartie o stimuli auditivi raporuti: sunet dans o identitate o contrast o non-identitate o rizomatism - gesturile (aproape toate) + miscarile care functioneaza iconic efemeritate+multitudine de sensuri => umplere si vidare neintrerupta <- posibila pentru ca psihicul si imaginarul functioneaza cu doi mari vectori: o deplasare ( prezenta permanenta) vectori legatura vectori schimbare o condensarea (faciliteaza trecerea de la un sistem de echivalenta la altul) vectori aditionare vectori stopare - instalarea tipologiei gesturilor deiice, simbolice, emblematice - instalarea gesturilor iconice, pantomimice, kinetografice vidaj+umplere permanenta o vid : virtual aspirator+recipient o plin: se raporteaza la vid si la plinul precedent - suprematia prezentei; prezenta=capacitatea de a reliefa intr-un perimetru dramatic, la un moment dat, unul din elemente constitutive - evadarea din timpul cotidian =iesire din timp ( Xenakis) - V-P: o Vituozitatea implicarii motrice privire la rece, distantare, atitudine critica; vidae emotionala o Conceptia spectaculara, story-ul ne apropie empatic, ne reumplu - Timpul se vinde => demers ancorat in social, element profan - Spectacolul coregrafic = conversatie functionand in baza interactiunilor o intrebare-raspuns o oferta-acceptare/refuz - Doua mari orientari in estetica spectacolului coregrafic o Elementul realist coexista cu cel suprarealist o Spectacol strict imaginar ( factura oranamentala=dominanta) - Structura trebuie sa raspunda a intrebari: cine? Ce? Unde? De ce ? cum? - Raportarea dramaturgica la agentarea muzicii o Spectacolul se naste din partitura sonora ( partituri colate => gliseaza deja ceva din decizia dramaturgica)

o Concomitent ( dialog neintrerupt coregraf-compozitor) o Muzica mai tarziu Aceleasi raporturi sin in structura scenografiei in raport cu celelalte elemente Raporturi (<- trebuie sa asigure coerenta, logica, impactul maxim) o Paralelism o Relativa independenta o Puncte convergenta absoluta o Complementaritate o Combustie reciproca P-V: o Traductibil intraductibil o Umbre-lumini Osatura (structura) + suprafata ( gradul de ornament, totalitatea actiunilor adiacente care o subliniaza pe cea principala si intelesurile expresiei corporale) Constructie coregrafica de tip aristotelian: tema -> actiune/subiect -> realizarea concreta Structura de baza o Transferare semantica o Componenta de forma a miscarii Structura superficiala o Transferare de forma a miscarii o Componenta semantica???? Constructia aristoteliana = manifestare a plinului in structura coregrafica Dramaturgia coregrafica discontinua Timpul = experienta, forma de neliniste a vietii (Hegel), de cuantificare a ei : devenire, existenta,schimbare, moment, eveniment, simultaneitate, trecut ( in afara), prezent (in) , viitor, sensibilitate, miscare Gestul dansat balans intre directitudinea adresarii si ambiguitatile indirectitatii; mesaj descifrabil/statul de incifrare P- V: o Jocul formelor si continuturilor o Tensionari si de-tensionari Corp-evidenta = cel anatomic, pe care il vedem zilnic (dansul opereaza cu el) Corp-secunda = corp ne-stiut, corp-ignorat ( exploatat in dans) Diversitate infinita a functiilor gestualitaii <- memoria corporala = amintiri in stare latenta inscrise in corpul nostru gratie unui intreg discurs istoric, social, cultural al fiintei Bertold Brecht vedea teatrul cu implicatii sociale majore, capabil sa recladeasca bazele societatii umane => teoria gestusului + teoria dramaturgiei teatrului epic Teatrul brechtian o Fiecare scena are statut de sine statator, nu se explica in mod obligatoriu prin cea precedenta o Nu se bazeaza pe cauza- efect, acumulare progresiva o Intreruperi ale firului actiunii prin cantece, texte explicative, dans o Plin inlocuit de plin, iar vidul ca interval este uneori dilatat, uneori extrem de restrans

o Faptele izolate se cer legate intre ele in asa fel incat nodurile sa bata la ochi Forma dramatica Forma epica Scena reprezinta Re-prezinta Spectatorul - Empatie Observator, distantare, obiectivizare Atitudine kinestezica Decizii, atitudine proxemica??? Trairi; accent pe valori semiotice Cunostinte accent pe valori structurale Sugestie simptom Argumente - logica Valoare senzorialo perceptiva Valoare cognitiva Omul presupus cunoscut Omul obiect de cercetare Omul netransformabil Transformabil si se transforma Tensiune cu privire la deznodamant, ...la mersul actiunii, fluxul emotional propunere cathartica Scene: cauza efect Scene: de sine statoare, segmentare Evolutie lineara a faptelor Sinusoidala Lumea asa cum este in text Lumea asa cum devine dincolo de text Ce ar avea de facut omul; virtualitate a Ce trebuie sa faca omul; participare participarii ineluctabila Instinctele sale; nivel sensibil Mobilurile sale; nivel rational Gandirea determina existenta; Existenta sociala??? Imanenta transcendenta Muzica Slujeste Amplifica textul Sustine textul Ilustreaza Zugraveste starile psihice

Mediaza Elucideaza Presupune textul Ia pozitie Indica o conduita

Salturi peste timp si spatiu => nu exista plin si gol in structura dramaturgiei coregrafice

Dramaturgia coregrafica rizomatica - Conceptul de baza al gandirii deleuziene = rizomul functioneaza in coregrafia sec. XX - Clasicele inceput si sfarsit sunt eludate - Exploatarea detaliului, intregul pare a fi uitat - Rizomatica actioneaza ca un vid ce urmeaza a fi umplut - Nu pledeaza pt absenta constructiei, dar nici pentru rigurozitatea ei arhitecturala - Vidarea de continut are adesea repercusiuni asupra formei - Deformarea, forma bizara => univers cu coordonate onirice sau aparent onirice - Nou dadaism + neosuprarealism - Fragmentul capata statut, rivalizeaza cu intregul - Ideologie a imaginii corporale - Vizualizare intensa Corpul actual tendinte coregrafie postmoderne - Postmodernismul = miscare eckletica in arta, estetica si filozofie

Curentul teatru-dans - Laban a vrut sa faca un teatru cu structura arhitecturala special pentru spectacole corgrafice : Tanztheater - Kurt Joss: Masa verde prima parte e considerata nasterea teatrului-dans - Conceptul e reluat si instaurat de Pina Bausch si apoi de Jean Claude Gallotta, George Appaix, Adina Cezar, Sergiu Anghel, Raluca Ianegic si Philippe Gentill - Valoarea cuvantului e inlocuita cu potentialul sugestiv al imaginii create de miscare sau de situatiile reprezentate - Semne teatrale extrase din realitate sau din lumea visului - Abundenta de semne => reducere material coregrafic la minimum de informatie=gest - Influenta teatrului => rationalizare - Polisemie => spectacolele de teatru dans se apropie de conceptul lui Umberto Eco, opera aperta - la Pina Bausch: gestul, caracterul, situatia si textura coregrafica intalnesc cuvantul fie prin super-pozitie fie prin succesiuni care se intensifica una pe alta - in alte forme, teatralitate este implicita intitator Jean Claude Gallotta -

Pt unii teoreticieni incepe cu Renasterea, pentru altii doar Sex XIX realism, simbolism, impresionism Modern arta pleaca de la o idee centrala Postmodern lucrarea se desfasoara pe multiple planuri si e determinata de multiplii factori Lumea culturii apartine lumii de consum Rene Guenon: dominatie a cantitativul a izbucni vb emblematic al acestor timpuri nu vrem sa schimbam lumea, ci vrem sa traim in ea Teama de plictiseala Artistii a face diferiti de a fi Spectatorii au capacitatea de discernamant deficitara, drumuri spirituale neclare Traiectoria de la plin la plin Necesitatea jocului, a ludicului Performance Dansatori amatori - > deschidere noi dimensiuni Vidaj de continut al dansului -> plin adaugat corporalitatii Reinvestigare realitatii, a corpului si posibilitatilor sale ( Feldenkrais, Alexander, Pillate)