UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANA

FACULTATEA DE ARTE

Anul universitar 2016-2017 semestrul I

ESTETICA ARTELOR
SPECTACOLULUI

Data: 4.02.2017 Student: uleru Lidia

Asist.univ. Alin Daniel Piroc Anul III - Artele Spectacolului Actorie

 TEMA-EMOIA IN SPECTACOLUL DE TEATRU

O emoie este aa cum este, si e suficient s-o traieti. Emo ia e o solu ie ispititoare
pentru problemele noastre, deoarece sugereaza c experienele care au ca obiect arta i
frumosul sunt ntr-un anume sens diferite de alte tipuri de experien e. Ne mpotrivim
examinarii acestor experiene pentu c vrem sa le protejm de rigorile analizei. Teatrul a fost
dintotdeauna un laborator de creaie i de experimentare, de descoperire, dar i un teren de
dezabtere, care a mers de multe ori pn la disput i conflict. Conflictul este ns un element
esenial, mobilizator de energii i declanator de fore, fr de care nu am putea vorbi despre
teatru.Muli dintre noi au impresia c analiza distruge capacitatea noastr de a avea emo ii.
Exist teama ca, daca ne-am gndi prea mult la ceea ce simim, am interveni n emo iile
noastre,ntr-o zon limitat a spaiului nostim mental, capacitatea de analiza i emoia nu intr
n competiie.E loc destul pentru amndoua.

Teatrul si scena sunt pentru actor bucurie, tristete, spectacol, un carusel de emotii,
talent, interactiuni, trairi interioare puternice. Un actor este bun dac reuete s transmit
emoie. n spatele personajului interpretat st o poveste conceput de actor. Fiecare stare
fcut vizibil: tristee, bucurie, furie, jen, uimire, este profund trit de actor i resimit de
public. Povestea actorului este diferit de povestea celui care vede piesa, ceea ce se transmite
sunt strile i de la acestea spectatorul i creaz propriul scenariu. De exemplu, ntr-o scen
oarecare, un actor plnge i pronun cuvntul mama. De aici fiecare persoan prezent n
sal percepe n mod personal acest cuvnt: nimeni nu se va gndi la mama personajului de pe
scen ci la mama sa i va asocia plnsul cu o stare de tristee prin care a trecut, altfel spus
fiecare triete emoia n funcie de propriile puteri i de propria experien de via. S faci
teatru nu este deloc uor. Trebuie s fii empatic, sensibil, talentat i muncitor. Oamenii
obinuii au o singur via, actorii au sute i pe fiecare o triesc diferit.Emo iile in
spectacolul de teatru trebuie s fie constructive nu distructive.

Toate sentimentele sunt greu de descris, dar asta nu nseamna c nu iubim sau urm,
ca nu admiram sau nu ne temem etc. Emoiile pe scen sunt profunde. Se presupune c
sentimentul estetic este, ntr-un fel unic. Arta trezete emo ii estetice.Insa toate ncercarile de
a spune n ce consta unicitatea sentimentului estetic se opresc la observa ia c trebuie s sim i
pur i simplu diferena. Acesta este un non-raspuns. Nu ajuta cu nimic sa expediezi ntrebarea
napoi la cel care a pus-o. Psihologia percepiei individuale a oferit o abordare diferit a
experienei estetice. Din aceast perspectiv, esenial este emoia nsasi, i orice altceva
poate ramne n sarcina altor tipuri de discurs.

Emoia estetica pstreaz acelai sentiment de importan i de implicare afectiva.

'Frumosul' a facut loc 'gustului', n parte fiindc acesta din urm era mai aproape de
ncrederea n simuri pe care o reclam gndirea moderna. Initial, gustul a fost un sim real,
devenind mai apoi un cvasi-sim care includea imediatetea senzaiei i judecat. Prin emo ii
judecm lumea ca fiind placut sau neplacut, ca fiind bun sau rea, deci dup un sistem de
valori. A iubi sau a uri, a fi temtor, a fi trist, a fi rusinat, a fi manios, a fi optimist, sunt
judecti emoionale asupra unor situaii. Avem nevoie sa fim umani in primul rand, sa ne
bucuram de fiecare emotie de pe chipul celuilalt, sa interactionam, sa vedem cum arta se
desfasoara la cativa metri de noi. Cercetarile ulterioare au scos in relief participarea si altor
regiuni ale creerului in colaborarea emotiei.

Cea mai importanta este aceea cunoscuta sub numele de teoria lui Cannon-Bard,
formulata de primul si dezvoltata de al doilea. Nu toti psihologii au fost de acord cu aceasta
idee. Interesant, WalterCannon, care a descoperit reactia de lupta sau fuga, a elaborat o
teorie complet diferita asupra modului in care iau nastere emotiile. Potrivit acestei
teorii, trairea emotionala constituie prin excelenta un eveniment central. Ni se spune ca exista
emotii sau experiente care sunt valoroase doar pentru simplu fapt ca le avem. Ele dau vietii
noastre un sens, incanta sufletul si limpezesc confuzia pe care o avem cu privire la noi insine.
Astfel, valoarea estetica seamana in unele cazuri cu experienta religioasa. E greu sa contesti
astfel de experiente, dar e la fel de greu sa le verifici sau sa le descrii. Daca Hamlet este sau
nu o piesa mare, putem discuta; mai greu e sa discutam daca a privi indelung un apus de
soare are vreo valoare estetica sau nu. Daca noi avem impresia ca apusul este valoros din
punct de vedere estetic, e greu de inteles cum poate fi contestat acest lucru, atunci cand
valoarea se limiteaza la experienta noastra.