l este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune

după toate constatările ireversibile din trecut, prin prezent, spre viitor.[1][2][3] Timpul este unul dintre
conceptele fundamentale ale fizicii și filosofiei. Este o măsură a duratei evenimentelor și are diferite
înțelesuri în funcție de contextul în care este definit. În fizică, timpul este o dimensiune a naturii și poate
fi văzută ca o măsură a schimbării. În accepția fizicii clasice, timpul este un continuu. Fizica modernă (mai
precis, teoria mecanicii cuantice) dispută însă această calitate, sugerând că ar exista doar continuu
spațiu-timp. În filosofie, timpul este definit ca un flux neîntrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât
într-un singur sens. Este deci un continuu în care evenimentele se succed de la trecut, prin prezent, spre
viitor, și în cadrul căruia se desfășoară toate procesele din natură. Definirea cu exactitate a timpului este
o sarcină dificilă, atât în filozofie, cât și în știință.

Definiția timpului în fizică

Timpul este o mărime fizică abstractă.

Durata de timp scursă între două evenimente poate fi definită pe baza unei mișcări uniforme (de
exemplu deplasarea luminii între două oglinzi paralele, rotirea Pământului), sau și pe baza unui fenomen
repetitiv (cum ar fi oscilația unui pendul gravitațional, a unui pendul elastic, a unui circuit LC, etc.). Prin
această metodă se poate defini doar timpul pentru punctul din spațiu în care este plasat instrumentul de
măsură (ceasul). Pentru alte puncte din spațiu este necesar să se stabilească mai întâi noțiunea de
„simultaneitate la distanță” — un criteriu după care să se poată declara dacă două evenimente ce au loc
în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu.

Timpul în mecanica clasică

În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o
proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt
independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este
izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă:

fiecărui eveniment îi corespunde un punct unic de pe axa timpului,

pentru a asocia un număr fiecărui moment de timp este necesar să fixăm o origine a timpului (un
moment pe care să-l notăm convențional cu „0”) și să măsurăm durata dintre momentul respectiv și
momentul „0”.

Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de
obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu.

Timpul în mecanica relativistă

Fizica modernă

⟩{\displaystyle {\hat {H}}|\psi _{n}(t)\rangle =i\hbar {\frac {\partial }{\partial t}}|\psi _{n}(t)\rangle }

∂
2

{\displaystyle {\frac {1}{{c}^{2}}}{\frac {{\partial }^{2}{\phi }_{n}}{{\partial t}^{2}}}-{{\nabla }^{2}{\

phi }_{n}}+{\left({\frac {mc}{\hbar }}\right)}^{2}{\phi }_{n}=0}

Ecuația lui Schrödinger și Ecuația Klein–Gordon

Fondatori[arată]

Concepte[arată]

Ramuri[arată]
Oameni de știință[arată]

Categorii[arată]

vdm

În teoria relativității, simultaneitatea, duratele și ordinea cronologică a evenimentelor depind de

observator. Transformările Lorentz stabilesc (în teoria relativității restrânse) relația dintre duratele
fenomenelor așa cum sunt percepute de observatori diferiți, în funcție de viteza cu care se deplasează
aceștia față de fenomenele studiate.

Ca urmare, timpul nu mai există independent de observator. În schimb, se poate construi un model
matematic de spațiu cvadridimensional, numit „spațiu-timp”, astfel că fiecărui eveniment i se poate
asocia un punct din spațiu-timp. Pentru un observator dat, fiecare punct din spațiu-timp este văzut ca un
punct având o anumită poziție în spațiu față de sistemul de referință al observatorului și un anumit
moment în timpul observatorului. În teoria relativității restrânse, spațiu-timpul este modelat ca spațiu
Minkowski.

Noțiunea absolută (independentă de observator) de ordine cronologică se păstrează doar în anumite

limite. Anume, fiecărui eveniment (fiecărui punct din spațiu-timp) i se pot asocia:

un con de lumină viitor, constituit din punctele aflate la distanță (în spațiu) mai mică sau egală cu timpul
scurs de la evenimentul considerat la acel punct înmulțit cu viteza luminii în vid; cu alte cuvinte,
mulțimea de puncte în care poate ajunge lumina emisă în punctul din spațiu-timp corespunzător
evenimentului sau mai târziu;

precum și un con de lumină trecut, constituit din punctele aflate la distanță mai mică sau egală cu timpul
scurs de la ele la evenimentul considerat înmulțit cu viteza luminii în vid.

Conurile de lumină trecut și viitor ale unui punct din spațiu-timp sunt independente de observator.

Punctele din conul de lumină viitor apar oricărui observator ca fiind ulterioare (în timp) evenimentului
considerat. Punctele din conul de lumină trecut apar oricărui observator ca fiind anterioare
evenimentului considerat. Orice punct aflat în afara conului viitor și a conului trecut apare față de unii
observatori ca fiind anterior evenimentului considerat, față de alții ca fiind ulterior evenimentului și iarăși
față de alții ca fiind simultan cu evenimentul considerat. Deoarece viteza luminii în vid este cea mai mare
viteză de deplasare a unei acțiuni, rezultă că evenimentele din afara conurilor de lumină ale unui
eveniment nu pot influența (cauzal) și nu pot fi influențate de acel eveniment.

În teoria relativității generalizate, forma spațiu-timpului este influențată de prezența materiei; ca urmare
spațiu-timpul nu este o simplă „scenă” în care se desfășoară fenomenele fizice, ci este influențat de
acestea.

Sensul curgerii timpului (săgeata timpului)

Există fenomene reversibile, care se desfășoară la fel indiferent de sensul în timp, de exemplu mișcarea
punctelor materiale sub efectul gravitației. Dacă am avea un film cu mișcarea planetelor în jurul Soarelui
și am rula filmul înainte și înapoi, nu am putea să determinăm care sens este înainte și care înapoi —
derularea filmului înapoi nu ar prezenta fenomene incompatibile cu legile fizicii.

Pe de altă parte, există fenomene ireversibile, în raport cu care timpul „curge” într-un sens bine
determinat, dinspre trecut spre viitor: de exemplu, amestecarea spontană a două lichide. Dacă am avea
un film reprezentând amestecarea unei picături de cerneală într-un pahar cu apă și am rula filmul înainte
și înapoi, am determina ușor sensul corect — derularea înapoi prezintă fenomene contrare celui de-al
doilea principiu al termodinamicii.

Există cel puțin trei lucruri care definesc un sens al curgerii timpului[4]:

sensul termodinamic, sensul în care crește entropia

sensul psihologic, determinat de faptul că ne amintim trecutul și nu ne amintim viitorul

sensul cosmologic, cel în care Universul este în expansiune

Sensul termodinamic și sensul psihologic sunt probabil îndreptate în același sens deoarece memorarea
unei informații în memoria unui calculator, și probabil și în memoria umană, este un proces în cursul
căruia entropia crește.

Măsurarea timpului

Unități de măsură

Unitatea de măsură pentru timp în Sistemul Internațional de Unități de Măsură este secunda, având
simbolul „s”. Ea este definită pe baza proprietăților atomului de cesiu. Definiția mai veche era făcută pe
baza divizării zilei solare medii în ore, minute și secunde; aceasta s-a utilizat până la apariția ceasurilor
atomice, capabile să pună în evidență neuniformitatea rotației Pământului.

Standarde de timp

Standardele de timp sunt reguli prin care unui moment de timp i se asociază o notație de tip „dată și
oră”. Există:
timpul terestru (TT), timpul perceput de un observator aflat pe suprafața geoidului terestru. Este
succesorul timpului efemeridelor, definit însă corect în cadrul teoriei relativității.

Geocentric Coordinate Time (TCG)

Barycentric Coordinate Time (TCB)

timpul atomic internațional (TAI), materializarea timpului terestru (TT) realizată prin corelarea unor
ceasuri atomice

timpul universal coordonat (UTC), definit pe baza TAI, dar cu o regrupare diferită a secundelor în minute
pentru a-l menține în sincronism cu rotația Pământului.

Timpul astronomic

În astronomie există câteva noțiuni de „timp”, numite colectiv timp astronomic. Acești „timpi” sunt
definiți ca unghiuri între repere de pe Pământ și repere legate de alte corpuri cerești. Ei sunt echivalenți
cu timpul (fizic) doar în măsura în care viteza de rotatie a Pământului poate fi considerată constantă.
Există:

timpul sideral, definit ca unghiul orar al punctului vernal. Este dependent de longitudinea observatorului
considerat

timpul solar adevărat, definit ca unghiul orar al Soarelui. Este dependent de observatorul considerat și
curge neuniform în timpul anului (vezi ecuația timpului).

timpul solar mijlociu, definit pe baza timpului solar adevărat dar mediind variațiile din cursul anului

timpul civil, definit ca timpul solar mediu minus 12 ore (pentru ca ziua să înceapă la miezul nopții, nu la
amiază)

timpul universal, definit ca timpul civil al Observatorului din Greenwich.

Exemple de intervale de timp[5]

Vârsta Pământului: 1,3•1017 secunde;

vârsta Piramidei lui Keops: 1,5•1011 secunde;

durata medie de viață a unui om: 2•109 secunde;

durata revoluției Pământului în jurul Soarelui: 3,1•107 secunde = 1 an;

durata rotației Pământului în jurul axei sale: 8,6•104 secunde = 1 zi;

timpul de înjumătățire al neutronilor liberi: 700 secunde;

timpul între două bătăi normale ale inimii: 0,8 secunde;

perioada notei la a diapazonului: 2,3•10-3 secunde;

timpul de înjumătățire al miuonilor: 2,2•10-6 secunde;

perioada tipică de rotație a unei molecule: 1•10-12 secunde;

timpul de înjumătățire a pionilor neutri: 2,2•10-16 secunde;

timpul de trecere a unei particule elementare rapide printr-un nucleu de dimensiuni medii: 2•10-23
secunde.

Istoric

Dintotdeauna timpul a fost un subiect important al filozofiei, artei, poeziei și științei. Există multe
divergențe în legatură cu însemnătatea lui, din acest motiv este dificil de oferit o definiție a timpului care
să nu ducă la controvese. Multe domenii folosesc o definiție operativă în care unitățile timpului sunt
definite. Academicienii au o opinie diferită în ceea ce privește posibilitatea timpului de a fi măsurat sau
incadrat într-un sistem de măsurare.

Dicționarul Oxford definește timpul ca fiind „procesul indefinit și continuu al existenței evenimentelor în
trecut, prezent și viitor, privit ca o unitate”. O altă definiție de dicționar standard este „Un continuum
nonspațial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă”.

Măsurarea timpului a ocupat de asemenea savanți și tehnicieni, și a fost o primă motivație in

astronomie. Timpul este de asemenea o problemă de o mare importanță socială, având valoare
economică („timpul înseamna bani”), precum și o valoare personală datorită timpului limitat din fiecare
zi și din viețile noastre. Unitățile timpului au fost făcute prin acord pentru a cuantifica durata
evenimentelor și intervalele dintre ele. Evenimentele care se produc regulat și obiectele cu mișcare
aparent periodică au servit dintotdeauna ca standard pentru unitățile timpului. Exemple sunt aparenta
mișcare a soarelui pe cer si fazele lunii.

Note

^ „Oxford Dictionaries:Time”. Oxford University Press. 2011. Arhivat din originalul de la 4 iulie 2012.
Accesat în 18 mai 2017. The indefinite continued progress of existence and events in the past, present,
and future regarded as a whole

„Webster's New World College Dictionary”. 2010. Arhivat din originalul de la 5 august 2011. Accesat în 9
aprilie 2011. 1.indefinite, unlimited duration in which things are considered as happening in the past,
present, or future; every moment there has ever been or ever will be… a system of measuring duration
2.the period between two events or during which something exists, happens, or acts; measured or
measurable interval
„The American Heritage Stedman's Medical Dictionary”. 2002. Arhivat din originalul de la 5 martie 2012.
Accesat în 9 aprilie 2011. A duration or relation of events expressed in terms of past, present, and future,
and measured in units such as minutes, hours, days, months, or years.

„Collins Language.com”. HarperCollins. 2011. Arhivat din original la 2 octombrie 2011. Accesat în 18
decembrie 2011. 1. The continuous passage of existence in which events pass from a state of potentiality
in the future, through the present, to a state of finality in the past. 2. physics a quantity measuring
duration, usually with reference to a periodic process such as the rotation of the earth or the frequency
of electromagnetic radiation emitted from certain atoms. In classical mechanics, time is absolute in the
sense that the time of an event is independent of the observer. According to the theory of relativity it
depends on the observer's frame of reference. Time is considered as a fourth coordinate required, along
with three spatial coordinates, to specify an event.

„The American Heritage Science Dictionary @dictionary.com”. 2002. Arhivat din originalul de la 5 martie
2012. Accesat în 9 aprilie 2011. 1. A continuous, measurable quantity in which events occur in a
sequence proceeding from the past through the present to the future. 2a. An interval separating two
points of this quantity; a duration. 2b. A system or reference frame in which such intervals are measured
or such quantities are calculated.

„Eric Weisstein's World of Science”. 2007. Accesat în 9 aprilie 2011. A quantity used to specify the order
in which events occurred and measure the amount by which one event preceded or followed another. In
special relativity, ct (where c is the speed of light and t is time), plays the role of a fourth dimension.

^ „Time”. The American Heritage Dictionary of the English Language (ed. Fourth). 2011. Arhivat din
originalul de la 19 iulie 2012. A nonspatial continuum in which events occur in apparently irreversible
succession from the past through the present to the future.

^ Stephen W. Hawking. Scurtă istorie a timpului. trad, Ed. Humanitas, 2001

^ Halliday, David; Resnick, Robert - Fizică (vol. I), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.

Vezi și

An

Deceniu

Secol

Mileniu

An sideral

Calendar

Ceas

Clepsidră

Lună
Secundă

Spațiu

Termen (drept)

Legături externe

Data iuliană Arhivat în 30 septembrie 2009, la Wayback Machine.

Poveștile Timpului, 15 decembrie 2008, Cecilia Stroe, Descoperă

Ce este timpul? Există cu adevărat sau este doar o iluzie?[nefuncțională], scientia.ro

Socantele mistere ale timpului & Calatoria in timp, 27 august 2009, Madalina Dragoi, Descoperă

O chestiune de timp, 15 decembrie 2008, Cecilia Stroe, Descoperă

Forum Temporal, 15 decembrie 2008, Descoperă

Fiinta si timp, 15 decembrie 2008, Daniel Nicolescu, Descoperă

Dispare timpul din Univers?, 22 iulie 2010, Descoperă

Timpul in viziunea populara, 3 iulie 2012, Ernest Bernea, CrestinOrtodox.ro

Misterele timpului și secretele percepției noastre asupra realității, 13 iulie 2012, Marius Comper,
Descoperă

FOTO Lucrări de artă celebre care marchează trecerea timpului, 2 ianuarie 2014, Corina Zorzor, Adevărul

[arată]vdm

Elementele naturii

[arată]

v•d•m

Timp

Control de autoritate

GND: 4067461-7 NKC: ph116842

Categorie: Timp

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 aprilie 2023, ora 00:23.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.